Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.8/
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S- luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.308/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent, iar pentru pârâtul intimat se prezintă avocat.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen legal și este legal timbrat cu suma de 9,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reclamantul recurent depune la dosar certificatul emis de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr- și solicită suspendarea prezentei cauze până la soluționarea dosarul menționat mai sus.
Reprezentantul pârâtului intimat se opune cererii de suspendare formulată în cauză.
In deliberare, Curtea având în vedere că simpla existență a unei cererii de revizuire pe rolul unei instanțe nu presupune suspendarea prezentului recurs, motiv pentru care respinge cererea de suspendare formulată în cauză.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului conform motivelor invocate în scris la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului intimat, avocat solicită respingerea recursului și menținerea deciziei recurate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele.
Prin decizia civilă nr.308 din 14.03.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.13609/30.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- în contradictoriu cu pârâtul intimat, ca nefondat.
A fost obligat reclamant la plata sumei de 300 lei către intimatul pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța astfel, Tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr.13609/30.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva paratului ca neîntemeiată, fiind obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în conformitate cu certificatul de moștenitor nr. 69/2002 eliberat de catre BNP, ca urmare a dezbaterii succesiunii defunctei, in dosarul nr. 77/2002, in masa succesorala a fost inclusa cota parte de 10/16 din apartamentul situat in T-,.18,.2,.9, înscris in CF 97854 T nr. top 27350/IX compus din 2 camere si dependințe cu 5,27% din părțile comune indivize si din teren cu drept de folosința cu 16/301 mp, înscris in CF col 41160, fiind stabilite ca moștenitori părtile din prezentul dosar, respectiv si, in calitate de descendenți.
Numitul a solicitat Biroului Notarului Public suplimentarea masei succesorale a defunctei cu cota parte de din imobilul situat in -, înscris in CF 2813/a nr. top 1174/1, compus din arabil in Satul, in suprafața de 593 mp si nr. top 1174/2/1 compus din arabil in satul cu casa in suprafața de 295 mp, cu mențiunea ca cererea a fost semnata de către ambii succesori prezenți la data depunerii si.
Prin încheierea din data de 30.06.2006 din dosarul nr. 131/2006 conexat la dosarul nr. 77/2002 notarul public a dispus suspendarea cauzei succesorale in condițiile art.78 lit.b din Legea 36/1995 a notarilor publici si activității notariale, succesorii fiind îndrumați sa soluționeze cauza pe cale judecătorească, deoarece la termenul respectiv au existat poziții divergente ale celor 2 succesori in sensul ca numitul a insistat in suplimentarea masei succesorale cu cota parte din imobilele menționate anterior, in timp ce numitul a solicitat suspendarea cauzei ținând cont de existenta pe rolul instanțelor a unui proces civil privind imobilul înscris in Cf 2813/a.
Reclamantul a înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la 1.10.2007 acțiune având ca obiect suplimentarea masei succesorale.
Prin încheierea din 24.01.2008, instanța de fond a suspendat judecarea cauzei in temeiul dispozițiilor art.244 pct.1 proc.civ. pana la soluționarea irevocabila a dosarului nr- al Judecătoriei Timișoara având ca obiect uzucapiune aflat in recurs la Tribunalul Timiș, ținând cont de efectele retroactive ale uzucapiunii.
Soluția de suspendare dispusa de către instanța de judecata a fost confirmată prin decizia nr. 317/R/05.03.2008 pronunțată in dosarul nr- prin care s-a respins recursul declarat de reclamantul recurent împotriva încheierii de ședință din data de 24.01.2008.
La repunerea pe rol solicitată de către pârâtul s-a atașat sentința civila nr. 3414/04.04.2007 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul nr- prin care s-a admis cererea reclamantei in contradictoriu cu parații, si, s-a constatat ca reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor situate in comuna, Județul T compuse din casa si teren in suprafața de 593 mp si 295 mp înscrise in CF nr. 2813/a, nr. top 1174/1 si 1174/2/1 ca efect al uzucapiunii de 30 ani, dispunându-se intabularea dreptului de proprietate al reclamantei in cartea funciara, si s-a respins cererea reconvenționala formulată de către. Sentința pronunțata de Judecătoria Timișoaraa fost menținuta prin decizia civila nr. 312/R/04.03.2008 prin care Tribunalul Timișa respins recursul declarat de către paratul, reținând aplicabilitatea dispozițiilor ce reglementează uzucapiunea de 30 ani.
