Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 47/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
Decizia Nr. 47/ Dosar Nr-
Ședința publică din 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică JUDECĂTOR 2: Ligia Vâlcu
- - JUDECĂTOR 3: Camelia
- judecător
grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul și de pârâta - împotriva deciziei civile nr. 204/Ap din 5 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 31 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
In vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 6 februarie 2008 și apoi pentru astăzi 13 februarie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin cererea înregistrată la Judecătoria Brașov nr. nr- reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții, -, - și --, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că reclamantul împreună cu primii 5 pârâți sunt moștenitorii legali ai defunctei, decedată în B la 10.05.2001, în calitate de fii și, respectiv de fiică, să se constate că masa succesorală se compune din imobilul situat în B, st. -, nr. 11,. 14,. B,. 2, înscris în CF 31965 B, sub nr. top 6748/1/1/3/17 și bunurile mobile aflate în apartament și să se constate - în contradictoriu cu pârâta -- - că testamentul întocmit de defunctă, autentificat sub nr. 26493 din 16.09.1994 de notariatul de Stat Județean Baf ost revocat; să se dispună intabularea în CF 31965 Bad reptului de proprietate conform cotelor de proprietate ce revin fiecăruia cu titlu de moștenire; să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la imobil prin atribuirea acestuia către reclamant, nefiind comod partajabil în natură, urmând ca acesta să fie obligat la plata sultelor către ceilalți proprietari, să se dispună intabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamantului cu titlu de atribuire ca urmare a ieșirii din indiviziune, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta -- a depus la dosar cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate că la imobilul descris în acțiune, reclamanta reconvențională a efectuat, pe cheltuiala sa exclusivă, investiții în valoare de 80.000.00 lei vechi, investiții care nu intră în masa succesorală; să se constate că aceasta are calitatea de moștenitor testamentar-legatar universal, potrivit testamentului alături de moștenitorii rezervatari menționați în acțiunea principală; să se dispună reducțiunea testamentului la nivelul cotității disponibile care este de parte din moștenire, în concurs cu cei trei moștenitori rezervatari descendenți ai defunctei; s se constate calitatea de moștenitori a părților; să se dispună ieșirea din indiviziune prin atribuirea imobilului reclamantei reconvenționale și să se intabuleze dreptul său de proprietate asupra imobilului cu titlu de drept de ieșire din indiviziune, cu cheltuieli de judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 728,888,923 cod civil, art. 118, 6739și 67310Cod proc. civilă.
Reclamantul a completat ulterior cererea de chemare în judecată, solicitând că se constate că pârâții sunt străini de moștenirea rămasă de pe urma defunctei, ca urmare a neexercitării dreptului de opțiune succesorală în termenul prevăzut de art. 700 cod civil și să fie obligată pârâta - la plata fructelor civile culese de pe urma moștenirii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 651, 700, 762 cod civil.
Prin sentința civilă nr. 2590/22.03.2007. Judecătoria Brașov au fost admise în parte atât acțiunea civilă formulată și completată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, a -, și -, cât și cererea reconvențională formulată de aceasta din urmă în contradictoriu cu celelalte părți.
În consecință, s-a constatat că testamentul întocmit de defuncta în favoarea pârâtei reclamante reconvențional -, autentificat sub nr. 26495/1994 de Notariatul de Stat B, a fost revocat tacit și că moștenitorii defunctei de mai sus sunt: și - fii cu cota de 1/3 parte fiecare din moștenire; a -, și, aceștia din urmă în calitate de nepoți de fiică, având fiecare o cotă de câte 1/9 parte din moștenire.
De asemenea, s-a constatat că pârâtul nu a acceptat în termen succesiunea și că masa succesorală este compusă din imobilul situat în B,-,. 14,. B,. 2, înscris în CF 31965 B sub nr. top. 6748/1/1/3/17, în valoare de 188.735 lei.
S-a dispus întabularea în cartea funciară de mai sus a dreptului de proprietate al moștenitorilor arătați anterior, conform cotelor ce s-au stabilit, cu titlu de moștenire legală și partajarea imobilului prin atribuirea acestuia reclamantului.
Acesta a fost obligat să plătească celorlalți coproprietari următoarele sulte: pentru - 57.835, 9 lei; pentru a - - 19278,63 lei; pentru 19 278, 63 lei și pentru 19278,63 lei.
