Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 56/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 56/
Ședința publică din 27 februarie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Costea Monica
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții pârâți și, ambii domiciliați în Cumpăna,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 475, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 29 octombrie 2007, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în Cumpăna,-, județul C și intimații pârâți, și, toți cu domiciliul în Cumpăna,-, județul C, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă recurenții pârâți, personal și asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 4 dosar, pentru intimata reclamantă răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. - din 19 februarie 2008, pe care o depune la dosar; se prezintă și intimații pârâți, și.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, care a fost comunicată recurentei pârâte la data de 20 februarie 2008.
Apărătorul recurenților pârâți depune la dosar chitanța CT - PJ, emisă de Agenția Fiscală nr. 3 la data de 12.02.2008, Consiliul Local al Municipiului C, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei.
Totodată, invocă excepția nulității hotărârii atacate, în raport de dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă; art. 2 lit."b".
Apărătorul intimatei reclamante pune concluzii de respingere a excepției invocată de apărătorul recurenților pârâți. Solicită instanței să observe că, prin încheiere de ședință, instanța, în mod corect a calificat calea de atac.
Întrebat fiind de către instanță care este valoarea pretențiilor, apărătorul recurenților pârâți se referă la valoarea de 80-100 milioane lei.
Apărătorul intimatei reclamant precizează că este de notorietate în comuna Cumpăna prețul unui teren intravilan.
Solicită instanței să observe că la termenul de judecată din data de 28 mai 2007 (fila 25 dosar nr- al Tribunalului Constanța ), intimata reclamantă a arătat că "prețuiește valoarea obiectului litigios la 75.000 euro intravilan, în total fiind suma de 150.000 euro", iar instanța a luat act de valoarea litigiului - mai mare de un miliard, s-a pus în discuție calea de atac, fiind calificată ca apel, în funcție de această valoare.
Întrebat fiind de către instanță, apărătorul recurenților pârâți arată că insistă în această excepție.
Instanța acordă părților cuvântul atât asupra excepției, cât și pe fondul recursului.
Apărătorul recurenților pârâți solicită admiterea excepției nulității hotărârii atacate, în raport de dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă; consideră că din acest punct de vedere se impune casarea cu trimitere pentru judecare în complet legal constituit.
Pe fond, pune concluzii de admitere a recursului și desființarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În subsidiar, admiterea recursului și modificarea hotărârii, cu consecința admiterii acțiunii conform variantei 1 din expertiză, propusă de expert.
Arată că, în apel a solicitat suplimentarea probelor prin interogarea reclamantei și a celorlalți copârâți pentru a dovedi existența unui partaj voluntar efectuat de autorii lor, precum și pentru a clarifica situația juridică a suprafeței de 2500 teren, cu destinația de grădină. Precizează că, în același scop, a mai solicitat și administrarea de probe cu înscrisuri și cu martori.
Însă, cererea lor de suplimentare a probatoriului nu a fost menționată nici măcar în practicaua deciziei, iar în motivarea acesteia au fost acuzați că nu au indicat ce probe ar mai fi trebuit administrate.
Consideră că nu este posibil ca, pe de o parte instanța de apel să le respingă orice tentativă de a propune și administra probe, fără nici o motivare, iar pe de altă parte, constatând că erau necesare probe, să fie acuzați că nu au solicitat administrarea de probe.
Cu privire la varianta 1 arată că la dosar există oricum dovezi, expertul precizând că părțile au stăpânit bunul respectiv.
Cu privire la cei 2.500 teren, arată că nu a avut loc o reconstituire pe vechiul amplasament, ci a fost repartizat de Primăria Cumpăna pentru beneficiarii legii.
Lui și, actualmente decedați, li s-a atribuit fiecăruia în proprietate câte un lot de 2.500. teren în contul unor suprafețe echivalente situate în alte amplasamente.
Cu prilejul emiterii titlurilor de proprietate, deși autoarei lor, s-a reconstituit dreptul de proprietate în nume propriu, suprafața de 2.500. a fost "imputată" din suprafața de teren moștenită de la defunctul.
Arată că, profitând de această împrejurare, reclamanta a solicitat să fie partajată și această suprafață, cerere admisă de instanțele de fond și de apel.
