Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 567/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA - CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 567/
Ședința publică din 28 mai 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER: - -
Pentru azi s-a fixat termen de pronunțare asupra recursului declarat reclamanta, împotriva deciziei civile nr.133 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Statul Român prin Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului T, Primarul municipiului T, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, și, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate potrivit încheierii de ședință din 14 mai 2009 care face parte integrantă din prezenta decizie și dată la care s-a amânat pronunțarea pentru data de 21 mai 2009, iar apoi la data de 28 mai 2009 când instanța rămâne în pronunțare.
A,
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.09.2007, sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Statul R prin Municipiul T si Primarul Municipiului T, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate deschisă, la data de 26.02.2007, succesiunea rămasă de pe urma defunctei, că masa succesorală este compusă din imobilul situat în T,-, etajul I,. 4, înscris în CF nr. - T nr. cadastral 262/IV; să se constate că a dobândit, prin succesiune testamentară, dreptul de proprietate asupra imobilului în calitate de succesor cu titlu particular, conform testamentului olograf; să se constate calitatea procesuală pasivă a Satului Român care a cules moștenirea vacantă de pe urma defunctei, precum și radierea din CF. nr. - T nr. cadastral 262/IV, a dreptului de proprietate a defunctei, și înscrierea dreptului său de proprietate în cotă de 1/1 parte cu titlu de succesiune testamentară.
În motivarea acțiunii reclamanta a aratat faptul că, a fost vecina defunctei pe care a și întreținut-o în fapt, procurându-i toate cele necesare traiului zilnic, inclusiv medicamente, iar la data de 26 februarie 2007 defuncta a decedat, fapt ce rezultă din certificatul de deces, iar reclamanta s-a ocupat de înmormântarea defunctei, întrucât aceasta nu avea rude.
A susținut că defuncta a testat în favoarea sa apartamentul situat în T,-, nr. 4, etajul I, înscris în nr. - T, nr. cadastral 262/IV fapt ce rezultă din testamentul olograf, că reclamanta a acceptat succesiunea care i-a revenit în calitate de legatară cu titlu particular a defunctei, conform declarației autentificate de BNP - sub nr. 676/05.04.2007.
Calitatea procesuală pasivă a Statului Român se justifică prin aceea că, potrivit interpretării dispozițiilor art. 680 Cod Civil, acesta culege moștenirile vacante nu numai în cazurile în care defunctul nu are moștenitori legali sau testamentari, ci și în situația în care defunctul a lăsat un legat cu titlu particular - cazul în speță - când statul își păstrează vocația de a dobândi restul patrimoniului succesoral.
În drept a invocat dispozițiile art. 724 Cod Civil, art. 36 punctul 4 din Legea nr. 7/1996, art. 274 Cod de Procedură Civilă, art. 242 Cod de Procedură.
În probațiune a depus la dosar copia certificatului de deces al defunctei, extras CF - T, copie testament olograf, declarație nr. 676/05.04.2007 autentificată de BNP -;
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
La termenul din data de 29.11.2007, reclamanta a înțeles să cheme în judecată Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentat al Statului Român, în calitate de pârât.
Pentru termenul de judecată din data de 31.01.2008, reclamanta a înțeles să-și extindă cadrul procesual chemând în judecată pârâți,. Totodată și-a completat acțiunea, solicitând să se constate: deschisă succesiunea defunctei, calitatea sa de moștenitor cu titlu particular, conform testamentului olograf, nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 71/22.11.2007 eliberat în favoarea celor patru pârâți, pentru lipsa obiectului, rectificarea cărții funciare nr. - T, nr. cad. 262/IV, respectiv radierea dreptului de proprietate al pârâților și înscrierea dreptului reclamantei.
Pârâții chemați în judecată ulterior, au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută a testamentului olograf pe care reclamanta își întemeiază reclamanta acțiunea, întrucât acesta nu îndeplinește condițiile de validitate ale unui testament olograf, nefiind datat de către defunctă. În drept au invocat prevederile art. 859, 886.civ.
Prin sentința civilă nr. 2818/06.03.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților, și ; s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecată față de Statul Român, prin Municipiul T și Ministerul Economiei și Finanțelor; s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâții, împotriva reclamantei; s-a constatat nulitatea absolută a testamentului olograf, amintit în considerentele prezentei hotărâri, pentru lipsa datei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
La data de 26.02.2006 a survenit decesul numitei, dată de la care se deschide succesiunea acesteia, potrivit art.651 civ. activul succesoral al acesteia fiind compus din imobilul înscris în CF nr. - T - apartamentul nr. 4 din T,-.
a fost acceptată expres în termenul de opțiune, de către pârâții, toți în calitate de veri primari - colaterali de gradul IV, în lipsa unor alți moștenitori legali din primele trei clase de moștenitori, care să îi înlăture de la moștenire, astfel că a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 71/2007 de către BNP, pârâții întabulându-și în cartea funciară dreptul de coproprietate pe cote părți, asupra imobilului amintit, astfel dobândit.
