Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 582/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(14/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 582
Ședința publică din 30.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenții reclamanți, și, de recurenții pârâți și, precum și de recurenții pârâți G, împotriva deciziei civile nr. 1444 din 17.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru succesiune.
La apelul nominal se prezintă avocații pentru recurenții reclamanți, și, în baza împuternicirii nr. -/2009, eliberată de Baroul București, - pentru recurenții pârâți și, în calitate de fiică a acestora - card de identitate pentru avocat seria 02437 X 5/2009, eliberat de Baroul București și - pentru recurentul pârât G, în baza împuternicirii nr. -/2008, eliberată de Baroul București; lipsește recurenta pârâtă.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
La solicitarea instanței, avocatul - arată că nu s-a încheiat cu recurenta, contract de asistență juridică. Solicită, însă, a fi avut în vedere înscrisul aflat la fila 44 din dosarul de apel, respectiv procura specială, prin care pârâtul declară că este de acord cu cererea formulată de G, privind constatarea uzucapiunii. Depune un alt exemplar al respectivei procuri.
Curtea restituie înscrisul, întrucât termenul de astăzi a fost acordat pentru administrarea probei cu acte la solicitarea recurenților, care doresc să depună un document care se află deja la dosar, nefiind o probă nouă.
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu mai sunt alte cereri sau probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocatul recurenților reclamanți, și solicită admiterea recursului acestora, astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a deciziei pronunțate de tribunal, pentru motivele depuse în scris la dosar.
Cu privire la cele două recursuri formulate de pârâți, solicită admiterea celui declarat de și și respingerea, în parte a celui declarat de G, cu consecința menținerii sentinței pronunțate de prima instanță, ca fiind temeinică și legală.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul recurentului pârât G solicită, în primul rând, amânarea pronunțării pentru a formula și depune la dosar concluzii scrise, față de amplitudinea motivelor recursurilor.
Solicită admiterea recursului părții pe care o reprezintă, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței pronunțate de Judecătoria Buftea.
Susține că instanța de apel a reținut, în mod greșit, lipsa calității procesuale pasive, având în vedere împrejurarea că acțiunea pentru constatarea uzucapiunii se îndreaptă împotriva adevăratului proprietar, care este HG- mama pârâtului La HG dosar, în faza judecării în fond a pricinii, au fost administrate suficiente probe în dovedirea dreptului pretins de pârâții, iar judecătoria a reținut corect situația de fapt.
Concluzia instanței de apel este aceea că bunul în discuție nu se mai află în masa succesorală, însă trebuie observat că motivul care a condus la această situație este tocmai existența pe rol a acțiunii privind constatarea uzucapiunii.
Cu privire la recursul declarat de reclamanți, solicită respingerea acestuia, constatându-se că părțile reclamante nu au atacat hotărârea de fond cu privire la uzucapiune, astfel încât nu pot invoca direct în recurs acest aspect.
Solicită, de asemenea, respingerea și a recursului declarat de pârâții, având în vedere același motiv, și anume faptul că nu au formulat apel legat de motivele pe care le invocă direct în calea de atac a recursului.
Solicită obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată, pentru dovedirea cărora depune la dosar chitanța în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Avocatul recurenților pârâți și solicită admiterea recursului acestora, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal, în conformitate cu dispozițiile art. 312 din Codul d e Procedură Civilă, având în vedere împrejurarea că instanța nu a soluționat în niciun mod cererea privind disjungerea cauzei în urma încheierii tranzacției asupra unei părți dintre bunurile care fac obiectul pricinii.
Depune la dosar concluzii scrise.
Arată că interesul pârâților pe care îi reprezintă în proces a fost vătămat prin modul de soluționare a apelurilor, fiind încălcate prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul la o judecată echitabilă, precum și dreptul de proprietate al pârâților.
Susține că instanța a soluționat în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce îi privește pe pârâții și.
Așa cum a arătat prin concluziile scrise, părțile pe care le reprezintă nu puteau ataca hotărârea pronunțată în fond, întrucât soluția le era favorabilă, deși considerentele acestei sentințe cuprind aspecte contradictorii; legea nu permite, însă, atacarea pe cale separată a considerentelor unei hotărâri judecătorești, față de dispozitivul acesteia.