Consideră că astfel sunt "fărâmițate" excesiv loturile, loturi care nu mai pot satisface cerința de a efectua lucrări agricole și nu permit lucrări economice.
Dorește, totodată, "sancționarea" lui, și, în sensul că, deși aceștia au figurat în cauză ca și pârâți, ulterior, fără nici o exprimare, au ajuns reclamanți.
Apărătorul intimatei reclamante, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile recurate.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Învederează că recurenții doresc atribuirea terenului în natură și se ascund în spatele unui partaj de folosință care nu există.
Cu privire la primul motiv de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de apel a înțeles să soluționeze cererea formulată în apel privind suplimentarea probatoriului, solicită respingerea în considerarea faptului că susținerile recurenților sunt total nefondate.
Solicită a se observa că, atâta timp cât instanța de fond a administrat probatoriul în vederea lămuririi sub toate aspectele, în mod corect instanța de apel a respins suplimentul probatoriu solicitat de recurenții din prezenta cauză.
Mai solicită a se menține modalitatea de ieșire din indiviziune.
Arată că instanța de fond, în mod legal și temeinic, prin sentința civilă nr. 11629 din 13.12.2006, pronunțată în dosarul nr. 2134/2004, a admis acțiunea, a constatat calitatea de moștenitori a părților, cotele ce le revin fiecăruia, masa succesorală, iar ca modalitate de ieșire din indiviziune, atribuirea în natură conform răspunsului la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză tehnică imobiliară efectuată de expertul numit,.
Instanța, rămâne în pronunțare asupra excepției nulității hotărârii atacate, cât și pe fond.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 08.03.2004, reclamanta a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții, și, să constate că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului este compusă din 2,58 ha teren situat în comuna Cumpăna, județul C, să se constate calitatea de moștenitori a părților și cotele succesorale cuvenite acestora și să se dispună ieșirea din indiviziune prin formare și atribuire de loturi.
În motivare s-a arătat că succesiunea defunctului a revenit celor doi descendenți ai acestuia, și, în prezent decedați, în favoarea cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu prin titlul de proprietate nr.51454/391/02.09.1993.
A mai arătat reclamanta că succesiunea defunctului a revenit copiilor săi, respectiv reclamantei, pârâtului și numitului, ai cărui moștenitori sunt pârâții și, în calitate de fii, că succesiunea defunctei a fost culeasă de pârâții și, în calitate de descendenți, și că părțile nu se înțeleg în privința întinderii cotelor și a posibilității de partajare în natură a terenului indiviz.
Prin sentința civilă nr. 11629 din 13 decembrie 2006 Judecătoria Constanțaa admis acțiunea, a constatat deschisă succesiunea defunctului, decedat la 13.12.1968, a constatat că au calitatea de moștenitori legali ai defunctului reclamanta și pârâtul, în calitate de nepoți de fiu, pârâții și, în calitate de strănepoți - cărora le revine o cotă de 1/2 din masa succesorală - și pârâții și, în calitate de nepoți de fiică, cărora le revine cealaltă cotă de 1/2 din succesiune, și că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din terenul extravilan în suprafață de 2 ha și 5800 mp situat în comuna Cumpăna, județul
A dispus ieșirea din indiviziune a părților conform modalității de partajare cuprinsă în răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză tehnică imobiliară efectuat de expert, în sensul că a atribuit reclamantei și pârâților, și, în indiviziune, suprafața de 6450 mp din parcela A 404/34, 5200 mp din parcela A 404/11 și suprafața de 1250 mp din parcela A 412/39, toate configurate în contrast în planul de situație ce constituie anexa la raportul de expertiză; a atribuit pârâților și, în indiviziune, suprafața de 6450 mp din parcela A 404/34, 5200 mp din parcela A 404/11 și suprafața de 1250 mp din parcela A 412/39, toate configurate în contrast galben în planul de situație ce constituie anexa la raportul de expertiză.
La pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere că defunctul a avut ca moștenitori pe și, în calitate de descendenți și că în favoarea cărora a fost reconstituit - prin titlul de proprietate nr. 51454/391/02.09.1993 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C - dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2 ha și 5800 mp situat în comuna Cumpăna, județul
A mai reținut instanța că a decedat la 26.05.1999 și că succesiunea acestuia a revenit reclamantei, pârâtului și numitului, decedat la 19.09.1999, ai cărui moștenitori sunt pârâții și, în calitate de descendenți; că a decedat la 11 martie 1996 și a avut ca moștenitori (descendenți) pe pârâții și și că, deși în certificatul de naștere al defunctei numele tatălui apare ca fiind acela de, nu, părțile nu i-au contestat calitatea de moștenitor și nu au solicitat anularea titlului de proprietate eliberat și în favoarea acesteia.
Pe cale de consecință, s-a constatat că reclamantei și pârâților, și le revine cota de 1/2 din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, că pârâților și le revine cealaltă cotă de 1/2, că masa succesorală este compusă din terenul în suprafață de 2 ha și 5800 mp situat în extravilanul comunei Cumpăna, pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul nr. 51454/391 din 2.09.1993 și că, față de cererea părților de a se face împărțirea moștenirii pe tulpini, de concluziile expertului și de prevederile art.6735alin.2 din Codul d e procedură civilă, este posibilă și se impune sistarea stării de indiviziune prin formare și atribuire de loturi în natură, conform lotizării stabilită prin răspunsul la obiecțiunile aduse raportului de expertiză tehnică imobiliară efectuată de expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și, iar la termenul din 28.05.2007 Tribunalul Constanțaa suspendat soluționarea căii de atac în temeiul art.1551din Codul d e procedură civilă, ca urmare a faptului că apelanții nu au depus originalul chitanței prin care a fost achitată taxa judiciară de timbru.
Recursul declarat împotriva acestei încheieri de pârâtul a fost anulat ca netimbrat de Curtea de APEL CONSTANȚA prin decizia civilă nr.391/C/24.09.2007.
Prin decizia civilă nr. 475 din 29 octombrie 2007 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondat apelul pârâților și cererea intimatului pârât, de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî în acest sens instanța de apel a reținut că nu sunt întemeiate criticile aduse hotărârii judecătoriei deoarece:
- nu poate fi reținută existența unui drept exclusiv de proprietate al autoarei apelanților asupra unei suprafețe de 2500 mp, din totalul reconstituit pe numele defunctului, pentru că nici una dintre părți nu a solicitat anularea titlului sub acest aspect, iar în lipsa unei asemenea cereri întinderea suprafeței aflată în indiviziune a fost în mod corect reținută.
- nu au fost administrate și nici indicate ca fiind utile, probe care să confirme existența unui partaj voluntar între autorii părților, iar simpla folosire a terenului într-o anumită modalitate nu este suficientă pentru a se reține că acesta se exercită conform înțelegerii coindivizarilor inițiali.
- starea de indiviziune între moștenitorii aceleiași tulpini a fost menținută conform solicitării părților, respectiv a apelanților pârâți - care prin întâmpinarea formulată la fond au arătat că sunt de acord ca moștenitorii fiecăruia dintre descendenții defunctului să rămână în indiviziune - și a reclamantei.
- instanța de fond a dat eficiență principiului partajării în natură a imobilului și a urmărit ca moștenitorii să primească teren din fiecare parcelă ce intră în compunerea masei succesorale, iar în raport de întinderea suprafețelor atribuite și de faptul că se menține starea de indiviziune pe ramuri, nu se poate considera că loturile formate nu ar putea fi folosite conform destinației.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții și și au criticat-o sub următoarele aspecte:
- deși au solicitat în apel suplimentarea materialului probator - respectiv interogatoriul reclamantei și al celorlalți pârâți, proba cu înscrisuri și chiar cea testimonială - pentru a dovedi existența partajului voluntar intervenit între autorii părților și pentru a clarifica situația juridică a suprafeței de 2500 mp, cu destinație de grădină, tribunalul a ignorat această cerere - care nici măcar nu a fost menționată în practicaua deciziei atacate - dar, în același timp, a apreciat în considerente că nu au fost indicate de către titularii solicitării probele necesare pentru demonstrarea aspectelor invocate.
