Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 915/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR.915

Ședința publică din 22 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Cristian Pup

JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță

JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat

GREFIER:- -

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile de apel nr.272 din 10.06. 2009, pronunțată de Tribunalul Arad - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, având ca obiect succesiune.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, reclamanta recurentă personal, asistată de avocat, pârâtul intimat personal, asistat de avocat, lipsă fiind pârâtul intimat .

Procedura legal îndeplinită.

Recursul declarat în termen și legal timbrat.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reclamanta recurentă prin avocat pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulată, admiterea apelului, modificând în parte hotărârea Judecătoriei Arad, să se constate că recurentei i se cuvenea cota de, obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată. că în cauză este incident art. 119 al. 3 Cod procedură civilă.

Mai solicită admiterea excepției și respingerea cererii reconvenționale, arătând că instanța de fond nu a analizat corect probele de la dosar. Solicită cheltuieli de judecată.

Avocat pentru pârâtul intimat pune concluzii de respingere a recursului, menținerea celor două hotărâri. Cu privire la cererea reconvențională aceasta este făcută în termen, părțile foarte greu au stabilit cadrul procesual, respectiv pentru stabilirea masei succesorale. Excepția invocată în cauză privind tardivitatea a fost corect respinsă.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată:

Prin sentința civilă nr.5065 din 08 iulie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Arada admis în parte acțiunea civilă având ca obiect succesiune formulată și precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul, a admis în parte acțiunea reconvențională având ca obiect succesiune formulată și precizată de pârâtul reclamant reconvențional în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențional și pârâtul reconvențional și pe cale de consecință:

A constatat că în urma defunctei, decedată la data de 19.03.2005, au rămas următorii moștenitori legali acceptanți: reclamanta pârâtă reconvențional, în calitate de descendent direct, cu o cotă legală de 1/2 din masa succesorală și pârâtul reclamant reconvențional, în calitate de descendent direct, cu o cotă legală de 1/2 din masa succesorală.

A constatat că masa succesorală lăsată de defunctă și cu privire la care aceasta nu a dispus prin legate se compune din următoarele bunuri:

- imobilul în natură casă și teren aferent în suprafață de 403 mp. situat în localitatea,-, evidențiat în cuprinsul colii nr. 1856 sub nr. topo. 1211/50/a,

- imobilul în natură teren în suprafață de 335 mp. situat în localitatea, evidențiat în cuprinsul colii nr. 2013 sub nr. topo. 1211/51/a și

- cota indiviză de 2/8 din suprafața de 1,11 ha teren arabil situat în extravilanul localității, dobândit conform nr. 96 eliberat în dosar succesoral nr. 112/2002 emis de, neevidențiat în cartea funciară și pentru care s-a eliberat nr. 127.047/27.03.1998.

A constatat că pârâtul reclamant reconvențional a efectuat lucrări de investiții la imobilul situat în localitatea,-, evidențiat în cuprinsul colii nr. 1856 sub nr. topo. 1211/50/a, care intră în componența masei succesorale, în valoare de 10.144,2 lei RON.

A mai constatat că pe lângă masa succesorală indicată, defuncta a dispus în timpul vieții prin legate cu titlu particular, necontestate de către părți, prin testamentul nr. 1153/22.05.2002, cu privire la următoarele bunuri:

- cota indiviză de 1/2 din suprafața de 2,88 ha. dobândit de defunctă prin moștenire, conform nr. 133/1997 eliberat în dosar succesoral nr. 142/1997 emis de, amplasat în extravilanul localității în 63/1 și pentru care s-a eliberat nr. 22.102/1996, cu privire la care defuncta a dispus în favoarea pârâtului reclamant reconvențional,

- prundul în suprafață de 416 mp. amplasat în extravilanul comunei, 551, parcela cu nr. topo. 97 cu vecinătățile înscrise în nr. 121.504/13.03.1998, cu privire la care defuncta a dispus prin legat cu titlu particular în favoarea pârâtului reclamant reconvențional,