S-a apreciat de către instanța de fond că în condițiile in care in mod irevocabil s-a stabilit ca, cota parte de din imobilul situat in -, înscris in CF 2813/a nr. top 1174/1, compus din arabil in Satul, in suprafața de 593 mp si nr. top 1174/2/1 compus din arabil in satul cu casa in suprafața de 295 mp se află în patrimoniul numitei, nu se poate reține că această cotă parte de proprietate suplimentează masa succesorala stabilita de către BNP potrivit certificatului de moștenitor nr. 69/2002.
Pe cale de consecință, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamantul in contradictoriu cu paratul având ca obiect suplimentarea masei succesorale, ca neîntemeiată.
Urmare a soluției de respingere a acțiunii, reclamantul fiind în culpă procesuală în conformitate cu disp.art.274C.proc.civ. a fost obligat să achite pârâtului suma de 500 lei, din care 300 lei reprezintă onorariu avocațial achitat de către parat conform chitanței nr. 160 din 18.12.2007 ( fila 45) onorariu achitat pentru susținerea cauzei in fata Judecătoriei Timișoara și 200 lei reprezentând onorariul avocatului pentru susținerea recursului formulat împotriva încheierii de suspendare a cauzei potrivit chitanței nr. 42 din 05.03.2008 (fila 14 dosar recurs).
Prin recursul declarat împotriva sentinței civile nr.13609/30.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara de către reclamantul, recurs recalificat de tribunal ca și apel s-a solicitat anularea hotărârii cu motivarea că în mod eronat instanța a făcut similitudine între două tratate distincte din Codul civil român, și anume între succesiune și prescripția achizitivă. Suplimentarea succesiunii nu reprezintă un act supus total și inferior față de o uzucapiune, invocarea art. 1201.civ. pentru reținerea autorității de lucru judecat fiind total greșită și contrară dreptului de moștenire care este garantat în România.
Decizia nr. 312/R/04.03.2008 încalcă decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție B nr. 86/10.12.2007 care reglementează aplicarea uzucapiunii, astfel că nu trebuia reținută de instanța care a soluționat cauza având ca obiect succesiune.
În drept, recurentul a invocat disp. art. 301 - 303, 304 pct. 5,8,9 proc.civ. art. 124 pct. 1 - 3 din Constituția României.
Prin întâmpinare, intimatul pârât a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat dreptul de proprietate prin uzucapiune dobândit de reclamanta asupra imobilului cu privire la care reclamantul solicită recunoașterea dreptului asupra cotei de .
Instanța de apel a respins apelul declarat de către reclamant cu motivarea în esență că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor privind succesiunea, uzucapiunea, întrucât dreptul de proprietate stabilit prin decizia civilă nr. 312/R/04.03.2008 în favoarea numitei nu mai permite includerea bunurilor imobile în cotă de în patrimoniul autoarei părților din prezentul litigiu. Acest drept dobândit pe calea uzucapiunii ca urmare a posesiei de peste 30 de ani reprezintă o sancțiune a proprietarului tabular, mama părților, care a manifestat lipsă totală de diligență în exercitarea atributelor prev. de art. 480.civ. dezinteresându-se de bun și nefăcând acte de posesie, folosință asupra imobilelor.
Cu privire la critica reclamantului în sensul că decizia civilă nr. 312/R/2008 încalcă Decizia nr. 86/10.12.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii, tribunalul a constatat că nu poate exercita controlul asupra unei hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate în recurs de aceeași instanță, în caz contrar încălcându-se nu doar dispozițiile procedurale privind obiectul învestirii unui complet de judecată în calea de atac, ci și principiul securității raporturilor juridice civile consacrat în jurisprudența Curții de la Strasbourg ( împotriva României).
In termen împotriva deciziei civile nr.308 din 24.03.2009 a declarat recurs reclamantul, care a solicitat casarea celor două hotărâri, respectiv a sentinței civile nr.13609/30.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara, cât și a deciziei civile nr.308/24.03.2009, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței competente.
In motivare a arătat că judecătorii care au pronunțat decizia civilă atacată, deși au fost incompatibili, fiind recuzați de reclamant, întrucât au pronunțat și hotărârea având ca obiect uzucapiune - au soluționat totuși prezenta cauză, pronunțând o hotărârea lovită de nulitate în raport de disp.art.105 pr.civ.
