Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 486/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 486R
Ședința publică de la 20 noiembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR 2: Andreia Liana Constanda
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 624A/18.04.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta - reclamantă, personal și asistată de avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. -/16.11.2008 și intimatul - pârât, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/13.10.2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei - reclamantă, depune răspuns la întâmpinare și un set de înscrisuri reprezentând un set de probe și argumente medicale în susținerea situației în care se afla defuncta -, anterior semnării înscrisului pe care îl solicită a fi considerat nul, un document care emană de la intimat, respectiv o scrisoare adresată Poliției prin care acesta își declină calitatea de soț al defunctei, prin care solicita Poliției să intervină pentru a intra în apartamentul surorii recurentei - reclamante, precum și un raport medical cu privire la externarea defunctei - din data de 17.02.2006, prin care dorește să dovedească faptul că între data externării și data semnării testamentului, respectiv data de 23.02.2006, intimatul a scos-o din spital, a luat acest raport medical și nu l-a depus la medicul oncolog al defunctei. aceste înscrisuri și răspunsul la întâmpinare, reprezentantului intimatului - pârât.
Reprezentantului intimatului - pârât învederează instanței că nu se opune primirii la dosar a acestor înscrisuri și arată că, în afară de extrasul din tratatul medical, celelalte înscrisuri se află la dosarul cauzei.
Curtea, după deliberare, urmează a încuviința depunerea de către reprezentantul recurentei - reclamantă a înscrisurilor enumerate de aceasta, reținând, pe de o parte, că unele se regăsesc la dosar, urmând să le evalueze în măsura în care nu se suprapun cu cele deja administrate în cauză.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul asupra cererii de recurs și pune în vedere recurentei- reclamantă, prin avocat, cu prilejul susținerii motivelor de recurs să dezvolte oral încadrarea în drept, întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.7,8,9 Cod procedură civilă, sub sancțiunea nulității recursului.
Reprezentantul recurentei - reclamantă, învederează instanței că instanțele de fond și de apel nu au făcut o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept.
Reprezentantul recurentei - reclamantă solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 624A/18.04.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât, modificarea în tot a deciziei recurate, iar pe fond, admiterea cererii de anulare a testamentului autentificat sub nr. 384/23.02.2006 de către Biroul Notarului Public. Continuând, arată că instanțele de fond și de apel nu au analizat documentul a cărui nulitate o solicită. Susține că defuncta soră a recurentei - reclamantă era o intelectuală cu veleități culturale și științifice, iar la momentul semnării testamentului, în conținutul său se regăsesc o serie de greșeli, pe care o persoană cu o asemenea pregătire intelectuală nu ar fi putut să le facă. Astfel, în conținutul testamentului declară că este necăsătorită, în fapt fiind divorțată; lasă o serie de terenuri moștenire, care nu erau proprietatea defunctei, ci ale fostului său soț, (întrucât la data survenirii divorțului a fost încheiat actul de partaj prin care defunctei îi revenea numai imobilul ca atare, restul bunurilor revenind fostului soț), bunuri pe care defuncta le-a transmis pe calea succesiunii unei alte persoane. De asemenea, arată că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că între defunctă și intimatul - pârât nu au existat relații de concubinaj, ci erau doar colegi de serviciu. Totodată, arată că instanțele au tras concluzia că starea de concubinaj a condus la transmiterea averii defunctei. În momentul semnării testamentului, defuncta se afla într-o puternică stare de degradare fizică. Mai arată că intimatul - pârât s-a mutat în apartamentul defunctei în ultima lună de viață a acesteia. Susține că era de notorietate faptul că defuncta dorea să lase moștenire toată averea nepotului surorii sale. De asemenea, arată că sugestia și captația sunt cele care au determinat-o pe defunctă să facă un testament în acest mod. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului - pârât solicită respingerea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 624A/18.04.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, ca nefondat și menținerea în totalitate a hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică. Continuând, arată că instanța de apel a reținut aspectele învederate de partea adversă și a motivat de ce le-a înlăturat. Totodată, arată că nu s-a dovedit concret care au fost manoperele dolosive, în ce au constat ele, cum și când au fost exercitate asupra defunctei și în ce scop. Cu privire la al doilea motiv de recurs, arată că a fost invocat pct. 7 al art. 304, dar nu a indicat care este actul juridic dedus judecății a cărui natură sau înțeles vădit lămurit și neîndoielnic a fost schimbat de către instanța de apel. Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs, susține că această critică nu este fondată, întrucât partea adversă nu a dovedit ce trebuia să dovedească la momentul introducerii cererii de chemare în judecată. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține în pronunțare cererea de recurs formulată de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 624A/18.04.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 la data de 27.06.2007, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea testamentului autentificat sub nr.384 din 23.02.2006 de BNP lăsat de defuncta sa soră în favoarea pârâtului, pentru dol sub forma captației și sugestiei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a învederat că este unica moștenitoare legală a sorei sale care a decedat la 1.04.2006, cu ultim domiciliu în B-. 7,. 3,. A, 6, sector 1.
