Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 527/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 527/2009-
Ședința publică din data de 25 martie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în T,-,.19, județul T și recurentul pârât, domiciliat în B,-, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliat în, nr. 206 și 208 județul B, domiciliat în, nr. 365, județul T, domiciliat în O,-, județul B, domiciliată în, nr. 170, județul B, și -toți prin afișare la ușa instanței, domiciliată în B,-, -.19, județul B, domiciliată în, nr. 195, județul B și, domiciliată în, nr. 25, județul B, împotriva deciziei civile nr. 341/A din 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care a fost păstrată în totalitate sentinței civilă nr. 1337 din 25 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș, având ca obiect: succesiune.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 11 martie 2009, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 18 martie 2009 și respectiv 25 martie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1337 din 25 octombrie 2007 Judecătoria Beiușa admis în parte acțiunea formulată și completată de reclamanta și a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientele, și Casa, și în principal a soluționat, la cererea reclamantei, succesiunea defuncților, și, stabilind compunerea masei succesorale și modul în care aceasta urmează a fi predată, iar în ceea ce privește parcela cu nr. top. 2177/1 din CF 472, a stabilit în favoarea intervenientelor un drept de proprietate cu titlu de uzucapiune, a partajat parcela prin formare de două noi parcele și le-a atribuit conform cererilor formulate de acestea, neincluzând această parcelă în masa succesorală preluată de reclamantă.
Pentru a soluționa divergența dintre reclamantă și interveniente, privind parcela nr. top. 2177/1, instanța a administrat o vastă probațiune, inclusiv o cercetare la fața locului, ocazie cu care au fost audiați martori care au identificat terenurile și au confirmat posesia utilă exercitată de antecesorii intervenientelor.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanta și pârâtul, exclusiv în ceea ce privește modalitate de soluționare a cererii de intervenție, solicitând respingerea acesteia.
Prin decizia civilă nr. 341 din 23 mai 2008, Tribunalul Bihora respins cele două apeluri, reținând posesia neîntreruptă, pașnică și cu titlu de proprietar din anul 1926 și până în 1977, exercitată de antecesorul intervenientelor și continuată de acestea.
Împotriva hotărârilor și exclusiv sub aspectul modului de soluționare al cererii de intervenție, apelanții au declarat recurs, solicitând modificarea deciziei, admiterea apelului și respingerea intervenției, apelanții făcând front comun în fața intervenientelor, în ciuda faptului că în fața instanței de fond s-a opus admiterii acțiunii reclamantei, invocând el însuși drepturi asupra parcelei cu nr. top. 2177/1 înscrisă în CF nr. 472, susținând că această parcelă ar fi revenit tatălui său în urma unui partaj încheiat cu antecesorii reclamantei.
În detalierea criticilor lor recurenții arată că soluțiile sunt nelegale deoarece s-a stabilit dreptul de proprietate al intervenientelor în temeiul unui înscris ce nu îndeplinește condițiile unui act juridic, cu atât mai mult cu cât acesta nu este semnat de părțile contractante. Pe de altă parte, precizează recurenții că nu au folosit terenul deoarece el era folosit de comunitate ca loc de animalele, lipsa posesiei nedeterminând însă pierderea proprietății imobilului de către antecesorii părților.
Sunt criticate și criteriile care au stat la baza stabilirii proprietății cu titlu de uzucapiune în favoarea intervenientelor, apreciindu-se că posesia acestora nu îndeplinește condițiile necesare pentru a putea fi caracterizată ca utilă.
Prin poziția exprimată în fața instanței, intimatele interveniente au solicitat respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, două aspecte se impun a fi clarificate de la început.
Prima dintre acestea este excepția autorității de lucru judecat, invocată de, privind, susține acesta, stabilirea dreptului de proprietate în favoarea recurenților asupra parcelei cu nr. top. 2177/1.
Excepția nu este întemeiată și trebuie remarcat faptul că instanța de recurs, verificând copiile CF nr. 472 depusă la dosar (filele 84-85 dosar fond), a solicitat să i se prezinte atât copia sentinței civile nr. 1560/1996 pronunțată în dosar nr. 640/1996, cât și sentința civilă nr. 2392/2001 a aceleiași instanțe pronunțată în dosar nr. 1893/2001 în ședința publică din 23 octombrie 2001.
este persoana care a cumpărat de la interveniente o porțiune din parcela cu nr. top. 2177/1 și a încercat să-și reglementeze situația, prin formularea acțiunii care a format obiectul dosarului nr. 640/1996.
