Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 88/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.88/
Ședința publică din 5 februarie 2009
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Valentina Gabriela
Grefier -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în B-, împotriva deciziei civile nr.139 din 8 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
La apelul nominal a răspuns recurenta asistată de avocat, și intimata -, asistată de avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul recurentei depune la dosar copia xerox a rezoluției nr.3748/P/2008 din 18 noiembrie 2008 privind neînceperea urmăririi penale a numiților și -, la plângerea recurentei din cauză, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.320 și art.210 refeitor la art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a cod penal cu aplicarea art.33 lit.a cod penal, acte ce au fost comunicate apărătorului intimatei. Solicită în conformitate cu dispozițiile art.304 pct.9 cod pr. civilă, admiterea recursului formulat, menționând că recurenta a deținut casa din anul 1948, casă care a suferit transformări pentru care a investit sume de bani, iar la acest moment se află în situația în care a rămas cu o singură cameră, iar restul imobilului este ocupat de intimată. Precizează că intimata cu soțul său, nu permite intrarea în curte a nici unei rude de a recurentei, care este o persoană în vârstă și are nevoie chiar și de câte o femeie care să o ajute în gospodărie. In ceea ce privește dreptul de superficie, precizează că instanța nu a motivat în nici un fel ce a determinat admiterea acestui drept. Deși imobilul are două intrări, acesta nu este comod partajabil iar părțile nu pot locui împreună, fiind în neînțelegeri, existând o veșnică stare conflictuală, așa cum a și dovedit cu actul depus astăzi în instanță. Recurenta este lovită de intimată, intimată care este fiica recurentei iar situația conflictuală a fost dovedită cu tot ansamblul probator al dosarului. Casa în litigiu, a fost reparată și transformată de recurentă împreună cu soțul acesteia, și s-a făcut dovada că recurenta are suma de bani ce urmează a fi dată intimatei pentru partea acesteia din urmă din imobilul ce i-a fost dat. Cu privire la cel de-al doilea motiv de
recurs, consideră că instanța de apel a făcut un calcul greșit al cheltuielilor de judecată, recurenta ar trebui să achite 1/8 din suma reprezentând cheltuieli de judecată. Solicită ca urmare a admiterii recursului formulat, desființarea în totalitate a
deciziei de apel și pe fond menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică. Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatei, precizează că motivele de recurs, așa cum sunt ele formulate, vizează netemeinicia deciziei, temeiuri ce au fost abrogate de dispozițiile legale în vigoare. Pe fond recursul declarat și criticile aduse deciziei de apel sunt nefondate, dreptul de superficie este un drept admis de lege, și în atare situație precizează că sentința de fond nu a fost atacată cu apel. Imobilul în litigiu a fost bun comun al soților, părinții intimatei, și în mod corect s-a acordat un drept de superficie intimatei. In ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată, acestea au fost stabilite în baza cotelor părților și s-a avut în vedere și poziția de negare a drepturilor intimatei, de către recurentă. Din actele depuse la dosar referitoare la starea conflictuală între părți, rezultă că recurenta este cea care a fost atenționată și organele abilitate să nu mai creeze stare conflictuală, sub sancțiunea amendării. Solicită ca atare respingerea recursului formulat ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr.1887/26.03.2007 a Judecătoriei Brăilas -a admis în parte atât acțiunea principală formulată de reclamanta împotriva pârâtei, cât și cererea reconvențională și în consecință:
- s-a constatat că moștenitori ai defunctului, decedat la data de 1 august 1989, sunt:, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 5/8 și, în calitate de fiică, cu o cotă de 3/8;
- s-a dispus completarea certificatului de moștenitor nr.423/3.04.1990 cu următoarele bunuri ce formează masa succesorală:
- cota de din mobilul - casă de locuit - situat în B,- (fost 213/221), construit din cărămidă, compus din trei camere, antreu, marchiză, baie, hol, terasă, debara, bucătărie și cinci anexe gospodărești, în valoare de 45.546 RON, precum și
- din următoarele bunuri mobile în valoare totală de 7.017, 48 RON;
- garnitură hol cu față de stofă de culoare, compusă din canapea, 2 fotolii și o măsuță de 700 RON;
- garnitură sufragerie, formată din 1 bibliotecă, recamier cu vitrină, 1 masă și 6 scaune tapițate, în valoare de 2.030 RON;
- 1 șifonier cu 2 uși din furnir și un corp suplimentar cu 2 uși, în valoare de 250 RON;
- 1 șifonier cu 3 uși și o vitrină, in valoare de 180 RON;
- covor iută 2/3 m, in valoare de 0 RON;
- 2 seturi tacâmuri pentru 6 persoane, în valoare de 64 RON;
- 1 set serviciu de 12 persoane, în valoare de 96 RON;
- set serviciu de 6 persoane, în valoare de 48 RON;
- 2 lustre abajur sticlă în valoare de 42 RON;
- 1 lustră fier forjat cu 6 brațe, în valoare de 105 RON;
- 2 lustre fier forjat, în valoare de 98 RON;
- 2 cuiere (tip pom si de perete din fier forjat), în valoare de 35 RON;
- 2 sobe, in valoare de 200 RON;
- frigider "", in valoare de 0 RON;
- congelator "Arctic" în valoare de 160 RON;
- bufet bucătărie, în valoare de 100 RON;
- un serviciu masă farfurii, în valoare de 48 RON;
- 10 prosoape mari, în valoare de 42 RON;
- 4. pled, în valoare de 160;
- 7 seturi de lenjerie în valoare de 70 RON;
- TV alb-negru, în valoare de 0 RON;
- 2 seturi pahare cu picior, în valoare de 54 RON;
- 2 seturi pahare apă, în valoare de 18,36 RON;
- 2 seturi pahare vin, în valoare de 13, 77 RON;
- 2 seturi pahare lichior în valoare de 18,36 RON;
- 1 tavă inox, în valoare de 10 RON;
- 1 tavă înrămată, în valoare de 25 RON;
- 1 bibliotecă sculptată, cu 4 rafturi, în valoare de 595 RON;
- garnitură dormitor compusă din 1 șifonier cu 3 uși, pat dormitor, masă extensibilă 6 persoane, scaune tapițerie, în valoare de 1.550 RON, și toaletă oglindă, în valoare de 180 RON;
- 2 mese fag, în valoare de 100 RON;
- masă bucătărie în valoare de 25 RON;
S-a dispus atribuirea în deplină proprietate și posesie pârâtei a imobilului descris mai sus și a bunurilor mobile enumerate la pozițiile 2, 4, 5, 8, 14, 15, 26, plus următoarele bunuri: 1 set tacâm pentru 6 persoane de la poziția 6, 1 lustră fier forjat de la poziția 11, 1 cuier de fier forjat de la poziția 12, o sobă de la poziția 13, 5 prosoape mari de la poziția 18, 2 pleduri de la poziția 19, 5 seturi de lenjerie de la poziția 20, 1 set pahare cu picior de la poziția 22, 1 set pahare apă de la poziția 23, 1 set pahare vin de la poziția 24, 1 set pahare lichior de la poziția 25, garnitură dormitor compusă din 1 șifonier cu 3 uși, pat dormitor, masă extensibilă 6 persoane, scaune tapițerie de la poziția 29, bunuri în valoare de 4.379,74 RON, iar reclamantei bunurile enumerate la pozițiile 1, 3, 7, 9, 10, 16, 17, 21, 27, 28, 30, 31, 1 set tacâm pentru 6 persoane de la poziția 6, 1 lustră fier forjat de la poziția 11, 1 cuier de fier forjat de la poziția 12, o sobă de la poziția 13, 5 prosoape mari de la poziția 18, 2 pleduri de la poziția 19, 2 seturi de lenjerie de la poziția 20, 1 set pahare cu picior de la poziția 22, 1 set pahare apă de la poziția 23,
1 set pahare vin de la poziția 24, 1 set pahare lichior de la poziția 25, toaletă oglindă de la poziția 29, bunuri în valoare de 2.637,74 RON.
a fost obligată să plătească lui o sultă în valoare de 17.080 RON.