- încălcarea principiului egalității copărtașilor prin înlăturarea nejustificată a susținerilor referitoare la existența unui drept distinct și exclusiv al autoarei pârâților recurenți asupra terenului în suprafață de 2500 mp, cu destinația de grădină, ce i-a fost atribuit acesteia în contul unei suprafețe echivalente, de pe alt amplasament. Au susținut recurenții că terenul reconstituit conform titlului de proprietate nr. 51454/391 din 2.09.1993 îl include și pe cel cuvenit defunctei, iar modalitatea de partajare aleasă de instanțe face ca intimații să beneficieze, în mod nelegal, de suprafața de 3750 mp, iar recurenții de numai 1250 mp.
- ignorarea partajului voluntar intervenit între autorii părților, menținut în fapt și după decesul mamei recurenților, pentru a cărui existență s-au administrat și s-au solicitat spre administrare mai multe mijloace de probă.
- încălcarea limitelor judecății și nedefinitivarea partajului prin menținerea stării de indiviziune între reclamantă și pârâții, și, deși potrivit cererii de chemare în judecată, între reclamantă și pârâții menționați existau interese contrarii.
Au mai susținut recurenții că, pe de altă parte, atitudinea pasivă a pârâților demonstrează existența unei înțelegeri cu reclamanta, în scopul obținerii unui avantaj procesual, ceea ce impune concluzia exercitării abuzive a drepturilor lor procesuale.
- stabilirea unei modalități greșite de partajare a terenului indiviz, care conduce la fărâmițarea excesivă a acestuia și atrage imposibilitatea exploatării lui agricole corespunzătoare.
Sub acest aspect s-a arătat că singura posibilitatea de partajare care permite exploatare terenului conform destinației lui economice era aceea stabilită în varianta nr.1 din expertiză, respectiv atribuirea unor loturi de câte un ha, iar nu suprafețe cuprinse între 1250-6450 mp.
Reclamanta a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat.
La termenul din 27.02.2007 recurenții au invocat excepția nulității hotărârii atacate ca urmare a pronunțării ei de către un complet nelegal constituit având în vedere că potrivit art.2821alin.1 și art.2 lit.b din Codul d e procedură civilă, sentința instanței de fond putea fi atacată numai cu recurs.
Conform art.137 alin.1 din Codul d e procedură civilă instanța a analizat cu prioritate excepția invocată și a constatat că nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei cereri în materie succesorală prin care s-a solicitat dezbaterea succesiunii defunctului, respectiv stabilirea calității de moștenitori și a cotelor succesorale cuvenite fiecărei părți și partajarea terenului în suprafață de 2,58 ha situat în comuna Cumpăna, județul C, reconstituit de pe urma autorului comun în temeiul Legii nr.18/1991.
Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b din Codul d e procedură civilă, în redactarea dată textului prin Legea nr. 219/2005, sunt de competența tribunalului în primă instanță, "procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materie succesorală.".
Din interpretarea acestei norme legale rezultă că cererile de împărțeală judiciară și cele în materie succesorală, deci de natura celei dedusă judecății în speță, sunt cereri evaluabile în bani care, prin derogare de la regula generală a competenței după valoare, sunt date în primă instanță în competența specială a judecătoriei.
Calificarea lor ca fiind cereri evaluabile în bani are, însă, efecte în privința căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în această materie pentru că art.2821din Codul d e procedură civilă prevede că " nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în.litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv", iar conform art. 6738din același cod, încheierile prin care s-au stabilit masa, cotele succesorale, creanțele comoștenitorilor față de defunct, în condițiile art. 6735.proc.civ. pot fi atacate cu apel, sau cu recurs, după caz, odată cu fondul, fiind supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea dată asupra fondului procesului.
Din interpretarea coroborată a textelor de lege menționate rezultă că, în cererile de împărțeală judiciară al căror obiect este evaluabil în bani, hotărârile pronunțate în primă instanță de judecătorii sunt supuse apelului sau recursului, după cum valoarea bunurilor este mai mare sau inferioară sumei de 1 miliard lei.
În speță, terenul supus partajului a fost prețuit de titulara acțiunii, la termenul de judecată din 28.05.2007, la nivelul sumei de 150.000 euro, deci la o valoare superioară celei stabilită de prevederile art.2821alin.1 din Codul d e procedură civilă, care nu a fost contestată de pârâți prin vreo solicitare ulterioară.