Motivarea deciziei pronunțate în apel, în sensul că există autoritate de lucru judecat cu privire la aspectele care nu au făcut obiectul cererilor de apel, dovedește că pârâții au interes în promovarea căii de atac a recursului.
Solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, atât față de actele de la dosar, care dovedesc faptul că a HG avut în patrimoniu bunurile care fac obiectul tranzacției, precum și de împrejurarea că toți copiii defunctei au HG calitate de moștenitori acceptanți. Această recunoaștere se extinde asupra tuturor bunurilor, care nu fac obiectul tranzacției, respectiv tot ce înseamnă dezbatere succesorală.
Mai susține, de asemenea, că instanța de apel nu a avut în vedere nici capătul de cerere vizând accesiunea.
Apreciază, în consecință, că singura soluție viabilă în speță este casarea deciziei recurate și trimiterea spre rejudecare în condiții de contradictorialitate.
Solicită admiterea și a recursului declarat de reclamanți, respectiv respingerea recursului formulat de pârâții.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică, avocatul recurentului G solicită se ține seama de înscrisul învederat astăzi, care nu a fost negat în cadrul vreunei alte proceduri, nefiind negată implicit uzucapiunea.
Curtea reține dosarul spre soluționare, urmând a aprecia asupra necesității amânării pronunțării.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 15 martie 2007 sub nr- reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții și G pentru ca, în contradictoriu cu aceștia să se dispună ieșirea din indiviziune asupra terenului de 300 mp. situat în comuna, sat,-, jud.
Pârâtul Gaf ormulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate deschisă succesiunea defunctei HG; să se constate că împreună cu pârâtul sunt singurii acceptanți ai succesiunii defunctei; că masa succesorală se compune doar din cota de 5/8 din imobilul teren și construcție situata în comuna, sat,-, jud. I; să se dispună ieșirea din indiviziune asupra acestui imobil prin atribuirea în întregime către pârâtul cu despăgubirea corespunzătoare; împreună cu a solicitat în principal să se constate în contradictoriu cu moștenitorul/moștenitorii defunctei că sunt proprietari prin uzucapiunea de 30 de ani asupra imobilului teren de 600 mp. situat în B,-, sector 6, iar prin efectul accesiunii că sunt proprietari asupra construcțiilor edificate pe acest teren.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate deschisă succesiunea defunctei HG; să se constate că împreună cu pârâtul G sunt singurii acceptanți ai succesiunii defunctei; că reclamanții, și sunt străini de succesiune prin neacceptare; că masa succesorală se compune din cota de 5/8 din imobilul teren și construcții situat în comuna, sat,-, jud. I, precum și din imobilul teren în suprafață de 700 mp. situat în B,-, sector 6, pe care se află construcțiile edificate de G împreună cu soția sa; să se dispună ieșirea din indiviziune prin atribuirea imobilului din satul către pârâtul reconvențional și cu despăgubirea corespunzătoare a celuilalt moștenitor; iar terenul de 700 mp. să fie atribuit în întregime către G cu despăgubirea corespunzătoare a celuilalt moștenitor; să se constate că împreună cu sunt proprietarii unor construcții proprii edificate pe terenul proprietatea defunctei din comuna, sat și că au dobândit terenul de sub aceste construcții prin uzucapiunea de 30 de ani.
Prin cererea conexă înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr-, reclamanții, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții G și să se constate calitatea de moștenitori a părților de pe urma defunctei lor mame HG, decedată la 24 aprilie 2005; compunerea masei succesorale rămasă de pe urma acesteia și cotele părților, să se dispună sistarea stării de indiviziune prin atribuirea suprafeței ce se cuvine fiecărei părți.
Prin sentința civilă nr. 6229 din 29 noiembrie 2007 Judecătoria Bufteaa respins cererea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții, G și, ca neîntemeiată.
A respins acțiunea conexă formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții, G și, ca neîntemeiată.
