Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 994/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1926/2005)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 994
Ședința publică de la 11.06.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentele reclamante și și de către recurenta pârâtă, împotriva deciziei civile nr. 480 din 07.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă.
are ca obiect - succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul pentru recurenta pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale nr. 13142/20.10.2008, eliberată de Baroul București (fila 11 dosar), lipsind recurentele reclamante și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 2 iunie 2009, taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei, fiind aplicat și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, de către recurentele reclamante.
Avocatul recurentei pârâte arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul exonerării pârâtei de la plata sumei de 326,44 USD.
În speță, potrivit certificatului de moștenitor nr. 909/14.06.1990, în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului figura suma de 435,36 USD. Fosta Bancă Română de Comerț nu elibera sume de bani din contul titularului decât acestuia sau împuterniciților săi. După deces, se efectuau operațiuni, inclusiv de retragere de numerar din contul unui titular decedat numai în baza certificatului de moștenitor, iar în cazul în care existau mai mulți moștenitori, banca efectua operațiuni în cotele prevăzute în certificatul de moștenitor.
Prin urmare, nu poate fi primită argumentația instanței de apel, potrivit căreia, banca a fost un terț în acest raport juridic și, pe cale de consecință, ar fi eliberat sume de bani fără a ține cont de situația nou intervenită. În fapt, banca este un depozitar al sumelor de bani încredințate și răspunde de integralitatea acestora.
Cu privire la recursul declarat de cele două reclamante, pune concluzii de respingere ca nefondat. În opinia sa, acest recurs este nemotivat. Din lecturarea motivelor de recurs, rezultă că reclamantele nu insistă decât pe cele având legătură cu achitarea taxei judiciare de timbru. Apreciază că, satisfacerea cerinței timbrajului, prin darea în debit, nu constituie în sine un motiv de casare, neavând nici o bază legală, în fond, cerința legală de achitare a taxei judiciare respective este îndeplinită.
Solicită obligarea recurentelor reclamante la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței nr. - din 9 iunie 2009, pe care o depune la dosar.
Depune și concluzii scrise.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față:
Prin decizia civilă nr. 480 A din 07 aprilie 2008, Tribunalul București - Secția a III a Civilă, respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelanta -pârâtă, și de apelantele - reclamante și; a dat în debit pe intimata - pârâtă - reclamantă cu suma de 516 lei, taxă de timbru datorată în primă instanță.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin sentința civilă nr. 5111 din 30 martie 2007 Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis cererea principală formulată de reclamantele - pârâte, și, în contradictoriu cu pârâta - reclamantă; a admis cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată; a constatat că au calitate de moștenitori legali reclamantele - pârât, fiice, cu o cotă de 3/8 fiecare și pârâta - reclamantă, soție supraviețuitoare, cu o de 2/8; a constatat că masa succesorală este compusă din: activ - suma de 435,26 USD, consemnată de către defunct la înainte de încheierea căsătoriei cu pârâta - reclamantă; imobilul construcție apartament cu trei camere, situat în B,-,. 38,. A,. 1. 8, sector 1, cu o valoare fără îmbunătățiri de 113.700 lei/ron; pasiv - suma de 8.667,7 lei/ron, cheltuieli de înmormântare, pomeniri și monument funerar, cheltuită de către pârâta - reclamantă; a constatat că pârâta - reclamantă are un drept de creanță împotriva reclamantei - pârâte constând în contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobil, în valoare de 21.500 lei/ron, precum și în contravaloarea contribuției proprii la plata ratelor imobilului, în sumă de 7.390,5 lei/ron; a dispus ieșirea din indiviziune a părților; a atribuit pârâtei - reclamante în deplină proprietae imobilul situat în B,-,. 38,. A,. 1. 8, sector 1; obligat reclamantele - pârâte la plata către pârâta - reclamantă a sume de 7.390,5 lei/ron, contravaloarea contribuției proprii a pârâtei - reclamate la plata ratelor imobilului, precum și la plata sumei de 6.500,7 lei/ron, cotă parte ce le revine reclamantelor - pârâte din pasivul succesoral; a obligat pârâta - reclamantă la plata către reclamantele - pârâte a sumei de 85.275 lei/ron, cu titlu de sultă; a compensat sumele mai sus arătate și a obligat reclamanta - pârâtă la sultă finală către reclamantele - pârâte de 71.8383,8 lei/ron (35.691,9 lei/ron către fiecare); a obligat pârâta - reclamantă la plata către reclamantele - pârâte a sumei de 163,22 USD, în echivalent lei/ron la data plății (către fiecare dintre reclamantele - pârâte); a luat act că nu s-a solicitat cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate de părți, tribunalul a apreciat ambele apeluri ca fiind nefondate.