Cu cinci săptămâni înaintea decesului, aceasta a lăsat un testament în favoarea pârâtului.
Pentru aod etermina pe sa să întocmească acest testament, pârâtul o împiedica să ia legătura cu reclamanta sau prietenele sale, sechestrând-o în propria casă, obișnuind să-i intercepteze corespondența și îndepărtând-o de rude și prieteni.
Reclamanta pretinde că voința reală a defunctei nu a fost aceea de a-i testa toate bunurile mobile și imobile pârâtului, ci de a lăsa moștenirea în favoarea reclamantei și fiului său, respectiv, nepotul defunctei.
La dobândirea apartamentului, sa a avut o contribuție substanțială de 40 % din valoare, respectiv suma de 75.000 lei la data respectivă, sumă cu care reclamanta a înțeles să o ajute la momentul respectiv, datorită faptului că sa abia terminase facultatea, iar salariul pe care îl încasa era insuficient.
reclamantei a avut un copil care a decedat la vârsta de 12 ani și în memoria acestuia, dorea să își testeze averea în favoarea nepotului său, fiul reclamantei.
În aceste condiții, defuncta nu a dorit în mod real gratificarea pârâtului, iar la momentul la care a întocmit testamentul era grav bolnavă de neoplasm în fază terminală, iar pârâtul, psiholog fiind, sub pretextul că o sufletește și o conseia, încerca să o determine să îi întocmească testament pentru toate bunurile sale.
sa a avut în permanență îngrijire din partea reclamantei, cât și susținere materială la care se adăugau și diverse sume în valută de la fostul soț al acesteia, iar pârâtul nu a ajutat-o niciodată cu bani sau medicamente.
Cu multă abilitate, pârâtul a determinat-o pe reclamantei că, într-un moment în care de abia fusese externată din spital la 17.02.2006 cu diagnosticul "depășită chirurgical și oncologic" și după un icter mecanic, să-i facă un testament la data de 23.02.2006 la un notar public, cu toate că medicul care a îngrijit-o a declarat că se îndoiește că testatoarea ar fi fost deplasabilă, cât timp ea nu putea coborî nici măcar o scară fără lift și cu atât mai puțin, trei etaje.
Manoperele frauduloase ale pârâtului, exercitate asupra sorei reclamantei pentru obținerea testamentului, constau în faptul că acesta i-a exploatat slăbiciunile fizice și intelectuale.
Pârâtul și defuncta nu aveau nimic în comun, în sensul că nu aveau preocupări coincidente și nici nu erau de aceeași religie, nu a locuit niciodată împreună cu sa, ci doar venea în vizită la aceasta, fiind lipsit de orice sentiment pentru ea și încercând în permanență să o sugestioneze să vândă apartamentul.
