Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 426/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 13.03.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 426/
Ședința publică din 28 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea în recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr. 14/A/16.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, pentru succesiune.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15.04.2009, când pronunțarea a fost amânată pentru datele de 21.04.2009 și 28.04.2009, încheierile făcând parte integrantă din prezenta decizie. In termenul de pronunțare, reclamanta a depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 21.04.2009, concluzii scrise.
CURTEA
În deliberare, constată că, prin Decizia civilă nr. 14/A din 16 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 7915/12.06.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată.
Astfel, Tribunalul a confirmat hotărârea primei instanțe, care a admis în partea acțiunea formulată de reclamanta și, în consecință: a constatat că reclamanta este unica moștenitoare de pe urma numitului, decedat la data de 22.10.2006, în calitate de fiică, în cotă de 1/1 parte; a constatat că masa succesorală se compune din următoarele bunuri: o mobilă de sufragerie "D", o mobilă de hol, un covor persan, un frigider "Arctic", o brățară de aur de 34,5 grame, o verighetă de, 6 cântare a 10 kg, 2 cântare a 200 kg, teren extravilan în suprafață de 4 ha și 6100 mp înscris în Titlul de proprietate nr. 16966/24/12.11.1996, situat pe raza satului, plus creanța reprezentând contravaloarea a Jd in valoarea actuală a apartamentului nr. 13 din T, str. de la, înscris în CF nr. 78643 T, nr. top 30164/XIII; a obligat pârâta să restituie reclamantei cele 8 cântare, respingând în rest acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta este fiica defunctului și a acceptat moștenirea în termenul de 6 luni prevăzut de art.700 Cod civil, eliberându-i-se certificatul de moștenitor nr. 27/30.03.2007, iar în cauză s-a dovedit prin probele testimoniale că tatăl reclamantei și pârâta au intrat într-o relație de concubinaj care a durat din anii 1990-1991 și până la decesul acestuia.
Prima instanță a mai avut în vedere că pârâta a recunoscut la interogator că tatăl reclamantei a adus bunurile mobile menționate în dispozitivul sentinței în apartamentul din T, str. de la, precizând că din contractul de vânzare- cumpărare nr. 299/25.04.1995, rezultă că a achitat 100.000 lei din valoarea acestui apartament.
În calea de atac a apelului, pârâta apelantă a susținut că prima instanță ar fi trebuit să respingă acțiunea și cu privire la celelalte bunuri arătate în dispozitiv, întrucât acțiunea introductivă este inadmisibilă față de prevederile art. 111 Cod procedură civilă.
Totodată, a criticat sentința și pentru că petitul referitor la includerea în masa succesorală a cotei de din imobilul situat în T, str.- de la, nu putea fi admis, precizând că efectul constitutiv al înscrierii derivând din art. 17 din Decretul- Lege nr. 115/1938 s-a produs, iar numai o acțiune în rectificare mai poate modifica situația de carte funciară.
Tribunalul a apreciat că este nefondat apelul declarat de pârâta, raționând că prin acțiune introductivă reclamanta a solicitat să se stabilească calitatea de unic moștenitor a defunctului său tată și componența masei succesorale, astfel încât acțiunea a vizat dezbaterea succesorală, în care pârâtă este concubina defunctului, posibil pretendentă la aceeași moștenire pe cale testamentară, iar ulterior cererea a fost precizată în sensul obligării pârâtei la restituirea a 8 cântare, proprietatea reclamantei.
Că, au fost alăturate două acțiuni principale, în constatare și realizare (revendicare), ceea ce nu este interzis de nicio normă legală, nefiind obligatoriu ca persoana care intentează acțiunea pentru dezbatere succesorală să formuleze și petitele vizând realizarea dreptului ca urmare a recunoașterii calității de moștenitor, de exemplu înscrierea dreptului în cartea funciară sau plata creanței recunoscute ca intrând în patrimoniul defunctului.
Cu privire la imobilul situat în T, str. - de la, Tribunalul a constatat că reclamanta nu pretinde un drept de proprietate asupra acestui bun, astfel că susținerile pârâtei apelante legate de indiviziunea creată nu au relevanță în cauză, la fel și dispozițiile art. 7 din Decretul- Lege nr. 115/1938.
Pentru dreptul de creanță legat de imobilul amintit, instanța de apel a reținut că prima instanță a aplicat un calcul simplu, întrucât la data achiziționării defunctul a achitat prețul în proporție de 90%, iar diferența a fost suportată de pârâta apelantă.
În fine, Tribunalul a apreciat că prescripția dreptului la acțiune nu a intervenit, întrucât termenul de 3 ani curge de la data nașterii dreptului la acțiune, iar în speță dreptul la acțiune s-a născut doar în momentul decesului creditorului, pentru suma achitată cu titlu de preț, respectiv la 23.10.2006.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului său și respingerea în totalitate a acțiunii.
Pârâta recurentă și-a motivat în drept recursul cu dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătând că instanța de apel a preluat raționamentul greșit al instanței de fond, fără să observe că acțiunea introductivă este inadmisibilă față de prevederile art. 111 Cod procedură civilă, reclamanta având la îndemână exclusiv o acțiune în realizare.
Că, urmare a acceptării exprese a moștenirii, reclamanta se bucură de beneficiul calității de sezinară, având posesiunea de drept a bunurilor succesorale potrivit art. 653 Cod civil, iar în cazul în care bunurile sunt posedate de alte persoane, are posibilitatea să solicite predarea lor și, în caz de refuz, să se adreseze instanței judecătorești, care să oblige pe deținător la aceasta.
Recurenta a mai susținut că acțiunea este una în constatare negativă sau interogatorie, prin care se cere exhibarea testamentului sau, în cazul în care acesta nu este prezentat, confirmarea drepturilor succesorale ale reclamantei, precizând că succesiunea nu este litigioasă, întrucât nu a negat calitatea de moștenitoare a reclamantei și nici proprietatea personală a defunctului.
A învederat, de asemenea, că acțiunea trebuie calificată ca inadmisibilă, întrucât lipsește interesul juridic, la data promovării ei, după trecerea termenului de 6 luni, reclamanta știind că este unica moștenitoare.
În sfârșit, a susținut că hotărârea este lipsită de temei legal și arbitrară în privința deducerii dreptului de creanță asupra a Jd in valoarea actuală a imobilului, în absența unui temei explicit, precizând că în mod greșit s-a respins excepția prescripției dreptului de creanță reprezentat de contravaloarea a Jd in valoarea actuală a apartamentului, în condițiile în care situația concubinilor nu poate fi asimilată soților legitimi.
În acest litigiu, reclamanta intimată a fost citată cu mențiunea de a depune întâmpinare, dar nu a dat curs solicitării, formulând doar concluzii scrise.
În urma examinării deciziei atacate prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul pârâtei, pentru considerentele ce în continuare sunt evidențiate.
Într-adevăr, așa cum corect a reținut și instanța de apel prin decizia recurată, reclamanta a alăturat două acțiuni principale, prin acțiunea introductivă, în constatare, solicitând să se stabilească calitatea sa de unic moștenitor a defunctului său tată și compunerea masei succesorale, iar prin precizarea de acțiune (fila 15 dosar fond) a solicitat să se restituie cele 8 cântare, proprietatea sa, fiind o acțiune în revendicare.
Cu alte cuvinte, reclamanta a formulat petitele caracteristice unei dezbateri succesorale (constatarea calității de unic moștenitor și compunerea masei succesorale) în condițiile în care unele dintre bunurile ce compun masa succesorală se află în posesia pârâtei, fiind fără relevanță că aceasta nu a solicitat și realizarea drepturilor ca efect al recunoașterii calității de moștenitor (restituirea tuturor bunurilor din masa succesorală, plata contravalorii creanței).
Pe de altă parte, susținerile recurentei, în sensul că succesiunea nu este litigioasă și este inadmisibilă, pe considerentul lipsei interesului, nu pot fi primite, deoarece prin răspunsul la interogator pârâta a contestat contribuția tatălui reclamantei la dobândirea apartamentului situat în T, str. - de la și, în consecință, recunoașterea unui drept de creanță în favoarea reclamantei, cu privire la acest apartament, precum și petitele din acțiune pentru includerea în masa succesorală a contravalorii a Jd in imobilul înscris în CF nr. 1842 Noi și din garaj, petite care în mod corect au fost respinse de prima instanță în baza art.1169 Cod civil.
Totodată, Curtea apreciază că este lipsită de orice temei juridic critica vizând recunoașterea în favoarea reclamantei a unui drept de creanța reprezentând J din valoarea apartamentului în litigiu, în condițiile în care din conținutul contractului de vânzare-cumpărare nr. 299/25.04.1991 rezultă că tatăl acesteia a plătit 100.000 lei, reprezentând 90 % din prețul apartamentului, soluția fiind din acest punct de vedere atât legală, cât și echitabilă.
Nici critica vizând prescripția dreptului de creanță nu poate fi însușită, instanța de apel stabilind corect, potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul 167/1958, că dreptul la acțiune s-a născut în momentul decesului creditorului pentru suma achitată din preț, respectiv la data de 23.10.2006.
În consecință, Curtea apreciază că este neîntemeiată critica adusă deciziei atacate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, astfel că va respinge recursul pârâtei.
Văzând și dispozițiile art.274,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva Deciziei civile nr. 14/A din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 750 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. - 28.04.2009;
Tehnored. - 05.05.2009; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Timiș
Judecători:;
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