- cota indiviză de 1/2 din terenul extravilan, în suprafață totală de 2,05 ha. reprezentând 1,025 ha. teren, amplasat astfel: suprafața de 1,03 ha. teren în 63/1, parcela cu nr. topo. cadastral 368/1/31 și suprafața de 1,02 ha. teren în 63/1, parcela cu nr. topo. cadastral 368/1/1, cu vecinătățile înscrise în nr. 22097/06.11.1996, cu privire la care defuncta a dispus prin legat cu titlu particular în favoarea reclamantei pârâtă reconvențional,

- prundul în suprafață de 262 mp. amplasat în extravilanul comunei, 562, parcela cu nr. topo. cadastral 10.4 cu vecinătățile înscrise în nr. 121.504/13.03.1998, cu privire la care defuncta a dispus prin legat cu titlu particular în favoarea reclamantei pârâtă reconvențional,

- prundul în suprafață de 179 mp. amplasat în extravilanul comunei, 544, parcela cu nr. topo. 440 cu vecinătățile înscrise în nr. 121.504/13.03.1998, cu privire la care defuncta a dispus prin legat cu titlu particular în favoarea pârâtului reconvențional,

- prundul în suprafață de 394 mp. amplasat în extravilanul comunei, 521 523, parcela cu nr. topo. 67 cu vecinătățile înscrise în nr. 121.504/13.03.1998, cu privire la care defuncta a dispus prin legat cu titlu particular în favoarea pârâtului reconvențional și

- prundul în suprafață de 458 mp. amplasat în extravilanul comunei, 521 523, parcela cu nr. topo. 70 cu vecinătățile înscrise în nr. 121.504/13.03.1998, cu privire la care defuncta a dispus prin legat cu titlu particular în favoarea pârâtului reconvențional.

De asemenea a reținut că în timpul vieții sale, defuncta a donat reclamantei pârâtă reconvențional suma de 3.000.000 lei vechi ( la valoarea din anul 1995 ), căreia îi corespunde, în urma actualizării în raport de rata inflației, suma de 12.280,68 lei RON (la valoarea din anul 2008), și a constatat că această donație depășește limita cotității disponibile stabilite în raport cu masa bunurilor succesorale.

Prima instanță a dispus reducerea liberalității excesive prin scăderea valorii acesteia din partea succesorală care urmează a fi atribuită reclamantei pârâtă reconvențional, de asemenea, sistarea stării de indiviziune născută, în urma dezbaterii succesorale și a reducerii liberalității excesive, asupra bunurilor ce compun masa succesorală lăsată de defunctă și cu privire la care aceasta nu a dispus prin legate prin atribuirea acestora în totalitate la pârâtul reclamant reconvențional fără obligația acestuia de a plăti vreo sultă către reclamanta pârâtă reconvențional, și predarea legatelor către legatarii cu titlu particular, în sensul celor deja arătate.

De asemenea a dispus ca A să procedeze, ulterior rămânerii irevocabile a prezentei, la intabularea dreptului de proprietate exclusivă a pârâtului reclamant reconvențional, cu titlu de moștenire asupra următoarelor bunuri:

- imobilul în natură casă și teren aferent în suprafață de 403 mp. situat în localitatea,-, evidențiat în cuprinsul colii nr. 1856 sub nr. topo. 1211/50/a,

- imobilul în natură teren în suprafață de 335 mp. situat în localitatea, evidențiat în cuprinsul colii nr. 2013 sub nr. topo. 1211/51/a și

- cota indiviză de 2/8 din suprafața de 1,11 ha teren arabil situat în extravilanul localității, dobândit conform nr. 96 eliberat în dosar succesoral nr. 112/2002 emis de (cu privire la acest ultim imobil, intabularea urmând a se realiza după întocmirea documentației aferente).

A dispus ca A să procedeze, ulterior rămânerii irevocabile a prezentei și după întocmirea documentațiilor aferente, la intabularea drepturilor de proprietate exclusivă în favoarea părților asupra bunurilor dobândite de acestea prin legate cu titlu particular.