A admis în parte cererile reconvenționale formulate de pârâții reconvenienți și, împotriva pârâților G, și, respectiv de pârâții reconvenienți G și în contradictoriu cu pârâții, și.
A constatat deschisă succesiunea defunctei HG, decedată la 08 aprilie 2005, cu ultimul domiciliu în comuna, jud.
A constatat că masa succesorală se compune din cote de din terenul de 620 mp. (din măsurători și 610 mp. din acte) situat în comuna, sat,-, jud. I și cota de 5/8 din construcția cu destinația casă de locuit edificată în anul 1930 pe terenul sus menționat.
A constatat că au calitatea de moștenitori de pe urma defunctei pârâții reconvenienți și G, fii, cu o cotă de fiecare din masa succesorală.
A constatat că sunt străini de succesiune prin neacceptare reclamanții - pârâți, și.
A atribuit în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtului reconvenient cota de din terenul în suprafață de 620 mp. și cota de 5/8 din casa de locuit edificată în anul 1930 din imobilul situat în comuna, sat,-, județul I, restul cotelor reprezentând dreptul său de proprietate dobândit prin Ordinul Prefectului nr. 2708 din 27 octombrie 2004 și certificatul de moștenitor nr. 213 din 20 martie 1984.
A obligat pârâtul reconvenient să plătească sultă pârâtului G suma de 66.755 lei.
A respins capătul din cererea reconvențională formulată de pârâtul reconvenient privind includerea în masa succesorală a terenului de 700 mp. situat în B,-, sector 6, ca neîntemeiat.
A respins capătul din cererea reconvențională formulată de pârâții reconvenienți și privind constatarea calității lor de proprietari asupra construcțiilor proprii edificate pe terenul situat în comuna, sat,-, jud. I, ca neîntemeiat.
A constatat că pârâții reconvenienți G și au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de 795 mp. situat în B,-, sector 6 prin efectul uzucapiunii și dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acest teren prin efectul accesiunii.
A respins capătul subsidiar din cererea reconvențională formulată de pârâții reconvenienți G și privind constatarea calității de constructori de bună credință asupra construcțiilor edificate pe terenul situat în B,-, sector 6 și constatarea dreptului de superficie asupra terenului ca rămasă fără obiect.
A omologat raportul de expertiză efectuat de expert.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 08 aprilie 2005 decedat defuncta HG, cu ultimul domiciliu în comuna, sat.
Masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din cota de din terenul în suprafață de 620 mp. situat în comuna, sat,-, jud. I, și cota de 5/8 din construcția cu destinația casă de locuit edificată pe terenul sus menționat în anul 1930.
Aceste aspecte au fost reținute în raport de Ordinul Prefectului nr. 2708 din 27 octombrie 2004 prin care defunctei și HG pârâtului li s-a constatat dreptul de proprietate asupra terenului sus menționat în temeiul art. 23 din Legea nr. 18/1991 coroborat cu certificatul de moștenitor nr. 213/1984 prin care a fost dezbătută succesiunea defunctului, soțul lui și HG autorul părților; moștenirea acestuia constând în cota indiviză de din imobilul compus din teren în suprafață de 300 mp. dobândit prin actul de vânzare - cumpărare nr. 11673/1939 și construcția alcătuită din două camere și bucătărie, edificată în timpul căsătoriei, fiind acceptată succesiunea doar de soția supraviețuitoare și fiul, restul descendenților, și G, renunțând la succesiune.
Instanța nu a inclus în masa partajabilă rămasă de pe urma defunctei terenul de 600 mp. situat în B,-, sector 6 -identificat în acțiunea conexă ca fiind de 685 mp. întrucât actele depuse la dosarul cauzei nu fac dovada clară a dreptului de proprietate al defunctei asupra acestui teren.
Din probele administrate în cauză instanța a apreciat că doar pârâții reconvenienți G și au făcut acte de acceptare tacită a succesiunii defunctei, reclamanții pârâți, și, fiind străini de succesiune prin neacceptare.
În temeiul art. 728 cod civil instanța a dispus ieșirea din indiviziune, atribuirea imobilului ce face parte din masa succesorală pârâtului cu obligarea sa la plata sultei corespunzătoare.