Cu rea-credință sau din necunoaștere reclamantul nu a chemat însă în judecată pe moștenitorii proprietarilor tabulari, astfel încât după ce acțiunea i-a fost admisă și dreptul înscris sub 5 din CF nr. 472, acesta a fost radiat, deoarece prin sentința civilă nr. 2392/2001 s-a admis acțiunea lui (recurent în prezenta cauză) și s-a stabilit că este moștenitor al proprietarilor tabulari și deși are această calitate, nu a fost chemat în judecată în dosarul nr. 640/1996, hotărârea nefiindu-i opozabilă.
Verificând dispozitivul sentinței civile nr. 2392/2001 se constată că instanța a dispus anularea încheierii de întabulare nr. 4104/1996 și a dispus repunerea în situația anterioară de carte funciară.
Nu s- stabilit prin acest dispozitiv dreptul de proprietate al lui sau, astfel încât nu operează autoritatea de lucru judecată.
A doua discuție privește mențiunea din încheierea Judecătoriei Beiuș la termenul din 6 septembrie 2007 (fila 124 dosar fond), potrivit căreia în prezența reclamantei, prezente personal, avocatul acesteia solicită a se lua act că se renunță la judecată cu privire la parcela nr. top. 2177/1, instanța dispunând în acest sens.
Ulterior, la 18 octombrie 2007, cu ocazia acordării cuvântului în fond, reprezentantul reclamantei solicită însă se respinge cererea de intervenție, în ceea ce privește parcela nr. top. 2177/1, iar în apel și în recurs reprezentantul intervenientelor pus concluzii pe fondul cauzei, neinsistând asupra irevocabilității actului juridic prin care s-a renunțat la acțiune, astfel încât instanța de recurs nu va mai cerceta acest aspect, considerând că s-a strecurat o eroare materială în ceea ce privește această mențiune și va cerceta legalitatea hotărârilor pronunțate pe fondul cauzei.
Dobândirea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune se bazează pe posesie, care este o stare de fapt. Cererea intervenientelor a fost fundamentată pe această posesie și nu pe existența unei convenții de vânzare-cumpărare, care făcea inutilă invocarea posesiei de lungă durată.
Se constată că reclamanta locuiește în T, iar locuiește în B, iar la interogatoriul luat în ședința din 31 mai 2007 (fila 102 dosar fond), recunoaște că este plecat din localitate din anul 1965.
La 19.09.2007, instanța s-a deplasat la terenul aflat în dispută între părți, deplasare cu ocazia căreia reclamanta a fost personal prezentă și asistată de avocat (proces-verbal fila 129 dosar fond), și de față cu părțile au fost audiați martorii, și, martori care au declarat că terenul este clar delimitat prin semne de hotar și că el s-a aflat în posesia familiei intervenienților de când își aduc ei aminte, martorii care au confirmat posesia intervenienților având peste 50 de ani. Alți doi martori, audiați la sediul instanței, și, au confirmat, de asemenea, posesia familiei intervenientelor și au confirmat că nu i-au văzut pe recurenți sau pe antecesorii acestora folosind terenurile respective.
Nici unul dintre martori nu a confirmat susținerea recurenților, că terenul ar fi fost folosit ca pășune comunală.
În aceste condiții se apreciază că instanțele au făcut o corectă aplicare a legii la starea de fapt evidențiată, că posesia antecesorilor intervenientelor fost dovedită și întrunește toatele elementele pentru a fi caracterizată ca utilă, pe o perioadă de mai multe zeci de ani, astfel încât, în mod corect s-a stabilit dobândirea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune în favoarea antecesorilor, dispunându-se subsecvent predarea succesiunii.
Fiind evidențiate condițiile prescripției achizitive, înscrisul de la fila 123 dosar fond, nu mai prezintă relevanța acordată de recurenți sub aspectul formei pe care o îmbracă, deoarece nu a fost reținut înscrisul ca fiind dovada unui act juridic translativ de proprietate, astfel încât neîndeplinirea condițiilor de formă sunt neconcludente în cauză.
Pentru toate cele arătate, instanța va respinge recursul ca nefondat, menținând hotărârile pronunțate în cauză, ca fiind legale, potrivit art. 312. 1 Cod procedură civilă, iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați în favoarea intimatelor interveniente la 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în T,-,.19, județul T și recurentul pârât, domiciliat în B,-, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliat în, nr. 206 și 208 județul B, domiciliat în, nr. 365, județul T, domiciliat în O,-, județul B, domiciliată în, nr. 170, județul B, și -toți prin afișare la ușa instanței, domiciliată în B,-, -.19, județul B, domiciliată în, nr. 195, județul B și, domiciliată în, nr. 25, județul B, împotriva deciziei civile nr. 341/A din 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă părțile recurente și să plătească părților intimate, și suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 25 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
- redactat decizie - judecător -21.04.2009
- dactilografiat grefier - 23.04.2009-2 ex.
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
