Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 464/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 464/R/2010
Ședința publică din 26 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
-- -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta
, împotriva deciziei civile nr. 197/A din 15 octombrie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanții intimați și, precum și pe ârâții p. intimați, -, și G, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pârâtul intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, conform chitanței nr. -/1/21.01.20010 și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că la data de 15.02.2010, pârâtul intimat a depus întâmpinare, prin care solicită admiterea recursului promovat de reclamanta
. De asemenea, constată că la data de 25.02.2010, reclamanta recurentă a depus la dosar un înscris întitulat Note scrise, prin care solicită admiterea recursului și totodată, solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ.
ârâtul intimat arată că a cumpărat teren de la frații reclamantei recurente
și depune la dosar procesul-verbal din dosarul execuțional nr. 189/14.06.2002 al și procesul verbal din dosarul execuțional nr. 53/2003 al.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuția părții prezente inadmisibilitatea acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, având în vedere că pct. 10 și pct. 11 din art. 304.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din nr.OUG 138/2000 și totodată, în temeiul art. 316 raportat la art. 294.pr.civ. invocă inadmisibilitatea motivului de recurs având ca obiect nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 15.02.2002, pentru lipsa formei autentice, întrucât acest motiv a fost menționat pentru prima dată în memoriul de recurs, fiind exercitat de reclamantă și omiso medio.
ârâtul intimat solicită admiterea excepțiilor invocate de către instanță din oficiu și arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
ârâtul intimat solicită respingerea recursului și obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată, respectiv 500 lei reprezentând onorariul avocațial plătit în primul ciclu procesual domnului avocat, cheltuieli de transport în cuantum de 60 lei, reprezentând costul deplasării la instanță pentru el și reprezentantul său, avocat, precum și 40 lei pentru ziua de lucru.
La întrebarea instanței, referitoare la faptul dacă poate face dovada cheltuielilor de transport, ârâtul p. intimat arată că poate face dovada cheltuielilor de transport cu biletul de călătorie, sens în care, depune la dosar două bilete de călătorie cu plată seria V 2 nr. - privind suma de 15,05 lei fiecare și fișa de decontare a sumelor.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1266/29.05.2002, pronunțată de Judecătoria Vișeu d Sus în dosar nr. 1319/2002, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții, G, și și, în consecință, s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncții, decedat în 1998, și, decedată la data de 31.12.2001, se compune din mai multe bunuri imobile, enumerate în dispozitivul sentinței, printre care și terenul în suprafață de 8725 mp. situat în locul denumit "în Obște"; s-a constatat că moștenitorii defunctului sunt reclamanții, și și pârâții și G, în cotă de câte 1/5 - parte, în calitate de moștenitori legali ai defuncților; s-a luat act de tranzacția intervenită între moștenitori cu privire la partajarea bunurilor ce compun masa succesorală, prin atribuirea în favoarea moștenitorilor a loturilor menționate în tranzacție, reclamantei revenindu-i și terenul în suprafață de 8725 mp. situat în comuna la locul denumit " la Obște"; s-a constatat că pârâții și nu au calitatea de moștenitori după cei doi defuncți; pârâții și au fost obligați să le plătească reclamanților suma de 600.000 lei cheltuieli de judecată.
La pronunțarea soluției s-a avut în vedere faptul că reclamanții și pârâții și G sunt moștenitorii celor doi defuncți, în calitate de descendenți, partajarea masei succesorale urmând să fie făcută conform voinței moștenitorilor, materializată în tranzacția încheiată la 20.05.2002.
În ceea ce-i privește pe pârâții și, aceștia nu au calitatea de moștenitori ai defuncților, dar aceștia au fost chemați în judecată pentru ca sentința să le fie opozabilă, urmând ca pe calea unei acțiuni separate, pârâții să-și valorifice drepturile ce ar decurge din vânzarea-cumpărarea din 15.01.2002.