În ceea ce privește apelul formulat de pârâta, tribunalul a constatat că toate nemulțumirile acesteia legate de faptul că fiicele defunctului au părăsit țara în perioada regimului comunist și că au pretenții nejustificate față de succesiunea defunctului sunt neîntemeiate în condițiile în care reglementarea juridică a succesiunii legale are ca scop păstrarea patrimoniului în cadrul unei familii, familie din care fac parte și rec1amantele, fiicele defunctului, aspect care nu poate fi contestat.
Faptul că reclamantele au părăsit țara în perioada regimului comunist nu constituie sub nici o formă un caz de nedemnitate a lor sub aspectul reținerii calității de moștenitor.
Critica apelantei privind faptul că reclamantele urmăresc să obțină bani nemunciți a fost nepertinentă, deoarece în situația oricărei succesiuni este vorba de îndreptățirea moștenitorilor la averea persoanei decedate, respectiv la valori patrimoniale pentru a căror dobândire moștenitorii nu au avut nici o contribuție.
În ceea ce privește critica apelantelor - reclamante privind procedura de citare îndeplinită în fața primei instanțe, tribunalul constată că sunt incidente dispozițiile art. 153 Cod de procedură civilă, respectiv "partea care - a fost prezentă la o înfățișare, ea însăși sau prin mandatar, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaște termenul, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanță, prezumându-se că ea cunoaște termenele ulterioare", întrucât cel puțin la termenul din 23 iunie 2007, reclamantele au fost reprezentate în fața instanței prin procurator. În consecință, cum prezumția legală relativă că acestea cunoșteau toate termenele ulterioare nu a fost combătută, tribunalul a reținut această critică ca fiind neîntemeiată.
Într-adevăr la fila 82 se află o cerere de amânare formulată de mandatara reclamantelor pentru imposibilitate de prezentare la termenul din 08 septembrie 2007, cerere care nu a fost discutată la acel termen și care, așa cum rezultă din numerotarea filelor dosarului, a fost atașată ulterior acestui termen. Chiar și așa fiind, pentru apelantele - reclamante nu a existat nicio vătămare deoarece la termenul din 08 septembrie 2007 cauza s-a amânat, drepturile procesuale nefiindu-Ie lezate. Mai mult, tribunalul a apreciat că lipsa pronunțării cu privire la această cerere putea fi invocată doar la următoarea zi de înfățișare, iar nu direct în apel, potrivit art. 108 alin. 3 Cod de procedură civilă.
S-a criticat și faptul că nu a fost respectat principiul contradictorialității cu privire la obiecțiunile formulate de reclamante. Și acest lucru a fost fals deoarece instanța a pus în discuția părților obiecțiunile formulate de reclamante și chiar a constatat nulitatea raportului de expertiză la cererea acestora, la termenul din 29 septembrie 2006, iar pentru raportul de expertiză refăcut nici una dintre părți nu a formulat obiecțiuni. Este la latitudinea părților dacă își susțin oral cererile sau le formulează în scris, însă nu se poate invoca nerespectarea principiului contradictorialității câtă vreme instanța pune în discuția părților toate cererile formulate în scris sau oral. Lipsa reclamantelor după ce au luat termen în cunoștință s-a făcut pe propriul risc, acestea neputându-și invoca propria culpă ca motiv de apel.
Referitor la concluziile expertizei cu privire la evaluarea imobilului, ambele părți au criticat soluția primei instanțe, apelanta - pârâtă susținând că imobilul a fost supraevaluat iar apelantele-reclamante că acesta a fost subevaluat.