Întrucât prin sentința civilă nr. 3484 din 22 noiembrie 2004, definitivă prin neapelare s-a constatat că reclamanții și sunt proprietarii imobilului de trei camere, dependințe și garaj situate în comuna, sat,-A, județul I, identificate prin expertiza efectuată ca fiind edificate în anul 1960, iar restul construcțiilor edificate în anul 1930 i-au fost atribuite ca urmare a sistării stării de indiviziune, instanța a respins capătul din cererea reconvențională privind constatarea calității de proprietari asupra construcțiilor proprii edificate.
Instanța a apreciat că acțiunea pârâților reconvenienți având ca obiect dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului din B,-, prin efectul uzucapiunii este admisibilă întrucât aceștia acționează împotriva părinților lor și respectiv a moștenitorilor acestora, și nu împotriva unui terț, mai ales că asupra acestei proprietăți au existat mai multe litigii între pârâții reconvenienți și numitul, derulate între anii 1972 - 1997.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, și precum și pârâții și.
În susținerea motivelor de apel, apelanții - reclamanți critică sentința primei instanțe sub aspectul greșitei rețineri a neacceptării succesiunii defunctei HG, deși din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă contrariul, reclamanții participând la pomenile creștinești, îngrijind casa părintească și terenul aferent.
Apelanții și au criticat sentința numai cu privire la soluționarea capătului cinci din cererea reconvențională, respectiv sub aspectul respingerii cererii de uzucapiune a terenului situat sub construcțiile deținute exclusiv de ei și, de asemenea sub aspectul recalculării sultei, corespunzătoare suprafeței de teren rămase, prin diminuarea ei ca urmare a uzucapiunii.
La termenul din 15 septembrie 2008 părțile au depus la dosarul cauzei contractul de tranzacție autentificat sub nr. 3203 din 05 septembrie 2008 și au solicitat disjungerea soluționării cauzei cu privire la constatarea uzucapiunii și ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul din-, sector 6.
Tribunalul, din oficiu a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a apelanților reclamanți, și și a apelantului pârât pe capătul de cerere având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra imobilului situat în B,-, sector 6.
Examinând apelurile prin prisma criticilor formulate și a excepției invocate din oficiu de către instanță, tribunalul a reținut următoarele aspecte:
Prin contractul de tranzacție autentificat sub nr. 3203 din 05 septembrie 2008 la Biroul Notarilor Publici Asociați "-ta, ", părțile în proces au tranzacționat cu privire la imobilul teren și construcție situat în comuna, sat,-, județul I, stabilind în principal că și reclamanții au calitatea de moștenitori legali ai defunctei și convenind ca imobilul să fie atribuit pârâtului, cu plata sultelor corespunzătoare stabilite prin prezentul act.
Cât privește imobilul situat în-, sector 6, părțile au solicitat instanței continuarea judecării, sub aspectul cererii formulate de pârâtul reconvențional
HGTribunalul a constatat că prima instanță a constatat că imobilul teren în suprafață de 600 mp. (conform cererii, 685 mp.) nu face parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei.HG
Sub acest aspect sentința primei instanțe nu a fost criticată de nici una dintre părți prin apelurile formulate, astfel că, s-a stabilit definitiv că acest imobil nu face parte din masa succesorală.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că, în condițiile în care pârâții reconvenționali G și au solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în-, sector 6 prin uzucapiunea de 30 de ani, o atare cerere trebuie formulată în contradictoriu cu adevăratul proprietar al imobilului.
Este de principiu că, într-o cerere având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate ca efect al prescripției achizitive, are calitate procesuală pasivă numai proprietarul, de vreme ce uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății reprezintă sancțiunea îndreptată împotriva adevăratului proprietar care, prin pasivitate, s-a desesizat de bun, permițând ca acesta să intre în posesia altei persoane.
Prin urmare, în condițiile în care prima instanță a reținut că imobilul din- nu face parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei, constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune solicitată de pârâții reconvenționali nu se poate formula în contradictoriu cu moștenitorii defunctei HG, ci cu adevăratul proprietar al imobilului.