Reclamanta a susținut că este succesoare cu titlu particular a defunctei, calitate ce ar rezulta dintr-un testament olograf, reprezentat de un bilet de adio, scris probabil de către aceasta înainte de a se sinucide, în cuprinsul căruia, autoarea își exprimă dorința ca apartamentul său (neindividualizat), să rămână reclamantei.
Prima instanță având în vedere dispozițiile art. 859 Cod civil, care prevăd că "testamentul olograf nu este valabil decât când este scris în tot, datat și subsemnat de mâna testatorului", observând că înscrisul prezentat instanței cu acest titlu, nu poartă mențiunea datei și nici o altă mențiune care ar putea ajuta la stabilirea acesteia și reținând că datarea testamentului este o condiție ad validitatem, că lipsa acesteia este sancționată de lege cu nulitatea absolută, în temeiul art. 886.civ, a constatat nulitatea absolută a acestui înscris ( testament olograf) de care se prevalează reclamanta în dovedirea calității sale de succesoare legatară și a respins acțiunea principală precizată, ca neîntemeiată, iar în baza art. 246.civ.Cod Penal, a luat act de renunțarea reclamantei la judecată față de Statul Român, prin municipiul T și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 30.04.2008, solicitând admiterea apelului modificarea în tot a hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii principale și respingerii cererii reconvenționale.
În motivarea apelului a arătat că data testamentului olograf nu are importanță prin ea însăși, ca element pur formal ci numai ca element probatoriu în legătură sau cu o chestiune de revocare, sau cu o chestiune de capacitate sau de libertate de voință, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății, considerând apelanta că elementul care să ajute la stabilirea datei exacte a întocmirii lui este tocmai modul în care a survenit moartea defunctei (sinucidere) ceea ce reiese din mențiunile făcute de defuncte pe înscrisul pe care ea însăși îl denumește "Bilet de adio", iar faptul sinuciderii rezultă și din mențiunile certificatului constatator al decesului nr. 106/2007.
Prin decizia civilă nr. 133 din 19.02.2009, de Tribunalul Timiș a respins apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 2818/06.03.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara și a obligat apelanta să plătească intimaților, și suma de 8.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că potrivit certificatului de deces eliberat de Primăria Municipiului Tad ecedat la data de 26.02.2007, aceasta fiind data deschiderii succesiunii, în condițiile art. 651 civ.
Conform certificatului de moștenitor nr.71/22.11.2007, moștenitori acceptanți ai acesteia în termen legal sunt intimații, și, în calitate de verișori primari - colaterali de grad IV, în lipsa altor moștenitori legali din primele trei clase de moștenitori care să îi înlăture de la moștenire, activul succesoral fiind compus din întreg imobilul înscris în CF individuală nr. - T, cu nr. cadastral 262/IV de sub 1, apartamentul nr. 4, situat în T, str. - - (vechi - str. - -), nr. 10, I, compus din 2 camere cu dependințe, aceștia intabulându-și dreptul lor de coproprietate în CF - - T cu nr. cadastral 262/IV, pe cote părți.
S-a avut în vedere faptul că înscrisul invocat de reclamanta este unul olograf pretins scris de defuncta înainte de a se sinucide, fără a fi datat, iar, conform dispozițiilor art. 859 civ. "Testamentul olograf nu este valabil decât când este scris în tot, datat și semnat de mâna testatorului".
Din interpretarea textului de lege redat rezultă voința legiuitorului de a impune întrunirea a trei condiții de validitate (ad validitatem) a testamentului olograf și anume: înscrisul să fie scris, semnat și datat de testator.
Înscrisul prezentat de reclamanta recurentă cu titlu de testament olograf, nu poartă mențiunea datei și nici o altă mențiune care ar putea ajuta la stabilirea acesteia.
S-a reținut că prima instanță în mod corect a observat că datarea testamentului este o condiție ad validitatem al acestuia și că lipsa acesteia este sancționată de lege cu nulitatea absolută, conform dispozițiilor art. 886 Cod civ., prin urmare, în mod justificat a procedat la constatarea nulității absolute a înscrisului invocat de reclamantă cu titlu de testament olograf în dovedirea calității sale de succesoare cu titlu particular a defunctei.
Pentru considerentele redate în temeiul dispozițiilor art. 296 pr.civ. instanța de apel a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr.133 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în termen legal a declarat recurs reclamanta criticând hotărârea pentru nelegalitate, solicitând în temeiul 304 pct. 9 Cod pr.civilă, în principal admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță pentru administrarea unor probe testimoniale.
În motivarea recursului a arătat, că a fost vecina defunctei pe care a întreținut-o iar apoi s-a ocupat de înmormântarea acesteia, că defuncta a întocmit un testament olograf prin care a instituit în favoarea sa un legat cu titlu particular având ca obiect apartamentul nr. 4 situat în T str. - - și că a făcut dovada acceptării succesiunii, fapt ce rezultă din declarația autentificată sub nr. 676 din 5.04.2007 dată la BNP .
A susținut că Certificatul, de Moștenitor nr. 71 din 22.11.1997 prin care pârâții și-au înscris în CF dreptul de proprietatea asupra imobilului în litigiu, cu titlu de succesiune legală este nul absolut deoarece la data emiterii actului proprietatea asupra imobilului fusese deja transmisă reclamantei în baza testamentului olograf respectiv a acceptării legatului cu titlu particular, încă din 5 aprilie 2007, deci anterior acceptării moștenirii de către pârâți context în care, certificatul de moștenitor al pârâților este nul absolut pentru lipsa obiectului.
Referitor la susținerea instanței de apel cum că testamentul olograf nu conține data întocmirii lui, fiind lovit de nulitate absolută, recurenta arată că data acestuia nu are importanță prin ea însăși, ca element pur formal, ci numai ca element probatoriu în legătură cu revocarea sau capacitatea de voință la data întocmirii, dovada datei întocmirii acestuia putând fi făcută și prin depozițiile martorilor, în situația în care s-ar întemeia și corobora cu anumite elemente intrinseci și care face posibilă stabilirea datei exacte a întocmirii lui.
Recurenta apreciază că data întocmirii testamentului este data sinuciderii numitei fapt ce rezultă din mențiunile făcute pe înscrisul pe care-l denumește " bilet de adio" și că, din coroborarea gestului sinuciderii cu cel al scrierii biletului de adio, instanța ar putea desprinde prezumția simplă că respectivul înscris este actul de ultimă voință al defunctei și că data redactării actului este ziua în care a survenit decesul acesteia, respectiv 26.02.2007.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 304 pct.9 Cod pr.civilă reclamanta a solicitat admiterea recursului.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiilor în art.304 și urm. Cod pr.civilă, Curtea stabilește că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art. 859 cod civil testamentul olograf nu este valabil decât atunci când este scris în tot, datat și semnat de mâna testatorului.
În cauza de față înscrisul prezentat de reclamanta recurentă intitulat" bilet de adio" nu poartă mențiunea datei și nici vreo altă mențiune care ar putea ajuta la stabilirea momentului întocmirii sale.
Deși recurenta a susținut că acest înscris a fost întocmit anterior sinuciderii numitei, din Rezoluția privind neînceperea urmării penale întocmită de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, rezultă că pe măsuța din fața patului a fost găsit un bilet de adio prin care defuncta își justifică gestul, însă în biletul descoperit de către reprezentanții parchetului nu se face vorbire despre faptul că defuncta a testat în favoarea reclamantei apartamentul înscris în CF - T, concluzia fiind aceia că înscrisul prezentat de către reclamantă a fost întocmit, posibil, la o altă dată decât cea a sinuciderii, cu atât mai mult cu cât defuncta a mai avut tentative de sinucidere în urma cărora fost internată la spitalul de psihiatrie.
Este adevărat că jurisprudența a statuat și literatura juridică a confirmat că este posibil ca data să fie scrisă în termeni echivalenți, dacă exprimă evident elemente ce trebuie să o alcătuiască, cum ar fi spre exemplu indicarea unei sărbători religioase, sau a uneia laice, iar în ipoteza lipsei totale sau parțiale a datei se poate face proba datei întocmirii înscrisului cu ajutorul elementelor sau indicațiilor rezultând din cuprinsul testamentului sau chiar cu ajutorul elementelor exterioare testamentului, care însă își găsesc principiul și rădăcina în elemente intrinseci cu care se coroborează. Prin urmare, dovada datei întocmirii unui testament olograf prin depozițiile martorilor ar fi posibilă, numai în situația în care acesta s-ar întemeia și corobora cu anumite elemente intrinseci (proprii înscrisului - menționate în cuprinsul acestuia), însă în speța de față, din înscrisul invocat de reclamanta recurentă cu titlu de testament olograf, intitulat " bilet de adio" nu se poate reține nici un asemenea element care să ajute la stabilirea datei exacte a întocmirii lui.
În speță, hotărârea numitei de a se sinucide și, asociat acesteia, redactarea înscrisului, putea fiu luată oricând, într-un moment mai îndepărtat sau mai apropriat de data săvârșirii gestului, aceasta putând reveni asupra hotărârii sau asupra conținutului înscrisului; prin urmare, faptul că defuncta a scris un bilet din care se întrevede intenția acesteia de a se sinucide și prin care își cere iertare pentru gestul său, determinat de starea de singurătate, nu conduce indubitabil la ideea că "biletul de adio" ar fi fost scris în ziua morții, situație dovedită și de procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, din care rezultă că înscrisul prezentat de reclamantă nu este acela care a fost descoperit de reprezentanții parchetului.
Față de cele ce preced, Curtea găsește neîntemeiat recursul reclamantei, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr.civilă urmează să-l respingă.
Deși intimații, prin concluziile scrise, au solicitat obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată din recurs Curtea urmează să respingă cererea ca nedovedită dat fiind faptul că reprezentantul intimaților nu a făcut dovada cuantumului onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.133 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 28 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red. CO/ 26.06.2009
Dact.NF /26.06.2009
Ex. 2
Tribunalul Timiș -Președinte,
Judecător.
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