La termenul din 16 martie 2007 (următorul termen după depunerea raportului de expertiză re făcut), care era termenul legal, potrivit art. 212 Cod de procedură civilă, pentru formularea obiecțiunilor, pârâta prezentă personal a arătat că nu are obiecțiuni, iar reclamantele au lipsit, pierzând dreptul de a formula obiecțiuni prin neexercitarea acestuia în termenul arătat. În consecință, și această critică este nefondată, cu atât mai mult cu cât nici una dintre părți nu a solicitat efectuarea unei noi expertize în apel.
În ceea ce privește motivele de apel formulat de și depuse la data de 07 decembrie 2007, tribunalul a constatat că s-a invocat faptul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, respective a fost obligată pârâta la plata cotelor cuvenite reclamantelor din suma de 435,26 USD depusă la, în condițiile în care reclamantele au solicitat doar stabilirea cotelor. Sub acest aspect, critica este nefondată deoarece cererea cu care a fost învestită prima instanță avea ca obiect "lichidarea stării de indiviziune, prin individualizare, atribuire și predare efectivă", ar, în condițiile în care s-a reținut că această sumă face parte din masa partajabilă, pentru definitivarea raporturilor juridice dintre părți, era necesar ca instanța să se pronunțe și cu privire la această sumă.
S-a susținut cu privire la această sumă și faptul că au fost aplicate greșit prevederile legale aplicabile contractului de cont curent, deoarece dacă banca a eliberat suma, după decesul titularului, pârâtei, singura răspunzătoare este bancă. Această critică a fost nefondată, deoarece nu s-a făcut dovada că suma a fost ridicată de apelantă. Chiar dacă susținerea ar fi fost reală, apelanta - pârâtă rămâne obligată față de ceilalți moștenitori de a da socoteală de bunurile însușite din masa succesorală, banca fiind terț în acest raport juridic.
În final, s-a afirmat și faptul că dat fiind că defunctul avea un handicap locomotoriu, pe toată durata căsătoriei, apelanta - pârâtă a fost nevoită să contribuie material la îngrijirea acestuia. Această susținere nu a avut legătură cu dezbaterea partajului succesoral, deoarece îngrijirea soțului în timpul vieții sale, este o consecință firească a relațiilor maritale, fără repercusiuni asupra cotelor sau a altor aspecte care țin de succesiune.
La data de 10 martie 2008, peste termenul de depunere a motivelor de apel, apelantele - reclamate și-au completat, la rândul lor, criticile formulate împotriva sentinței. tribunalul a analizat două dintre aceste motive, ca urmare a caracterului acestora de motive de ordine publică.
În ceea ce privește faptul că instanța s-a antepronunțat asupra fondului cauzei la termenul din februarie 2006, prin încheierea de admitere în principiu atunci când a stabilit ca obiectiv al expertizei evaluarea îmbunătățirilor cerute de pârâtă, în condițiile în care pentru existența îmbunătățirilor probele au fost administrate ulterior, tribunalul a constatat sub un prim aspect că o asemenea critică putea fi formulată numai în termenul prevăzut de art. 29 alin. 2 Cod de procedură civilă, respectiv de îndată de a fost cunoscut acest aspect, după termenul din februarie 2006, nefiind admisibilă invocarea direct în apel a acestui motiv. Chiar și așa, pe fondul criticii, tribunalul a constatat că aceasta nu este fondată, administrarea unei probe în condițiile solicitate de părți urmând a fi cenzurată pe fondul cauzei, în raport de restul probelor administrate.
S-a susținut, apreciat tot ca privind ordinea publică, că în mod greșit nu a fost anulată cererea reconvențională ca netimbrată, iar sub acest aspect, fără a fi privit ca motiv de desființare a hotărârii, raportat la dispozițiile art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, s-a dat în debit pârâta - reclamantă cu suma de 516 lei, taxă de timbru calculată potrivit art. 2 din același cat normativ.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs.
Ulterior, au fost repuse în termenul de declarare a recursului și și.
