Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 620/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 620
Ședința publică din 9 iunie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 589/16.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții și și pârâtul reconvențional, având ca obiect succesiune.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 2 iunie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru deliberare și pentru a se depune concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenul de astăzi,
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 589/16.09.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de pârâții apelanți, și împotriva sentinței civile nr.1355/06.02.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și și cu pârâtul reconvențional intimat i-a obligat pe aceștia la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanții intimați și pârâtul reconvențional intimat.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr. 12428/21.12.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a fost admisă în parte actiunea formulata de reclamantii si împotriva pârâților, și.
S-a constatat deschisă succesiunea defunctului, G, decedat la data de 10.11.2004.
S-a constatat că masa succesorală a defunctului G se compune din imobilul înscris în CF 4608 T, nr. top 12654 reprezentat de casă si curte in-, în suprafata de 514 mp si nr. top 12655 reprezentat de grădină în- în suprafata de 334 mp.
S-a constatat că au calitatea de mostenitori legali după defunctul G: în cota de parte în calitate de descendent si cu o cota de parte în calitate de descendent.
S-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantilor si asupra cotei de fiecare, cu titlu de mostenire în CF nr. 4608 T cu nr. top 12654 si nr. top 12655.
Au fost obligați pârâtii, la plata sumei de 23,3 lei catre reclamantii si, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Prima instanță a reținut că în conformitate cu certificatul de deces înscris în Registrul de Stare Civila al Primăriei Municipiului T sub nr.3412, (fila 4-dosar notarial), numitul G cu ultimul domiciliu stabilit în ia, a decedat la data de 10.11.2004 în localitatea T, județul
Potrivit dispozițiilor art. 66 lit.b din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, mostenirea este supusă " în ce privește bunurile imobile, legii locului, unde fiecare din aceste bunuri se află".
Raporturile juridice privind adoptia sunt reglementate de art. 31 si 32 din /1992, care prevăd că efectele adoptiei, precum si relatiile dintre adoptator si adoptat sunt cârmuite de legea națională a adoptatorului, forma adoptiei fiind supusă legii statului pe teritoriul căruia ea se încheie.
În speță, reclamantii G si au fost adoptati de către numitul, în ia, conform cererii de adoptie nr. 53/90 înregistrată de catre notariatul -, încuviințată de Judecatoria - prin decizia din data de 19.03.1990 (fila 30 din dosarul notarial); adoptie în urma căreia adoptații au primit numele de si, astfel că efectele adoptiei, relatiile dintre adoptator si adoptati, precum și forma adoptiei sunt reglementate de dispozitiile Codului civil.
S-a reținut că raportat la dispozițiile art. 1770 alin. 2 din Codul civil, legătura de rudenie dintre adoptat si parintii i se pastreaza, persoana adoptata detinand vocatie succesorala la succesiunea parintelui, cat si la succesiunea parintelui adoptiv.
Din patrimoniul succesoral al defunctului G face parte imobilul constand în casă si curte în-, în suprafata de 514 mp si grădină în- în suprafata de 334 mp, identificat în CF nr. nr. 4608 T nr top 12654 si nr. top 12655, (fila 44), dobandit de catre numitul G, cu calitatea de bun propriu prin cumparare; mostenirea defunctului este culeasă de catre descendentii, nascut G la data de 26.07.1967 si, nascuta la data de 08.08.1964, calitate dovedita potrivit Extrasului din Registrul de al Starii Civile nr.2306/1967(fila 7), respectiv Extrasului din Registrul de al Starii Civile nr.1450/1964(fila 6), conform dispozitiilor art.669 civil.
Întrucât după închiderea dezbaterilor s-a depus de pârâți cerere reconvențională, instanța de fond nu s-a preocupat de analizarea acestei cereri raportat la respectarea principiului contradictorialității.
Apelurile declarate atât de reclamanți, cât și de pârâți împotriva sentinței civile nr. 12428/21.12.2006 au fost admise prin decizia civilă nr. 690/19.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, cu consecința desființării sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, apreciindu-se că în mod nelegal, judecătoria a ignorat să analizeze cererea reconvențională, calificând-o ca tardiv introdusă.
Rejudecând cauza, Judecătoria Timișoara prin sentința civilă nr. 1355/6.02.2008 a admis cererea principală și a respins cererea reconvențională.
A fost constatată deschisă succesiunea defunctului G, decedat la 10.11.2004, iar în compunea masei succesorale s-a reținut imobilul evidențiat în CF nr.4608 T, nr. top.12654-casă și curte în suprafață de 514 mp. și nr. top.12655 reprezentând grădină de 334 mp. ambele situate în T,-.