Pentru aceste considerente, în baza art. 296 Cod de procedură civilă tribunalul a admis apelurile, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că:
A luat act și a consfințit învoiala părților conform contractului de tranzacție autentificat sub nr. 3203 din 05 septembrie 2008 la Biroul Notarilor Publici Asociați "-ta, și, ".
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a apelanților - reclamanți și a apelantului - pârât pe capătul de cerere având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra imobilului din-, sector 6 și a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, prin decizia civilă nr. 1444 din 17 noiembrie 2008 Tribunalului București - Secția a III a Civilă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, au declarat recurs toate părțile, criticând-o sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:
- Pârâții G și, pentru motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, întrucât greșit s-a apreciat că proprietarul imobilului din-, sector 6, B, nu ar fi fost mama pârâtului, HG, ca urmare a constatării de către judecătorie a faptului că imobilul nu este cuprins în masa succesorală a acesteia. Or, judecătoria a reținut că imobilul a ieșit din masa succesorală, ca urmare a intervenirii uzucapiunii, deci a recunoscut calitatea procesuală pasivă a pârâților săi reconvenționali. Judecătoria a reținut calitatea de proprietar a numitei.HG Hotărârea judecătoriei trebuie raportată la caracterul reconvențional al cererii de uzucapiune față de cererea principală de dezbatere a succesiunii. Mai mult, tranzacția încheiată privește doar celălalt imobil, iar apelantul-reclamant a recunoscut în mod autentic, că este de acord cu cererea de uzucapiune formulată. Au solicitat în consecință, admiterea recursului, modificarea deciziei cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive și menținerea soluției primei instanțe de judecată, sub acest aspect. Și-au întemeiat recursul, pe art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
- Reclamanții, și au criticat hotărârea pentru că, ulterior constatării calității lor procesual active, prin tranzacția depusă, trebuia să se reia judecata de la momentul desesizării instanței de fond, de cererile reclamanților conexate. Au calitate procesual pasivă, în ceea ce privește uzucapiunea, pentru că din probe reiese acest aspect și au apreciat că în cauză, nu au fost întrunite condițiile uzucapiunii, privitoare la existența unei posesii utile, neviciate și sub nume de proprietar. Au solicitat în consecință, admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei, în sensul că imobilul din str. - face parte din masa partajabilă. Și-au întemeiat recursul, pe art.304 pct.8, 9 Cod procedură civilă, art.3041Cod procedură civilă.
- Pârâții și au criticat hotărârea pentru că s-a dat cu încălcarea art.270, 271 și urm. Cod procedură civilă, art.6734al.1 și 3 Cod procedură civilă, atât timp cât tranzacția a privit doar o parte din bunurile succesiunii, trebuind ca pentru restul, să fie continuat procesul. Admiterea apelului, în condițiile semnării tranzacției, deși ceruseră inițial, anularea ca netimbrat, a apelului lor, este nelegală și încalcă principiul disponibilității. Instanța a încălcat și art.292 și urm. Cod procedură civilă, atât timp cât soluția le era favorabilă, aceste părți nu aveau interes să conteste hotărârea judecătoriei, concret, considerentele acesteia. Au arătat că s-a dovedit suficient dreptul de proprietate al autoarei HG, asupra imobilului din str. -, potrivit probelor pe care le-au expus pe larg. Au solicitat în consecință, admiterea recursului, casarea deciziei și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, cu trimiterea spre rejudecare. Și-au întemeiat recursul, pe art.304 pct.5, 8 și 9 Cod procedură civilă și art.6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Au timbrat în mod corespunzător, recursurile formulate, conform art.3 și
art.11 din Legea nr. 146/1997 și art.3 din nr.OG32/1995.