Așa fiind, în mod corect a apreciat Tribunalul Constanța că hotărârea instanței de fond nu intră sub incidența dispozițiilor legale menționate și că putea fi atacată în mod legal doar cu apel, a cărui soluționare intra în sfera sa de competență, conform art.2 pct.2 din același cod, iar excepția nulității hotărârii ca urmare a pronunțării ei de către un complet nelegal constituit nu este întemeiată.
Pe fondul recursului, analizând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate instanța reține următoarele:
Conform dispozițiilor legale care îl reglementează, apelul este o cale de atac devolutivă, care declanșează o nouă judecată în fond, atât cu privire la situația de fapt, cât și cu privire la problemele de drept deduse judecății, astfel că toate aspectele dezbătute în primul ciclu procesual sunt repuse în discuția instanței de apel; prin urmare, părțile au posibilitatea de a supune judecății în apel litigiul dintre ele în ansamblul său, cu toate problemele de fapt și de drept ce au fost ridicate în primă instanță, cu conditia respectarii principiului disponibilității și a cadrului procesual stabilit la instanța de fond.
Efectul devolutiv are consecințe și asupra probelor care pot fi administrate în apel, dispozițiile 295 din Codul d e procedură civilă stabilind în acest sens că instanța de apel va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea altor probe, dacă le consideră necesare pentru soluționarea cauzei.
Din textul citat rezultă că în scopul realizării efectului devolutiv al acestei căi de atac, legiuitorul a pus la dispoziția instanței investită cu soluționarea apelului mai multe mijloace și anume, soluționarea litigiului în baza probelor administrate de prima instanță, refacerea parțială a acestor mijloace de probă sau completarea probatoriului cauzei, prin administrarea unor probe noi.
În speță, deși prin cererea de apel s-a invocat, printre altele, insuficiența materialului probator administrat de instanța de fond, apelanții nu au indicat, conform art.287 alin.1 pct.4 din Codul d e procedură civilă, dovezile invocate în susținerea căii de atac, iar administrarea unor noi probatorii în apel nu a fost solicitată nici printr-o cerere ulterioară, nici înainte, nici după prima zi de înfățișare.
În lipsa unei asemenea solicitări, nu se poate susține cu temei încălcarea dreptului la apărare al titularilor căii de atac pentru că, procedând la soluționarea apelului pe baza probelor administrate la judecătorie, tribunalul nu a adus atingere acestui drept, ci a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.292 alin.2 din Codul d e procedură civilă care dispun că, în cazul în care motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.
De altfel, din examinarea dosarului instanței de fond rezultă că susținerea referitoare la respingerea nejustificată a probatoriilor solicitate în primul ciclu procesual - pentru dovedirea pretinsului partaj voluntar intervenit între descendenții defunctului și a existenței dreptului exclusiv de proprietate al autoarei recurenților apelanți - nu este întemeiată.
Aceasta deoarece, pe parcursul soluționării cauzei la fond, pârâții și nu au invocat prin nici o cerere dreptul exclusiv de proprietate al autoarei lor asupra terenului menționat și nici nu au formulat, pe cale de consecință, o cerere de constatare a nulității parțiale a titlului de proprietate emis pentru terenul ce formează obiectul material al litigiului de față, despre care în apel s-a pretins că include și terenul proprietatea autoarei lor. În aceste condiții, în mod corect a respins instanța de fond cererea de suplimentare de probe formulată de pârâți la termenul din 17.05.2005, pentru că suplimentarea interogatoriilor sau depunerea de înscrisuri noi, referitoare la legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea descendenților proprietarului inițial și la întinderea terenului aflat în indiviziune, nu era posibilă în cadrul procesual stabilit prin cererea de chemare în judecată și ar fi reprezentat, pe cale de consecință, o încălcare a prevederilor art.167 alin.1 din Codul d e procedură civilă, conform cărora "dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să conducă la dezlegarea pricinii".
Cum întinderea imobilului aflat în indiviziune a fost în mod legal reținută ca fiind cea stabilită prin titlul de proprietate nr. 51454/391 din 02.09.1993, nici critica referitoare la încălcarea principiului egalității copărtașilor nu poate fi primită ca întemeiată pentru că, în calitate de moștenitori ai defuncților și, recurenții și intimații dețin cote egale asupra terenului indiviz.