A respins restul pretențiilor formulate de părți, a compensat în parte cheltuielile de judecată suportate de părți și a obligat reclamanta pârâtă reconvențional să plătească, în urma compensării, pârâtului reclamant reconvențional suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamanta și pârâtul sunt frați și, totodată, descendenți ai defunctei, decedată la data de 19.03.2005.

Prin încheierea de suspendare din data de 09.09.2006 emisă de s-a constatat calitatea de moștenitori legali ai reclamantei și pârâtului, respectiv de moștenitor testamentar a pârâtului reconvențional.

S-a mai reținut că niciuna dintre părți nu și-a contestat reciproc calitatea, astfel în baza art. 669.civ. s-a constatat că în urma defunctei, decedată la data de 19.03.2005, au rămas următorii moștenitori legali acceptanți:

- reclamanta pârâtă reconvențional, în calitate de descendent direct, cu o cotă legală de 1/2 din masa succesorală și

- pârâtul reclamant reconvențional, în calitate de descendent direct, cu o cotă legală de 1/2 din masa succesorală.

În ceea ce privește masa bunurilor care formează obiectul moștenirii legale, s-a reținut că părțile nu au solicitat reducțiunea liberalităților realizate de defunctă prin legate. Prin urmare, în raport de extrasele de carte funciară prezentate de părți și de conținutul aceleiași încheieri notariale, s-a constatat că masa succesorală lăsată de defunctă și cu privire la care aceasta nu a dispus prin legate se compune din următoarele bunuri:

- imobilul în natură casă și teren aferent în suprafață de 403 mp. situat în localitatea,-, evidențiat în cuprinsul colii nr. 1856 sub nr. topo. 1211/50/a,

- imobilul în natură teren în suprafață de 335 mp. situat în localitatea, evidențiat în cuprinsul colii nr. 2013 sub nr. topo. 1211/51/a și

Prima instanță a reținut că pârâtul reclamant reconvențional a efectuat lucrări de investiții la imobilul situat în localitatea,-, evidențiat în cuprinsul colii nr.1856 sub nr. topo.1211/50/a, care intră în componența masei succesorale, în valoare de 10.144,2 lei RON.

Față de conținutul testamentului nr.1153/22.05.2002 lăsat de defunctă și necontestat de părți, s-a constatat că, pe lângă masa succesorală indicată, defuncta a dispus în timpul vieții prin legate cu titlu particular, necontestate de către părți, prin testamentul nr.1153/22.05.2002, cu privire la următoarele bunuri:

Prima instanță a mai reținut, că în timpul vieții sale, defuncta a donat reclamantei pârâtă reconvențional suma de 3.000.000 lei vechi ( la valoarea din anul 1995 ), căreia îi corespunde, în urma actualizării în raport de rata inflației, suma de 12.280,68 lei RON ( la valoarea din anul 2008), iar față de neatacarea de către părți a testamentului lăsat de defunctă, s-a reținut că această donație depășește limita cotității disponibile stabilite în raport cu masa bunurilor succesorale și s-a dispus reducerea liberalității excesive prin scăderea valorii acesteia din partea succesorală care urma a fi atribuită reclamantei pârâtă reconvențional.

Prima instanța a avut în vedere valoarea de impozitare a imobilului supraedificat, valorile avute în vedere de către notari publici pentru autentificarea actelor translative cu privire la terenuri, investițiile efectuate de pârât la imobilul succesoral, valoarea lor, conform expertizei, donația realizată de defunctă în timpul vieții sale către fiica ei, reclamanta, valoarea actualizată a acestei liberalități, ajutorul dat de defunctă reclamantei pentru construirea imobilului chiar și necuantificat fiind, dar prin prisma principiului echității, s-a dispus sistarea stării de indiviziune născută, în urma dezbaterii succesorale și a reducerii liberalității excesive, asupra bunurilor ce compun masa succesorală lăsată de defunctă și cu privire la care aceasta nu a dispus prin legate prin atribuirea acestora în totalitate la pârâtul reclamant reconvențional fără obligația acestuia de a plăti vreo sultă către reclamanta pârâtă reconvențional.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, iar prin decizia civilă nr. 370 din 3 decembrie 2008, fost admis apelul împotriva sentinței civile nr.5065/08.07.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, pe care a casat-o și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că de la dosarul de prima instanță lipsește încheierea ședinței publice din 08.05.2008, când s-a acordat cuvântul în fond, iar în încheierea ședinței publice din 12,06.2008, când din nou se acordă cuvântul în dezbaterea cauzei în fond,se face trimitere la concluziile părților de la precedentele dezbateri în fond, fără nici un fel de precizare a conținutului acestor concluzii. S-a apreciat, de asemenea, că prima instanță a adus atingere dreptului la apărare al reclamantei, existând motivul de nulitate al sentinței prevăzut de art. 105(2) și art. 106 din Codul d e procedură civilă, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, nepronunțându-se asupra excepției invocată la termenul din 08.02.2007 cu privire la tardivitatea introducerii cererii reconvenționale de către pârâtul reclamant reconvențional, și a apreciat că s-a pricinuit reclamantei o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actelor îndeplinite cu neobservarea formelor legale.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul, solicitând admiterea lui, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru soluționarea pe fond a apelului, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea recursului, pârâtul a precizat că în mod greșit tribunalul a aplicat prevederile art.105 alin.2 și 106.pr.civ. întrucât în data de 8 mai 2008 s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 15 mai 2008, astfel încât nu se poate susține că s-a cauzat o vătămare în drepturi a reclamantei, întrucât la această dată, instanța a dispus redeschiderea dezbaterilor, părțile fiind citate pentru termenul de 12 iunie 2008.

Pârâtul recurent susține că nici la acest prim termen de judecată, după repunerea cauzei pe rol, părțile prezente nu au invocat un viciu de procedură privind lipsa încheierii de ședință din data de 8 mai 2008, cauza s-a amânat pentru data de 3 iulie 2008, și față de lipsa reclamantei, pentru depunerea de concluzii scrise s-a amânat pronunțarea la 8 iulie 2008.

Recurentul concluzionează că, întrucât în ședința din data de 8 mai 2008 nu s-au pus concluzii pe fond de către părți, ci s-a amânat pronunțarea pentru o săptămână mai târziu, respectiv 15 mai 2008, nu s-a cauzat vreo vătămare reclamantei sub aspectul încălcării dreptului la apărare.

In ceea ce privește ne pronunțarea instanței de fond asupra excepției tardivității cererii reconvenționale, pârâtul susține că aceasta este o excepție relativă și renunțarea la a solicita admiterea ei după invocare, reprezintă o tacită recunoaștere a netemeiniciei, fiind imposibil de soluționat partajul succesoral în două dosare diferite.

In drept, pârâtul recurent a invocat dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 și art.312 alin.5 pr.civilă.

Prin decizia civilă nr. 251/R din 16 martie 2009, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul formulat, casând decizia civilă recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea pe fond a apelului, la Tribunalul Arad.

Pentru a hotărî astfel Curtea a reținut că, la dosarul de fond nu se regăsește încheierea de ședință din data de 8 mai 2008, ci din data de 15 mai 2008, când instanța în baza art.151 Cod procedură civilă, a repus pe rol cauza pentru indicarea valorii imobilelor solicitate a fi incluse în masa succesorală, sub sancțiunea suspendării cauzei conform art.155/1 Cod procedură civilă. Ca urmare a redeschiderii dezbaterilor, s-a acordat termen de judecată în data de 12.06.2008 cu citarea părților, procedură legal îndeplinită.

La data de 12.06.2008, părțile, prin apărătorii aleși, au depus note de ședință privind valoarea imobilului supus partajului succesoral, la cererea reprezentantului pârâtului, prima instanță procedând la amânarea judecării cauzei la data de 3 iulie 2008.

In ședința publică din 3 iulie 2008, în instanță s-a prezentat pârâtul asistat de avocat ales, și nemaifiind alte cereri de formulat, s-a acordat cuvântul pe fond, reprezentantul pârâtului susținând că își menține concluziile invocate la termenul de judecată din data de 20 martie 2008, solicitând totodată amânarea pronunțării pentru ca partea reclamantă lipsă să formuleze concluzii scrise.

De asemenea,Curtea a reținut că argumentul instanței de apel potrivit căruia prin lipsa încheierii de ședință din data de 8 mai 2008, când părțile au pus concluzii pe fond, s-a încălcat dreptul la apărare al reclamantei, iar la ultimul termen de judecată din data de 03.07.2008, se face referire la încheierile anterioare, fără menționarea concluziilor pe fond, ar atrage incidența art.297 Cod procedură civilă, este nefondat, deoarece în încheierea de ședință din data de 20.03.2008, părțile, prin apărătorii aleși, au pus concluzii pe fond, astfel cum rezultă din procesul verbal depus la dosar, că încheierea de ședință din data de 8 mai 2008 nu conține concluziile părților pe fondul cauzei, astfel încât lipsa ei să atragă nulitatea hotărârii, iar în data de 12.06.2008 (fila 211 dosar nr- al Judecătoriei Arad ) nu s-a acordat cuvântul pe fond părților, ci, urmare a depunerii din partea acestora de înscrisuri privind evaluarea imobilului supus partajului, la cererea pârâtului, s-a amânat judecata la un termen ulterior.

Prin decizia civilă de apel nr. 272 din 10.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad - secția civilă - respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 5056/08.06.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara, reținându-se în fond - în rejudecarea apelului - că reclamanta prin apelul formulat a considerat că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, invocând următoarele motive: prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției de tardivitate a acțiunii reconvenționale, care,potrivit art. 119 alin. 3 din Codul d e procedură civilă se putea depune până cel târziu la prima zi de înfățișare, pârâtul a depus prin avocat întâmpinare la termenul din 30.11.2006, nu a depus cererea reconvențională la termenele din 11.01.2007,25.01.2007, ci la 08.03.2007; cu privire la fondul cauzei,privind darul manual de 3 milioane lei vechi, prima instanță a făcut o greșită apreciere a probelor, o asemenea donație nefiind dovedită.

Instanța de apel a constatat că starea de fapt reținută de prima instanță este conformă probelor administrate, probe apreciate corect de prima instanță, care a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 119,120 din Codul d e procedură civilă și art.841 din Codul civil.

Excepția de tardivitate a cererii reconvenționale este nefondată.

La termenul din 08.03.2007 reclamanta a depus la dosar precizare de acțiune și întâmpinare la acțiunea reconvențională, depusă la termenul precedent, dar cu privire la care instanța nu s-a pronunțat pentru admiterea în principiu.

Având în vedere data depunerii precizării de acțiune,prima instanță a apreciat că, potrivit art. 120 alin. 1 din Codul d e procedură civilă cererea reconvențională să se judece odată cu cererea principală, nefiind incidente dispozițiile art. 120 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.

Prima instanță a făcut o corectă apreciere a depozițiilor martorilor, și,reținând ca dovedită donația,sub forma darului manual făcută de defunctă în favoarea reclamantei, în sumă de 3 milioane lei vechi, donație cu privire la care a făcut aplicarea dispozițiilor art. 841 din Codul civil.

Împotriva acestei decizii civile de apel a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea acțiunii, constatându-se că i se cuvine parte în calitatea de fiică a defunctei și din imobilele situate în și înscris în CF 1856 și 2013, invocând în drept art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.

În motivarea recursului, reclamanta susține că este fără suport legal reținerea de către ambele instanțe de judecată că ar fi beneficiat din partea defunctei de o donație, care urmează a raporta, reclamanta, neprimind nici o sumă de bani de la defunctă, pe de o parte, iar pe de altă parte mai susține că excepția de tardivitatea cererii reconvenționale este întemeiată.

Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al reclamantei este nefondat, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost respins și apelul aceleiași reclamante.

Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizie civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prev. de art. 644, 669, 728, 841 și 847 Cod civil, ca și art. 119 și 120 Cod procedură civilă, când a confirmat soluția primei instanțe, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul reclamantei, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite în întregime și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs, nefiind întemeiate.

Astfel, recurenta susține în recurs că s-au interpretat greșit declarațiile martorilor audiați în cauză și că greșit nu i s-a admis excepția invocată vizând tardivitatea depunerii cererii reconvenționale, dar aceste susțineri Curtea le consideră neîntemeiate, întrucât din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză - cu înscrisuri, expertiza și testimoniale, vizând declarațiile martorilor,., și - rezultă fără echivoc ca dovedită donația, sub forma darului manual făcut de defuncta, în favoarea reclamantei recurente, în sumă de trei milioane lei, vechi, la valoarea din anul 1995 și căreia îi corespunde suma de 12.280,68 lei, RON, actualizată în raport de rata inflației, la valoarea de la data pronunțării hotărârii primei instanțe, donație cu privire la care s-a făcut în mod just și legal aplicarea dispozițiilor art. 841 Cod civil, deoarece această donație a depășit limita cotității disponibile și corect s-a dispus deci reducerea acestei liberalități excesive prin scăderea valorii ei, din masa succesorală, atribuită reclamantei recurente (și pârâta reconvențională), neputând fi primită susținerea recurentei că donația în cauză ar fi scutită de raport, în înțelesul art. 754 - 756 Cod civil, ori că recurenta nu datorează raportul pentru altul, testamentul lăsat de defunctă nefiind atacat.

De asemenea, Curtea consideră că în mod corect ambele instanțe anterioare au apreciat nefondată excepția de tardivitate a cererii reconvenționale, avându-se în vedere data depunerii precizării de acțiune și întâmpinării la cererea reconvențională ( 68,81 și 86 dosar fond), fiind cazul ca această cerere reconvențională să fie judecată odată cu acțiunea principală, conform art. 119 și art. 120 al. 1 Cod procedură civilă, nefiind deci aplicabile prevederile ar. 120 al. 2 Cod procedură civilă (în sensul judecării lor, în mod separat) de vreme ce ambele cereri vizează aceeași succesiune a defunctei mamă a pârâților în litigiu,(care sunt fii acestei defuncte, decedată la 19.03.2005, respectiv descendenți direcți, calității necontestate în cauză).

Așadar, în dosar este bine dovedită donația sumei indicate, în anul 1995, de către defunctă în favoarea fiicei sale, recurenta reclamantă, potrivit declarațiilor martorilor sus-indicați( și în special sora defunctei și cumpărătoarea casei ), din cuprinsul cărora rezultă clar intenția defunctei la aog ratifica pe recurentă cu suma de 3 milioane vechi, precum și faptul predării efective a acestei sume, cum și cel al realizării unui echilibru între cei doi copii ai săi de către defunctă, care a înțeles să-i lase intimatului pârât întreaga casă în care locuiește și în prezent și la care acesta a efectuat multiple investiții și îmbunătățiri, încât deci în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, deoarece decizia civilă recurată cuprinde toate motivele legale, pe care se sprijină, care motive nu sunt nici contradictorii și nici străine de natura pricinii, după cum aceeași hotărâre atacată nu este nici lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al reclamantei, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil, în sensul rezolvării prezentului litigiu, în limitele investirii instanței, recurenta nedovedind incidența în cauză a motivelor de recurs, invocate, prev. de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg, de

În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, aflată în culpă procesuală, ca parte căzută în proces, recurenta reclamantă va fi obligată să-i plătească intimatului pârât - la cererea acestuia - suma de 1000 lei/RON, cheltuieli de judecată, în recurs, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu împuternicirea avocațială nr. 43/29.08.2009 și chitanța aferentă seria A nr. 21 din aceeași dată, ambele ale Baroului A, aflate la dosarul cauzei de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile de apel nr.272 din 10.06. 2009, pronunțată de Tribunalul Arad - secția civilă - în dosarul nr-.

Obligă recurenta reclamantă de mai sus să plătească intimatului pârât suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. /04.11.2009

Tehnored /04.11.2009

Ex.2

Primă instanță:

Instanța de apel: și

Președinte:Cristian Pup
Judecători:Cristian Pup, Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat

Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 915/2009. Curtea de Apel Timisoara

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 915/2009. Curtea de Apel Timisoara