Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 97/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 97/
Ședința publică din 25 ianuarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții, domiciliat în Târgu-M,-,. 16 și prin moștenitorii, domiciliat în Târgu-M,-, județul M, domiciliată în Târgu-M,-,. 10, județul M, domiciliat în Târgu-M,-,. 14, județul M, domiciliată în Târgu-M,-, județul M și, domiciliată în Târgu-M,-, județul M, împotriva deciziei civile nr.201 din 11 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților, acestea nefiind citate.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în
încheierea din 15 ianuarie 2008 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de 22 ianuarie 2008 și apoi pentru astăzi, 25 ianuarie 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 3126 din 30.06.2006, Judecătoria Târgu Mureșa admis excepția lipsei de interes a reclamantului reconvențional; a admis în parte cererea precizată și formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și; a respins ca fiind formulată de o persoană lipsită de interes cererea reconvențională formulată de; a admis cererea reconvențională formulată de; a constatat că imobilul situat în localitatea Târgu M,-, județul M, înscris în 1156 Târgu M, nr. top 1990, 1989/2, cuprinde o construcție formată din trei apartamente distincte și teren aferent în suprafață de 149 mp.; a dispus înscrierea în foaia de proprietate a cărții funciare a imobilului cele trei apartamente în locul construcției evidențiată formată dintr-o singură încăpere; a constatat că apartamentul situat la etaj, format din 2 camere, 1 antreu, o bucătărie, o și o baie, formează proprietatea exclusivă a reclamantului, care a construit-o împreună cu soția sa; a dispus înscrierea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 2 pe numele reclamantului în cartea funciară; a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 580 de BNP; a dispus suplimentarea masei succesorale constatate prin certificatul de moștenitor nr. 2159/1994 și nr. 39/2003 cu încă un apartamentul situat în Târgu M,-, județul M; a dispus ieșirea din indiviziune asupra celorlalte două apartamentul: 1 și 3 ale imobilului, asupra cărora părțile au câte o cotă de 1/3 parte fiecare, prin atribuirea apartamentului nr. 3, terenului aferent a apartamentului 2 și 3 și a anexelor reclamantului iar pârâtului a apartamentului nr. 1 și a terenului aferent acestuia; a obligat reclamantul să plătească pârâtului 857,7 lei sultă, iar pe pârâtul în favoarea pârâtului a sultei de 36.722,3 lei; a dispus înscrierea în cartea funciară a partajului judiciar și, în fine, a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, cu compensarea parțială a acestor cheltuieli. Ulterior, prin încheierea civilă nr. 3126 din 7 septembrie 2006, Judecătoria Târgu Mureșa dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale din dispozitivul acestei hotărâri, în sensul că la aliniatul 2 al dispozitivului, se va trece că acțiunea civilă a fost formulată și precizată de reclamanții și, iar la aliniatul 8 al aceluiași dispozitiv se va trece că dreptul de proprietate asupra apartamentului 2 va fi înscris în cartea funciară pe numele reclamantului și a soției sale defuncte.
Apelul declarat de și, continuat de moștenitorii, și a fost respins prin decizia civilă nr. 201 din 11 iunie 2007 Tribunalului Mureș și, de asemenea, a fost respinsă aderarea la apel declarată de apelanții, și.
Împotriva acestei decizii și moștenitorii lui:, și au declarat recurs, solicitând casarea celor două hotărâri și, în rejudecare, să se respingă acțiunea formulată de către reclamanții intimați, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În esență, recurenții invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, au susținut nelegalitatea deciziei atacate pentru două motive.
În primul rând, recurenții consideră că cererea reclamanților nu poate fi primită, atâta vreme cât, certificatele de moștenitor eliberate după moartea părinților lor, nu au fost atacate și modificate. În aceste două certificate de moștenitor întocmite după dezbaterea succesorală, se arată fără putință de tăgadă că masa succesorală o reprezintă casa părintească iar cele trei părți, descendenți, au o cotă egală de 1/3 parte fiecare.
În al doilea rând, susțin recurenții, actele depuse la dosar nu sunt în măsură să dovedească fără putință de tăgadă, faptul că, reclamantul și soția acestuia sunt cei care au edificat, pe propria cheltuială, apartamentul nr. 2. La dosarul cauzei există destule înscrisuri care arată că această extindere a fost realizată de către părinții părților.
și au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații au susținut că recursul părților adverse nu reprezintă o critică legală a hotărârii, motivele invocate neputând fi încadrate în nici unul dintre motivele de nelegalitate, prevăzut de art. 304 alin.1 Cod procedură civilă. Ceea ce urmăresc de fapt recurenții este să inducă instanța în eroare, în condițiile în care probele aflate la dosar arată fără putință de tăgadă, faptul că părinții părților au edificat o casă formată dintr-o singură cameră iar ulterior, reclamantul și soția acestuia au edificat extinderea imobilului.
Verificând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate de recurenți, Curtea reține că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
1. Curtea constată faptul că intimații au contestat legalitatea recursului cu care a fost investită, susținându-se că de fapt nu s-au invocat motive de nelegalitate. Cercetând declarația de recurs, Curtea constată că în finalul acesteia, recurenții au menționat temeiul de drept pe care l-au avut în vedere, și anume, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Chiar dacă declarația de recurs nu ar cuprinde temeiul de drept, Curtea totuși este obligată să examineze recursul prin prisma motivelor invocate de recurenți în declarația de recurs, urmând a verifica dacă, astfel, criticile se încadrează în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute la art. 304 alin.1 Cod procedură civilă.
Din analiza declarației de recurs, Curtea reține faptul că recurenții au criticat decizia dată de către instanța de apel pentru că ar fi aplicat greșit dispozițiile legale, schimbând compunerea masei succesorale în condițiile în care s-a emis pentru aceasta un certificat de moștenitor.
În concluzie, Curtea reține că recursul este motivat, în fapt și în drept, expunerea de motive corespunzând cu temeiul de drept invocat.
2. Asupra chestiunilor de fond, Curtea reține că, în fapt, reclamantul și pârâții sunt descendenți în gradul 1, după defuncții și, decedați în martie 1992, respectiv în februarie 1994. În urma decesului celor doi, s-a întocmit un certificat de moștenitor cu nr. 2159/1994, din care rezultă că aveau calitate de moștenitori după primul defunct, soția supraviețuitoare și cei patru copii, G, și, iar după cea de-a doua defunctă, doar cei patru fii, G, și.
Masa succesorală era compusă din imobilul situat în Târgu M,-, cu descrierea casă de locuit și curte în suprafață de 149 mp.
Ulterior, în anul 2003, moare unul din cei patru frați, și anume, moștenitorii acestuia fiind ceilalți trei frați, părțile din prezentul litigiu.
Reclamantul a chemat în judecată pe ceilalți doi frați ai săi susținând că, împreună cu soția sa, au devenit prin edificare proprietarul unei părți din această construcție, ce a făcut obiectul succesiunii, și în consecință, a cerut ca această parte să fie recunoscută ca fiind proprietatea sa, urmând ca restul imobilului să facă obiectul partajului judiciar.
Pe baza probelor din dosar, atât prima instanță cât și instanța de apel, au primit cererile reclamantului, considerând că acesta împreună cu soția sa, sunt proprietari exclusiv ai apartamentului identificat sub nr. 2, în raportul de expertiză.
Curtea reamintește faptul că, dacă unul dintre fii construiește un imobil pe terenul proprietatea părinților săi, sau dacă ridică o anexă la construcția părinților săi, nu dobândește un drept de proprietate asupra acelui imobil sau anexă, ci eventual doar un drept de creanță.
Potrivit dispozițiilor art. 492 și următoarele Cod civil, pe calea accesiunii imobiliare, proprietarul terenului dobândește dreptul de proprietate asupra construcțiilor ridicate de o altă persoană.
În speță, chiar dacă s-ar dovedi, în mod indubitabil că reclamantul împreună cu soția sa ar fi construit acest apartament identificat sub nr. 2, părinții reclamantului dar și a pârâților sunt cei care au dobândit dreptul de proprietate asupra acestei anexe.
de cele mai sus arătate, Curtea remarcă faptul că, la momentul dezbaterilor succesorale, reclamantul nu a contestat în niciun fel dreptul de proprietate a părinților săi asupra întregului imobil, în certificatul de moștenitor nu este descrisă o casă cu o singură încăpere ci, este menționat doar casă de locuit, fără a fi modificat certificatul de moștenitor emis la dezbaterea succesiunii după părinți, nu se poate contesta dreptul celorlalți succesori.
Constatând așadar, greșita aplicare a legii de către celelalte instanțe, în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct.9 raportat la art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte decizia dată în apel, va admite apelurile pârâților și va schimba hotărârea primei instanțe, în ceea ce privește cererile reclamanților de a se constata că ei sunt proprietarii apartamentului nr. 2, aceste cereri vor fi respinse ca neîntemeiate și, în consecință, admițând în parte acțiunea reclamanților va dispune ieșirea din indiviziune asupra întregului imobil compus din 3 apartamente așa cum va fi de altfel readnotat în cartea funciară și, în conformitate cu art. 673 indice 9 Cod procedură civilă, va atribui reclamantului apartamentele 2 și 3, cu anexe, iar pârâtului apartamentul nr. 1.
În privința terenului, pentru că este vorba doar de 149 mp. pentru că suprafața este foarte mică și nu poate fi partajabilă comod în natură, pentru că aproape tot terenul este ocupat cu construcția casă de locuit și anexe, Curtea va dispune ca reclamantul și pârâtul, să rămână în indiviziune forțată, cota pe care aceștia urmează să o dețină asupra imobilului va fi proporțională cu suprafața apartamentelor deținute, și astfel, reclamantul va avea 2/3 din teren iar pârâtul 1/3 din teren.
Pentru că doar cei doi, adică reclamantul și pârâtul, vor primi în urma partajului părți din imobil, în conformitate cu art. 673 indice 5 Cod procedură civilă, vor fi acordate pentru defunctul, sulte, proporțional cu cota primită, astfel va plăti o sultă de 54.483 lei iar pârâtul 9.143 lei.
Cum în cauză părțile au făcut cheltuieli de judecată, cum acțiunea civilă a fost admisă doar în parte, Curtea va dispune compensarea tuturor cheltuielilor de judecată făcute de părți, atât în fond cât și în apel și în recurs, conform art. 274 - 276 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții și prin moștenitorii, și, împotriva deciziei civile nr. 201 din 11 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Mureș.
Modifică în parte decizia atacată, în sensul admiterii apelului declarat de pârâți împotriva Sentinței civile nr. 3126 din 30 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș și menținerii dispoziției privind respingerea cererii de aderare la apel, formulată de reclamanți.
Schimbă în parte sentința civilă atacată astfel:
Respinge cererea privind constatarea dreptului de proprietate al reclamantului și soția asupra apartamentului nr. 2, situat la etaj, precum și cererea privind înscrierea dreptului de proprietate al acestora asupra respectivului apartament în cartea funciară.
Respinge cererea privind suplimentarea masei succesorale stabilită prin certificatul de moștenitor nr. 2159/1994 și nr. 39/2003.
Dispune ieșirea din indiviziune asupra imobilului compus din 3 apartamente cu anexe gospodărești și teren aferent de 1492, astfel:
- atribuie în favoarea reclamantului apartamentele nr. 2 și 3, de la etaj, împreună cu anexele gospodărești și cota de 2/3 parte din teren;
- atribuie în favoarea pârâtului apartamentul nr. 1, situat la parter, împreună cu cota de 1/3 parte din teren.
Menține starea de indiviziune asupra terenului în cotele mai sus precizate.
Obligă reclamantul, prin moștenitori, la plata sumei de 54.483 lei noi, în favoarea pârâtului, prin moștenitori, cu titlu de sultă.
Obligă pârâtul la plata sumei de 9.143 lei noi, în favoarea pârâtului, prin moștenitori, cu titlu de sultă.
Compensează între părți toate cheltuielile de judecată, suportate în fond, apel și recurs.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii instanței de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
3 exemplare
05.02.2008
Jud.fond.
Jud.tr.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
