Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 523/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.523/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.11.2009
PREȘEDINTE: Simona Bacșin
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: Luminița Cristea
GREFIER - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanta, cu domiciliul în B,-, jud.B împotriva deciziei civile nr.119/21.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns pentru recurenta-reclamantă, lipsă, av. în baza delegației depusă la dosar, pentru intimații lipsă și, av. în baza delegației nr.246/10.11.2009 pe care o depune la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recursul este netimbrat, nu se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care;
Se depune chitanța nr.75226/09.10.2009 cu care se face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 9,5 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul recurentei-reclamante, av. având cuvântul în susținerea recursului menționează că reclamanta prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței să dispună reducțiunea legatului universal instituit prin testament în favoarea pârâților și anularea certificatului de moștenitor. S-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, aceasta a devenit străină de succesiune prin declarația dată în fața notarului public. Reclamanta a susținut că declarația dată în fața notarului public prin care a arătat că înțelege să rămână străină de succesiune a fost dată peste termenul de 6 luni. Făcând acte de acceptare orice renunțare ar fi făcut este lipsită de efecte juridice. Reclamanta a fost citată la notar după termenul de 6 luni. In dovedirea acceptării tacite reclamanta a solicitat instanța de apel proba cu martori, ce a fost admisă. Astfel s-a dovedit cu martori că reclamanta a suportat cheltuielile de înmormântare ale soțului și pomenile ulterioare. De asemenea a suportat și unele îmbunătățiri și reparații ale imobilului. In condițiile în care intimații nu și-au îndeplinit obligația de a suporta înmormântarea testatorului, acțiunile oricărui alt succesibil de a îndeplini o obligație a altuia, valorează acceptare tacită a succesiunii.
Acceptare tacită a succesiunii valorează și acțiunile întreprinse de reclamantă cu privire la imobilul succesoral la care a făcut reparații, a adus îmbunătățiri (a schimbat acoperișul, a instalat un canal cu apă în curte), s-a comportat ca un succesor care a acceptat succesiunea, ceea ce este și firesc în condițiile în care recurenta nici nu a cunoscut până în luna august 2007 că nu mai deține nici o cotă din masa succesorală rămasă de pe urma soțului. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată, depune chitanța nr.495/28.08.2009.
Apărătorul intimaților, av. având cuvântul în combaterea motivelor de recurs consideră că recursul este nefondat. Sub un prim aspect s-a arătat de recurentă faptul că acceptarea tacită a succesiunii rezultă din acte pe care le putea săvârși doar în calitatea sa de erede, suportarea cheltuielilor de înmormântare ale unui defunct mai ales în condițiile în care recurenta este soția defunctului, nu înseamnă acceptarea succesiunii acestuia. Doctrina juridică arată că nu pot fi considerate acte de acceptare ale unei succesiuni luarea măsurilor de înmormântare sau suportarea chiar și în totalitate a cheltuielilor de înmormântare. S-a mai arătat că recurenta a efectuat reparații și îmbunătățiri la imobil consideră că acestea sunt acte de administrare și conservare a patrimoniului și nu sunt acte de acceptare tacită a succesiunii. Cu privire la plata impozitului din perioada 04.2004-08.2007, din înscrisurile depuse la dosar reiese că impozitul a fost achitat de pârâți -37 dosar fond. S-a arătat de către recurentă că declarația dată la notar autentificată sub nr.2433/26.10.2004 nu ar produce efecte juridice întrucât nu a cunoscut ce a semnat. Consideră că soluția pronunțată de instanța de apel este corectă, nu pot fi considerate acte de acceptare tacită a succesiunii acte cu caracter echivoc. Solicită respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Judecătoriei Brăilas -a respins, pentru lipsa calității procesuale active, acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților și.