S-a constatat calitatea de moștenitori legali ai defunctului Gar eclamanților pârâți reconvențional și, în calitate de descendenți de gradul I, fiecăruia revenindu-i o cotă de parte din masa succesorală. S-a dispus, în consecință, întabularea dreptului de proprietate al reclamanților pârâți reconvențional în CF nr.4608 T cu titlu de moștenire și au fost obligați pârâții reclamanți reconvențional la plata sumei de 6500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată față de reclamanții pârâți reconvențional.
S-a reținut că numitul G, cu ultimul domiciliu stabilit în ia, a decedat la data de 10.11.2004 în localitatea T, judetul
Art. 66 lit. b) din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat reglementeaza mostenirea în sensul ca ea este supusa, în ce priveste bunurile imobile, legii locului unde fiecare din aceste bunuri se afla.
Raporturile juridice privind adoptia sunt reglementate de art. 31 si art. 32 din acelasi act normativ, care prevad că efectele adoptiei, precum si relatiile dintre adoptator si adoptat sunt carmuite de legea nationala a adoptatorului, forma adoptiei fiind supusa legii statului pe teritoriul caruia ea se încheie.
In speta, reclamantii-parati reconventionali G si au fost adoptati de numitul in ia, conform cererii de adoptie nr. 53/90 înregistrata de catre Notariatul -, încuviintata de Judecatoria - prin decizia din data de 19.03.1990, adoptie în urma careia adoptatii au primit numele de si, astfel ca efectele adoptiei, relatiile dintre adoptator si adoptati, precum si forma adoptiei sunt reglementate de dispozitiile Codului civil.
Conform art. 1770 alin. 2 din acest cod, în lipsa unor prevederi legale contrare, drepturile si obligatiile din relatia de rudenie a adoptatului si a descendentilor acestuia catre rudele lor nu vor fi atinse de adoptie. Prin urmare, legatura de rudenie dintre adoptat si parintii i se pastreaza, persoana adoptata detinand vocatie succesorala atat la succesiunea parintelui, cat si la succesiunea parintelui adoptiv.
S-a reținut că din patrimoniul succesoral al defunctului G face parte imobilul din litigiu, iar calitatea de moștenitori legali o au reclamanții, raportat la mandatul acordat de acestia, prin actele nr. E 1036/2004 si nr. E 1037/2004, în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, lui, pentru ca acesta sa accepte în mod expres mostenirea lasata de de cujus si sa faca demersurile necesare pentru dezbaterea succesiunii, ceea ce echivaleaza cu o acceptare tacita a mostenirii, mandantii întelegand sa isi manifeste prin mandatar optiunea de a culege succesiunea defunctului
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții reclamanți reconvenționali, și, care au solicitat admiterea apelului, cu consecința admiterii cererii reconvenționale și respingerii celei principale și a constatării că apelanții și pârâtul reconvențional intimat au calitatea de moștenitori legali, ca și colaterali, dat fiind că legal nu există descendenți, prin acceptarea succesiunii în mod tacit, ca efect al împărțirii în interiorul termenului legal de șase luni a unei părți din bunurile mobile ale defunctului, a constatării că masa succesorală se compune din imobilul situat în T,-, evidențiat în CF nr.4608 T, nr. top.12654 și 12655, constatării cotelor de succesiune ce le revin, precum și a dispunerii partajului asupra imobilului menționat evaluat la suma de 60.000 euro, prin atribuirea sa apelanților, cu obligarea acestora de a plăti echivalentul cotei de proprietate ce-i revine din succesiune pârâtului reconvențional, cât și a dispunerii întabulării în cartea funciară a imobilului litigios, a dreptului de proprietate al apelanților.
În motivarea apelului, se arată că actul de înfierie reprezintă legea părților și prin acesta, părțile din raportul de înfiere au stabilit efectele rudeniei ca fiind limitate între înfiat și înfietor.
Astfel că, prin această convenție părțile au exclus de la moștenire orice clasă de moștenitori inclusiv pe reclamanții-copii ai defunctului- mai ales că în speță este vorba de înfierea unor copii majori și nu minori.
Se susține că înfierea s-a făcut într-un moment în care de peste 10 ani părinții i ai copiilor se certau și mama lor le-a interzis să păstreze orice legătură cu defunctul, astfel, justificându-se de ce la momentul respectiv copii au înțeles să devină copii similari din căsătoria mamei lor și a tatălui înfietor cetățean.
Tribunalul a respins apelul, cu motivarea în esență că din expunerea textului art.1770 alin.2 din Codul civil rezultă că numai legiuitorul, prin edictarea unor prevederi contrare, ar putea deroga de la regula instituită de text în privința efectelor adopției încheiate pe teritoriul statului, și nicidecum părțile implicate în actul de adopție, normele juridice reglementând în statul materia adopției au un caracter imperativ și nu dispozitiv, părțile neputând deroga, prin acordul lor de voință, precum în cazul convențiilor obișnuite, de la acestea.
