Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 551/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.551
Ședința publică din data de: 17.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Ileana
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de către contestatorul pârât împotriva deciziei civile nr. 210R/14.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală în contradictoriu cu intimata reclamantă -.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă contestatorul pârât prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.-/9.10.2009 aflată la fila 9 din dosar și intimata reclamantă - prin avocat care depune împuternicirea avocațială nr.93281/16.12.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că prezenta contestație în anulare este netimbrată și că intimata reclamantă a fost citată cu un exemplar al motivelor contestației în anulare.
La prima strigare a cauzei se prezintă d-na avocat, apărător al contestatorului pârât, care depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei, timbru judiciar de 0,30 lei și învederează Curții că celălalt avocat ales al contestatorului, respectiv domnul avocat, se află în imposibilitate de prezentare întrucât are o altă cauză de susținut în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, motiv pentru care solicită amânarea cauzei.
Reprezentantul intimatei reclamante - arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei cereri.
Curtea, constatând că în lipsa acordului părții adverse prezenta cauză nu se află în stare de amânare fără discuții, iar la acest moment compunerea completului nu permite deliberarea asupra cererii de amânare astfel susținută, dispune lăsarea cauzei la ordine.
La strigarea cauzei la ordine, reprezentantul contestatorului pârât reiterează și susține cererea de amânare a cauzei pentru a fi prezent și cel de-al doilea avocat al contestatorului, întrucât față de dispozițiile art. 6 din CEDO contestatorul a înțeles să-și angajeze doi avocați pentru a-i susține interesele, astfel că pentru a i se garanta dreptul la apărare, solicită amânarea cauzei.
Reprezentantul intimatei reclamante arată că se opune cererii de amânare a cauzei, întrucât apărătorul prezent astăzi deține împuternicire avocațială de reprezentare și poate să susțină interesele contestatorului pârât.
Curtea, deliberând asupra cererii de amânare, o respinge apreciind că, raportat la dispozițiile art. 156 Cod procedură civilă, aceasta nu este susținută cu probe și argumente temeinice, iar contestatorul este reprezentat de un alt avocat care a cărui împuternicire avocațială se află în dosar, astfel că dreptul la apărare îi este respectat. Totodată are în vedere și stadiul procesual în care se află pricina și dispozițiile art. 317 și urm Cod procedură civilă, contestația în anulare judecându-se în regim de celeritate.
Reprezentantul contestatorului pârât învederează Curții că față de dispozițiile art. 320 Cod procedură civilă era obligatorie formularea unei întâmpinări; totodată arată că față de dispozițiile art. 156 alin 2 Cod procedură civilă solicită amânarea pronunțării pentru depunerea concluziilor scrise.
Reprezentantul intimatei reclamante arată că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul contestației în anulare. Totodată la cererea apărătorului contestatorului pârât va dispune amânarea pronunțării pentru depunerea concluziilor scrise, urmând să formuleze concluzii orale succinte la acest moment.
Apărătorul contestatorului pârât insistă să i se permită a pune concluzii pe larg, considerând că este îndreptățit a proceda astfel.
Față de această poziție a apărătorului contestatorului, Curtea revine asupra măsurii de amânare a pronunțării, urmând a asculta pe larg concluziile orale în susținerea contestației în anulare.
Reprezentantul contestatorului pârât arată că instanța care a pronunțat în recurs decizia contestată a reținut că obiectul procesului îl constituie un imobil situat în B,-, sector 2, proprietatea lui, tatăl fiilor descendenți și. Ori, rudele colaterale nu pot înlătura de la succesiune pe descendenții sezinari, fiii mamei lor precedate; astfel este evident că intimata reclamantă, fiind moștenitoare colaterală numai a soției defunctului, respectiv, nu putea avea vocație la succesiunea defunctei în concurs cu copiii (descendenți sezinari) rezultați din căsători ei cu; faptul că a depus notificare prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu, potrivit Legii speciale nr.10/2001, nu-i poate conferi calitatea de succesoare a rudei sale colaterale în concurs cu moștenitorii descendenți ai acesteia, și cu atât mai puțin față de succesiunea lui, proprietarul imobilului față de care soția era afin prin voința legii și nu rudă de sânge.
