Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 439/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 439/R/2008
Ședința publică din data de 22 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca
JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Denisa Băldean Valentin Mitea președintele secției
- -- vicepreședinte al Curții de Apel
Grefier:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții și împotriva încheierii nr. 217/A/29.08.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- privind și pe reclamanții G, având ca obiect succesiune - recurs împotriva încheierii de suspendare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâții recurenți asistați de avocat cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta reclamanților intimați, avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanții intimați.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamanților intimați depune la dosar întîmpinare împreună cu actele anexă aflate la filele 21- 32 din dosar, prin care se invocă excepția tardivității recursului, acesta fiind formulat peste termenul prevăzut de art.301 pr.civ.
Cu privire la fondul cauzei arată că în conformitate cu prevederile art.246 pr.civ, renunțarea la judecată poate avea loc în tot cursul judecății, în fața instanței de apel sau recurs, fie verbal, fie prin cerere scrisă, în speță făcându-se prin declarație autentificată.
Reprezentanta pârâților recurenți, cu privire la excepția invocată prin întîmpinare, solicită respingerea ei ca nefondată precizând că recursul este îndreptat impotriva unei încheieri și nu impotriva sentinței, considerând excepția invocată ca fiind inadmisibilă și nefondată.
Cu privire la excepția invocată instanța se va pronunța odată cu fondul.
Nefiind formulate cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea încheierii nr. 217/A/29.08.2007 a Tribunalului Maramureș și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea recursului susținând concluziile depuse în scris prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 8700 din 30.12.2005 a Judecătoriei Baia -M, pronunțată în dosarul nr. 7082/2003, s-a admis în parte acțiunea civilă înaintată de reclamanții G și împotriva pârâților și.
Au fost obligați pârâții să predea reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul în natură teren identificat după cum urmează: CF 421 nr. top. 202/2 cu suprafața de 5506 mp; CF 944 nr. top 202/1 cu suprafața de 709 mp și CF 839 cu suprafața de 31 mp.
Au fost obligați pârâții să predea reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință și supraedificatele terenului identificat în CF 944 top 202/1, în natură anexă compusă din grajd, șură și magazie.
Au fost respins cererile reclamanților vizând obligarea pârâților la demolarea construcției edificată pe terenul identificat sub nr. top. 202/2 din CF 421 și a platformei de beton edificată pe top 202/1 din CF 709 sub daune cominatorii.
Au fost obligați în solidar pârâții la plata către reclamanți a sumei de 4.746.707 lei cu titlu de despăgubiri, respingând restul despăgubirilor solicitate.
A fost admisă în parte cererea reconvențională precizată formulată de pârâții și și, în consecință, au fost obligați reclamanții, în solidar, la plata către pârâți a sumei de 91.200.000 lei cu titlu de despăgubiri, respingând-se restul despăgubirilor solicitate.
A fost constatat în favoarea pârâților un drept de retenție ce comportă asupra plantațiilor existente pe terenul identificat în CF 421 top 202/2, respectiv CF 944 top 202/1 ( ) până la achitarea de către reclamanții și a despăgubirilor în cuantum de 91.200.000 lei.
A fost respins petitul cererii reconvenționale vizând dreptul de retenție cu privire la casa edificată pe terenul identificat în CF 421, top. 202/2, respectiv cotețul de porci (găini) și platforma betonată, precum și restul despăgubirilor solicitate.
Au fost admise în parte cheltuielile de judecată solicitate și în consecință au fost obligați pârâții, în solidar, la plata către reclamanți a sumei de 91.534.936 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Au fost obligați reclamanții, în solidar, la plata către pârâți, reclamanți reconvenționali, a sumei de 13.065.360 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
mpotriva acestei sentințe reclamanții G și au declarat apel, solicitând schimbarea ei în parte, ]n sensul de a se dispune și obligarea pârâților la ridicarea construcțiilor edificate de ei pe terenul reclamanților sau de a li se încuviința reclamanților să realizeze ei ridicarea pe cheltuiala pârâților.