Apelul declarat de pârâții și împotriva acestei sentințe a fost admis în parte de Tribunalul Maramureș, prin decizia civilă nr. 635/A/19.09.2002, pronunțată în dosar nr. 5195/2002, cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate, în sensul înlăturării obligației pârâților de plată a cheltuielilor de judecată, reținându-se în considerentele acestei decizii că intimații nu s-au opus admiterii în parte a apelului, sub aspectul cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește contestarea de către apelanți a calității de moștenitor a reclamantului, care și-a ucis tatăl, fiind astfel nedemn de a-l succede, Tribunalul a apreciat că apelanții neavând calitatea de moștenitori ai defuncților, ei nu justifică un interes legitim pentru a invoca excepția nedemnității.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, pârâții și, invocându-se de către aceștia excepția nedemnității succesorale a reclamantului, precum și faptul că acesta fiind în Penitenciarul Maramureș, nu putea semna tranzacția, aspecte care nu au fost verificate de către instanța de fond.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 2732/19.12.2002, pronunțată în dosar nr. 6548/2002, a admis recursul pârâților, a casat în întregime decizia recurată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului cauzei, impunându-se verificarea de către Tribunal a existenței sau inexistenței unei hotărâri definitive de condamnare a reclamantului jr. pentru săvârșirea infracțiunii de omor asupra defunctului său tată, sen. precum și a împrejurării dacă acesta a semnat sau nu tranzacția în baza căreia s-a pronunțat hotărârea de expedient de către prima instanță.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș sub nr. 1100/R/2003, nr. unic -, fiind soluționată prin decizia civilă nr. 197/A/15.10.2009, în sensul admiterii apelului pârâților și, a desființării în întregime a sentinței primei instanțe, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Judecătoria Vișeu d S u
În considerentele acestei decizii s-a reținut faptul că, având în vedere nedemnitatea succesorală a reclamantului jr. prin pronunțarea unei hotărâri de expedient, fără analizarea nedemnității succesorale, instanța de fond a pronunțat o soluție fără să analizeze fondul cauzei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, solicitând instanței ca, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9.proc.civ. și art. 312 alin. 3.proc.civ. să admită recursul, să caseze decizia atacată, să modifice în parte sentința primei instanțe, în sensul ca fratele recurentei, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla, să fie scos de la moștenire după tatăl lor, potrivit art. 655 alin. 1.civ.
În motivarea recursului a fost reprodusă, în esență, cererea introductivă de instanță, arătându-se că pe parcursul soluționării cauzei la fond, recurenta a aflat că pârâții și au încheiat la data de 15.01.2002 un contract de vânzare-cumpărare a terenului în suprafață de 0,80 ha. situat în locul numit "în Obște", cu frații recurentei, G și, în calitate de vânzători, acest contract de vânzare-cumpărare fiind lovit de nulitate absolută, pentru lipsa formei autentice, conform art. 2 alin. 1 și art. 12 alin. 2 din Legea nr. 54/1998.
S-a mai arătat de către recurentă că după abrogarea Legii nr. 54/1998, necesitatea înstrăinării terenurilor prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, a fost menținută prin art. 2 alin. 1 din Titlul X al Legii nr. 247/2005.
Prin urmare, arată recurenta, susținerea pârâtului, în sensul că instanța a validat acest contract pentru că cei doi cumpărători au fost de bună credință, relevă necunoașterea legii. Încă în timpul vieții, părinții părților au vândut o parte din terenurile lor și au oferit sumele de bani astfel obținute fraților recurentei, G, și, în timp ce recurentei i-a oferit 0,30 ha. din terenul în suprafață de 0,80 ha de la locul numit "în Obște". După decesul părinților, întrucât recurenta a avut contribuția exclusivă la cheltuielile de înmormântare, s-a înțeles cu frații săi ca terenul să-i revină în întregime. Calitatea antecesorului recurentei de proprietar legal al acestui teren, este atestată de titlul de proprietate nr. 6094/87. S-a mai invocat de către recurentă faptul că instanța de apel nu s-a limitat strict la obiectul cauzei, referindu-se la alte litigii ale părților și tergiversând soluționarea cauzei, prin aceasta viciindu-i recurentei dreptul la moștenire și dreptul de proprietate, care sunt garantate de lege. Recurenta a mai susținut că citarea lui de la adresa sa de domiciliu a fost făcută deoarece, la acea dată, pentru această cauză, așa a decis apărătorul angajat la acel moment.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul a arătat că este de acord cu admiterea recursului, cu scoaterea lui de la moștenire, și precizând că, prin viclenie și rea-credință, i-a adus atât pe, cât și pe G în stare de beție involuntară, cu scopul de a încheia acest act ilegal.
Recursul este nefondat.
La termenul de judecată din data de 26.02.2010, Curtea, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii recurate, precum și excepția inadmisibilității motivului de recurs având ca obiect nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 15.02.2002, pentru lipsa formei autentice, excepții care urmează să fie admise, motivat pe următoarele considerente:
Potrivit art. 294 alin. 1 teza I proc.civ. în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Art. 316.proc.civ. prevede că dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs.
Pe cale de consecință, nici în recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, și nici nu se pot face alte cereri noi.
Din analizarea cererii introductive de instanță, precum și a tuturor actelor din dosarul nr. 1319/2002 al Judecătoriei Vișeu d e rezultă cu evidență faptul că nicăieri în fața primei instanțe, în condiții procedurale, reclamanta nu a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții și G, în calitate de vânzători, și și, în calitate de cumpărători, și nici nu a invocat în vreun script depus la dosarul de fond nulitatea absolută a acestui antecontract pentru lipsa formei autentice, ori pentru vreo altă cauză de nulitate.
În motivarea cererii introductive de instanță reclamanta s-a limitat în a arăta că acest contract de vânzare-cumpărare "a fost încheiat cu încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei, fără consimțământul reclamantei sau a celorlalți moștenitori, cu încălcarea legii care reglementează transmiterea dreptului de proprietate, respectiv, încheierea unui act autentic de vânzare-cumpărare, dreptul de preempțiune, vânzătorul să fie proprietarul bunului vândut", însă, nu a invocat nulitatea absolută a acestui antecontract pentru lipsa formei autentice și nu a solicitat, printr-un petit expres formulat, nicăieri pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță ca instanța să constate nulitatea antecontractului pentru lipsa formei autentice.
Cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, în fața primei instanțe, la termenul de judecată din 29.05.2002, avocatul reclamanților nu a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare, nefăcând nicio referire la aceasta ( 29 dosar fond).
Prin notele scrise depuse de reclamantă la fila 70 dosar apel, aceasta a arătat că antecontractul este lovit de nulitate absolută, însă această poziție procesuală a reclamantei nu putea fi luată în considerare direct în instanța de apel, câtă vreme reclamanta nu a învestit în mod procedural prima instanță cu un asemenea petit.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 316.proc.civ. rap. la art. 294.proc.civ. Curtea urmează să admită excepția inadmisibilității motivului de recurs prin care se invocă nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare, pentru lipsa formei autentice.
În ceea ce privește celelalte motive de recurs, Curtea constată că, deși formal recurenta și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9.proc.civ. totuși, în realitate, aceste motive de recurs vizează netemeinicia hotărârii recurate, iar nu nelegalitatea acesteia, singurele eventuale motive de nelegalitate fiind cele prin care se solicită înlăturarea lui de la moștenire, pentru că și-a omorât tatăl, respectiv, nelegala citare a lui pe parcursul soluționării cauzei, de la domiciliul recurentei, deși acesta se găsea în penitenciar.
de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, la o analiză a mersului dosarului și la o expunere a relațiilor tensionate dintre părți.
Se constată, așadar, de către C că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale relațiilor dintre părți, ale stării de fapt, etc. toate aceste motive de recurs circumscriindu-se pct. 10 și 11 ale art. 304.proc.civ. în prezent abrogate.
Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 proc. civ. prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate nici un fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 proc. civ.
În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.
Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată de instanță, din oficiu, la termenul din 26.02.2010, este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.
În ceea ce privește motivele de recurs care, afirmativ, s-ar circumscrie punctului 9 al art. 304. proc. civ. Curtea constată următoarele:
Reclamantul a fost condamnat definitiv pentru infracțiunea de omor calificat, constând în săvârșirea faptei de omor asupra tatălui reclamantului, defunctul sen.