Intimații pârâți G și au formulat întâmpinare, conform art.308 al.2 Cod procedură civilă, solicitând a se avea în vedere în ceea ce privește recursul reclamanților, faptul că aceștia din urmă nu au înțeles să conteste hotărârea primei instanțe, sub acest aspect, instanța de apel constatând în mod corect că acest imobil a rămas în afara masei succesorale. În ceea ce privește recursul pârâților, au solicitat să se aibă în vedere că nu s-a dovedit provocarea vreunei vătămări, atât timp cât soluția primei instanțe nu a fost criticată pe acest aspect, tribunalul neputând să continue judecata cu privire la alte bunuri (cum e imobilul în litigiu) care nu mai făcea parte din masa succesorală. Au apreciat că întradevăr, toți intimații au calitate procesual pasivă cu privire la cererea de constatare a uzucapiunii.
Intimații-reclamanți, și au formulat întâmpinare, conform art.308 al.2 Cod procedură civilă, solicitând respingerea în parte a recursului soților, în ceea ce privește solicitarea de menținere a hotărârii instanței de fond.
Intimații și nu au formulat întâmpinare, deși aveau această obligație legală prevăzută de art.308 al.2 Cod procedură civilă, dar au depus note scrise prin care au cerut admiterea recursului reclamanților și respingerea celuilalt recurs.
În recurs, nu s-au administrat probe noi, în sensul art.305 Cod procedură civilă.
Curtea de APEL BUCUREȘTI s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentele recursuri, date fiind prevederile art.3 Cod procedură civilă și ale art.299 Cod procedură civilă.
Verificând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea apreciază recursurile declarate ca fiind fondate, pentru următoarele considerente:
În prealabil, Curtea constată că toate părțile litigante invocă faptul că proprietarul imobilul teren din-, sector 6, B, a fost mama dumnealor - autoarea.
HGCurtea reține că acest aspect necontestat de către părți, este confirmat de judecătorie, în cadrul sentinței pronunțate în prezentul dosar, potrivit considerentelor expuse de către această primă instanță de judecată:
"Instanța apreciază că acțiunea pârâților reconvenienți, având ca obiect dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului din B,-, prin efectul uzucapiunii este admisibilă întrucât aceștia acționează împotriva părinților lor și respectiv a moștenitorilor acestora, nu împotriva unui terț.
Astfel, se reține că pârâții au posedat imobilul susmenționat începând cu anul 1971, moment la care aceștia au construit casa cu acordul mamei sale, defuncta HG; deci continuu, sub nume de proprietar și în mod public, fiind incident în speță cazul de interververtire a precarității în posesie de către moștenitorul care, stăpânind un bun succesoral aflat în indiviziune, prin manifestarea sa exterioară, demonstrează că înțelege să transforme posesia din comună în exclusivă".
Ca atare, susținerea instanței de apel în sensul că judecătoria a reținut faptul că imobilul nu face parte din masa partajabilă, deși corectă, a constituit premisa unei concluzii eronate, respectiv a faptului că pârâții nu se judecă cu adevăratul titular al dreptului de proprietate asupra imobilului, în cadrul cererii de constatare a uzucapiunii. Concluzia este eronată, pentru că judecătoria a reținut că ieșirea imobilului din masa partajabilă s-a produs tocmai ca urmare a intervenirii uzucapiunii (care are efecte retroactive) și că proprietarul pasiv, sancționat cu pierderea dreptului de proprietate, este reprezentat de părinții pârâților.
Or, întradevăr, potrivit deciziei civile nr.2297/22.11.1996 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă (filele 105-106 dosar fond), irevocabilă prin decizia civilă nr.891/16.06.1997 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă (filele 108-111 dosar fond), precum și actului de partaj transcris în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare, la data de 15.03.1958 (fila 74 dosar fond), proprietarul nediligent al imobilului teren a fost.
HGCurtea constată faptul că, întrucât această soluție de respingere a cererii de uzucapiune pe excepție, a intervenit direct în apel, părțile au dreptul, potrivit garanțiilor procedurale conferite de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la o cale de atac care să verifice soluția dată excepției. Pe de altă parte, excepția lipsei calității procesuale este o excepție de ordine publică, care poate fi invocată și/sau analizată și de o instanță de recurs, astfel încât controlul legalității acestei soluții vizează controlul argumentelor reținute de tribunal, subsumate soluției pronunțate. Tocmai de aceea, Curtea a realizat toate mențiunile anterior expuse.