Totodată, s-a solicitat schimbarea sentinței și cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată.
În ședința de judecată a apelului din data de 30 noiembrie 2006 Tribunalul Maramureșa dispus, în temeiul prevederilor art. 244 pct. 1.pr.civ. suspendarea judecării apelului până la soluționarea procesului ce face obiectul dosarului nr. 1276/2006 al Tribunalului Maramureș.
Prin încheierea civilă nr. 217/A din data de 29.08.2007 a Tribunalului Maramureșa luat act de renunțarea reclamanților apelanți la judecarea apelului, raportat la declarația autentificată prin care reclamanții au învederat această opțiune a lor și ținându-se seama de prevederile art. 246.pr.civ.
Împotriva acestei încheieri pârâții și au declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei aceluiași Tribunal având în vedere următoarele:
a) Față de împrejurarea că prin încheierea instanței de apel din data de 30.11.2006 se dispusese suspendarea judecării apelului până la soluționarea irevocabilă a altui proces civil, această măsură trebuie menținută, nefiind prezent vreunul din cazurile de suspendare a judecății prevăzute de art. 245.pr.civ.
b) Repunând cauza pe rol instanța avea obligația de a pune în discuția părților legalitatea reînceperii judecății înainte de soluționarea irevocabilă a cauzei care a motivat suspendarea. Or, pentru acel termen era depusă la dosar cererea de amânare a avocatului intimaților în apel, aflat în concediul de odihnă, cerere de care instanța nu aluat act și asupra căreia nu s-a pronunțat.
c) Instanța a luat act de renunțarea apelanților la judecarea apelului cu toate că, în această etapă procesuală, renunțarea nu se poate realiza decât cu acordul intimaților din apel, adică al actualilor recurenți. În felul acesta, s-a putut trece la punerea în executare silită a sentinței, ajungându-se la prejudicierea recurenților.
Intimații au formulat întâmpinare ( 21), solicitând respingerea recursului în principal ca tardiv declarat, iar în subsidiar ca nefondat.
Cu privire la acest recurs Curtea are în vedere următoarele:
Într-adevăr, în ședința de judecată din data de 30 noiembrie 2006 ( 95) Tribunalul Maramureșa dispus suspendarea judecății apelului declarat de reclamanții G și împotriva sentinței civile nr. 8700/30 octombrie 2005 Judecătoriei Baia -M până la soluționarea procesului ce face obiectul dosarului nr. 1276/2006 al Tribunalului Maramureș.
Temeiul legal al acestei suspendări a fost reprezentat de prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1.pr.civ. conform cărora instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Această suspendare a judecății hotărâtă de instanța de apel își avea justificare în legătură cu soluționarea pe fondul său a apelului declarat de reclamanți, căci doar sub acest aspect se putea considera că dezlegarea pricinii depinde, total sau parțial, de cele ce urmau a se dispune, în mod irevocabil, în procesul civil ce făcea obiectul dosarului nr. 1276/2006 al Tribunalului Maramureș.
Prin urmare "dezlegarea pricinii" la care se referă prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1.pr.civ. nu putea viza, în speță, decât judecata pe fond a apelului reclamanților, subînțelegând, în chip logic, și concluzia că atunci când, din anumite cauze, apelul reclamanților nu ar mai fi ajuns să fie judecat pe fondul său, nici măsura suspendării judecății fondată pe evocatele prevederi ale art. 244 alin. 1 pct. 1.pr.civ. nu și-ar mai vădi utilitatea, devenind inoportună și, prin aceasta, obligând instanța a la reveni asupra ei.
O asemenea împrejurare a fost, în cauză, intervenirea declarației reclamanților apelanți de renunțare la judecarea apelului ( 108 dosar Tribunal), căci în raport cu această manifestare de voință a lor instanța de apel nu putea decât să observe că, prin efectul ei, judecata apelului pe fondul său nu se mai impunea, ceea ce atrăgea consecința că nici măsura suspendării judecății nu mai era necesar să fie menținută.
Astfel, câtă vreme nu existau motive care să conducă la concluzia că nu s-ar putea lua act de renunțarea reclamanților la judecarea apelului, a considera că, în aplicarea prevederilor art. 244 alin. 2.pr.civ. ("Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă"), era necesar să se aștepte soluționarea irevocabilă a procesului în dosarul nr. 1276/2006 al Tribunalului Maramureș și abia apoi să se ia act de renunțarea reclamanților la judecata căii de atac pe care au inițiat-o, înseamnă a accepta o tergiversare a judecății cu totul nejustificată și în mod limpede contrară scopului pentru care prevederile art. 244 alin. 2.pr.civ. au fost edictate.
Cu, valoare de principiu, constată Curtea și că, în genere, renunțarea apelantului la judecarea apelului pe care l-a declarat este o manifestare de voință nesupusă condiției acordului din partea intimatului, căci o asemenea desistare nu poate, prin ipoteză, decât să-i profite acestuia din urmă, părțile fiind, prin renunțare, repuse în situația anterioară exercitării căii de atac. Or, o asemenea situație trebuie considerată profitabilă intimatului câtă vreme, prin efectul renunțării, este înlăturat riscul de a i se agrava situația în calea de atac promovată de adversarul procesual.
Este rațiunea pentru care dispozițiile art. 246 alin. 4.pr.civ. conform cărora atunci când părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți, nu își găsesc aplicare în cazul renunțării la judecata unei căi de atac, ele limitându-și acțiunea exclusiv la instituția pe care art. 246.pr.civ. o vizează în mod expres, anume renunțarea la judecata acțiunii. Condiționarea pe care aceste prevederi legale o instituie, în cazul renunțării la judecata acțiunii, fără însă aoe xtinde și la ipoteza renunțării la judecata unei căi de atac, este, de altfel, îndeajuns de vizibilă: în cazul renunțării la judecata acțiunii există riscul ca reclamantul să inițieze, ulterior, un nou proces cu același obiect și cauză, expunându-l pe pârât sumei de dezavantaje pe care reluarea procedurii judiciare le-ar angaja; când s-a renunțat însă doar la judecata căii de atac, un asemenea risc este înlăturat, căci prin renunțare hotărârea atacată devine (dacă desistarea are ca obiect apelul sau recursul) irevocabilă, un nou proces purtat pe fondul său între aceleași părți și care să aducă în judecată aceea materie litigioasă nefiind posibil, căci i s-ar opune, dirimant, puterea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în primul proces.
Astfel fiind, rezultă că susținerile contrare ale recurenților apar ca nefondate și trebuie respinse.
Fără temei susțin recurenții și că situația din prezentul proces nu era una care, în raport de conținutul art. 245.pr.civ. să îngăduie repunerea pe rol a cauzei, căci așa cum Curtea a arătat mai sus, intervenirea cererii de renunțare la judecarea apelului făcea inutilă menținerea suspendării, astfel că, în mod justificat era de datoria instanței să dea curs cererii apelanților de a se repune pricina pe rol ( 98) și, în lipsa unor motive care să împiedice instanța la a încuviința renunțarea, să pronunțe o încheiere prin care să ia act de opțiunea procesuală a apelanților.
Este adevărat însă că în data de 10 iulie 2007 d-na, avocat al pârâților intimați, a solicitat amânarea judecății, sub motiv că la termenul din 29 august 2007 se va afla în concediu de odihnă, precum și că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra acestei cereri, ceea ce este nelegal. Această nelegalitate, semnificând încălcarea unei forme de procedură, ar fi însă susceptibilă să angajeze nulitatea încheierii civile nr. 217/A din 29 august 2007 Tribunalului numai sub condiția de a le fi produs intimaților o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea încheierii, așa cum stabilește, privitor la condițiile nulității actelor de procedură, alineatul 2 al art. 105.pr.civ.
Or, în cauză nu s-ar putea vedea care este vătămarea pe care nepronunțarea asupra cererii de amânare le-a cauzat-o pârâților intimați, câtă vreme, așa cum Curtea a arătat prin cele precedente, nu exista motiv pentru a se refuza redeschiderea judecății și primirea cererii de renunțare la judecata apelului.
Așa fiind, recursul trebuie socotit nefondat și se impune a fi respins în baza art. 312 alin. 1.pr.civ. instanța de apel hotărând cu interpretarea și aplicarea corectă a legii.
În ce privește excepția tardivității recursului, aceasta apare ca neîntemeiată, întrucât din examinarea înscrisurilor aflate la dosarul instanței de recurs ( 23, 24) nu rezultă că executorul judecătoresc le-ar fi comunicat pârâților recurenți, odată cu somația de plată, și încheierea civilă nr. 217/A din 29 august 2007 Tribunalului Maramureș, ci doar sentința civilă nr. 8700 din 30.10.2005 a Judecătoriei Baia -M, doar aceasta din urmă valorând, de altfel, titlu executoriu.
Or, incidența prevederilor art. 284 alin. 2.pr.civ. nu ar putea fi reținută decât cu privire la hotărârea judecătorească efectiv comunicată, ceea ce nu se verifică în raport cu încheierea dată de instanța de apel.
În baza art. 274.pr.civ. vor fi obligați pârâții recurenți la a le plăti intimaților suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial ( 19).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată excepția tardivității recursului invocată de reclamanții intimați.
Respinge, cu majoritate de voturi, ca nefondat, recursul declarat de pârâții și împotriva încheierii civile nr. 217/A din 29.08.2007 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Obligă recurenții la a le plăti intimaților G și suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - -
OPINIE SEPARATĂ
Cu privire la recursul pârâților și exercitat împotriva încheierii civile nr. 217/A din 239 august 2007, prin care Tribunalul Maramureșa luat act de renunțarea reclamanților apelanți la judecarea apelului, susținem soluția admiterii recursului, cu consecința respingerii cererii de repunere pe rol a procesului și menținerii măsurii suspendării, în considerarea celor ce urmează:
Prin încheierea civilă din 26 iulie 2006, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Maramureșa dispus suspendarea judecății apelului declarat de reclamanții G și împotriva sentinței civile nr. 8700/2005 a Judecătoriei Baia -M, până la soluționarea prin hotărâre irevocabilă a dosarului civil nr. 10275/2005, înregistrat pe rolul Judecătoriei Baia -M, având ca obiect accesiune imobiliară. Temeiul juridic al acestei suspendări, solicitată de pârâții intimați și, l-a constituit art. 244 alin. 1 pct. 1.pr.civ.
Ulterior, Tribunalul Maramureșa repus procesul pe rol, la cererea apelanților, pentru ca prin încheierea civilă din 30 noiembrie 2006 să mențină măsura suspendării judecății apelului, constatând că nu se verifică condițiile continuării judecății.
Încheierea de suspendare pronunțată de Tribunalul Maramureș la data de 30.11.2006 a făcut obiectul controlului de legalitate, prin decizia civilă nr. 254/R din 8 februarie 2007, Curtea de Apel Cluj respingând ca nefondat recursul declarat de reclamanții G și. În considerentele hotărârii instanței de recurs, se arată că tribunalul în mod legal a menținut măsura suspendării judecății dispusă în baza art. 244 pct. 1.pr.civ. atâta timp cât persistă împrejurările și motivele care atrag incidența dispozițiilor art. 244 pct. 1.proc.civ. text normativ care a justificat măsura suspendării.
La data de 29 iunie 2007, reclamanții apelanți au înregistrat o nouă cerere de repunere a procesului pe rol, anexând acesteia o declarație de renunțare la judecata apelului exercitat în dosarul civil nr. 1276/2006 al Tribunalului Maramureș, declarație dată în forma solemnă a înscrisului autentic notarial ( 108 dosar).
Totodată, pârâții intimați, prin avocatul ales, au înregistrat o cerere de amânare a judecății cererii de repunere pe rol, avocatul aflându-se în concediul legal de odihnă ( 107 dosar).
Prin încheierea civilă nr. 217/A din 29 august 2007, Tribunalul Maramureșa luat act de renunțarea reclamanților apelanți la judecarea apelului, în raport cu declarația autentică de renunțare și cu prevederile art. 246.proc.civ.
Această încheiere face obiectul prezentului recurs.
Potrivit dispozițiilor art. 244 alin. 2.proc.civ. suspendarea judecății, în oricare din cele două ipoteze pe care norma le reglementează, "dăinuie" până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea devine irevocabilă.
Așadar, odată pronunțată suspendarea judecății în temeiul art. 244 alin. 1.proc.civ. ea va continua să existe până la soluționarea irevocabilă a pricinii de care depinde decizia în procesul supus suspendării, orice act de procedură săvârșit în timpul acestei suspendări, fiind lovit de nulitate.
Singurul act de procedură admisibil este cererea de continuare a judecății, formulată de oricare dintre părțile în litigiu, asupra căreia instanța este obligată să statueze printr-o încheiere preparatorie, susceptibilă de recurs în cazul în care cererea a fost respinsă (art. 2441alin. 2.proc.civ. fiind cu o astfel de cerere, instanța care a pronunțat suspendarea judecății o va putea admite, în ipoteza în care se face dovada existenței unei hotărâri judecătorești irevocabile, prin care a fost soluționată cauza care a motivat suspendarea, sau, dimpotrivă, o va putea respinge, în caz contrar, constatând că suspendarea persistă. În niciun caz instanța nu poate aprecia asupra oportunității repunerii pe rol a procesului în raport cu eventuale acte de dispoziție ale părților în proces, cu atât mai puțin atunci când ele au fost săvârșite în timpul suspendării, prevederile alin. 2 ale art. 244 fiind imperative în acest sens.
În speță, fără a se pronunța în prealabil, printr-o dispoziție expresă, cu privire la cererea de repunere pe rol a procesului, formulată de reclamanții apelanți, instanța de apel a dat eficiență juridică actului de dispoziție al acestor părți, exprimat în sensul rejudecării apelului. În aceste circumstanțe, apreciem că acest act de dispoziție a fost săvârșit în timpul suspendării judecății, fiind prin urmare lovit de nulitate.
Acceptând ipoteza unei implicite repuneri pe rol a procesului, soluția apare a fi nelegală, pentru că o asemenea repunere pe rol încalcă o normă imperativă, respectiv art. 244 alin. 2.proc.civ. evocată mai sus, în condițiile în care, cu privire la legalitatea măsurii suspendării s-a statuat printr-o hotărâre a instanței de recurs, iar litigiul care a determinat suspendarea nu era soluționat irevocabil la data repunerii pe rol.
Pentru aceste considerente, apreciem că recursul trebuia admis, cu consecința respingerii cererii de repunere pe rol și menținerii măsurii suspendării.
Soluția ar putea fi acuzată de un formalism excesiv, însă ea este justificată de obligativitatea respectării procedurilor impuse prin norme imperative. Mai mult decât atât, nesocotirea textelor de lege incidente în speță, a determinat o încălcare a principiului egalității armelor, un dezechilibru între reclamanți și pârâți, aceștia din urmă dezavantajați prin faptul că nu au avut posibilitatea de a participa la dezbaterea pricinii în prezența avocatului ales și nu au obținut o hotărâre motivată de admitere a cererii de repunere pe rol, prealabilă dispoziției de renunțare la judecarea apelului.
JUDECĂTOR 2: Denisa Băldean Valentin Mitea
- -
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Denisa Băldean Valentin Mitea