Concluzionând arată că pârâtul contestator este necontestat, potrivit actelor de stare civilă de la dosarul cauzei, rudă de sânge cu autorul inițial, care era fratele mamei sale și, deci, are calitatea de rudă de sânge, respectiv colateral privilegiat, conform art. 661 cod civil, datorită descendenței în linie directă și prin rudenie de sânge, o astfel de rudenie de sânge neexistând între intimata reclamantă și autorul inițial. În acest fel se materializează eroarea materială produsă în motivarea deciziei contestate, ca rezultat al omisiunii examinării motivelor de recurs sub aspectul menționat.
În consecință, solicită admiterea prezentei contestații astfel cum a fost formulată, desființarea deciziei contestate și rejudecarea cauzei.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea contestației în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul contestatorului pârât solicită respingerea excepției inadmisibilității ca fiind neîntemeiată.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea contestației în anulare formulată de către contestatorul pârât împotriva deciziei civile nr. 210R/14.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală în contradictoriu cu intimata reclamantă -.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată sub numărul 9318/2/06.10.2008 la Curtea de Apel București secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 210R/14.04.2009 pronunțată de această instanță.
În motivarea contestației se susține în esență că:
Instanța de recurs a reținut că obiectul procesului îl constituie un imobil situat în B,-, sectorul 2, proprietatea lui, tatăl succesorilor și.
Întrucât la decesul lui moștenitorii sezinari ai acesteia erau - conform art. 653.civ, - copiii rezultați din căsătoria ei cu, tatăl recurentei rec1amante - G - nu putea avea vocație succesorală, fiind colateral în raport cu fiii rezultați din căsătoria lui cu.
Precizează contestatorul că cei doi copii rezultați din căsătoria lui cu au decedat succesiv, moștenirea rămasă de la transmițându-se succesiv de la acești copii; rudele soției lui, pretinse moștenitoare ale acesteia (recurenta ), au fost înlăturate de la succesiunea respectivei defuncte datorită împrejurării că cei doi fii erau descendenți sezinari, deci privilegiați, înlăturând-o de la succesiunea mamei lor recurenta-reclamantă (rudă colaterală), care nu a fost rudă cu, proprietarul imobilului. Cota de moștenire care a revenit soției supraviețuitoare s-a cuvenit astfel numai copiilor rezultați din căsătoria acesteia cu.
Contestatorul este moștenitorul descendenților rezultați din căsătoria lui și.
Susține contestatorul că aceste argumente, dezvoltate în motivele de recurs și în concluziile scrise, dintr-o eroare materială, au fost omise în motivarea deciziei contestate.
La pag.21 din Decizia contestată s-a reținut că: "În consecință, date fiind cele anterior arătate, ambii recurenți au calitatea de a culege din drepturile succesorale ale autorului lor inițial cu referire la imobilul din B,-, sectorul 2, pentru care fiecare dintre ei a depus notificare prin care s-a solicitat restituirea în natură a acestuia, potrivit legii speciale, Legea 10/2001".
Ori, este evident - în susținerea contestatorului - că reclamanta-recurentă, fiind moștenitoare colaterală numai a soției defunctului, respectiv, nu putea avea vocație la succesiunea defunctei în concurs cu copii acesteia din urmă, iar faptul că a depus notificare prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului în discuție, potrivit Legii speciale nr.10/2001, nu-i poate conferi calitatea de succesoare a rudei sale colaterale ( ) și cu atât mai puțin calitatea de succesoare a defunctului - proprietarul imobilului.
Contestatorul este, potrivit actelor de stare civilă aflate la dosar, rudă de sânge cu autorul inițial - defunctul fiind fratele mamei contestatorului - și astfel consideră că are calitatea de rudă de sânge, respectiv colateral privilegiat, conform art. 661 Cod Civil, datorită descendentei în linie directă și prin rudenie de sânge, o astfel de rudenie de sânge neexistând între reclamanta-recurentă, și autorul inițial. În acest fel se materializează - în susținerea recurentului - eroarea materială produsă în motivarea Deciziei contestate, ca rezultat al omisiunii examinării motivelor de recurs sub aspectul menționat mai înainte.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând contestația în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 317-317.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată numai în condițiile strict și limitativ stabilite prin art. 317-318.pr.civ. respectiv; când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență; când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale; când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de casare sau modificare.
În speță, contestatorul nu a indicat temeiul de drept al contestației formulate, însă din motivarea acesteia reiese că impută instanței de recurs faptul că "dintr-o eroare materială, au fost omise în motivarea deciziei ce face obiectul prezentei contestații" argumentele pe care contestatorul le dezvoltă și prin contestația pendinte.
Asemenea critici se circumscriu formal motivelor reglementate prin art. 318.pr.civ, însă se impune observația că norma menționată tratează eroarea materială strecurată în dezlegarea dată de instanța de recurs ca un motiv de contestație distinct de acela constând în omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul dintre motivele de casare sau de modificare.
Deși contestatorul - prin formularea enunțată - face referire la un singur motiv de contestație, atribuind însă acestuia valențele ambelor motive din conținutul art. 318.pr.civ. Curtea va analiza argumentele concret dezvoltate din perspectiva exigențelor normei juridice menționate.
Susținând că instanța de recurs ar fi făcut o greșeală materială în analiza referitoare la drepturile succesorale ale intimatei față de succesiunile defuncților și, contestatorul critică chiar soluția la care instanța de recurs a ajuns în urma analizei recursului pe care el l-a exercitat (motivat exclusiv pe aspecte care priveau dreptul intimatei de a culege bunuri din moștenirea defunctului ).
Astfel fiind, ceea ce impută contestatorul instanței de recurs este în realitate o greșeală de judecată, el expunând argumente care tind a contura, pe fondul litigiului, o soluție contrară celei pronunțate prin decizia contestată.
Ori, art. 318 teza I-a din pr.civ. se referă la greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale, de ordin procedural ale judecății din faza recursului, iar nu la greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale. Norma menționată nu deschide părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță pe motiv că au fost greșit apreciate drepturile lor.
Ca atare, criticile concret formulate de către contestator nu se circumscriu categoriei greșelilor materiale care - din perspectiva art. 318.pr.civ. - deschid posibilitatea unei analize a hotărârii irevocabile (deci intrate în puterea lucrului judecat) în calea de atac extraordinară a contestației în anulare.
Recursul formulat de către contestator a fost analizat de către instanța de recurs corespunzător motivelor de recurs pe care acesta le-a dezvoltat și care - astfel cum s-a reținut anterior - priveau exclusiv problema dreptului intimatei de a culege bunuri din moștenirea rămasă de pe urma defunctului, analiză în urma căreia instanța a conchis - potrivit fragmentului din considerente redat chiar de către contestator - în sensul că intimata justifică dreptul de a culege din respectiva moștenire.
Așa fiind nu se poate reține o omisiune a instanței de recurs - în sensul celei de-a doua teze a art. 318.pr.civ. - de a cerceta argumentele expuse de către contestatorul recurent.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefondat al contestației în anulare promovate de către contestatorul împotriva deciziei civile nr.210 R/14.04.2009, urmând a dispune respingerea contestației astfel susținute.
În temeiul art. 274 alin. 1.pr.civ. va fi obligat contestatorul să plătească intimatei suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentate de onorariul de asistență juridică.
Văzând și dispozițiile art. 320 alin. ultim pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de către contestatorul pârât împotriva deciziei civile nr. 210R/14.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală în contradictoriu cu intimata reclamantă -, ca nefondată.
Obligă contestatoarea să plătească intimatei suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red. GS
Tehnored. AP
2 ex./
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Antonela Cătălina Brătuianu, Ileana