S-a reținut că precizarea din actul de adopție în sensul că rudenia se limitează asupra relației dintre adoptant și adoptat, trebuie interpretată numai ca fiind în acord cu prevederile art. 1770 alin. 2 din Codul civil.
Raportat la dispozițiile art.274 pr. civ. instanța a dispus obligarea pârâților apelanți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocațial, reducând la această sumă plata onorariului, proporțional cu amplitudinea și complexitatea activității depuse de apărătorul reclamanților intimați și pârâtului reconvențional intimat, pe parcursul soluționării apelului (ea constând doar în prezentarea de scurte concluzii scrise).
În termen împotriva deciziei civile nr. 589/16.09.2008 pronunțată de tribunalul Timiș au declarat recurs pârâții, și, ultimii doi în calitate de moștenitori ai pârâtei, decedată la 14.10.2008, prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, cu consecința admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1355/6.02.2008, schimbarea acestei hotărâri în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivare au arătat că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au dat o motivare nelegală, interpretând dispozițiunile art. 1770 alin. 2 din Codul civil și art. 31 și 32 din Legea nr. 105/1992, care reglementează raporturile juridice derivate din adopție, că în speța de față este aplicabil textul mai sus menționat, teza 2, și a înlăturat susținerile pârâților, convenția părților consemnată în cererea de adopție care s-a finalizat prin sentința judecătorească de adopție emisă în dosarul invocat, care de fapt lipsește de la dosar, și în această situație consideră că nu se putea face o analiză de interpretare și de aplicare a textelor legale invocate în lipsa acesteia.
Arată că în cauză trebuie să se țină seama de dispozițiile din convenția părților din actul de înfiere, potrivit cărora rudenia fiind limitată între înfiat - înfietor, fapt care exclude orice legătură de rudenie, în baza căreia s-ar putea moșteni cu alte clase de moștenitori, iar actul de înfiere este legea părților, și prin aceasta părțile din raportul de înfiere au stabilit efectele rudeniei.
Susțin că la data încheierii adopției, relațiile între reclamanți și defunct erau deteriorate, fapt ce a determinat pe fiul defunctului, G, să-și schimbe atât numele, cât și prenumele, în acela de, și că la data încheierii adopției, defunctul G nu deținea în România nici un fel de bunuri imobile, acesta dobândind numai în anul 1999 masa succesorală care face obiectul prezentului dosar, constând din casă, curte și grădină, situate în T,-, înscrisă în CF nr. 4608.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ..
Prin întâmpinare reclamanții intimați au solicitat respingerea recursului, cu motivarea că în ceea ce privește dispozițiile art. 1770 alin. 2 din Codul civil, instanțele nu au avut nimic de interpretat sub acest aspect, ele nefăcând nimic altceva, decât să ia act de temeiul juridic al adopției reclamanților, respectiv de faptul că aceștia au fost adoptați cu efecte restrânse și consecința este aceea că își mențin raporturile de rudenie cu tatăl și familia acestuia.
Așa numita "convenție a părților", consemnată în cererea de adopție este doar un act premergător hotărârii Judecătoriei - - secția tutelară, pronunțată la 19 martie 1990 prin care s-a încuviințat adopția în condițiile art. 1767, 1768 și 1770, hotărârea fiind irevocabilă.
Arată că dispozițiile art. 31 și 32 din Legea nr. 105/1992 invocate în cauză, sunt imperative și nu pot fi înlăturate.
Prin concluzii scrise, pârâții recurenți au solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, cu motivarea că nu pot fi reținute în cauză dispozițiile Legii 105/1992, întrucât raportul juridic dedus judecății este încheiat în anul 1990 când Legea 105/1992 nu era în vigoare și ea nu retroactivează, iar dispozițiile anterioare privitoare la înfiere, prevăd că este competentă tot instanța de la ultimul domiciliu al defunctului în astfel de cazuri cu elemente de extraneitate.
Arată că reclamanții au fost înfiați cu efecte depline, acest lucru rezultând din actele depuse la dosar, în actul de înfiere fiind făcută mențiunea expresă cum că, prin înfiere intimații devin ca și copii i ai înfietorului.
Arată că rudenia este însă elementul care impune admiterea recursului și a acțiunii reconvenționale a pârâților, datorită mențiunii exprese făcută în actul de înfiere prin convenția părților care au încheiat-o; în capitolul final punctul 2 aliniat 2, au prevăzut expres, rudenia se limitează însă asupra relației dintre adoptant și adoptat.
