Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 462/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.462

Ședința publică din data de: 05.11.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Andreea Vasile

JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă

JUDECĂTOR 3: Georgeta

GREFIER -

Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât și recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr.866A/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în contradictoriu cu intimatul pârât.

HG

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurentul pârât și recurenta reclamantă personal și asistați de avocat și intimatul pârât personal HG și asistat de avocat cu împuternicirea avocațială nr.-/31.08.2009.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care învederează Curții că cererea de recurs este netimbrată și că intimatul pârât a fost citat cu un exemplar al motivelor de recurs.

Reprezentantul recurentului pârât și a recurentei reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță prin rezoluția administrativă, timbru judiciar și solicită proba cu înscrisuri pentru a depune la dosar 2 declarații din care rezultă că a domiciliat întotdeauna în imobil, chitanță prin care se arată că a participat la cheltuielile de înmormântare și că s-a acceptat tacit succesiunea.

Reprezentantul intimatului pârât arată HG că se opune la depunerea acestor înscrisuri, motivat de faptul că nu au relevanță pentru soluționarea cauzei.

Curtea, după deliberare, admite proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată.

Reprezentantul recurentului pârât și a recurentei reclamante depune la dosar înscrisuri, un exemplar al acestora se comunică și reprezentantului recurentului pârât și recurentei reclamante.

Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.

Reprezentantul recurentului pârât și a recurentei reclamante solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată. În susținerea recursului solicită a se avea în vedere că faptele reținute atât de instanța de fond cât și de către instanța de apel sunt clar eronate și că recurenții au acceptat în mod tacit succesiunea de pe urma defunctei prin însușirea de bunuri mobile aflate în patrimoniul defunctei la data decesului. Concluzionând solicită a se observa că recurenții nu au beneficiat la fond de serviciile unui avocat, motiv pentru care instanța de apel ar fi trebuit să încuviințeze proba testimonială cu martori în temeiul art. 138 pct 3 Cod procedură civilă pentru ca și aceștia să poată dovedi că au acceptat moștenirea în mod tacit de pe urma defunctei în termenul legal.

Reprezentantul intimatului pârât solicită HG respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei civile recurate ca fiind întemeiată, cu cheltuieli de judecată. În combaterea recursului solicită a se avea că aspectele invocate la instanța de recurs reprezintă apărări de fond care au fost administrate în mod corect la instanța de apel. Depune la dosar concluzii scrise, cu cheltuieli de judecată.

Curtea reține în pronunțare cauza ce are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât și recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr.866A/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în contradictoriu cu intimatul pârât.

HG

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B la data de 23.11.2007, sub nr-, reclamanta a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții și HG, să se constate deschisă succesiunea defunctei, decedată la data de 08.04.2006, cu ultimul domiciliu în B,-, sector 5; să se constate că de pe urma defunctei au rămas ca moștenitori reclamanta și pârâții, în calitate de fii; să se constate compunerea masei succesorale și să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile care alcătuiesc masa succesorală.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că de pe urma defunctei, decedată la data de 08.04.2006, au rămas următoarele bunuri: imobilul situat în B,-, sector 5, compus din teren în suprafață de 464 mp și construcție din paiantă, cu două camere, hol și bucătărie și locul de înhumare din cimitirul 1 B, parcela 31, figura 1. Toate aceste bunuri au fost dobândite de la defuncta sa mamă, conform certificatului de moștenitor nr. 219/15.02.1995, eliberat de fostul notariat de Stat al sectorului 5.

Reclamanta nu a indicat temeiul în drept al cererii.

Pârâtul a HG formulat întâmpinare și cerere reconvențională. Prin întâmpinare a invocat excepția prescripției exercitării dreptului de opțiune succesorală al reclamantei și al pârâtului, având în vedere faptul că atât reclamanta cât și pârâtul nu au acceptat în termen succesiunea de pe urma defunctei, decedată la data de 08.04.2006. Întrucât de la momentul deschiderii succesiunii și până la momentul introducerii cererii de chemare in judecata au trecut peste 1 an si 6 luni, iar reclamanta și pârâtul nu au făcut dovada acceptării succesiunii, aceștia sunt străini de moștenire prin neacceptare.

Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul-reclamant a solicitat să se constate deschisă succesiunea defunctei; să se constate că pârâtul-reclamant are calitatea de unic moștenitor; să se constate că masa succesorala rămasă de urma defunctei se compune din imobilul situat în B,-, sector 5 și locul de înhumare din Cimitirul 1 B, parcela 31, figura 1; în subsidiar, în cazul în care se va constata că și reclamanta și pârâtul au calitate de moștenitori ai defunctei, să se constate că pârâtului-reclamant, în calitate de fiu al defunctei îi revine o cotă de 1/3 din masa succesorală, iar reclamantei-pârâte și pârâtului câte o cotă de 1/3, in calitate de fii ai defunctei, să se constate compunerea masei succesorale și să se dispună partajarea masei succesorale astfel: imobilul să îi fie atribuit în natură pârâtului-reclamant, cu obligarea sa la plata sultelor corespunzătoare pentru ceilalți moștenitori, si menținerea stării de indiviziune cu privire la locul de veci; să se constate că pârâtul-reclamant are un drept de creanța reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor și reparațiilor pe care le-a efectuat la imobilul ce face parte din masa succesorală.

În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul-reclamant a arătat că, la data de 08.04.2006, a decedat, cu ultimul domiciliu în B,-, sector 5, de pe urma acestei rămânând bunurile enumerate anterior. În prezent, imobilul situat în str. - - se afla în posesia pârâtului-reclamant și a soției lui. Atât în timpul vieții, cât și după decesul mamei, pârâtul-reclamant a locuit neîntrerupt în acest imobil, acceptând în mod tacit succesiunea defunctei. Totodată, a plătit impozitul aferent precum și cheltuielile cu întreținerea, curent electric, etc. A efectuat reparații și îmbunătățiri la imobilul ce face parte din masa succesorală, atât în timpul vieții defunctei cât și după decesul acesteia. Întrucât ferestrele nu se mai închideau a fost nevoit să le înlocuiască pentru a împiedica pătrunderea frigului, a umezelii și a altor factori care ar fi putut duce la degradarea imobilului. Toate cheltuieli pentru reparații au fost efectuate din banii săi deoarece pensia mamei era foarte mică, iar dânsa era nevăzătoare, necesitând îngrijire permanentă.

În drept au fost invocate disp. art. 728.civ. art. 673 ind.1- 673 ind. 14.c Cod Penal, art. 6501, 651, 669.civ.

Prin sentința civilă nr. 6702/22.09.2008, Judecătoria Sectorului 5 Baa dmis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei-pârâte, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, a respins cererea formulată de reclamanta-pârâtă, în contradictoriu cu pârâții-reclamanți și HG, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Totodată, a admis cererea reconvențională, a constatat deschisă succesiunea defunctei, decedată la data de 08.04.2006, cu ultimul domiciliu în B,-, sector 5, constatat că are calitatea de moștenitor pârâtul-reclamant, în calitate de fiu, căruia îi revine întreaga masă succesorală fiind străini de moștenire prin neacceptare, reclamanta-pârâtă și pârâtul. S- a constatat că masa succesorală este compusă din imobi1ul situat în B,-, sector 5, compus din teren în suprafață de 464 mp și casa din paiantă cu două camere, hol, bucătărie. Au fost obligați reclamanta-pârâtă și pârâtul la plata sumei de 2000 lei către pârâtul-reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 08.04.2006, a decedat, cu ultimul domiciliu în B,-, sectorul 5, data la care, în conformitate cu dispozițiile art. 651.civ. s-a deschis succesiunea defunctei. Atât reclamanta-pârâtă, cât și pârâtul-reclamant și HG pârâtul, în calitate de descendenți de gradul 1, aveau vocație succesorală concretă la moștenirea defunctei.