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâților suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiune, reclamanta a cerut să se dispună reducțiunea legatului universal instituit la data de 14.01.2003 prin testament autentificat sub nr. 24/14.01.2003 până la limita cotității disponibile de 1/2 din masa succesorală și anularea certificatului de moștenitor nr.316/22.01.2004 eliberat de BNP.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin testamentul autentificat sub nr.24 din 14.01.2003 de BNP, soțul său -, decedat la data de 15.04.2004 - a dispus ca întreaga sa avere mobilă și imobilă ce se va găsi în patrimoniul său la deschiderea succesiunii să fie moștenite de pârâții: și. După decesul soțului său, pârâții nu s-au ocupat în mod special de înmormântarea acestuia de pomenirile ulterioare și nici nu au avut grijă de reclamantă. Pe acest fond de neînțelegeri, a fost promovată acțiunea de față, reclamanta susținând că soțul său a dispus, peste cotitatea disponibilă, încălcându-i rezerva succesorală. Pe cale de consecință, s-a solicitat și anularea certificatului de moștenitor eliberat pe numele pârâților ca moștenitori testamentari.
Prin întâmpinare, pârâții au invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei, întrucât a renunțat la succesiune. A doua excepție invocată este cea a prescripției dreptului la acțiune, care curge de la data decesului lui (15.04.2003).
În drept, au fost invocate dispozițiile art.696, 848 Cod civil, Legea nr.319/1944 și Decretul nr.167/1958.
Analizând probele administrate, Judecătoria Brăila prin hotărârea pronunțată a reținut că prin testamentul autentificat sub nr.24/14.01.2003, (soțul reclamantei) a dispus ca în cazul încetării sale din viață, pârâții și să moștenească în indiviziune și în părți egale întreaga sa avere mobilă și imobilă, ce se va găsi în patrimoniul său la data încetării din viață.
La data de 15.04.2004 a decedat. Prin declarațiile date în fața notarului, și au acceptat succesiunea și s-a emis certificatul de moștenitor nr.316/22.01.2004.
, prin declarația autentificată sub nr.2433/26 oct.2004 a arătat că nu a făcut nici un act de acceptare expresă, forțată sau tacită a succesiuni lui, față de care înțelege să rămână străină.
În consecință, reclamanta nu este moștenitoare a soțului său și deci nu are calitatea procesuală activă pentru a cere reducțiunea liberalității dispusă prin testament autentificat sub nr.24/14 ianuarie 2003.
Constatând lipsa calității procesuale a reclamantei, instanța a respins și al doilea capăt de cerere. În temeiul art.274 Cod procedură civilă instanța a obligat-o pe reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către pârâți.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta susține că instanța de fond nu a analizat corect probele administrate. În mod greșit instanța a dat eficiență declarației apelantei, care a fost citată în
fața notarului după expirarea termenului de opțiune succesorală.
În realitate, instanța de fond trebuia să constate că reclamanta a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii (cererea de deschidere a succesiunii), iar declarația ulterioară este ineficientă.
Apelanta mai critică hotărârea și pentru că, prin hotărârea apelată nu a fost analizată excepția prescrierii dreptului la acțiune, excepție nefondată în opinia reclamantei.
Pârâții, prin întâmpinare, au cerut respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțate.
În apel s-au administrat probe cu acte și martori (, și ).
Analizând apelul formulat, având în vedere că instanța de fond s-a pronunțat doar cu privire la excepția calității procesuale a reclamantei, pe baza probelor administrate la fond și în apel, tribunalul reține cele ce vor fi arătate în continuare.
Prin decizia civilă nr.119/2009 a Tribunalului Brăilas -a respins apelul ca nefondat reținându-se următoarele:
Soțul apelantei - - a decedat la data de 15 aprilie 2004.
La 16 aprilie 2004, reclamanta a făcut declarația de deschidere a succesiunii, indicând și numele moștenitorilor, printre care nu i-a individualizat și pe pârâții-intimați.
Din probele administrate în apel (declarații de martori) rezultă că la înmormântare s-au implicat atât reclamanta, cât și pârâții. În concret, apelanta a suportat cheltuielile propriu-zise, iar intimații s-au ocupat cu pregătirea mâncării.
După expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art.700 cod civil pentru acceptarea moștenirii, apelanta a semnat declarația analizată de instanța de fond, prin care a arătat că nu a făcut acte de acceptare a succesiunii soțului său, nici expres, nici tacit și nici forțat.
Ulterior, (la aproximativ 2 ani de la data decesului) apelanta a plătit impozitul anual pe imobil, ocazie cu care a constatat că mai este proprietară doar pe cota sa de bun comun de 1/2, cealaltă cotă de 1/2 fiind proprietatea intimaților.
Toate aceste acțiuni întreprinse de apelantă în legătură cu succesiunea nu pot fi considerate acte de acceptare tacită a succesiunii lui, chiar dacă reclamanta le-a dat această semnificație, pentru că ele pot fi făcute și de alte persoane decât de cel ce are vocație succesorală.
Actele de acceptare tacită a succesiunii sunt acelea pe care nu le poate face decât proprietarul sau cel ce se consideră proprietarul bunului succesoral. Exemplu: vânzarea unui bun ce face parte din masă, ascunderea cu bună știință a unui bun din masa succesorală etc.
În cauză, reclamanta-apelantă nu a dovedit nici un act care să semnifice o astfel de acceptare.
În temeiul art.848 Cod civil numai moștenitorul rezervatar, moștenitorul său sau cei care-i reprezintă poate cere reducțiunea liberalităților.
Cum reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, nu a făcut dovada calității de moștenitor, instanța de fond, în mod corect a dispus respingerea acțiunii ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală activă.
Cealaltă excepție - a prescrierii dreptului la acțiune - nu a mai fost analizată de instanța de fond și prin urmare nici instanța de recurs nu o poate examina.
Impotriva deciziei civile nr.119/2009 a Tribunalului Brăilaa declarat recurs reclamanta invocând faptul că hotărârea dată cu aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 cod procedură civilă) pentru că potrivit art.689 Cod civil acceptarea este tacită când succesibilul face un act pe care nu-l putea săvârși decât în calitate de erede și din care rezultă neîndoielnic intenția de acceptare a succesiunii, iar potrivit probelor din dosar reclamanta a făcut astfel de acte.
In testamentul lui C-tin exista o clauză care instituia în sarcina pârâților obligația de a suporta cheltuielile înmormântării testatorului, sarcină de care nu s-au achitat aceștia.
Martorii audiați în cauză (recurenta face o trecere în revistă a declarațiilor, însă este inutilă redarea lor pentru că instanța de recurs nu poate face o nouă interpretare a probelor) confirmă că aceasta s-a ocupat de înmormântarea testatorului.
In condițiile în care intimații nu și-au îndeplinit obligația de a suporta aceste cheltuieli, acțiunile oricărui alt succesibil în acest sens echivalează cu acceptare tacită a succesiunii.
Aceeași valoare juridică o au și acțiunile întreprinse de reclamantă cu privire la imobilul succesoral la care a făcut reparații, a adus îmbunătățiri.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că recursul nu este fondat.
Avându-se-n vedere faptul că-n 26.10.2006 recurenta-reclamantă a declarat în fața notarului că nu a făcut niciun act de acceptare tacită, expresă sau forțată se constată că orice altă interpretare a actelor anterioare ale acestuia cu privire la moștenirea lui C-tin nu poate fi dată.
In lipsa unei astfel de declarații exprese, acte precum întreținerea imobilului ce a aparținut în cote egale soților sau suportarea cheltuielilor de înmormântare ar fi putut primi o astfel de interpretare. Dar atâta vreme cât la 6 luni de la deces, recurenta singură vine și declară în mod expres că orice act anterior nu a fost făcut cu această intenție se constată că soluție instanțelor e legală și temeinică.
Chiar dacă intimații aveau prin legat sarcina de a-l înmormânta și la îndeplinirea acestei sarcini și-a adus aportul și recurenta atâta vreme cât prin declarația sa din 24.10.2006 a precizat că ajutorul său nu trebuie să primească vreo interpretare în sensul acceptării succesiunii, se constată că acest ajutor a avut un caracter benevol, fără valențe juridice.
Față de considerentele de mai sus prin prisma disp.art.312 alin.1 teza II Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul în B,-, jud.B împotriva deciziei civile nr.119/21.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.LC-11.12.2009
Dact.MH-16.12.2009/5 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Simona BacșinJudecători:Simona Bacșin, Anica Ioan, Luminița Cristea