În consecință, Curtea constată faptul că în mod greșit s-a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu privire la cererea de constatare a uzucapiunii, excepție raportată la considerentele reținute de tribunal.
Pe de altă parte, Curtea constată că prin tranzacția încheiată de părți la data de 05.09.2008, s-a recunoscut calitatea de moștenitor a fiecăruia dintre copiii autoarei HG(fila 46 dosar apel). Cum calitatea de moștenitor vizează moștenirea în ansamblul său și raportat la principiul disponibilității care guvernează materia procesului civil, principiu general consacrat și expres prin art.129 al.4 Cod procedură civilă, Curtea constată faptul că această recunoaștere reciprocă conferă calitate procesuală pasivă, în ceea ce privește cererea de constatare a uzucapiunii cu privire la terenul din str. - și reclamanților, și.
Or, judecătoria a constatat intervenția uzucapiunii, în contradictoriu cu moștenitorii proprietarei, concret, în contradictoriu cu căruia i s-a recunoscut imediat anterior, această calitate (alături de G ce are însă, și calitatea de reclamant în legătură cu această cerere).
În consecință, în legătură cu ceilalți moștenitori (reclamanții) a căror calitate li s-a recunoscut de-abia în apel, se constată că cererea de constatare a uzucapiunii terenului din str. -, nu a fost soluționată pe fondul său, ci pe excepție (respectiv, pe excepția lipsei calității procesuale pasive, ca urmare a lipsei calității lor de moștenitori ai autoarei HG). Această excepție rezultă evident din dispozitivul sentinței pronunțate de judecătorie, ca de altfel și din considerentele sale, precum și din încheierea din 28.06.2007 (dosar fond - fila 324). Aceeași concluzie se impune și în legătură cu capătul de cerere subsidiar, formulat de aceiași pârâți, cu privire la constatarea calității de constructori de bună-credință și constatare a dreptului de superficie, capăt de cerere care a vizat evident, tot proprietarul imobilului, respectiv moștenitorii săi.
Drept urmare a acestei situații, Curtea constată că tribunalul trebuia să facă aplicarea în cauză, a art.297 al.1 Cod procedură civilă, în referire la aceste două capete de cerere, respectiv să desființeze sentința sub acest aspect și să trimită cererea de constatare a uzucapiunii și capătul de cerere subsidiar menționat, spre rejudecare, pentru ca judecătoria să se pronunțe pe fond, cu privire la aceste cereri în raport și cu aceste părți, urmând să soluționeze cauza în continuare, potrivit prevederilor Codului d e procedură civilă, continuând judecata cu privire la imobilul susmenționat.
Este neîntemeiată susținerea recurenților G și că reclamanții nu au contestat hotărârea primei instanțe, sub aspectul soluției date cererii de uzucapiune. Astfel, potrivit motivelor de apel d e la fila 26 dosar apel, reclamanții-apelanți, și au criticat soluția privind lipsa calității lor procesuale active (ca urmare a invocatei neacceptări a moștenirii mamei lor) și au solicitat admiterea acțiunii astfel cum au formulat-o, adică și în sensul de a dispune ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul din str. -, care se cuprinde în masa succesorală (acțiune înregistrată sub nr-, pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B și trimisă apoi, Judecătoriei C, sub nr-).
Or, așa cum am arătat anterior, tocmai această soluție (de constatare a lipsei calității de moștenitor) a stat și la baza soluției date (în contradictoriu cu reclamanții) capătului de cerere al pârâților, cu privire la constatarea uzucapiunii și în consecință, și capătului subsidiar. Având în vedere paragraful anterior și solicitarea finală din motivele de apel formulate, Curtea apreciază că critica reclamanților privitoare la calitatea lor de moștenitori, deci la calitatea lor procesuală activă, nu este formulată omisso medio, cum greșit invocă recurenții-pârâți G și.
Nu mai puțin, prevederile art.297 al.1 Cod procedură civilă sunt imperative, astfel încât, odată stabilită calitatea procesuală activă a reclamanților, în baza tranzacției încheiate, tribunalul trebuia să le aplice, date fiind pronunțarea pe excepție, a judecătoriei, în raport de reclamanți, cu privire la uzucapiune sau cererea subsidiară din cererea reconvențională a pârâților G și.
Având în vedere împrejurarea că știutele condiții ale uzucapiunii trebuie să fie îndeplinite față de fiecare coproprietar nediligent, deci în speță, față de toți moștenitorii, Curtea constată că soluția de trimitere spre rejudecare a cauzei cu privire la acest imobil, produce efecte față de toți moștenitorii, neputându-se accepta ca pentru unul dintre aceștia (în speță, pârâtul ) să se constate intervenirea uzucapiunii, în lipsa aprecierii intervenției și față de ceilalți moștenitori.
De asemenea, Curtea constată că în cauză, soluția care va fi dată capătului de cerere privind constatarea uzucapiunii are înrâurire și asupra soluției date cu privire la compunerea mesei succesorale (tranzacția încheiată în apel, privind doar imobilul din com., sat, pentru celelalte bunuri, toate părțile convenind prin contractul de tranzacție să continue procesul - fila 46 dosar apel, ceea ce toate părțile - mai puțin pârâții și reclamanții au și cerut expres, instanței de apel), pentru că, în ipoteza în care se va constata intervenția uzucapiunii, ca urmare a efectului său retroactiv, bunul nu va mai face parte din masa succesorală. În caz contrar, el va face parte. Așadar, soluția dată acestui capăt de cerere va influența și soluțiile care vor fi date acțiunii conexate, dar și acțiunii principale (sub aspectul compunerii masei succesorale), precum și celor două cereri reconvenționale formulate în cauză. În consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instanțe, va viza toate cererile care au legătură cu imobilul principal, din-, sector 6,
Celelalte critici formulate de reclamanți, arondate temeiniciei cererii de uzucapiune, urmează a fi avute în vedere de instanța de trimitere, cu ocazia judecării cauzei pe fond, ca și declarația autentificată invocată în sprijinul cererii lor, de către recurenții G și.
Soluția tribunalului dea admite apelul pârâților și, deși aceștia au cerut anularea ca netimbrat, a acestuia, nu este una eronată, prin raportare la prevederile art.14 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr.146/1997, întrucât asupra aspectelor care au constituit motivele lor de apel, aceste părți au tranzacționat, astfel încât, indiferent de achitarea sau nu a taxei judiciare de timbru, instanța de judecată era obligată, conform art.270, 271 Cod procedură civilă, să ia act de manifestarea lor de voință.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că motivele de recurs formulate de recurenți, motive pe care, în raport de criticile arondate, Curtea le-a subsumat, conform art.306 al.3 Cod procedură civilă, prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, și nu și art.304 pct.8 sau 5 Cod procedură civilă (cum greșit le-au încadrat recurenții) sunt întemeiate, urmând ca în baza art.312 al.3 Cod procedură civilă, constatând că ambele instanțe nu au soluționat fondul cauzei (în raport evident, de toți moștenitorii) cu privire la imobilul precizat, din str. -, să admită recursurile, să caseze în parte decizia recurată, în sensul că va înlătura dispoziția privind admiterea excepției lipsei de calitate procesuală pasivă a apelanților-reclamanți și apelantului-pârât pe capătul de cerere privind constatarea uzucapiunii pentru imobilul situat în-, sector 6, B și privind respingerea acestei cereri pe excepție și va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță, pentru continuarea judecății cu privire la imobilul susmenționat. Va menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenții - reclamanți, și, de recurenții - pârâți și, precum și de recurenții - pârâți și, împotriva deciziei civile nr. 1444 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă.
Casează în parte decizia recurată, în sensul că înlătură dispoziția privind admiterea excepției lipsei de calitate procesuală pasivă a apelanților - reclamanți și apelantului - pârât pe capătul de cerere privind constatarea uzucapiunii pentru imobilul situat în-, sector 6, B și de respingere a acestei cereri pe excepție și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță, pentru continuarea judecății cu privire la imobilul susmenționat.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
./
2ex./15.06.2009
-3.-;
Jud.B-
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica
