Superficie. Decizia 1063/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.1063
Ședința publică de la 15 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 476 din 06 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- prin care s- respins apelul împotriva sentinței civile nr.3990 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect superficie.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă și intimatul pârât.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurenta reclamantă; prin serviciul registratură, recurenta reclamantă a depus note de ședință și taxa de timbru, după care;
Intimatul pârât a depus, în copie legalizată, sentința civilă nr.8782 din 29.05.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei civile nr.50 din 13 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului, conform motivelor scrise, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului și schimbării în parte a sentinței civile, astfel încât întinderea dreptului de superficie să fie de 345,68 mp, conform variantei a II-a din raportul de expertiză întocmit la fond de expert.
Intimatul pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
La data de 19.04.2005 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul său de superficie asupra terenului în suprafața de 1100 mp, teren intravilan situat în comuna u, județul D cuprins în nr. 212-44697/31.05.1996 emis pe numele pârâtului, defalcat astfel: 290 mp in 7, 159 cu vecinătățile: N -, E - i, S -, V - Cc 158; 810 mp in 7, 158 cu vecinătățile: N -, E - A 159, S -, V - Dj 605, teren pe care sunt amplasate construcțiile (bunuri comune) care au format obiectul partajului dintre părți.
În motivare arată că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 10.07.1982 și împreună au construit o casă de locuit și anexe. Prin decizia civilă nr. 4011/06.12.2001 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 12579/CIV/2001 s-a pronunțat divorțul dintre părți, decizie definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1721/16.04.2002 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 2035/CIV/2002. De asemenea s-a pronunțat și partajul de bunuri comune dintre părți, dispunându-se ieșirea din indiviziune cu privire la construcțiile realizate în perioada căsătoriei, acțiune de partaj ce a format obiectul dosarului nr. 9509/2002 al Judecătoriei Craiova în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 4553/23.04.2003 rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului ce a format obiectul dosarului nr. 6383/CIV/2003 al Tribunalului Dolj, cât și prin respingerea recursului ce a format obiectul dosarului nr. 6831/CIV/2004 al Curții de APEL CRAIOVA. Prin această sentință s-a atribuit pârâtului camera nr.1 din casa de locuit, garajul si din fântână, iar reclamantei i s-au atribuit camerele nr. 2,3,4,5 din casa de locuit și anexa, cotețul de porci, magazia și din fântână, construcții identificate în schița topo anexată raportului de expertiză efectuat în dosarul de partaj.
A mai arătat reclamanta că nu poate pune în executare această hotărâre întrucât pârâtul profitând de situația juridică a terenului (bun propriu al acestuia) îi îngrădește folosința și accesul la aceste construcții cât și la administrarea si conservarea lor; acesta a montat gard de scândură înalt de 2 chiar pe scara imobilului (scară ce îi asigură accesul la camerele 2,3,4,5), obturându-i astfel vederea la stradă, precum și accesul la fântână; pârâtul a mutat gardul curții (din sârmă) spre Nord, îngrădindu-i si mai mult accesul de la poarta gospodăriei până la casă, rămânând o alee cu o lățime de aprox.50 cm.
Pârâtul a depus la dosar întimpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În întimpinare a arătat că prin hotărârea judecătorească rămasă definitivă prin respingerea recursurilor s-a pus capăt stării de codevălmășie, fiecare primind o parte din construcții. Mai arată că este proprietar în exclusivitate al terenului pe care sunt edificate toate construcțiile. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul său de proprietate asupra construcțiilor atribuite prin partaj reclamantei, urmând ca pârâtul să o despăgubească pe aceasta potrivit regulilor accesiunii imobiliare artificiale, optând pentru despăgubirea la valoarea materialelor si manoperei de la data edificării construcțiilor.
Prin sentința civilă nr. 3990 din 19.03.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul. A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul.
S- constatat dreptul de superficie al reclamantei, asupra suprafeței de teren de 224 mp, din comuna, jud.D, trecut în nr. 159-44693/31.05.1996 emis de Comisia Județeană D pentru Legea 18/1991, conform variantei I întocmită in raportul de expertiză realizat la dosar.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 322 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic.. cu privire la suprafața minim necesară reclamantei pentru accesul la construcții, la calea publică și la utilizarea optimă a construcțiilor ce au revenit reclamantei în proprietate în urma acțiunii de partaj bunuri comune, omologând în acest sens varianta I din raport
Față de cererea reconvențională a pârâtului, privind constatarea dreptului său de proprietate asupra construcțiilor atribuite prin partaj reclamantei potrivit dispozițiilor art. 166 pr.civ. si art. 1201 civ. instanța a constatat și reținut că operează excepția autorității de lucru judecat, respingând-
Împotriva sentinței civile nr.3990/9 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiovaa declarat apel reclamanta, criticând-o pentru -litate și netemeinicie. Reclamanta arătat că în mod greșit fost eliberat titlulde proprietate nr. 212-44698 pe numele pârâtului, având în vedere că la data emiterii acestuia, tatăl pârâtului era în viață, iar pârâtul nu avea calitatea de moștenitor conform art. 653 Cod Civil.
A susținut apelanta că titlul de proprietate este greșit, ca urmare a aplicării necorespunzătoare dispozițiilor art. 23 din Legea nr.18/1991.
Apelanta a mai invocat faptul că prima instanță nu i-ar fi acordat un drept de superficie astfel cum a cerut, conform prevederilor Codului familiei, respectiv de din teren și că servitutea de 1,5m în fața verandei, precum și de la poartă până la intrarea în casă este insuficientă, realizându-se pe o potecă doar prin acces cu piciorul.
Legat de această critică, apelanta a susținut și faptul că, în fața magaziei aflate în partea de est, a solicitat o suprafață de 345, dat fiind că pentru depozitarea lemnelor este necesar ca accesul la aceasta să se realizeze cu tractorul și nu cu piciorul.
Totodată, a invocat imposibilitatea realizării accesului în casă, ca urmare a amplasării în fața ușii de la intrare a unui gard cu înălțimea de 2 m și a susținut că varianta a II-a a raportului de expertiză răspunde mai bine solicitărilor sale.
Prin decizia civilă nr.476 din 6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, apelul a fost respins ca nefondat. A fost obligată apelanta la 300 lei RON cheltuieli de judecată, către intimat.
S-a reținut că susținerile apelantei cu privire la pretinsele vicii ce ar afecta valabilitatea titlului de proprietate emis pe numele intimatului nu prezintă relevanță în prezenta cauză, în cadrul căreia instanța nu a fost învestită cu o acțiune în constatare nulitate sau anulare titlu de proprietate, ci în constatarea dreptului de superficie.
Cât privește susținerea apelantei, în sensul că se impunea constatarea dreptului de superficie pe J din terenul curți-construcții, potrivit dispozițiilor Codului Familiei, s-a reținut că astfel de prevederi nu sunt cuprinse în actele normative în vigoare.
Disp. art.30 Familiei nu sunt aplicabile în cauza de față, întrucât vizează numai dreptul asupra bunurilor ce au regim juridic de bun comun, nu și asupra bunurilor proprii ale unuia dintre soți, cum este cazul terenului curți construcții proprietate exclusivă a pârâtului, astfel încât dreptul de superficie nu poate fi constatat pe J teren, potrivit cotei de reținută ca fiind contribuția foștilor soți la dobândirea bunurilor comune.
Referitor la susținerea apelantei în sensul că suprafața pe care a fost instituit dreptul de superficie este insuficientă pentru accesul la locuință și la anexa magazie, tribunalul a constatat că dreptul de superficie presupune doar existența unui drept de proprietate asupra construcției și a unui drept de folosință asupra terenului pe care aceasta este amplasată și asupra celui din jurul construcției absolut necesar folosirii acesteia.
Instanța de fond nu a fost învestită cu o acțiune în constituirea unei servituți de treceri pentru a-i crea reclamantei o cale de acces la locuință și la toate celelalte anexe, cu luarea în considerare dispozițiilor art.616 și urm. Cod Civil, ci o acțiune în constatarea dreptului de superficie.
În raport de obiectul cererii introductive, suprafața de 224 pe care s-a propus constatarea dreptului de superficie conform variantei nr.1 a raportului de expertiză, însușită de instanță, este suprafața care face posibilă exploatarea corespunzătoare construcțiilor, în acest sens fiind și concluziile expertului care concluzionat că suprafața de 224. este cea minimă necesară utilizării optime a construcțiilor și include chiar și o cale de acces cu lățimea de 1,5
Criticile apelantei legate de amplasarea în fața ușii de la intrarea în locuința sa a unui gard cu înălțimea de 2 au fost respinse de tribunalul cu motivarea că, deși reclamanta a făcut referire în cererea introductivă la faptul că pârâtul ar fi ridicat un astfel de gard, nu a formulat o cerere de obligare a acestuia la desființarea gardului, astfel încât nu pot fi luate în considerare criticile sale din apel pe acest aspect.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs reclamanta, reiterând criticile formulate în apel.
Recursul este fondat sub aspectul întinderii dreptului de superficie.
La stabilirea întinderii dreptului de superficie se impune a se ține seama de suprafața necesară exploatării în bune condiții a construcțiilor ce sunt proprietatea celui care pretinde recunoașterea unui asemenea drept.
În speță, prin raportul de expertiză efectuat la fond, expertul a propus două variante referitor la întinderea suprafeței de teren ce ar trebui să fie afectată de un drept de superficie în favoarea recurentei reclamante, respectiv 224 mp și 345,68 mp. Referitor la prima variantă expertul a precizat că aceasta ar fi suprafațaminimănecesară pentru exploatarea construcțiilor.
Având în vedere destinația construcțiilor atribuite la partaj în lotul recurentei - locuință și anexe gospodărești (cotețe pentru creșterea de animale, magazie lemne) precum și locul situării acestora, respectiv mediul rural, Curtea constată că toate aceste construcții formează o veritabilă gospodărie țărănească pentru a cărei exploatare este absolut insuficientă suprafața recunoscută prin sentință cu titlu de superficie. De asemenea, faptul că încălzirea locuinței are loc cu lemne face necesară o suprafață de teren mai mare pentru utilizarea în condiții normale a locuinței. Astfel fiind, se impune a fi modificate hotărârile pronunțate în cauză, în sensul stabilirii dreptului de superficie în varianta a II-a propusă de expert, pentru suprafața de 345.68 mp teren ( din care 67,36 mp teren situat sub construcții, alee acces și teren aferent construcțiilor 278,32 mp).
Restul criticilor formulate de recurentă sunt nefondate.
Analizarea unui eventual drept de coproprietate al reclamantei cu privire la terenul pentru care solicită stabilirea unui drept de superficie nu face obiectul litigiului de față; instanța, prin cererea de chemare în judecată promovată de recurentă la 19 aprilie 2007, nu a fost învestită cu un asemenea capăt de cerere; dimpotrivă, prin formularea cererii de stabilire drept de superficie s-a recunoscutimplicitcalitatea pârâtului de proprietar exclusiv al terenului. Cu toate acestea, întrucât titlul de proprietate emis pe numele pârâtului pentru teren a fost eliberat în timpul căsătoriei părților, instanța de recurs a suspendat la 12 februarie 2009 judecarea cauzei de față, până la soluționarea definitivă a dosarului nr-, dosar în care recurenta a pretins că este coproprietară a terenului alături de intimat și a solicitat partajarea acestuia. Prin sentința civilă nr. 8782/2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia nr. 50/13 martie 2009 de către Tribunalul Dolja fost respinsă acțiunea, stabilindu-se că intimatul este proprietar exclusiv al terenului.
La stabilireaîntinderiidreptului de superficie nu prezintă relevanță faptul că părțile au fost soți și nu au incidență prevederile art. 30 din Codul familiei.
Cât privește eventualul gard amplasat de intimat pe scara imobilului, se constată că referitor la acesta prin acțiune nu s-a formulat nici un fel de cerere (nu s-a cerut demolarea, deplasarea acestuia pe un alt amplasament, reducerea înălțimii acestuia etc), situație în care în mod corect instanțele nu s-au considerat învestite cu vreo cerere referitor la acest gard, apreciind că descrierea unor aspecte de fapt de pe teren a fost făcută numai ca argument în justificarea cererii de stabilire a dreptului de superficie.
În temeiul art. 312 Cod pr. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 476 din 06 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Modifică decizia.
Admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.3990 din 19.03.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința în sensul că întinderea dreptului de superficie este de 345,68 mp. teren, conform variantei a II-a din raportul de expertiză întocmit la fond de expert, fila 73 din dosarul de fond, delimitat de punctele topografice 1,2,3,4,5,6,7,8,14,12,11,9,1.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.jud.
Tehn.2 ex
27.10.2009
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Paula Păun, Tatiana Rădulescu