S-a dispus întabularea în careta funciară a dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului cu titlu de atribuire prin partaj și s-a constatat că pârâta reclamantă - reconvențional - are un drept de creanță asupra imobilului în sumă de 15227,28 lei.
Au fost respinse celelalte pretenții ale părților și au fost compensate cheltuielile de judecată făcute de acestea.
Prin decizia civilă nr. 204/5.07.2002, Tribunalul Brașova admis apelul declarat de apelanții -- și împotriva sentinței civile nr. 2590/2007 a Judecătoriei Brașov pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a constatat că moștenitorii defunctei sunt --, în calitate de moștenitor testamentar, cu cota de parte din moștenire, - și, în calitate de moștenitori legai, descendenți de gradul I, cu cota de câte parte din moștenire fiecare, a--, și ( fostă ) -, aceștia din urmă în calitate de moștenitori legali, descendenți de gradul II cu cota de câte 1/12 parte din moștenire fiecare, a constatat că masa succesorală este compusă din imobilul situat în B, st. -, nr. 11,. 14,.B,. 2, înscris în CF 31965 B, nr top 6748/1/1/3/17 în valoare de 173.507,72 lei, a dispus partajarea acestuia prin atribuirea către reclamanta reconvențională --, a obligat pe pârâta-reclamantă reconvențională să plătească celorlalți comoștenitori următoarele sulte: pârâtei - și reclamantului câte 43.376,93 lei pentru fiecare, iar pârâților a -, și câte 14.458,97 lei fiecăruia, în termen de 2 luni de la comunicarea deciziei, intabularea în CF 31965 Bad reptului de proprietate al reclamantei reconvenționale -- asupra imobilului de sub nr. top 6748/1/1/3/17 cu titlu de drept de moștenire, a constatat că la imobilul de mai sus pârâta-reclamantă reconvențională -- a efectuat investiții de 15.227,28 lei și a obligat pe intimați la plata cheltuielilor de judecată.
a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
evocarea tacită a unui testament prin înstrăinarea obiectului legatului poate interveni numai în cazul legatelor cu titlu particular. De altfel, în literatura de specialitate și în practica judiciară s-a reținut în mod constant că domeniul de aplicare a dispozițiilor art. 923 Cod civil îl constituie legatele cu titlu particular.
În speță, din cuprinsul testamentului autentificat sub nr. 26493 de Notariatul de Stat Județean B rezultă că defuncta a încheiat în favoarea apelantei pârâte reclamante reconvențional un legat universal, arătând următoarele: " întreaga mea avere, mobilă și imobilă, ce se va găsi în patrimoniul meu la data decesului, numitei -, nepoată de fiică" ( 62 dosar fond).
Prin urmare, în mod eronat instanța de fond s-a raportat în motivarea sa la bunurile aflate în patrimoniul defunctei la data întocmirii testamentului deoarece ceea ce prezenta importanță în cauză era patrimoniul la data survenirii decesului, aceasta fiind data deschiderii moștenirii în raport de care se stabilește compunerea și valoarea masei succesorale.
Obiectul legatului universal fiind patrimonial, acesta nu poate fi înstrăinat prin acte între vii și deci nu poate intra sub incidența art. 923 Cod civil. Pe de altă parte, înstrăinarea bunurilor cuprinse în patrimoniu, ca de altfel, și dobândirea de bunuri, afectează numai emolumentul legatului din momentul deschiderii succesiunii, nu și vocația universală, astfel încât nu poate avea semnificația unei revocări tacite.
În ceea ce privește critica referitoare la interpretarea eronată a manifestării de voință a pârâților, apreciem cp aceasta este neîntemeiată întrucât declarațiile autentificate date de intimații - pârâți, a -, și nu reprezintă acte de renunțare "in favorem" ( 192 -199). Asemenea acte constituie în realitate acte de acceptare a moștenirii însoțite de înstrăinare între vii a drepturilor succesorale, ceea ce nu se regăsește în speță.