A arătat că prin pronunțarea deciziei civile atacate au fost încălcate disp.art.46 din Constituția României, precum și disp.art.1883 cod civil - dispoziții legale ce protejează drepturile moștenitorilor, ignorându-se astfel și deciziile civile nr.308/24.03.2009, decizia nr.312/2008 și decizia nr.961/2008.
A arătat că au fost încălcate prevederile art.480 și 481 Cod civil, în ceea ce privește apărarea dreptului de proprietate, considerând că prin această încălcare este victime unei duble sancțiuni aplicată abuziv, pentru deposedarea de proprietate conform art.4 pct.1 din Protocolul nr.7 CEDO.
A susținut încălcarea art.15 din Constituție, cu privire la aplicabilitatea Legii nr.7/1996 - în raport de cele două decizii irevocabile pronunțate cu privire la uzucapiune.
A criticat suspendarea judecării suplimentării succesiunii dispusă pe data de 24.01.2008 - dată la care nu exista o hotărâre definitivă și irevocabilă, încălcându-se art.1203 Cod civil.
O altă critică se referă la reținerea autorității de lucru judecat în mod eronat de instanțe, în raport de acțiunea având ca obiect uzucapiune, ignorându-se de către judecători faptul că la data pronunțării deciziei civile nr.312/4.03.2008 era deja în vigoare decizia civilă nr.86/10.12.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B, decizie obligatorie în raport de art.329 pct.3 pr.civ. - ce reglementa aplicabilitatea uzucapiunii unitare în România.
Referitor la reținerea de către instanța de apel posesiei proprietății susține că s-a omis analiza lucrării de jurisprudență în privința uzucapiunii ( autori și ), având în vedere că stăpânirea de către reclamanta asupra imobilului din litigiu - nu constituie o posesie utilă, nefiind îndeplinite condițiile art.1847 pr.civ.
In drept, invocă disp.art.301, 302, 303, 304 pct.8 și 9, art.304 pct.5 și 306 pct.2 pr.civ.
Prin concluzii scrise pârâtul solicită respingerea recursului declarat de reclamantul cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare, arată că este fratele reclamantului și în această calitate, dezbătând succesiunea mamei în anul 2002, de comun acord au stabilit că masa succesorală a defunctei a cuprins doar cota parte din apartamentul proprietatea acestei defuncte.
Arată că terenul menționat de reclamant în acțiunea sa care vizează stabilirea unor drepturi succesorale nu formează masa succesorală defunctei, deoarece timp de peste 50 de ani, casa și terenurile au fost folosite de familia numitei, care a câștigat procesul de uzucapiune, sentința civilă nr.3414/04.04.2007 rămânând definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.312/R/4.03.2008 pronunțată în recurs de Tribunalul Timiș, iar prin decizia civilă nr.961/R/2.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a respins contestația în anulare formulată de.
Prin concluziile scrise reclamantul a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând că acțiunea de suplimentare a succesiunii nu au nimic în comun cu procesul având ca obiect uzucapiunea și că prezenta acțiune inițiat- după ce a intrat în posesia CF nr.2813 - din care rezultă că o cotă de din imobil rămasă moștenire din partea bunicilor săi a intrat în masa partajabilă fraților mamei sale - act pe care nu-l deținea la data primei dezbateri a succesiunii.
A arătat că instanțele ce au soluționat dosarul având ca obiect uzucapiunea au aplicat în mod exclusiv doar prevederile Codului civil, omițând rezolvarea acestei acțiuni prin efectul Legii nr.7/1996.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate raportat la întreg probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, prima critică adusă hotărârii atacate vizează încălcarea dispozițiilor art.105 alin.2 pr.civ. și soluționarea cauzei (în apel) de către judecători incompatibili.
Sub acest aspect, Curtea constată că deși reclamantul susține că judecătorii ce au soluționat apelul declarat de reclamant - au fost recuzați și ca atare ei au fost incompatibili se judecă cauza - la dosar nu există nici o cerere de recuzare formulată împotriva completului investit cu judecarea apelului, nefiind incidente disp.art.24 pr.civ, - referitoare la incompatibilitatea și nici cele ale art.105 (2) pr.civ. invocate de recurent - nefăcându-se dovada de către reclamant că au fost nesocotite de către judecătorii ce-au judecat calea de atac a apelului - formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 pr.civ. care să atragă incidența disp.art.304 pct.5 pr.civ.
Prin decizia civilă atacată - nu au fost încălcate disp.art. 46 din Constituție - ce garantează dreptul la moștenire și nici cele ale art.15 (2( din Constituție - conform cărora "legea dispune numai pentru viitor", în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizat de reclamant la termenul de judecată din 10.01.2008 (încheiere de ședință - fila 22 dosar fond nr- ) respectiv suplimentarea masei succesorale cu bunurile indicate în acțiune.
Tocmai în raport de principiile mai sus menționate prevăzute în Constituția României și a celui prevăzut de art.21 din Constituție - ce garantează accesul liber la justiție - a fost promovată prezenta acțiune, iar judecarea ei s-a realizat cu respectarea principiului disponibilității în procesul civile ce lasă la libera apreciere părții fixarea cadrului procesual și limitelor cererii de chemare în judecată.
De menționat că anterior formulării cererii de chemare în judecată - ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul după dezbaterea succesiunii defunctei sale mame (certificat de moștenitor nr.69/2002 - eliberat de BNP ) s-a adresat notarului - solicitând suplimentarea masei succesorale după defuncta sa mamă, cu cota de din imobilul situat în -, înscris în CF 2813/a nr.top.1174/1 - și întrucât între cei doi succesori părți în prezentul dosar au existat divergențe, s-a dispus suspendarea dosarului succesoral, iar părțile au fost îndrumate să soluționeze cauza pe cale judecătorească.
Prin sentința civilă nr.3414/4.04.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.312/3.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - prin respingerea recursului declarat de pârâtul - s-a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în jud.T compus din casă și teren intravilan în suprafață de 593 mp și 295 mp înscris în CF nr.2813/a, nr.top.1174/1 și 1174/2/1 ca efect al uzucapiunii de 30 ani și s-a dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate a reclamantei.
Prin aceeași hotărâre irevocabilă s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul (reclamantul din prezenta cauză) prin care a solicitat sistarea stării de indiviziune cu privire la același imobil - prin atribuirea cotei de deținută de mama sa, decedată la 25.11.2001.
Fiind irevocabilă, hotărârea civilă pronunțată în dosarul având ca obiect uzucapiune - a intrat în puterea lucrului judecat, astfel că în mod corect a reținut tribunalul că numai prin încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice și caracterului imperativ al normelor ce consacră această excepție - se poate exercita un control asupra hotărârii judecătorești mai sus menționate.
De altfel principiul puterii lucrului judecat are la bază regula că constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie contrazisă printr-o altă hotărâre.
Sunt neîntemeiate astfel în raport de considerentele arătate - criticile aduse de către reclamant cu privire la soluțiile pronunțate de instanță având ca obiect uzucapiunea cu privire la același imobil pentru care reclamantul solicită suplimentarea succesiunii.
Raportat la obiectul cauzei și la considerentele arătate, se constată că nu sunt întemeiate nici criticile vizând nerespectarea de către instanța de apel a dispoziției deciziei civile nr.86 din 10.12.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție B, cu referire la dobândirea proprietății prin uzucapiune.
Tot ca neîntemeiată este și critica reclamantului recurent în sensul că au fost încălcate - prin decizia atacată și prevederile art.4 pct.1 din Protocolul nr.7 CEDO - prevederi ce consacră principiul de drept procesul penal conform căruia nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit încă o dată pentru aceeași faptă pentru care a fost deja urmărit sau condamnat, întrucât că prezenta cauză are natura unei acțiuni civile și nu penale.
Nici critica referitoare la suspendarea cauzei de către instanța de apel a fost nelegală, nu poate fi primită, având în vedere că soluția de suspendare a fost confirmată de instanța de recurs prin respingerea recursului împotriva încheierii de suspendare.
Cum prin decizia civilă pronunțată în cauză, ce face obiectul prezentului recurs nu s- interpretat greșit actul dedus judecății, hotărârea nefiind pronunțată cu încălcarea legii, se constată că nu sunt incidente nici disp.art.304 pct.8 și 9.pr.civ. invocate de reclamantul recurent, astfel că în baza art.312 (1) pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.308/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
In baza art.274 pr.civ. va obliga pe reclamantul recurent să plătească pârâtului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.308/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă pe reclamantul recurent să plătească pârâtului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2010.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.ML/10.02.2010
Dact.GK/2 ex./11.02.2010
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
