Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 476/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(256/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.476
Ședința publică de la 11 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
JUDECĂTOR - ---
GREFIER -
* * * * * * * * *
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.1337/R din 20.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții, și -.
are ca obiect - succesiune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04 martie 2009, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, cât și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 11 martie 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 B la data de 20.12.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se constate deschisă succesiunea defunctului G, decedat la 28.05.1998, să se stabilească masa bunurilor de împărțit, cotele legale și ieșirea din indiviziune prin atribuirea loturilor pe care părțile le vor stabili prin bună învoială.
Totodată, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu ultimii doi pârâți, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafață de 220 mp. situat în-, sector 6, prin accesiune imobiliară artificială asupra construcției vechi situată pe acest teren, compusă dintr-o cameră și bucătărie, edificată de socrul reclamantei, cât și asupra construcției cu regim de înălțime, edificată de reclamantă cu defunctul său soț.
De asemenea, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 220 mp. situat în B,-, sector 6.
Prin sentința civilă nr. 939/13.02.2008 Judecătoria sectorului 6 B secția civilă a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților și.
A respins capetele de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, accesiune imobiliară și ieșire din indiviziune formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, decedată și, decedat, ca fiind formulate împotriva unor persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
A respins capătul de cerere având ca obiect dezbatere succesorală de pe urma defunctului formulat de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, ca fiind lipsit de interes.
A disjuns capătul de cerere vând ca obiect dezbatere succesorală de pe urma defunctului G și partaj succesoral, formând dosarul nr-, cu termen la 12.03.2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că nimeni nu poate fi parte în judecată atâta timp cât nu mai are folosința drepturilor civile, capacitatea procesuală de folosință, reflex al capacității civile fiind o condiție ca partea să constituie elementul subiectiv al acțiunii civile. În consecință, capacitatea de folosință, ca o condiției a exercitării acțiunii civile trebuie să existe la data sesizării instanței.
Ori, atâta timp cât prin adresele nr. -/01.02.2008 și -/04.02.20, s-a comunicat instanței că atât pârâtul, cât și pârâta, figurează decedați, anterior introducerii acțiunii, a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a acestor pârâți.
Instanța nu a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 243 alin. 1 pct. 1. pr. civ întrucât incidentul procedural reglementat de această dispoziție legală, are ca premisă decesul unei părți pe parcursul judecării procesului, astfel încât la data promovării cererii de chemare în judecată aceasta îndeplinea toate condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, moștenitorii preluând poziția procesuală a autorului lor numai dacă decesul a intervenit pe parcursul judecății.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes pe capătul de cerere având ca obiect dezbatere succesorală de pe urma defunctului, instanța reține că, pornind de la definiția interesului, reclamanta trebuie să dovedească folosul practic pe care îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, acest folos trebuind să aibă caracter legitim, născut, personal și actual.
Ori, atâta vreme cât succesiunea defunctului a fost dezbătută, eliberându-se certificatul de moștenitor nr. 516/1974, necontestat, instanța a apreciat că reclamanta nu mai justifică interesul în promovarea unei cereri cu caracter contencios care să aibă practic același obiect ce cel dezbătut prin procedura notarială.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelanta arată că, în mod greșit a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților și, întrucât aceștia sunt decedați și consideră că instanța trebuia să acorde termen și să dispună o adresă la Camera Notarilor Publici întrucât în baza art. 132. pr. civ. și-a completat cererea cu chemarea în judecată a moștenitorilor celor doi pârâți.
În mod greșit instanța a reținut că a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 243. pr. civ., întrucât niciodată nu a făcut o asemenea cerere ci a investit instanța cu o cerere în baza art. 132. pr. civ. A arătat apelanta că a introdus o cerere în constatare de drepturi întemeiată pe dispozițiile art. 111. pr. civ.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, apelanta apreciază că a solicitat ca, în situația în care se consideră valabile certificatul de moștenitor eliberat de pe urma defunctului, să se considere valabile și actele de donație întocmite ulterior de ceilalți comoștenitori, aspect în raport de care instanța trebuia să-i pună în vedere să-și precizeze acțiunea, nu să admită excepția.
Prin decizia nr. 1337/R/20.10.2008 Tribunalul București secția a Va civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr. 939/2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 în contradictoriu cu intimații - pârâți,.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților și a fost soluționată corect raportat la solicitările reclamantei.
Astfel, potrivit cererii aflate la fila 75 din dosar, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor, aceasta nereprezentând o modificare în sensul art. 132. pr. civ.
Nu poate fi primită nici critica vizând modalitatea de soluționare a excepției lipsei interesului pe capătul de cerere având ca obiect dezbaterea succesiunii defunctului, determinat de faptul că această succesiune a fost deja dezbătută, a fost eliberat un certificat de moștenitor, care nu a fost niciodată contestat.
Va fi înlăturată și susținerea vizând îndreptarea erorii materiale din sentință în ceea ce privește domiciliul defunctei formulată în temeiul art. 281. pr. civ întrucât acesta nu poate fi analizat ca motiv de apel, partea având posibilitatea formulării cererii de îndreptare la instanța competentă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 5,6,7,8 și 9, cu consecința admiterii recursului și trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În primul rând, recurenta susține că, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât la soluționarea cauzei nu i-a introdus în calitate de intimați - pârâți pe și, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ.
Instanța de apel nu i-a introdus pe cei doi pârâți în cauză, deși sentința primei instanțe a fost formulată și în contradictoriu cu aceste persoane.