În dreptul român, transmiterea patrimoniului succesoral sau a bunurilor determinate din patrimoniu operează de drept din momentul deschiderii moștenirii, fără vreo manifestare de voința din partea succesibilului și chiar fără știrea lui (art. 644, art. 688, art. 696.civ.). Cu toate acestea, ca principiu de ordine publica legea precizează ca "nimeni nu este obligat a face acceptarea unei moșteniri care i se cuvine" ( art. 686.civ.), succesibilul având așadar un drept de opțiune succesorală între consolidarea titlului de moștenitor prin acceptarea moștenirii și desființarea acelui titlu prin renunțare la moștenire.

Acest drept de opțiune succesorală - a reținut instanța de fond - trebuie exercitat, potrivit art. 700.civ. în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, în caz contrar intervenind prescripția dreptului de opțiune succesorală. Nici reclamanta-pârâtă și nici pârâtul nu au făcut dovada exercitării dreptului de opțiune succesorală în termenul prevăzut de lege. Chitanțele depuse de reclamanta-pârâtă, care atestă plata taxei de concesiune pentru locul de veci din Cimitirul 1, sunt fie dinaintea decesului autoarei, fie ulterioare împlinirii termenului de opțiune succesorală. De altfel, reclamanta-pârâtă, prin apărător a precizat la termenul din data de 24.03.2008, ca aceasta a acceptat succesiunea defunctei prin introducerea prezentei cereri de chemare în judecată.

Ca atare, ținând cont și de faptul că, în speță, nu se poate reține existența unei cauze de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție, instanța de fond a constatat prescris dreptul de opțiune succesorală al reclamantei-pârâte și al pârâtului și, pe cale de consecință, și stingerea, cu efect retroactiv a titlului de moștenitor, aceștia fiind străini de moștenire. Întrucât reclamanta-pârâtă este străină de moștenire, prin neexercitarea dreptului de opțiune succesorală, prima instanță a constatat că intre persoana acesteia și titularul dreptului dedus judecății nu există identitatea necesară pentru a se reține calitatea procesuală activă a acesteia, motiv pentru care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și, pe cale de consecință, a respins cererea formulată de aceasta ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, instanța de fond a avut în vedere că, potrivit art. 75 din Legea 36/1995, privind activitatea notarială, cu modificările și completările ulterioare, după ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza și dispune citarea celor care au vocație la moștenire, iar dacă există legatari citează și pe legatari și executorul testamentar instituit. Aceste dispoziții, deși se referă numai la procedura succesorală notarială sunt aplicabile și în cazul în care moștenitorii se adresează direct instanței de judecată pentru stabilirea calității de moștenitor și a drepturilor care li se cuvin.

Pârâtul are, în calitate de fiu al defunctei, vocație succesorală concretă la moștenirea defunctei, astfel încât are și calitate procesuală pasivă, a apreciat prima instanță.

În ceea ce îl privește pe pârâtul-reclamant HG, a reținut instanța de fond, din depoziția martorului, că acesta a locuit după decesul mamei sale în imobilul din-, împreună cu familia sa. Posesia și folosința imobilului proprietatea defunctei, întrucât nu reprezintă un act de conservare sau de administrare provizorie, în sensul disp. art. 690.civ. sunt acte de acceptare tacită a moștenirii, din săvârșirea acestora rezultând indirect, dar neîndoielnic intenția de acceptare a moștenirii.

Așa fiind, a apreciat instanța că pârâtului-reclamant, în calitate de unic moștenitor, îi revine întreg patrimoniul succesoral.

Dreptul de folosință asupra locului de veci din Cimitirul I B, parcela 31, fig. 1, nu a fost inclus în masa succesorală reținându-se că la dosar nu a fost depus niciun înscris din care să rezulte existența acestui drept în patrimoniul defunctei, certificatul de moștenitor nr. 219/1995 neconstituit un titlu în acest sens.

În temeiul disp. art. 274.c Cod Penal, reținând că reclamanta-pârâtă și pârâtul sunt în culpa procesuală, a dispus prima instanță obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtul-reclamant reprezentând onorariul aparitorului ales.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta și pârâtu1, apelurile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 02.02.2009.

În motivarea apelului formulat de reclamanta, s-a arătat că la judecata acțiunii nu s-au luat în considerare înscrisurile pe care reclamanta-apelantă le-a depus și nici declarația martorului său. Nici nu au fost consemnate și detaliate probele susținute în sentința atacată cu apel, considerând că nici nu au avut importanță în fața instanței.

S-a mai arătat că nu s-a luat în calcul faptul că a locuit efectiv cu mama sa, și în casa părintească până în 1995, fiind luată în evidență cu domiciliul din-, sector 5.

Apelanta a menționat că a adus la cunoștință instanței de fond împrejurarea că a fost la notar după moartea mamei sale, dar neavând actele necesare deschiderii procedurii succesorale nu a putut da declarație de acceptare a masei succesorale. Notarul, văzând că nu are acte, a sfătuit-o să apeleze la Arhivele Naționale, spunând că poate deschide succesiunea în termen de 2 ani. Astfel, poate dovedi că a intrat în posesia actelor după ștampila și data Arhivelor Naționale.

Apelanta a susținut că este "neîndreptățită" prin concluzia instanței de fond în sensul că nu are vocație succesorală pentru că nu a deschis succesiunea în termen de 6 luni de la moartea mamei sale, în condițiile în care nu a putut face acest lucru pentru că nu deținea actele de proprietate și nici actul de deces al mamei sale.

S-a mai arătat că instanța de fond, acceptându-l numai pe fratele său vitreg ca moștenitor legal, a greșit deoarece, în realitate, el nu a stat cu mama zi de zi, plecând și venind când a vroia el, neocupându-se de gospodărie, așa cum a spus în cererea reconvențională. În declarația martorului lui HG, a arătat apelanta, nu s-a specificat daca a făcut îmbunătățiri în casa defunctei, astfel nu a precizat concret contribuția lui materială.

Și cu privire la plata impozitului pe imobilul care face parte din masa succesorală, acesta nu a fost plătit la timp de HG, înregistrându-se cu întârzieri la fișe.

Instanța de fond nu a reținut - în susținerea apelantei - faptul că actele casei și actul de naștere al bunicii ( mama defunctei) și actul de deces al mamei au fost luate de către pentru HG aoî mpiedica să deschidă la notariat procedura succesorală, și nici instanța nu a întrebat care a fost motivul pentru care nu s-a înfăptuit aceasta procedura,

, a precizat apelanta, nu a fost la notariat în termenul de 6 luni cu toate ca deținea actele casei și actul de deces al mamei, nu a prezentat nici o declarație cu privire la acceptarea succesiunii de pe urma mamei sale, în concluzie nu a deschis procedura succesorală la notariat. S-a bazat doar pe faptul că are același domiciliu cu defuncta.

Fiecare moștenitor, a arătat apelanta, trebuie să accepte moștenirea potrivit vocației succesorale sau să renunțe la ea. Întrucât patrimoniul succesoral este indivizibil, în cazul pluralității de moștenitori, el se transmite în aceasta stare și ea subzista până la efectuarea împărțelii (partajului).

În motivarea apelului declarat de apelantul-pârât, s-a arătat în esență că la judecată nu i-au fost acceptate probele conform Codului d e procedură civilă, adică înscrisuri, martori, etc.

A susținut apelantul-pârât că și el stă în casa defunctei de ani de zile și a contribuit la gospodărie și la cheltuielile legate de înmormântare.

În opinia apelantului, trebuie revizuite sau completate probele administrate la prima instanța.

Totodată, apelantul a menționat că sora sa a mers după acte pentru a deschide succesiunea, dar a trebuit să apeleze la Arhivele Naționale. Fratele lui, HG, a ascuns actele casei și actul de deces al mamei lor, după moartea ei, punând părțile în situația de a face rost de ele într-un timp îndelungat. De aceea - a susținut apelantul - nu a putut ajunge în termenul de 6 luni.

Prin decizia civilă nr. 866/A/23.06.2009, au fost respinse apelurile astfel formulate, ca nefondate.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut în esență că:

Rec1amanta a investit instanța cu o acțiune având ca obiect dezbaterea succesiunii defunctei decedată la data de 8.04.2006.

Potrivit art.700 civ."Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii".

Acceptarea unei moșteniri poate fi expresă sau tacită.

Acceptarea voluntară este expresă când succesibilul își însușește calitatea de erede printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată.

Acceptarea voluntară este tacită când succesibilul face un act pe care nu putea săvârși decât în calitatea sa de crede și din care rezultă neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii.

În speță, apelanții nu au făcut dovada că au acceptat expres succesiunea defunctei decedată la data de 8.04.2006.

Din probele administrate nu a reieșit ca apelanții ar fi acceptat tacit succesiunea defunctei în termenul de 6 luni prevăzut de lege.

Astfel, apelanta reclamantă a depus la dosarul cauzei-fila 55 dosar fond o serie de chitanțe care atestă faptul că a plătit contribuția către Protoieria III Capitala în lunile:decembrie 2005, noiembrie 2007 și aprilie 2008.

Pentru ca aceste chitanțe să reprezinte acte de acceptare a succesiunii, ar fi trebuit ca reclamanta să efectueze aceste plăți în termenul de opțiune succesorală de 6 luni, or aceste plăți au fost efectuate fie mai înainte de decesul defunctei, fie ulterior termenului de 6 luni.

Tribunalul nu a reținut susținerea apelanților în sensul că nu au acceptat succesiunea defunctei în termenul prevăzut de lege întrucât au așteptat să le parvină actele de proprietate cu privire la bunurile ce compuneau masa succesorală de la Arhivele Naționale deoarece în această perioadă fie puteau să accepte expres succesiunea, fie puteau să facă acte de acceptare tacită, independent de existența actelor de proprietate.

Constatând că apelanții sunt în culpă procesuală, s-a dispus obligarea acestora la plata către intimat a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată cu aplicarea art.274 a1.3 pr.civ.

Instanța de apel a făcut aplicarea art.274 a1.3 pr.civ. reținând că onorariul apărătorului intimatului în cu antum de 3000 lei este nepotrivit de mare în funcție de valoarea obiectului pricinii și munca prestată de avocat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelanții.

În motivarea recursului se susține în esență că:

Faptele reținute atât de instanța de fond cât și de instanța de apel sunt în mod clar eronate, recurenții acceptând în mod tacit succesiunea prin însușirea de bunuri mobile aflate în patrimoniul defunctei la data decesului acesteia.

Cu privire la recurentul, se arată ca și acesta, ca și pârâtul HG, a locuit împreuna cu defuncta în imobilul situat în B,- Sector 5 și locuiește și la acest moment în acel imobil.

Având în vedere cele precizate mai sus, susțin recurenții că se află în mod clar în fața unei acceptări tacite a succesiunii defunctei.

Totodată se subliniază împrejurarea că recurenții nu au beneficiat, la fond, de serviciile unui avocat, motiv pentru care instanța de apel ar fi trebuit să încuviințeze proba testimonială în temeiul art. 138 pct. 3. proc. civ. pentru ca și aceștia să aibă posibilitatea de a dovedi că au acceptat în mod tacit succesiunea rămasă de pe urma defunctei lor mame, în termenul legal.

În drept, au fost invocate prevederile art. 299 si urm. art 304 alin 7 1 8 si 9 Cod proc. Civ.

Recurs legal timbrat.

Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.

Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele impuse prin dispozițiile art. 304 raportat la art. 129 alin. ultim pr.civ. Curtea constată caracterul nefondat al acestuia.

Considerentele avute în vedere sunt următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac în contextul căreia - potrivit exigențelor art. 304.pr.civ. - controlul judiciar este limitat la aspecte care privesc legalitatea hotărârii atacate pe această cale.

Astfel, în exercitarea controlului de legalitate permis instanței de recurs nu este posibilă reevaluarea situației de fapt stabilită deja de instanțele de fond pe baza probatoriului administrat, așa încât critica prin care recurenții susțin că instanțele de fond și apel ar fi stabilit în mod eronat "faptele reținute" este în mod evident una care nu se circumscrie exigențelor impuse prin norma menționată și, ca atare, nu poate constitui suportul unei analize de legalitate în soluționarea recursului pendinte.

Susținerea recurenților în sensul că ar fi acceptat tacit succesiunea defunctei lor mame este limitată la un simplu enunț, fără a se aduce în concret vreo critică aprecierii făcute de instanța de apel asupra actelor și faptelor invocate de aceștia ca reprezentând acte de acceptare tacită a succesiunii.

În condițiile în care în considerentele deciziei recurate se regăsește motivarea concluziei potrivit căreia faptele și actele la care cei doi recurenți au făcut referire nu valorează, din punct de vedere juridic, acte de acceptare a succesiunii supuse dezbaterii (care să se situeze în termenul legal de opțiune succesorală și să aibă caracter neechivoc sub aspectul intenției succesibilului de a-și însuși această calitate), simpla afirmație a recurenților potrivit căreia ei ar fi întreprins asemenea acte de acceptare nu poate constitui un fundament pentru înlăturarea concluziilor reținute de instanțele care au judecat fondul pricinii.

În ce îl privește pe recurentul, susținerea potrivit căreia ar fi locuit în imobilul care face parte din masa succesorală atât înainte cât și după decesul mamei lui, și că această împrejurare ar constitui un act de acceptare tacită a succesiunii este una făcută pentru prima dată în fața instanței de recurs, această parte neformulând până la acest moment procesual o asemenea apărare.

Nu se poate imputa instanței de apel nevalorificarea unei asemenea situații în condițiile în care procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, principiu în puterea căruia instanțele sunt ținute a se pronunțata numai în limitele cererilor și apărărilor concret susținute de părți în fața lor.

Este vădit nefondată susținerea recurenților în sensul că la judecata în fond a pricinii ar fi fost lipsiți de asistență juridică și nu ar fi avut posibilitatea de a remedia acest neajuns în condițiile în care acestora li s-a încuviințat- la termenul de judecată din data de 26.05.2009 - o cerere de amânare pentru pregătirea apărării formulată chiar de către avocatul ales ce i-a asistat/reprezentat și în faza recursului, iar la următorul termen de judecată au solicitat - prin același apărător - încuviințarea probei testimoniale, în condițiile art. 138.pr.civ. cu motivarea că la termenele anterioare apelanții nu fuseseră asistați de o persoană care să aibă calitatea de avocat dobândită în condițiile legii.

Cererea de probatorii astfel formulată a fost apreciată de instanță ca admisibilă în condițiile art. 138 pct. 3.pr.civ. însă a reținut instanța că proba testimonială solicitată nu este pertinentă și concludentă soluționării litigiului din perspectiva tezei probatorii susținute, și anume aceea potrivit căreia apelanții ar fi locuit cu mama lor până în anul 1995 și că ar fi plătit impozitul până în urmă cu 4 ani.

Această apreciere e instanței a fost una corectă în condițiile în care apelanții-recurenți urmăreau să probeze acte sau fapte petrecute în timpul vieții mamei lor, iar conduita lor din perioada anterioară decesului autoarei nu era aptă a produce vreun efect cu privire la dreptul de opțiune succesorală în raport de exigențele art. 700 coroborat cu art. 702.civ. norme care impun ca actelor de dispoziție făcute de succesibili cu privire la o succesiune nedeschisă să nu li se acorde vreo eficiență juridică.

Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefondat al criticilor aduse de către recurenți deciziei civile apelate, urmând a dispune, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1.pr.civ. respingerea recursului astfel susținut.

În temeiul art. 274.pr.civ. urmează a fi obligați recurenții - ca părți care au căzut în pretenții, în raport de soluția reținută asupra recursului - la plata către intimat a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurentul pârât și recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr.866A/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât HG, ca nefondat.

Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 5.11.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - -

-

GREFIER

Red. GS

Tehnored. AP

2 ex./03.12.2009

Secția a IV-a civilă

Judecători apel:

Președinte:Andreea Vasile
Judecători:Andreea Vasile, Ileana Ruxandra Dănăilă, Georgeta

Vezi şi alte speţe de drept civil: