Superficie. Decizia 103/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - superficie -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 103
Ședința publică din 8 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Dumitrașcu Veronica cu - Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâta Comuna - prin primar și de intervenientul, domiciliat în municipiul C,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 235 din 3 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosarul nr-.
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea ședinței de judecată din 1 aprilie 2009 redactată separat și care face parte din prezenta și când, având în vedere solicitarea apărătorului recurenților de amânare a pronunțării pentru a da posibilitatea atât lui cât și apărătorului ales al intimaților de a depune concluzii scrise la dosar, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 8 aprilie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
La data de 16 septembrie 2004 reclamanta Com Beton SA I, a chemat în judecată Prefectura Județului B - prin prefect și Comuna - prin primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența unui drept de superficie cu privire la suprafața de 7,2 ha teren situat în intravilanul comunei, județul B, pe care sunt amplasate imobilele și structurile industriale proprietatea sa, aparținând punctului de lucru "Balastiera ", cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta arătat că este proprietara activelor (bunuri mobile și imobile) aparținând punctului de lucru "Balastiera ", dreptul de proprietate fiind dobândit prin cumpărare la data de 5 iulie 2004 de la - COM SA B prin procedura de vânzare directă, determinată și aprobată de către B, că activele cumpărate erau sechestrate de organele județene de finanțe, vânzarea făcându-se în interesul Statului Român, că prin preluarea acestor active s-a intrat și în posesia de drept și de fapt asupra terenului pe care se întinde întreaga structură economică și fără de care "Balastiera " nu poate exista și funcționa economic, că deține licența de exploatare pentru cariera de pe râul pentru perioada 2000 - 2020 emisă de Agenția Română pentru Resurse Minerale B, că structura și infrastructura aparținând "Balastierei " (stație de sortare cu 5 benzi transportoare, sistem de alimentare cu apă industrială, posturi trafo, depozite, rețele de acces etc.) se află într-un sistem economic și funcțional structurat după norme tehnologice și standarde specifice, că suprafața minimă de teren pe care se poate desfășura activitatea economică de exploatare, sortare și preluare este de 7,2 ha deși inițial se repartizase o suprafață de 67 ha, că terenul a fost scos în baza avizelor legale din circuitul agricol și dat în folosința și administrarea gratuită a - SA B, fostă B, ulterior B, că balastiera a funcționat încă din anul 1975 și a aparținut B din subordinea Consiliului popular al județului B, că pe terenul dat în folosință s-au executat lucrări de amenajare și s-au edificat construcții, că deținătoarea dreptului de folosință, ultima cronologic, - SA Baf ost executată silit pentru debite cuvenite Statului Român, procedându-se la vânzarea balastierei, că reclamanta a achiziționat acest obiectiv cu prețul de 7.300.000.000 lei (vechi) achitat integral și direct, dar că prin Hotărârea nr. 847 din 30 iulie 2004 Comisiei județene B de aplicare a Legii fondului funciar s-a trecut o suprafață de 19,29 ha teren din extravilanul comunei de la posesorul B la dispoziția Comisiei comunale de aplicare a Legii nr. 18/1991, fără o verificare prealabilă a regimului juridic al acestui teren, pentru atribuirea de parcele locuitorilor comunei în procedura reconstituirii dreptului de proprietate în baza prevederilor Legii 18/1991 și nr. 1/2000. În acest mod, arată reclamanta, s-a adus atingere prin acest act administrativ cel puțin dreptului de superficie pe care îl are, tinzându-se la desființarea punctului de lucru respectiv, contrar prevederilor Legii nr. 31/1990 și a intereselor generale și particulare.
Pârâta Prefectura județului Bad epus întâmpinare la dosar invocând, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a acestei instituții deoarece, în urma abrogării Legii nr. 5/1990, prefectura a încetat să existe ca organ al administrației de stat, pierzându-și totodată calitatea de persoană juridică, iar Legea nr. 215/2001 reglementează doar instituția prefectului.
La data de 19 noiembrie 2004, numitul a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând respingerea acțiunii reclamantului cu motivarea că el este titularul dreptului de proprietate asupra terenului de 7,46 ha, drept dobândit prin cumpărare de la un număr de 7 persoane fizice, că terenul a și fost intabulat, că vânzarea a fost publică, orice persoană interesată putând cumpăra, că în anul 1998 când s-a dobândit terenul nu exista decât o singură stație de sortare care era abandonată iar celelalte bunuri distruse, defecte sau nefolosite și că s-au dat asigurări că întreaga activitate a balastierei va înceta.
Pârâta comuna, prin primar, a formulat la rândul ei întâmpinare în raport de acțiunea reclamantei, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă, cu motivarea că reclamanta nu poate justifica decât un drept de proprietate pentru bunurile (activele) cumpărate, nu și pentru teren, că terenul pe care a fost înființată balastiera a aparținut unor cetățeni din comună anterior cooperativizării, că din acest considerent acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate și li s-au eliberat titlurile de proprietate corespunzătoare, că licența de care face uz reclamanta nu dă drept de proprietate și nu creează un precedent al dreptului de superficie și că eventuala acțiune trebuia îndreptată împotriva proprietarilor. De asemenea, pârâta a mai învederat că - SA B, de la care reclamanta a dobândit activele, a solicitat expres eliberarea titlurilor de proprietate către cetățenii îndreptățiți, pentru a putea cumpăra parcelele de teren și a-și continua activitatea iar pe de altă parte, deși s-a prezentat un istoric impresionant al balastierei, în realitate există doar o construcție birouri aflată în stadiu avansat de degradare, o stație de sortare cu câteva benzi transportoare și un transformator electric.
Prin cererea depusă la 13 decembrie 2004, reclamanta a invocat că din eroare a solicitat introducerea în proces a Prefecturii județului B, în realitate solicitându-se chemarea în judecată a Prefectului județului B care este și președinte al Comisiei județene B de aplicare a Legii fondului funciar și în care calitate a emis nr. 847/2004 care, prin dispozițiile sale, aduc atingere dreptului său de a-și exercita atributele dreptului de proprietate asupra activelor și ale dreptului de folosință asupra terenului aferent.
Prin decizia nr. 883 din 27.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială s-a admis recursul reclamantei și s-au casat hotărârile pronunțate în primul ciclu procesual, trimițându-se cauza spre rejudecare la Judecătoria Botoșani, cu motivarea că litigiul este unul de natură civilă, chiar dacă reclamanta este o societate comercială.
Judecătoria Botoșani, prin sentința civilă nr. 3638 din 10 iulie 2008, respins acțiunea ca nefondată și a admis cererea de intervenție a numitului, respingându-se cererea de intervenție formulată de - SA
S-a reținut în motivare că acțiunea în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111 Cod pr. civilă este inadmisibilă, deoarece s-a solicitat reconstituirea dreptului de superficie fără a se arăta titlul în baza căruia s-a dobândit acest drept real.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie prin aceea că nu s-a observat că există o convenție valabil încheiată cu Statul Român care era proprietarul terenului, convenție care nu a fost anulată, că toate construcțiile din perimetrul respectiv au fost edificate cu bună credință, existând toate avizele și autorizațiile necesare, că dreptul de superficie este transmisibil, el subzistând pe toată durata existenței construcțiilor, că acest drept a fost dobândit prin lege și, chiar dacă s-a schimbat titularul dreptului de proprietate, atribuindu-se parcele de teren unora dintre locuitorii Comunei în aplicarea Legii fondului funciar, dreptul de folosință al reclamantei trebuie protejat.
Prin decizia civilă nr. 235 din 3 decembrie 2008 Tribunalului Botoșania fost admis apelul declarat de reclamantă și a fost schimbată în totalitate sentința în sensul admiterii acțiunii, cu respingerea ca nefondată a cererii de intervenție în interes propriu formulată de.
În motivare s-a reținut că fosta întreprindere socialistă B (Intreprinderea județeană de construcții montaj) a dobândit un drept de administrare directă, constând într-un drept de posesie și folosință asupra terenului pe care este amplasată balastiera, drept care s-a transmis succesorilor acesteia: B, - COM SA B (prin decizia nr. 25 din 24 ianuarie 1991 Prefecturii B) și reclamantei, prin contractul de vânzare directă a activelor productive.
S-a mai reținut că prin Hotărârea nr. 847 din 30 iulie 2004 Comisiei Județene B pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 s-a dispus trecerea suprafeței în litigiu către Comisia Locală, în vederea punerii în posesie a beneficiarilor dreptului de proprietate, ignorându-se complet drepturile reclamantei de utilizator al terenului, situație în care singura modalitate de protejare a drepturilor legale ale reclamantei este recunoașterea unui drept de superficie.
Ca urmare a admiterii acțiunii a fost respinsă ca nefondată cererea de intervenție.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs intervenientul și pârâta Comuna - prin primar.
În motivarea recursului său, intervenientul a arătat că decizia a fost dată cu încălcarea legii sub mai multe aspecte, respectiv lipsa calității procesuale pasive a pârâților, lipsa calității procesuale active a reclamantei, lipsa motivării în drept a deciziei. A susținut că recunoașterea unui drept de superficie doar pe baza unei situații de fapt reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul de superficie poate fi constituit doar prin convenția părților, legat, uzucapiune sau lege. A mai arătat că reclamanta a cumpărat prin procedura vânzării directe o parte din activele " Com" SA B, însă aceasta nu are semnificația juridică a fuziunii sau divizării în sensul Legii nr. 31/1990.
Din actele de vânzare a activelor " Com" SA B rezultă doar vânzarea unor clădiri, fără a se prevedea transmiterea unor licențe de exploatare sau drepturi de posesie și folosință asupra unor parcele de teren, motiv pentru care consideră întemeiat recursul așa cum a fost formulat.
La rândul său, pârâta Comuna - prin primar a criticat decizia pentru nelegalitate, arătând că nu s-au indicat motivele în drept pe care se întemeiază soluția. A mai arătat că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nefiind proprietara terenului în litigiu, cum nici societatea reclamantă nu are calitate procesuală activă deoarece în urma vânzării directe nu a dobândit nici un drept real privitor la terenuri.
Reclamanta a depus la dosar întâmpinare (39 dosar recurs) prin apărător, solicitând respingerea recursurilor, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că instanța de apel a făcut o apreciere judicioasă asupra tuturor chestiunilor de fapt și de drept, reținând corect că este vorba de existența unui drept de superficie cu privire la cele 7,2 ha teren, imperios necesar exploatării balastierei.
A subliniat faptul că terenul în litigiu nu poate face obiectul legilor fondului funciar, fiind destinat exploatațiilor nisipului și pietrișului și că schimbarea regimului juridic al terenului nu se poate face decât prin hotărâre de guvern. A mai arătat că reclamanta deține dreptul de exploatare, că plătește statului drept de redevență pentru teren și că are o convenție valabilă în acest sens cu Statul Român care a produs și produce efecte juridice.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele: Balastiera a aparținut - din anul 1975 - Intreprinderii Județene de Construcții Montaj B, iar după evenimentele din anul 1989, prin Decizia nr. 25 din 24.01.1991 a Prefecturii B, a fost înființată " COM" SA B, care a preluat întregul patrimoniu al fostei întreprinderi de stat.
Ca urmare a acumulării de datorii la bugetul de stat de către " COM" SA B, Bas cos la vânzare o parte din activele acestei unități, printre care și Balastiera, care a fost cumpărată de societatea reclamantă.
Prin Legea nr. 15/1990 s-a instituit cadrul legal prin care fostele intreprinderi economice de stat se transformau în societăți comerciale prin preluarea activului și pasivului respectivelor unități. În vederea aplicării acestei legi, pentru cazul specific al terenurilor, s-a emis nr.HG 834/1991, care, în art. 1 arată: "Terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului d e resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organelor administrației locale de stat, de către autoritatea publică județeană".
Hotărârea Guvernului nr. 834/1991, menționată mai sus, se aplică nu numai societăților comerciale cu capital de stat, ci tuturor societăților comerciale, dispoziție reluată și în Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, astfel că în raport de acest aspect, societatea reclamantă avea posibilitatea demarării formalităților în vederea obținerii unui certificat de atestare a dreptului de proprietate.
Conform art. 8 din această hotărâre de guvern, până la data eliberării certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, societățile comerciale beneficiază de un drept de folosință, pentru care achită o taxă.
Reclamanta susține că desfășoară activități și folosește terenul în litigiu în baza de exploatare nr. 2585/2001, obținută de " Com" SA B pe o perioadă de 15 ani, obiectul acestei licențe constituindu-l concesionarea dreptului de exploatare a resurselor și rezervelor de nisip și pietriș din perimetrul de exploatare. Din cuprinsul actului menționat mai sus, rezultă că titularul licenței are acces, în condițiile legii, la terenurile și suprafețele necesare desfășurării activităților miniere, prevederile licenței urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a hotărârii guvernului privind aprobarea acesteia.
Chiar dacă reclamanta invocă Ordinul nr. 89/10 mai 2006 al Agenției Naționale pentru Resurse Minerale care prevede transferul unor drepturi în favoarea sa vizând Licența de exploatare nr. 2585/2001, aceasta nu constituie un act juridic de cedare a posesiei și folosinței terenului, ci doar concesionarea dreptului de exploatare a resurselor aflate pe acest teren.
În această situație, cum acțiunea în constatare întemeiată pe disp. art. 111 Cod pr. civilă presupune preexistența unui drept, se impune ca reclamanta să dovedească dobândirea dreptului de superficie prin una din modalitățile consacrate în doctrină, în acord cu dispozițiile art. 492 Cod civil, respectiv convenția părților, legat, uzucapiune sau lege.
Instanța nu poate înlocui, prin hotărâre judecătorească, dobândirea dreptului de superficie prin una din modalitățile arătate mai sus, fără a aduce o atingere gravă dreptului de proprietate al persoanei în contradictoriu cu care se recunoaște dreptul de superficie.
Nefiind îndeplinite condițiile art. 111 Cod pr. civilă, în mod corect prima instanță a respins ca nefondate pretențiile reclamantei, motiv pentru care Curtea, în temeiul art. 312 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, va admite ambele recursuri, va modifica decizia tribunalului și va respinge ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 3638 din 10 iulie 2008 Judecătoriei Botoșani, pe care o va menține.
În temeiul art. 274 Cod pr. civilă, obligă reclamanta să plătească recurenților suma de 720 lei cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâta Comuna - prin primar și de intervenientul, domiciliat în municipiul C,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 235 din 3 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosarul nr-.
Modifică în totalitate decizia civilă nr. 235A din 3 decembrie 2008 Tribunalului Botoșani.
Respinge ca nefondat apelul declarat de - SA I împotriva sentinței civile nr. 3638 din 10 iulie 2008 Judecătoriei Botoșani, pe care o menține.
Obligă reclamanta - "COM-" SA I să plătească recurenților și Comuna - prin primar suma de 720 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud fond
Jud apel
Tehnored.
2 ex./8.04.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
IV. Caracterizarea cererii în raport de care s-a soluționat pricina - superficie
II. Soluția în apel - admis apelul,schimbă în tot sentința,respinge cererea de intervenție în interes propriu
III.Soluția în recurs- admis recursurile, respins apelul, schimbat în totalitate decizia în sensul menținerii sentinței primei instanțe
ÎN CIVIL
JUDECĂTORIA II.CURTEA DE APEL SUCEAVA
Sentința nr. 3638/10.07.2008 Decizia nr. 103/8.04.2009
Judecător Dosar nr- Complet: - -
- -
-cu -
II. Tribunalul Botoșani
Decizia nr. 235A/3.12.2008
Judecători
În mod greșit instanța de apel a considerat că este posibilă constatarea unui drept de superficie în favoarea societății reclamante, pe calea acțiunii întemeiate pe disp. art. 111 Cod pr.civilă, atât timp cât nu s-a dovedit dobândirea dreptului de superficie prin una din modalitățile consacrate în doctrină, în acord cu disp. art. 492 Cod civil, respectiv convenția părților, legat, uzucapiune sau lege.
S-a mai reținut că instanța nu poate înlocui, prin hotărâre judecătorească, dobândirea dreptului de superficie în modurile arătate mai sus, fără a aduce o gravă atingere a dreptului de proprietate al persoanei în contradictoriu cu care se recunoaște acest drept.
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Andrieș Catrinel, Dumitrașcu Veronica