În al doilea rând, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra criticilor referitoare la respingerea probatoriului administrat în combaterea excepției lipsei calității procesuale de folosință, caz în care sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 6,7 și 9, instanța nepronunțându-se pe ceea ce s-a cerut și hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Recurenta a arătat că, anterior introducerii acțiunii, a solicitat relații de la autoritatea competentă cu privire la domiciliul actual al pârâtei și să i se precizeze dacă este în viață sau nu, iar refuzul autorității de a-i răspunde la solicitare constituie un eveniment de forță majoră, care o împiedică să-și obțină recunoașterea drepturilor în justiție.
În al treilea rând, în mod greșit instanța de apel nu considerat că nu sunt îndeplinite prevederile art. 132. pr. civ., în condițiile în care la data de 23.01.2008 s-a dispus amânarea cauzei tocmai pentru acest motiv.
În ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului, recurenta arată că în apel, a lăsat la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții, astfel că susținerile sale pe acest aspect nu reprezintă motive de recurs.
O altă critică vizează respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale referitoare la greșita indicare a domiciliului pârâtei, situație ce a condus la perpetuarea unei lipse de proceduri cu această pârâtă, fiind eludate astfel dispozițiile legale.
Pe de altă parte, se menține greșeala privind numele apelantei pârâte, care corect este și nu, fapt pe care instanța de apel nu a înțeles să-l rectifice.
Un ultim motiv de critică vizează indicativul R pe care îl poartă decizia recurată, deși corect ar fi fost ca indicativul să fie A, fiind vorba de apel și nu recurs.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Critica recurentei referitoare la încălcarea formelor de procedură prevăzute, sub sancțiunea nulității, la art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, cu referire la necitarea în apel a pârâților, în legătură cu care prima instanță a constatat că nu au calitate procesuală de folosință, nu este întemeiată întrucât, de principiu, recurenta trebuie să justifice și un interes în invocarea unei asemenea neregularități, situație în care neregularitatea poate fi invocată numai de partea ce nu a fost citată și care astfel a fost prejudiciată prin neîndeplinirea procedurii de citare.
Or, potrivit art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, actele de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor.
Prin urmare, textul de lege impune condiția vătămării părții, care, nefiind citată, nu a putut să uzeze de mijloacele de apărare.
Conform textului de lege, nulitatea intervine numai dacă actul de procedură a produs părții o vătămare, iar vătămarea nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. În speță, recurenta nu au dovedit prejudiciul cauzat, alături de faptul că acest prejudiciu nu poate fi înlăturat decât prin anularea actului.
Pe de altă parte, în mod corect au reținut instanțele lipsa calității procesuale de folosință a pârâților, în condițiile în care la momentul introducerii acțiunii, aceștia erau decedați, conform relațiilor obținute de la evidența populației.
Conform art. 112. pr. civ. reclamantul este cel care fixează cadrul procesual, arătând printre altele, persoanele pe care înțelege să le cheme în judecată. Prin urmare, reclamanta aveau obligația ca, la momentul introducerii acțiunii să verifice dacă persoanele chemate în judecată îndeplinesc condițiile cerute de lege pentru a sta în proces, fiind necesar să depună toate diligențele pentru a verifica situația acestora anterior introducerii acțiunii, și nu pe parcursul judecării litigiului, susținerea sa referitoare la imposibilitatea obținerii datelor ca urmare a refuzului autorităților nereprezentând un caz de forță majoră.
Pe de altă parte, nu este întemeiată nici critica referitoare la incidența dispozițiilor art. 132. pr. civ. întrucât modificarea cererii de chemare în judecată nu vizează situația în care, urmare relațiilor primite cu privire la decesul pârâților, se poate dispune introducerea în cauză a moștenitorilor, întrucât a admite o asemenea teză ar însemna eludarea dispozițiilor celorlalte dispoziții legale referitoare la necesitatea existenței capacității procesuale de folosință al momentul introducerii acțiunii. De altfel, legea reglementează expres modalitatea de introducere în cauză a moștenitorilor, în cazul decesului autorului lor, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 243. pr. civ. sigur, atunci când decesul intervine pe parcursul judecării litigiului.
Cât privește critica referitoare la soluționarea capătului de cerere privind dezbaterea succesiunii defunctului, pe de o parte recurenta precizează expres că nu reprezintă motiv de recurs, dar, pe de altă parte arată că ar fi fost necesar ca instanțele să consfințească valabilitatea actelor juridice invocate pentru a dovedi dreptul de proprietate asupra terenului cumpărat de socrul său în indiviziune. Recurenta tinde, de fapt, ca pe calea " constatării valabilității certificatului de moștenitor " să-și preconstituie acte de proprietate cu privire la terenul în litigiu, deși, este evident că, certificatul de moștenitor nu reprezintă titlu de proprietate ci, doar consfințește calitatea de moștenitor, cotele și bunurile ce fac parte din masa succesorală.
De altfel, curtea constată că ambele instanțe au soluționat în mod legal și temeinic acest capăt de cerere prin admiterea excepției lipsei de interes.
Cât privește neadmiterea cererii de îndreptare a erorii materiale constând în indicarea domiciliului greșit al părții, curtea reține că acesta nu poate constitui un motiv de nelegalitate a hotărârii, art. 281. pr. civ. reglementând expres o altă procedură pentru o eventuală îndreptare a erorii materiale.
Nu va fi primită nici critica vizând indicativul greșit al deciziei din apel, întrucât, pe de o parte aceasta este o chestiune administrativă și nu un motiv de nelegalitate, iar, pe de altă parte, nici nu produce nici o vătămare recurentei, care nu este prejudiciată în nici un mod de indicativul folosit pentru numerotarea deciziei recurate.
Pentru aceste considerente în baza art. 312. pr. civ. Curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă, împotriva deciziei civile nr.1337/R/20.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, și -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -
Grefier,
Red.
. /
2 ex./31.03.2009
- Secția a V-a Civ. -
-
Jud. Sectorului 6. -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