Astfel, prin încheierile întocmite de notarul public în dosarul succesoral nr. 83/2001 în datele de 01.03.2002, 03.09.2001 și 01.11.2001 s-a reținut că au acceptat moștenirea în termenul prevăzut de lege:, a -, și ( 44-47). Prin urmare, numai trei dintre pârâții și-au consolidat titlul de moștenire prin acceptare. După această acceptare, ei puteau transmite părțile de moștenire ce li se cuveneau, apelantei -, fie prin act cu titlu oneros, fie gratuit, dar cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege pentru actul în cauză. Or, în speță, nu s-a întâmplat acest lucru, pârâții respectivi înțelegând să dea doar niște declarații notariale în care să arate că au primit de la apelanta contravaloarea cotei ce le revine (fără să specifice această valoare) și că sunt de acord cu atribuirea cotei lor către aceasta. Aceste manifestări de voință nu întrunesc însă condițiile unui act cu titlu oneros, pentru care ar fi trebuit să achite și taxele notariale. De menționat este și faptul că pârâtul nici nu acceptase succesiunea, astfel că nu avea la ce să renunțe.
În sfârșit, precizăm că renunțarea trebuie să fie pur abdicativă - impersonală și cu titlu gratuit - iar după cum am arătat mai sus, renunțarea "in favorem" reprezintă în realitate acte de acceptare a moștenirii însoțite de acte de înstrăinare între vii a drepturilor succesorale, cu toate consecințele acceptării și transmiterii drepturilor succesorale.
Legat de atribuirea imobilului ce compune masa succesorală către apelanta - pârâtă - reclamantă reconvențional, apreciem că cererea este întemeiată raportat la dispozițiile art. 673 indice 9 Cod procedură civilă și la împrejurările că această parte a locuit o perioadă lungă de timp în acel imobil și i-a adus îmbunătățiri considerabile, că are acordul celorlalte părți, cu excepția reclamantului - pârât reconvențional, că mama acesteia - care la rândul ei are o cotă de 1/4 din moștenire, are domiciliul la acel imobil și că voința defunctei, exprimată prin testament, a fost ca bunurile moștenirii să-i revină nepoatei sale, -.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă urmează a admite apelul dedus judecății și a schimba în parte sentința atacată, în ceea ce privește moștenitorii defunctei, cotele părți din moștenire ce revin acestora, atribuirea bunului, înscrierea dreptului de proprietate asupra acestuia în cartea funciară și sultele cuvenite celorlalți moștenitori.
Totodată, se vor înlătura din dispozitivul sentinței atacate mențiunile referitoare la constatarea revocării tacite a testamentului și cele ce contravin celor de mai sus.
Cu privire la reducțiunea liberalităților excesive menționăm că aceasta nu poate fi formulată de către moștenitorul testamentar pentru că nu are interes și nu se regăsește printre persoanele limitativ prevăzute de art. 848 Cod civil, iar cererea formulată de intimatul pentru prima dată cu ocazia concluziilor asupra apelului, nu poate fi primită deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, în apel nu se pot face cereri noi.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamantul și pârâta --.
Prin recursul formulat, reclamantul a solicitat - în principal - modificarea deciziei în sensul respingerii apelurilor declarate de pârâtele -- și, iar în subsidiar a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, întrucât, în mod greșit, instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la cererea de reducțiune a iberalităților excesive făcute de defunctă, cu încălcarea rezervei succesorale cuvenită moștenitorilor rezervatari.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în mod greșit, instanța de apel a apreciat că testamentul întocmit de defuncta nu a fost revocat, întrucât la data întocmirii acestuia, în patrimoniul defunctei se aflau numai bunuri mobile.
Totodată, se precizează că nu poate fi reținută apărarea intimatei în sensul că înstrăinarea unui bum individual determinat reprezintă un act de dispoziție al tastatorului care duce la micșorarea emolumentului moștenirii, în condițiile în care, în timpul vieții, testatoarea a înțeles să înstrăineze toate bunurile sale mobile și imobile, ceea ce face dovada odată în plus a intenției sale de a revoca actul prin care a gratificat-o pe nepoata sa.
Este criticată în dispoziția privind atribuirea imobilului către pârâta --, invocându-se faptul că aceasta locuiește în Spania, că nu deține mijloace materiale necesare pentru plata sultelor și că investițiile efectuate de aceasta la imobil nu constituie decât reparații necesare și utile.
Recurentul reclamant arată că instanța de apel a procedat greșit și atunci când a apreciat că cererea de reducțiune a liberalităților excesive a fost făcută de pârâta --, aceasta doar a achiesat la petitul formulat de reclamant.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și art. 312 cod proc. Civilă.