În ceea ce privește pretinsul partaj voluntar intervenit între descendenții defunctului se reține că, deși existența acestuia a fost invocată prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, ea nu a fost demonstrată prin mijloacele de probă administrate de judecătorie la solicitarea pârâților, chiar dacă cererea de probatorii formulată în acest sens la termenul din 13.07.2004 a fost încuviințată ca atare de instanță.
Având în vedere că în apel nu s-a solicitat completarea materialului probator administrat la fond, dar și faptul că existența partajului voluntar trebuie să fie în mod neîndoielnic demonstrată - ea neputând fi reținută decât din stări de fapt ce sunt recunoscute de moștenitori, ca expresie a partajului voluntar încheiat în condițiile art.729 din Codul civil - sistarea stării de indiviziune a fost în mod corect efectuată, în conformitate cu prevederile art.741 alin.1 din Codul civil și art.6735alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Depășirea limitelor judecății prin acordarea a mai puțin decât s-a cerut este, de asemeni, o critică nefondată pentru că formularea cererii de ieșire din indiviziune de către un singur coindivizar nu impune, în mod automat, obligativitatea atribuirii către reclamant, ca efect al partajului, a unui lot exclusiv de teren, deci nu exclude posibilitatea stabilirii între unii dintre coindivizari, inclusiv titularul cererii de chemare în judecată, a unei convenții referitoare la modalitatea de împărțire a bunului indiviz.
Pe de altă parte, această critică a recurenților vizează o nulitate relativă, care putea fi invocată numai de partea care are interes să o invoce, respectiv de reclamantă, în calitatea sa de titular al acțiunii inițiale, ale cărei limite se pretinde că au fost nesocotite în cauză.
În mod corect au apreciat instanțele și asupra modalității de partajare a terenului aflat în litigiu pentru că împărțirea fiecăreia dintre cele 3 parcele care compun suprafața indiviză în câte 2 loturi egale, pentru fiecare dintre tulpinile de moștenitori, dă eficiență prevederilor art.741 din Codul civil, care impun ca în formarea și compunerea loturilor să se țină seama, pe cât este posibil, ca fiecărui copărtaș să îi fie atribuită aceeași cantitate de bunuri, de aceeași natură și valoare.
Nu este întemeiată susținerea conform căreia împărțirea fiecărei parcele de teren conduce la fărămițarea excesivă a imobilului sau la imposibilitatea respectării destinației lui economice pentru că instanțele nu au format și atribuit loturi distincte pentru fiecare dintre cei 6 coindivizari - variantă ce a fost analizată și înlăturată atât în concluziile expertizei inițiale, cu motivarea că atrage îmbucătățirea excesivă a bunului indiviz, cât și în concluziile orale ale apărătorului recurenților la instanța de fond - ci au respectat modalitatea de partajare propusă în răspunsul la obiecțiunile aduse expertizei inițiale de reclamanți, din conținutul căruia nu rezultă nici o imposibilitate obiectivă de realizare a partajului în acest mod.
Rezultă, deci, că loturile formate respectă prin dimensiuni și caracteristici drepturile fiecărui copărtaș și nu conduc la fărâmițarea excesivă a terenului, deci la diminuarea valorii de circulație a acestuia sau la atribuirea unor suprafețe improprii utilizării conform destinației lor economice și că, pe cale de consecință, schimbarea modalității de realizare a partajului nu se impune.
Pentru considerentele expuse și în temeiul art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității hotărârii atacate.
Respinge ca nefundat recursul civil formulat de recurenții pârâți și, ambii domiciliați în Cumpăna,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 475, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 29 octombrie 2007, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în Cumpăna,-, județul C și intimații pârâți, și, toți cu domiciliul în Cumpăna,-, județul C, având ca obiect succesiune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, Grefier,
- - - - - -
- -
Red.hot.jud.
Red.dec.jud.apel
Red.dec./tehnored.jud.recurs: /28.03.2008
Gref.AB/2 ex./08.04.2008
Președinte:Costea MonicaJudecători:Costea Monica, Irina Bondoc, Daniela Petrovici