Cu referire la această din ultimă mențiune expresă, arată că ea se justifica în anul 1990, când defunctul nu dobândise casa în România și din punctul lor de vedere, nu mai aveau ce moșteni după acesta.
Prin concluzii scrise, intimații fac o analiză a legislației e privind adopția, concluzionând că, potrivit legislației e, majorii nu pot fi adoptați cu efecte depline, decât în situația de excepție când atât adoptatorul, cât și cel adoptat, solicită acest lucru în mod expres instanței tutelare și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile adopției speciale.
În cazul de față, așa cum rezultă din hotărârea instanței tutelare din -, pronunțată la 19 martie 1990 (irevocabilă deoarece hotărârea prevede expres acest lucru), - născută la 8 august 1964 în T și G născut la 26 iulie 1967 în T, au fost adoptați în condițiile art. 1767, 1768 și 1770, adică în condițiile în care se adoptă de regulă majorii, respectiv printr-o adopție cu efecte restrânse.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ. de dispozițiile art. 31 și 32 din Legea 105/1992, ale art. 1770 din Codul civil, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, principala critică adusă hotărârii atacate, vizează interpretarea greșită a dispozițiilor art. 1770 alin. 2 Cod civil, ale art. 31 și 32 din Legea 105/1992.
Conform deciziei din 19.03.1990 pronunțată de Judecătoria din -, definitivă și irevocabilă (fila 30 dosar notarial), reclamanții intimați, născută la 08.08.1964 în T și G, născut la 26.07.1967 în T, ambii majori, au fost adoptați de către numitul, în condițiile art. 1767, 1768 și 1770 cod civil - adopție în urma căruia adoptații au primit numele de "".
Raportat la decizia menționată, prin care s-a dispus încuviințarea adopției, rezultă că în speță, atât relațiile dintre adoptator și adoptați, cât și forma și efectele adopției, sunt reglementate de dispozițiile Codului civil.
În acest sens, dispozițiile art. 1770 alin. (2) din Codul civil (fila 38 dosar nr- - Judecătoria Timișoara ), prevăd că în lipsa unor prevederi legale contrare, drepturile și obligațiile din relația de rudenie a adoptatorului și a descendenților acestuia către rudele lor, nu vor fi atinse de adopție, rezultând astfel că, în cauză se păstrează legăturile de rudenie dintre reclamanții intimați și părintele lor G - decedat la 10.11.2004, și că aceștia au vocație succesorală la succesiunea tatălui lor.
Nu au fost interpretate greșit nici dispozițiile art. 31 și 32, ce reglementează raporturile juridice ce derivă din adopție conform cărora, efectele adopției ca și relațiile dintre adoptator și adoptat, sunt cârmuite de legea națională a adoptatorului, forma adopției fiind supusă legii statului pe teritoriul căreia se încheie.
Susținerea pârâților recurenți în sensul că raportat la dispozițiile convenției părților din actul de înfiere, potrivit căreia rudenia fiind limitată între înfiat și înfietor, exclude orice legătură de rudenie în baza căreia s-ar putea moșteni, este neîntemeiată, întrucât precizarea din actul de adopție trebuie interpretată în acord cu prevederile art. 1770 alin. 2 din Codul civil și mai mult, această convenție a părților ce este inserată în cererea de adopție (fila 21 dosar Judecătoria Timișoara ), este act premergător pronunțării hotărârii Judecătoriei - din 19 martie 1990, prin care s-a încuviințat adopția, hotărâre irevocabilă.
Faptul că relațiile dintre reclamanți și defunct erau deteriorate la data încheierii adopției, nu sunt de natură a schimba natura juridică a adopției reclamanților.
Nu este întemeiată susținerea pârâților în sensul neaplicării dispozițiilor Legii nr. 105/1992, cu motivarea că dispozițiile legii nu retroactivează și că legea nu era în vigoare la data încheierii actului de adopție, întrucât nu se pune problema interpretării sau aplicării dispozițiilor art. 31 și 32 din lege la acea dată, ci la data soluționării prezentei cauze.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312. pr. civ. va respinge recursul declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 589/16.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În baza art. 274 (1) pr civ. Curtea va dispune obligarea pârâților recurenți la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanții intimați, reprezentând onorariu de avocat, reducând astfel suma menționată în factura nr. 10/16.02.2009 cu titlu de prestații avocațiale, raportat la complexitatea activității apărătorului reclamanților intimați desfășurată pe parcursul judecării recursului și la dispozițiile art. 274 (3) pr. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 589/16.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă pe pârâți să plătească reclamanților și suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 9 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, pt. JUDECĂTOR,
- - - - - -
aflată în
semnează Vicepreședinte,
-
GREFIER,
- -
Red. /02.07.2009
Tehnored. 2 ex./06.07.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Claudia Rohnean