Prin recursul formulat, recurenta pârâtă -- a solicitat modificarea în parte a deciziei, în sensul admiterii în tot a cererii reconvenționale.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocă dispozițiile art. 691 Cod civil, valabilitatea manifestărilor de voință consemnate în declarațiile notariale date de pârâți prin care aceștia au cedat partea lor din moștenire recurentei pârâte.
Totodată, este criticată și dispoziția instanței de apel d e modificare a valorii imobilului, deși nu a fost sesizată în acest sens și de diminuare a lucrărilor de investiții efectuate de recurenta pârâtă.
Examinând decizia în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu motivele de recurs, curtea reține următoarele:
Potrivit art. 923 cod civil "orice înstrăinare a obiectului legatului făcută cu orice mod sau condiție, revocă legatul pentru tot ce s-a înstrăinat, chiar când înstrăinarea va fi nulă sau când obiectul legat va fi reintrat în starea testatorului".
Din modul de redactare al art. 923 Cod civil și din spiritul lui, rezultă în mod evident că numai legatele singulare sunt revocate prin înstrăinările ulterioare dar nu și cele universale sau cu titlu universal, întrucât acest fel de legate au ca obiect o universalitate de bunuri care continuă a persista, indiferent de modificările ce s-ar aduce bunurilor ce le compun.
Întrucât prin testamentul întocmit în data de 16.09.1994 a fost instituit un legat universal în înțelesul art. 888 Cod civil, care conferă legatului vocație la întreaga universalitate, dispozițiile art. 923 Cod civil nu sunt aplicabile în speță.
Critica privind atribuirea imobilului către recurenta pârâtă - ca efect al partajului nu se circumscrie motivelor de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civilă, invocate de recurentul reclamant, întrucât nu este vorba despre interpretarea unui act juridic dedus judecății, iar pe de altă parte, hotărârea instanței de apel este corect întemeiată în drept pe dispozițiile art. 6739Cod pr. civilă, iar recursul reclamantului nu a indicat ce dispoziții legale au fost încălcate sau greșit aplicate.
Cererea de reducțiune a liberalităților excesive a fost formulată în termen legal de recurenta pârâtă - prin cererea reconvențională și a fost corect respinsă de instanța de apel, întrucât sfera persoanelor îndreptățite să solicite reducțiunea este strict delimitată de prevederile art. 848 Cod civil, iar moștenitorii testamentari nu sunt incluși în aceasta.
Aceeași cerere formulată de recurentul reclamant, însă pentru prima dată cu ocazia formulării concluziilor asupra apelului a fost corect respinsă de Tribunalul Brașov în temeiul dispozițiilor art. 294 alin. 1 Cod pr. civilă, conform căruia, în apel nu se pot face cereri noi.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, curtea va respinge recursul declarat de recurentul reclamant.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta pârâtă -, instanța reține că dispozițiile art. 691 Cod civil, invocate de aceasta nu sunt aplicabile în cauză întrucât înscrisurile depuse la dosarul cauzei fac dovada acceptării moștenirii de către reclamant și pârâții, a -, și.
Declarațiile notariale depuse la dosarul cauzei ( 192-199) nu reprezintă renunțări în favoarea sa, așa cum susține recurenta pârâtă, întrucât nu conțin acte de renunțare expresă la moștenire, iar din înscrisurile existente la dosarul succesoral nr. 83/2001 al notarilor publici, rezultă că pârâții, a -, și au acceptat succesiunea. Mai mult, nu s-a făcut dovada înstrăinării valabile de către pârâți a drepturilor succesorale.
Instanța de apel a reținut în mod corect valoarea imobilului în litigiu și investițiile efectuate de recurenta pârâtă, nefiind incidente motivele de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 8,9 Cod pr. civilă. Totodată, se reține faptul că recurenta pârâtă a formulat generic acest motiv de recurs, fără a preciza în concret investițiile ce fac obiectul criticilor din recurs.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, curtea va respinge recursul declarat de recurenta pârâtă -, împotriva deciziei civile nr. 204/5.07.2007 a Tribunalului Brașov.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reurentul reclamant și de recurenta pârâtă - împotriva deciziei cvile nr. 204/5.07.2007 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- - - - -
Grefier,
Red. - 19.03.07
Dact. - 6.045.08
2 ex.
Red. apel -
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Ligia Vâlcu, Camelia