Permanent pârâtul a avut intenția de a induce testatoarei o stare de dependență față de el, acesta cunoscând că o persoană ce se află în preajma morții este mult mai influențabilă și labilă psihic, iar manoperele exercitate asupra unei astfel de persoane, și-ar putea atinge mai ușor scopul.
Pârâtul a ascuns tuturor efectuarea testamentului de către defunctă și chiar reclamanta a aflat cu numai 2 zile înainte de deces despre acest act de voință al sorei sale.
Din momentul la care pârâtul a cunoscut că reclamanta a fost informată despre testament (de către organele de poliție cărora li se adresase cu plângere împotriva lui), acesta a sechestrat-o pe sa, a schimbat încuietoarea ușii apartamentului, a oprit tratamentul cu perfuzii ce-i era administrat bolnavei și a interzis acesteia orice contact cu rude, cunoscuți sau prieteni.
Există sugestie ca formă de manifestare a dolului în cazul testamentelor, întrucât pârâtul prin mijloace ascunse și tendențioase, a inspirat testatoarei ideea de a întocmi un testament în favoarea sa, pe care aceasta din proprie inițiativă nu l-ar fi făcut.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 960 Cod civil.
La fila 26 și 32 dosar fond, la 07.09.2006, pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar cu titlu de cerere reconvențională, a solicitat să se constate deschisă succesiunea defunctei decedată la 1.04.2006, să se constate că masa succesorală este compusă din apartamentul situat în B,-, 6,. A,. 3,. 7, sector 1 ca și din bunurile mobile enumerate în cuprinsul cererii reconvenționale, să se constate că pârâtul reclamant este moștenitorul acesteia în calitate de legatar universal, în baza testamentului autentificat sub nr. 384/23.02.2006 de BNP și că, în această calitate, îi revine întreaga masă succesorală.
În motivarea reconvenționalei, pârâtul a arătat că o foarte lungă perioadă de timp a avut o relație de concubinaj cu.
Relația lor care s-a întins pe o perioadă de 20 de ani, a fost o veritabilă căsnicie și între cei doi a existat permanent o afecțiune reciprocă, respectiv, grijă și devotament, iar această relație era de notorietate întrucât toți prietenii comuni precum și rudele fiecăruia, îi cunoșteau ca un veritabil cuplu și îi tratau ca atare.
Aceeași atitudine a avut-o și reclamanta și cei doi au petrecut împreună cu aceasta și familia ei concedii, sărbători și alte evenimente.
În cursul anului 2005, a fost diagnosticată cu cancer la pancreas, iar la începutul anului 2006 aflat că nu mai are mult de trăit.
În aceste condiții, ea s-a hotărât să rezolve problema succesiunii sale deplasându-se la notar unde și-a manifestat voința de a-l institui pe pârât legatar universal al bunurilor sale, manifestare de voință ce s-a concretizat în testamentul autentificat sub nr.384/23.02.2006 de BNP.
Conform acestui testament, pârâtului reclamant îi revin toate bunurile mobile și imobile ce se găseau în patrimoniul testatoarei la data decesului acesteia, cu excepția terenurilor situate în Com. de din Jud.S pe care le-a testat în favoarea vărului său prin legatul cu titlu particular autentificat sub nr.381/23.02.2006 de același BNP.
La 1.04.2006, a decedat, iar masa bunurilor succesorale se compune din apartamentul menționat și bunuri mobile constând în mobilierul din cele 5 camere, mobilă bucătărie, 2 TV color, un cuier hol, un calorifer electric, un radiator cu halogen, covoare, tablouri, veselă, servicii de masă, tăvi de, un gheridon, bijuterii, etc.
Prin sentința civilă nr. 8876/5.06.2007, Judecătoria sector 1 respins ca neîntemeiată acțiunea principală, a respins ca neîntemeiate excepțiile prematurității și inadmisibilității cererii reconvenționale, invocate de reclamanta pârâtă; s-a admis în parte cererea reconvențională, s-a constatat deschisă succesiunea defunctei, decedată la 1.04.2006, s-a constatat că masa succesorală se compune din bunul imobil reprezentat de. 7 din B,-, 6,. A,. 3, sector 1; s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere reconvențională privind constatarea bunurilor mobile ce compun masa succesorală, s-a constatat că pârâtului reclamant, în calitate de moștenitor, îi revine întreaga masă succesorală, reclamanta pârâtă fiind obligată la 1.500 lei cheltuieli de judecată, în favoarea pârâtului reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta este defunctei, decedată la 1.04.2006.
Din răspunsurile pârâtului reclamant la interogatoriu, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a reținut că defuncta a avut o relație apropiată cu pârâtul reclamant și a conviețuit cu acesta o perioadă îndelungată, aproximativ 15 ani, instituindu-l legatar universal.
Reclamanta pârâtă este defunctei și locuiește în același imobil într-un alt apartament.
Judecătoria a constatat că aceasta nu a făcut dovada manoperelor frauduloase pe care pârâtul reclamant le-ar fi exercitat asupra defunctei sale surori, înainte de decesul acesteia, pentru aod etermina să testeze în favoarea lui și, de asemenea, nu a dovedit nici condițiile de nevalabilitate a testamentului.
Din înscrisurile cauzei, a rezultat că între cele două părți a existat o stare de tensiune permanentă și numeroase neînțelegeri materializate prin reclamații adresate organelor de poliție, plângeri penale etc.
În acest sens, s-a reținut din răspunsurile reclamantei pârâte la întrebarea nr. 9 din interogatoriu, că aceasta a indicat cu titlul de manopere dolozive pe care pârâtul le-ar fi exercitat asupra surorii sale, a următoarei fraze: Numai eu vă iubesc!
În această situație, prima instanță a apreciat că din probele administrate nu a rezultat caracterul viclean al acțiunilor pe care pârâtul reclamant le-ar fi întreprins pentru aod etermina pe defunctă să dispună în acest mod prin testament.
În consecință, s-a respins cererea principală formulată în baza art.960 Cod civil.
Asupra cererii reconvenționale, instanța a reținut că prin testamentul autentificat sub nr.384/23.02.2006 la BNP, defuncta l-a instituit legatar universal pe pârâtul reclamant.
Judecătoria a respins excepția lipsei de interes invocată de reclamantă în ce privește cererea reconvențională, având în vedere faptul că pârâtul reclamant a dovedit folosul material, născut, legitim, actual și legal, pentru promovarea cererii.
Cu privire la excepția prematurității cererii reconvenționale, instanța a reținut că aceasta se poate judeca odată cu acțiunea principală, respingând-o ca neîntemeiată.
S-a făcut aplicarea prevederilor art.802, 859, 860 și 888 Cod civil, prima instanță admițând cererea reconvențională, constatând deschisă succesiunea defunctei și calitatea pârâtului de unic moștenitor ca legatar universal, iar în compunerea masei succesorale s-a reținut ca dovedit doar dreptul de proprietate asupra imobilului ce a constituit ultimul domiciliul al defunctei.
S-a respins capătul din cererea reconvențională cu privire la constatarea includerii în masa succesorală a unor bunuri mobile cu privire la care pârâtul reclamant, nu a administrat dovezi.
În termen legal, împotriva acestei sentințe, reclamanta pârâtă a formulat apel, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.624 A/18.04.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a apreciat de criticile aduse sentinței apelate, în sensul că instanța de fond a reținut în mod greșit că pârâtul a locuit în permanență cu defuncta, că pârâtul și defuncta erau sau nu în relații foarte bune precum și că pârâtul nu a îngrijit-o pe defunctă, că acestea sunt susțineri noi ce nu au fost invocate în fața instanței de fond, astfel că ele au fost înlăturate de instanța de apel pentru acest motiv ca și pentru aceea că sunt lipsite de relevanță în ce privește acțiunile comisive de inducere în eroare a testatoarei.
S-a susținut de către apelanta reclamantă că intimatul a speculat afecțiunea și sensibilitatea defunctei, în scopul de aod etermina să testeze în favoarea lui, însă, din probele administrate în cauză a rezultat că între cei doi a existat o relație îndelungată, martorii audiați la prima instanță, declarând că pârâtul a avut o relație cu, încă din anul 1990, iar pe de altă parte, chiar în răspunsul la interogatoriu, reclamanta a recunoscut că acesta era considerat un membru al familiei tocmai în virtutea relației cu sa.
Și instanța de apel a apreciat că din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat săvârșirea unor manopere dolozive de către intimat, prin care acesta să fi intenționat inducerea în eroare a defunctei pentru aod etermina să încheie testamentul și fără de care aceasta nu l-ar fi întocmit, iar faptul că pârâtul a dăruit defunctei un câine de care aceasta s-a atașat foarte mult, a fost înlăturat ca nefondat, întrucât nu este de natură a contura vreo manoperă dolozivă. Totodată, s-a constatat că apelanta reclamantă a păstrat legătura cu sa chiar și după întocmirea testamentului, apelanta însăși susținând că avea discuții cu aceasta, care nu i-a adus la cunoștință despre întocmirea testamentului și nimic nu se opunea ca aceasta să revină asupra deciziei de a testa în favoarea pârâtului, astfel că s-a apreciat că nu se poate reține că nu a intenționat acest lucru, numai din simplul fapt că a înțeles să nu discute cu reclamanta acest subiect.
Instanța de apel, ca și judecătoria, a conchis că apelanta reclamantă nu a dovedit existența faptelor comisive ale pârâtului de natură a induce defunctei o anumită atitudine față de acesta, apreciindu-se că instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt și a aplicat în mod just normele legale incidente, motiv pentru care, apelul a fost respins.
În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamanta a promovat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Recurenta susține că decizia pronunțată nu este motivată în drept, iar motivele de apel pe care le-a formulat nu au fost analizate, și, în plus, soluția pronunțată, este în contradicție cu întregul material probator administrat de reclamantă.
Instanța de apel a expediat întreaga problematică a unui viciu de consimțind, respectiv dolul, în câteva fraze și a concluzionat că apelanta nu a dovedit existența faptelor comisive ale pârâtului.
Ca și la prima instanță, s-a reținut în mod nefundamentat că între sa și intimat a existat o relație îndelungată e concubinaj.
Intimatul este un fost coleg de serviciu al defunctei, cu care aceasta se cunoștea demult, însă cei doi nu au conviețuit niciodată împreună și singurele dovezi administrate de intimat pentru dovedirea concubinajului, au vizat participarea la anumite petreceri alături de multe alte persoane, când în realitate acesta s-a apropiat de sa, în ultimul an de viață, când diagnosticul de tumoare inoperabilă era cunoscut de toată lumea, inclusiv de bolnavă.
Recurenta susține că a considerat că discuțiile cu un filozof, pot fi benefice și pot avea caracter terapeutic pentru bolnavă, însă, în realitate s-a dovedit că intimatul nu a urmărit decât scopul personal de vânare a averii sorei sale.
Este adevărat că simplul gest de a face cadou un câine nu are valențe negative, dar comportarea ulterioară a intimatului care s-a folosit de prezența câinelui pentru a-i trezi sorei sale trăiri și sentimente nefirești față de un animal, se înscrise în gama manoperelor dolozive, viclene, în scopul realizării interesului de a-i urmări averea.
Dorința exprimată de defunctă în testament ca intimatul să aibă în continuare același domiciliu. este în strânsă legătură cu manoperele viclene pe care le-a exercitat asupra ei. prin câinele.
După decesul unicului ei copil la vârsta de 11 ani, recurentei a îmbrățișat multe teorii, credințe și atitudini pe care le considera că ar avea o legătură cu sufletul fiului ei.
Pe acest teren psihic. extrem de fragil. suferind și predispus, intimatul a acționat în scopul interesului de a-i acapara toată averea, folosindu-se de sensibilitatea emoțională a defunctei inducându-i și întreținându-i pasiuni și sentimente nejustificate față de câine.
În continuarea motivelor de recurs, recurenta reclamantă face noi propuneri de interpretare a materialului probator administrat în cauză, în fața primelor două instanțe de fond, făcând referire la diferite mijloace probatorii ce se regăsesc în dosar: înscrisuri, declarații de martori, interogatorii.
Se subliniază că defuncta nu putea să semneze testamentul a cărui anulare a solicitat-o decât sub o puternică presiune psihică și datorită unei stări de epuizare fizică, dată fiind și starea deplorabilă a sănătății sale.
Se mai arată că, potrivit practicii și doctrinei, dolul se poate evidenția prin pasiuni și sentimente nejustificate față de obiecte și animale, așa cum s-a și dovedit în cauză, mai pretinde recurenta.
În finalul motivelor de recurs recurenta reclamantă contestă alte constatări ale instanței de apel cu privire la situația de fapt reținută în speță.
S-au anexat motivelor de recurs înscrisuri deja existente la dosarul cauzei: o declarație dată la organele de poliție de către intimatul cauzei din 29.03.2006, din 6.04.2006, certificatul constatator al decesului defunctei din cauză, întocmit la 2.04. 2006. ddeclarație de la poliție dată de recurentă la dat de 3.04.2006, un raport medical elaborat de medicul curant al bolnavei din cadrul Spitalului Universitar de Urgență B, anumite extrase din tratate sau lucrări medicale cu privire la afecțiunea ce a cauzat decesul sorei recurentei.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare la motivele de recurs, prin care a solicitat respuingerea recursului ca nefondat, combătând susținerile formulate de recurentă prin motivele de recurs.
Recursul formulat este nefondat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, văzând criticile formulate prin motivele de recurs și examinând decizia recurată din perspectiva acestora, Curtea constată că nu se verifică dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Astfel, urmează a se înlătura ca nefondată critica dezvoltată de recurentă pe temeiul art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, în sensul că instanța de apel nu a arătat motivele pe care s-a sprijinit în pronunțarea soluției, nefiind susținută teza a II-a a textului (pct. 7), în sensul că soluția recurată se bazează pe motive străine de natura pricinii, dar afirmându-se că soluția a fost dată cu aplicarea greșită a legii (pct. 9).
Din cercetarea soluției atacate și a considerentelor, Curtea constată că decizia tribunalului conține raționamentul pe temeiul căruia s-a confirmat soluția pronunțată, reținând fără echivoc, că apelanta reclamantă nu a dovedit faptele comisive ale inimatului pârât din care să se poată reține dolul, fie sub forma captației, fie sub forma sugestiei, ce s-au constituit în motivele solicitării de anulare a testamentului lăsat de defuncta sa soră, în favoarea intimatului pârât și prin care a fost instituit legaatar universal.
Împrejurarea că în conținutul deciziei nu se reiaexpresis verbisreferirea la neîntrunirea cerințelor decurgând din aplicarea art. 960 Cod civil, sunt lipsite de semnificație din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, în măsura în care instanța de apel a făcut referire expresă la nedovedirea de către reclamantă a unor fapte comisive ale intimatului, pentru aod etermina pe recurentei, să-și manifeste voința într-un anume sens (acela al instituirii sale ca legatar universal), manopere în lipsa cărora, nu ar fi testat astfel.
Curtea constată însă că, în cea mai mare parte, criticile dezvoltate de recurentă, vizează aprecierea probelor de către instanța de apel, prin motivele dezvoltate prin prezenta cale de atac, efortul primordial al recurentei fiind concentrat în direcția unor propuneri de reinterpretare a materialului probator administrat în cauză, critici care scapă cenzurii instanței de recurs, în condițiile abrogării dispozițiilor art. 304 pct. 11 și ale art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă, în măsura în care asemenea critici ar fi fost susceptibile de încadrare în dispozițiile acestui text (neanalizarea unor probe sau mijloace de apărare, esențiale în dezlegarea dată pricinii).
Dezvoltând criticile pe temeiul art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, text care vizează împrejurarea că instanța, interpretând actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic așl acestuia, recurenta reclamantă a susținut o interpretare proprie a clauzelor testamentului, intenționând să susțină că prin chiar clauzele testamentului este posibilă dovedirea cauzei de anulare a acestuia astefel cum a fost solicitată în cauză: captația sau sugestia.
Astfel, în acest context, recurenta a susținut că sa era o persoană cultă, educată, erudită, care nu ar fi putut face confuzie între statutul de femeie divorțată și una necăsătorită, astfel cum eronat se consemnează în conținutul testamentului și, în plus, nereal s-a menționat că dorește ca intimatul să aibă în cotinuare același domiciliu cu cel de până la acel moment, când în realitate, intimatul nu a avut niciodată același domiciliu cu sa.
Obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit anularea testamentului lăsat de recurentei în favoarea intimatului, pentru dol, sub forma sugestiei și captației, ca formă specifică de manifestare a dolului în materia testamentelor, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 960 Cod civil.
probațiunii într-o atare cerere, era dovedirea manoperelor dolosive de captație și sugestie pe care intimatul, beneficiar al testamentului, le-ar fi exercitat asupra sorei recurentei la un moment anterior sau contemporan întocmirii testamentului, pentru aod etermina să îl instituie legatar universal, manopere, în absența cărora, aceasta nu ar fi procedat în acest fel.
Or, astfel de dovezi, este mai greu de imaginat că ar putea decurge din chiar momentul întocmirii testamentului în formă autentică, ceea ce presupune că agent instrumentator este notarul public, fiind posibil de conceput în eventualitatea unui testament olograf, care nu implică respectarea altor formalități decât scrierea, semnarea și datarea de mâna testatorului, caz în care s-ar putea admite și posibilitatea contactului în momentul întocmirii lui cu legatarul, care, în acest fel, ar fi putut exercita acte de captație și sugestie, chiar și în momentul redactării testamentului.
Însă, dat fiind caracterul de act autentic al testamentului atacat în cauză, este exclus ca recurenta reclamantă să se prevaleze de împrejurări concomitente întocmirii testamentului la un notar public pentru a dovedi pretinsele manopere dolosive ale intimatului; pe de altă parte, faptul că notarul a menționat că testatoarea era femeie necăsătorită, în loc de femeie divorțată, este lipsit de orice relevanță, de vreme ce, din punct de vedere juridic, în plan patrimonial, între cele două noțiuni, nu există vreo diferență.
În ce privește celălalt aspect, ținând de dorința exprimată de defunctă în conținutul testamentului, în sensul că a dorit ca intimatul să locuiască în același apartament în care în ultimii 15 ani a locuit împreună cu testatoarea, este total irelevant, din punct de vedere al validității testamentului pentru motivul pentru care a fost atacat, câtă vreme instanțele de fond au reținut ca fiind dovedit concubinajul dintre intimat și defunctei sau, în orice caz, relația apropiată dintre ei din ultimii 15 ani anteriori decesului; în plus, nu se prevede de legea civilă ca gratificatul să fi locuit o perioadă mai mică sau mai mare cu testatorul (cu care nu există vreo relație de rudenie, naturală sau civilă), drept o condiție de validitate a testamentului întocmit în favoarea unui terț.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civlă, va respinge recursul ca nefondat și va lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 624A/18.04.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Tehnored. CN
2 ex./07.01.2009
Tribunalul București, Secția a V-a Civilă
Judecători - și
Președinte:Carmen Georgeta NegrilăJudecători:Carmen Georgeta Negrilă, Andreia Liana Constanda