Referitor la recursul declarat de (filele 2 - 4 dosar curte) în esență se susține conform art. 304 pct. 6 și 9 Cod de procedură civilă și art. 312 alin. 3 Cod de procedură civilă că s-a acordat de instanță ceva ce nu s-a cerut, nefiind avute plata cotelor cuvenite, ci doar stabilirea cotelor părți și s-a aplicat greșit legea când a fost obligată recurenta să plătească pentru fiecare intimată, suma menționată de instanță, greșeala fiind din parte instanței de apel obligația intimatei - pârâte de a da socoteală de bunurile însușite din masa succesorală, referindu-se la disponibilul în valută în contul deschis în timpul vieții de defunct al bancă.
Recursul este nefondat.
Așa după cum reiese din acțiunea formulată la Judecătoria Sectorului 1 B, instanța a fost investită cu "partajarea averii succesorale" a defunctului (fila 3 dosar fond).
Judecătoria Sectorului 1 Bas oluționat cauza prin sentința civilă nr. 5111 din 30 martie 2007, cu reținerea succesorilor, a masei partajabile și totodată a și partajat masa succesorală prin sentință (filele 154 - 155 dosar fond).
S-a formulat apel d e (filele 2 - 4dosar apel), care nu a sistematizat motivele și a arătat mai mult că este nemulțumită de suma ce o are de plată ca urmare a partajului.
S-a formulat apel și de, și (filele 10 - 11 dosar ape) în care critică procedura de citare și raportul de expertiză.
Alte critici în apel nu s-au făcut.
Or, în recurs, recurenta invocă art. 304 cpt. 6 Cod de procedură civilă, care vizează situațiile de "plus petită" și de "ultra petita", dar pe care în apel nu le-a expus clar.
Și motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă - prima ipoteză lipsa de temei legal, anume din modul cum este redactată decizia nu se poate determina dacă legea a fost corect aplicată - nefiind confundată cu nemotivarea deciziei - sau încălcarea sau aplicarea greșită a legii cu referire la aplicarea normei generale în locul celei speciale, o normă ce nu este incidentă în speță sau o interpretare greșită a textului de lege corespunzător situației de fapt.
Or, nici-una din aceste critici din motivele scrise nu se regăsesc în decizia recurată (unele nu au formulat obiect de apel art. 304 pct. 6 Cod de procedură civilă) iar celelalte sunt aspecte ce țin de temeinicia deciziei recurate și nu legalitatea acesteia, în sensul art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Ca atare motivele de recurs așa cum au fost formulate de nu pot fi primite și sunt neîntemeiate.
În ce privește recursul declarat, și.
În esență (fila 51 dosar curte) recursul este nesemnat, întemeiat pe art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă se arată că, greșit s-a dispus discutarea timbrajului și darea în debit, și se solicită casarea cu trimitere spre rejudecare pentru motivul prevăzut de art. 304 cpt. 9 Cod de procedură civilă.
Și acest recurs este nefondat.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă (dacă ar fi admis) ar atrage modificarea deciziei recurate și nu casarea cu trimitere.
Ne mai reluând argumentele de al recursul lui (art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă vizează cele două ipoteze - lipsa de temei legal și încălcarea sau aplicarea greșită a legii).
Nici-unul din aceste prevederi referitoare la nelegalitatea deciziei nu se regăsesc în decizia recurată.
De altfel la apel, recurentele au criticat modul de citare și expertiza (probele fiind de esența analizei instanței de apel ce are caracter devolutiv) iar aceste aspecte au fost analizate de instanța de apel.
În consecință, așa cum - au fost formulate în scris, motivele de recurs nu pot fi primite fiind neîntemeiate.
Așa fiind, cum motivele de recurs sunt neîntemeiate, potrivit art. 312 clin. 1 Cod de procedură civilă se vor respinge ca nefondate recursurile declarate.
Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurentele reclamante, și și de către recurenta - pârâtă, împotriva deciziei civile nr. 480 din 07 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
.
2ex./08.07.2009
-3.-;
Jud.1.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Gabriela Sorina Prepeliță