S-a constatat ca fiind bunuri proprii ale lui următoarele bunuri:
- plapumă lână în valoare de 105 RON;
- 6 perne în valoare de 126 RON;
- covor persan, model floral, în valoare de 400 RON;
- covor persan, culoare grena 2/3, în valoare de 400 RON;
- covor lână, culoare negru cu trandafiri 2/3, în valoare de 450 RON;
- covor persan, model romburi, în valoare de 400 RON;
- carpetă persană roșu cu model negru, în valoare de 300 RON;
- 4 carpete lucrate manual, în valoare de 60 RON;
- masă TV în valoare de 50 RON;
- TV marca în valoare de 480 RON;
- 4 cuverturi lână în valoare de 56 RON;
- serviciu cafea porțelan în valoare de 27 RON;
- 2 tablouri pictate în ulei cu mioare în valoare de 60 RON;
- Tablou oriental în valoare de 30 RON;
- 2 perne rotunde fantezii în valoare de 20 RON;
a fost obligată să plătească lui suma de 675 RON, reprezentând cotă parte din cheltuielile comune.
S-a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune asupra locului de veci.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut cele ce vor fi expuse în continuare.
Prin acțiune, reclamanta a cerut să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se constate că imobilul - casă de locuit - situat în B,-, edificat pe terenul în suprafață de 464,19. - proprietatea pârâtei - în anii 1971 - 1972, constituie bun comun al lui și defunctului soț.
Reclamanta cere ca să se completeze certificatul de moștenitor emis ca urmarea decesului tatălui său, cu cota de din imobilul - casă de locuit.
De asemenea, reclamanta a mai solicitat să se constate că din masa succesorală, mai face parte și cota de din masa bunurilor mobile indicate, să se constate cotele de moștenire pe care le au părțile, să se dispună ieșirea din indiviziune prin atribuirea în deplină proprietate și posesie construcțiile, așa cum sunt folosite în prezent de părți și să se stabilească în favoarea reclamantei existența unui drept de superficie asupra terenului aferent construcției ce-i va fi atribuită.
Pârâta, prin întâmpinare, a arătat că în masa succesorală, instanța urmează să includă doar lucrările de îmbunătățire de la imobilul din B,-, lucrări efectuate împreună cu soțul său (și tatăl reclamantei).
Pârâta a contestat calitatea de bun succesoral pentru următoarele bunuri mobile - enumerate de reclamantă ca bunuri mobile cu care să se completeze masa succesorală și implicit certificatul de moștenitor: garnitură dormitor compusă dintr-un șifonier cu trei uși, 1 masă de TV, 1 televizor marca "", 3 covoare persane, 1 covor de lână, 4 carpete persane, 2 mese fag, 1 masă bucătărie, una plapumă. Cu privire la aceste bunuri, pârâta solicită să fie obligată reclamanta să i le restituie, fiind bunurile sale personale.
Pârâta a formulat și cerere reconvențională prin care a cerut să se completeze masa succesorală cu următoarele bunuri mobile: TV alb-negru, 2 seturi pahare, 2 seturi pahare apă, 2 seturi pahare vin, 2 seturi pahare lichior, una tavă inox, una tavă înrămată, una bibliotecă sculptată.
Pârâta a mai solicitat prin cererea reconvențională să se dispună partajarea locului de veci situat în cimitirul Sf. parchetul 8 bis, litera H, locurile 25-26, iar reclamanta să fie obligată la plata cotei părți din contravaloarea gazelor de 497 lei, energie electrică - 1.013 lei, branșament apă - 180 RON și taxele anuale achitate pentru locul de veci - 140 RON.
In cauză s-au administrat probe cu înscrisuri, interogator, martori, expertiză tehnică.
Prin contractul de donație autentificat sub nr.65/12.01.1948, pârâta a dobândit proprietatea asupra terenului în suprafață de 464,19. și construcțiile din paiantă situate pe el: 3 camere, 1 sală, 1 bucătărie și o, aflate în B,-.
Pârâta s-a căsătorit cu la data de 8 ianuarie 1952. Din căsătorie a rezultat, devenită după căsătorie.
La data de 1 august 1989 a decedat. Ca moștenitori au rămas: pârâta - soție supraviețuitoare cu cota de 5/8 și reclamanta - fiică, cu cota de 3/8.
Din masa succesorală, instanța a apreciat pe baza probelor administrate, că fac parte următoarele bunuri: construcție edificată de în timpul căsătoriei cu, care a modificat structural vechea construcție, transformând-o într-una nouă și cu calitatea de bun comun, precum și bunurile mobile din acțiune necontestate de pârâtă și bunurile mobile enumerate de pârâtă în cererea reconvențională.
Instanța a mai inclus în masa succesorală și bunurile mobile despre care pârâta a arătat că sunt bunuri proprii și anume: garnitură mobilă dormitor, masă de bucătărie.
Argumentul instanței a fost dat de faptul că pârâta nu a făcut dovada calității de bunuri proprii a acestor bunuri.
Atât imobilul (construcțiile), cât și bunurile mobile ce formează masa succesorală au fost evaluate de către experți de specialitate, stabilind valorile reținute de instanță prin hotărârea apelată.
Terenul pe care se află construcțiile are calitatea de bun propriu al pârâtei fiind dobândit înainte de căsătorie.
Coroborând declarațiile martorilor audiați, Judecătoria Brăilaa constatat că
sunt bunuri proprii ale pârâtei acele bunuri care s-au dovedit a fi dobândite înainte de căsătorie, primite de la părinți odată cu actul de donație a imobilului. Aceste bunuri sunt:
- plapumă lână în valoare de 105 RON;
- 6 perne în valoare de 126 RON;
- covor persan, model floral, în valoare de 400 RON;
- covor persan, culoare grena 2/3, în valoare de 400 RON;
- covor lână, culoare negru cu trandafiri 2/3, în valoare de 450 RON;
- covor persan, model romburi, în valoare de 400 RON;
- carpetă persană roșu cu model negru, în valoare de 300 RON;
- 4 carpete lucrate manual, în valoare de 60 RON;
- masă TV în valoare de 50 RON;
- TV marca în valoare de 480 RON;
- 4 cuverturi lână în valoare de 56 RON;
- serviciu cafea porțelan în valoare de 27 RON;
- 2 tablouri pictate în ulei cu mioare în valoare de 60 RON;
- Tablou oriental în valoare de 30 RON;
- 2 perne rotunde fantezii în valoare de 20 RON;
In vederea ieșirii din indiviziune și formarea loturilor, instanța a avut în vedere dispozițiile art.741 cod civil și art.6739Cod procedură civilă.
Intrucât pârâta a adus îmbunătățiri construcțiilor ce intră în masa succesorală și are o cotă mai mare de moștenire, a atribuit întreaga construcție lui, care este și proprietara terenului, așa cum s-a menționat mai sus.
Bunurile mobile au fost atribuite avându-se în vedere valoarea și destinația lor, cota de moștenire a fiecărei părți.
Pentru respectarea cotelor de moștenire, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei o sultă de 17.080 RON.
Cu privire la locul de veci, instanța a respins cererea de ieșire din indiviziune ca inadmisibilă pentru că părțile - prin actul de dobândire nu au decât un drept de concesiune asupra lui. Locul de veci este dat părților pentru exploatare, nu în proprietate, făcând parte din proprietatea publică, ceea ce îi conferă caracterul de drept inalienabil.
Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat ca reclamanta să fie obligată să plătească - în limita cotei sale cheltuieli suportate numai de ea cu: branșamentul la apă, contravaloare gaze naturale, energie electrică, taxe anuale loc de veci.
Instanța, având în vedere termenul de prescriere de 3 ani, a obligat pe reclamantă să plătească cota de 3/8 din cheltuielile de mai sus numai pentru perioada: 30.07.2003 - 7.07.2005.
Referitor la dreptul de superficie, instanța a motivat că el nu poate fi recunoscut în favoarea reclamantei, întrucât, potrivit legii, acest drept real poate fi conferit prin lege sau prin convenția părților, nu printr-o hotărâre judecătorească.
Prin hotărârea apelată s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, cu motivarea că nici una din părți nu a avut culpă procesuală.
Impotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Primul motiv de apel se constituie într-o critică asupra modului în care instanța a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului casă de locuit și asupra dreptului de superficie asupra terenului ce l-a cerut a fi constatat în favoarea sa.
Apelanta susține că întreaga construcție ce se partajează (camere de locuit și anexe) este una nouă față de cea care exista la momentul donației.
A fost construită de intimată în timpul căsătoriei cu soțul său (tatăl apelantei) și poate fi comod partajabilă.
Solicită ca pe baza noilor probe ce se vor administra în apel să i se atribuie o parte din construcție și să i se recunoască dreptul de superficie pentru terenul aferent.
Al doilea motiv de apel se referă la greșita obligare a sa la plata cheltuielilor pentru branșamentul imobilului la apă. Consideră că, atâta timp, cât nu i s-a atribuit de către instanță cotă parte din construcție, nu poate fi obligată să suporte cheltuielile de branșament, care sunt în sarcina proprietarului imobilului.
motiv se referă la nepronunțarea instanței asupra obligării fiecărei părți să predea celeilalte bunurile mobile ce i-au fost atribuite în lot.
Ultimul motiv de apel îl constituie măsura luată de instanța de fond pentru compensarea cheltuielilor de judecată. In opinia apelantei intimata are culpă procesuală pentru că a ascuns calitatea de bun comun pentru construcție și pentru o parte din bunurile mobile, fiind necesară promovarea acțiunii pentru valorificarea lor.
In apel s-au administrat probe cu expertize.
Prin decizia civilă nr.139 din 8 iulie 2008, Tribunalul Brăilaa admis apelul declarat de reclamanta -, împotriva sentinței civile nr.1887 din 26 martie 2007 Judecătoriei Brăila.
A schimbat în parte sentința în sensul că a dispus împărțirea în natură a construcțiilor situate în B-.
A atribuit reclamantei camerele 1 - 4 în valoare de 26498 lei și suprafața de teren aferentă, delimitată de punctele pe schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert.
A constatat că apelanta are un drept de superficie asupra terenului respectiv.
A atribuit intimatei camerele 5 - 11 în valoare de 26065 lei și suprafața de teren delimitată de punctele în aceeași schiță anexă la raportul de expertiză.
A fost obligată intimata să plătească apelantei o sultă de 5840 lei.
A fost obligată intimata să plătească apelantei suma de 1032,81 lei cheltuieli de judecată la fond și 487,57 lei cheltuieli de judecată în apel.
S-a reținut în motivarea deciziei că potrivit raportului de expertiză imobilul poate fi împărțit în natură, terenul permite formarea unor loturi separate, cele două părți sunt rude de gradul I, apelanta nu are un alt imobil în proprietate iar atribuirea în totalitate a imobilului către intimată ar împovăra-o cu plata sultei.
S-a menționat că asupra terenului, care este proprietatea exclusivă a intimatei, apelanta va avea doar un drept de folosință pentru buna funcționare a încăperilor, care va îmbrăca forma juridică a dreptului de superficie.
S-a reținut totodată că plata cheltuielilor de judecată se face în raport de cotele de moștenire ale părților și nu funcție de culpa procesuală.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive;
- greșit s-a reținut un drept de superficie în favoarea reclamantei fără nici o motivație și fără acordul celeilalte părți.
- cheltuielile de judecată trebuiau reținute în raport cu culpa procesuală a părților.
Recursul declarat de pârâtă este nefondat.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat de expert, (filele 147 - 151 dosar fond) casa de locuit din B-, reprezintă un ansamblu nou față de imobilul casă de locuit individualizat la aceeași adresă prin actul de donație 65 din 12 ianuarie 1948.
Locuința a fost construită în anul 1971 din materiale noi și din materiale nefolosite de la vechea locuință.
Recurenta este proprietatea exclusivă a terenului dar construcția a fost edificată împreună cu defunctul său soț care a dobândit un drept de superficie asupra acestui teren pe durata existenței construcției.
Cum intimata este fiica recurentei, dreptul de superficie îl moștenește de la defunctul său tată.
Cum pentru buna exploatare a încăperilor în urma partajului în natură se impunea constatarea acestui drept de superficie în favoarea apelantei instanța de apel s-a pronunțat în consecință.
Cât privește al doilea motiv de recurs este evident că recurenta se află în eroare când consideră că în cazul partajului, la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată efectuate de părți se află criteriul culpei procesuale și nu cotele de moștenire ale părților respective.
Nici un moment recurenta nu a contestat taxa de timbru la care a fost obligată de instanța de fond și nici nu a declarat apel în acest sens exprimându-și pentru prima dată nemulțumirea în legătură cu acest aspect în motivarea recursului.
Pentru aceste considerente în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 cod pr. civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.139 din 8 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
In conformitate cu dispozițiile art.274 cod pr. civilă, va fi obligată recurenta la 1800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată reprezentând onorariu apărător conform chitanței anexate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, domiciliată în B-, împotriva deciziei civile nr.139 din 8 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 1800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /16.02.2009
Tehn.
2 ex./17.02.2009
fond -
apel - -
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Elena Romila, Valentina Gabriela