Este știut faptul că, pentru ca o persoană să poată veni la moștenire în temeiul legii, deosebit de cele două condiții pozitive - capacitatea succesorală și vocația succesorală -, se mai cere și îndeplinirea unei condiții negative, și anume, persoana să nu fie nedemnă de a moșteni pe cel despre a cărui moștenire este vorba.
succesorală constă în decăderea, cu efect retroactiv, a unui moștenitor legal și a descendenților acestuia, care au venit la succesiune prin reprezentare, care s-a făcut vinovat față dede cujussau față de memoria acestuia, de o faptă gravă, din dreptul de a-l moșteni, prin nedemnitatea succesorală pierzându-se chiar și dreptul la rezerva succesorală.
succesorală operează ca o sancțiune civilă ale cărei efecte nu se răsfrâng și asupra altor moștenitori, căci nedemnul este înlăturat în puterea legii numai de la moștenirea aceluia față de care a săvârșit vreuna din faptele prevăzute de art. 655.civ. respectiv, atentatul la viața celui care lasă moștenirea, acuzația capitală calomnioasă împotriva celui care lasă moștenirea, nedenunțarea omorului a cărui victimă a fost cel despre a cărui moștenire este vorba.
Este nedemn de a succede și, prin urmare, exclus de la succesiunea defunctului, conform art. 655 pct. 1.civ. "condamnatul pentru că a omorât sau a încercat să omoare pe defunct".
succesorală poate fi evident constatată numai după deschiderea succesiunii, ea putând fi invocată de către orice persoană interesată, cum ar fi ceilalți comoștenitori chemați la succesiune împreună cu nedemnul, moștenitorii subsecvenți, creditorii celui de mai prin intermediul acțiunii oblice, procurorul în baza ar. 45.proc.civ. etc.
Principalul efect al nedemnității succesorale, operate în puterea legii, este înlăturarea nedemnului de la moștenireab intestat. Cu alte cuvinte, constatarea nedemnității face ca nedemnul să devină total străin de moștenire, titlul său de moștenitor fiind retroactiv desființat, din momentul deschiderii succesiunii, el fiind socotit că nu a avut niciodată chemare la moștenirea defunctului față de care s-a făcut vinovat. Neputând culege cota de moștenire ce i-ar reveni, această cotă va profita celorlalți comoștenitori legali din aceeași clasă.
Prin pronunțarea hotărârii de expedient cu ignorarea nedemnității succesorale a lui, este evident că s-a pronunțat o soluție nelegală, cu nesocotirea prevederile art. 655 pct. 1.civ. și ale art. 948-968.civ. având în vedere că între părți tranzacția are natura juridică a unui veritabil contract, astfel încât toate părțile semnatare ale tranzacției trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de legislația în vigoare pentru a putea dispune de drepturile tranzacționate, iar tranzacția, fiind un contract, trebuie să îndeplinească toate condițiile de validitate ale oricărei convenții, prevăzute de art. 948-968.civ.
Așa cum corect a reținut instanța de apel, prin valorificarea tranzacției prin hotărârea de expedient, fără ca prima instanță să aibă în vedere nedemnitatea succesorală a intimatului, s-a pronunțat de către prima instanță o soluție superficială și nelegală, cu necercetarea fondului cauzei, soluție ce intră sub incidența art. 297 art. 1.proc.civ.
Pe de altă parte, în condițiile în care, deși reclamantul s-a găsit în penitenciar, în executarea unei hotărâri penale definitive de condamnare, totuși acesta a fost citat de la domiciliul reclamantei recurente - aspect recunoscut de recurentă prin chiar cererea de recurs -, prima instanță a pronunțat o soluție nelegală cu nesocotirea prevederilor art. 105 alin.2 proc.civ. neregularitate care nu putea fi remediată decât prin trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare.
Așa fiind, în temeiul considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9.proc.civ. se va respinge ca nefondat prezentul recurs.
În temeiul art. 274.proc.civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatului suma de 60 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând cheltuieli de transport justificate prin biletele de călătorie depuse la dosarul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 197/A din 15 octombrie 2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului suma de 60 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
--- - --- - -- -
GREFIER
-
Red./dact.MM
9ex./02.03.2010
Jud.apel:/
Jud.fond:Gh.
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
