Superficie. Decizia 199/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 199
Ședința publică de la 28 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 374 din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 3421 din 10 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect superficie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurentul pârât CONSILIUL LOCAL PRIN PRIMAR și intimatul reclamant asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Apărătorul intimatului reclamant a depus o schiță a terenului și întâmpinare, pe care le-a comunicat reprezentantului recurentului pârât.
Nu s-a solicitat termen pentru observarea actelor noi depuse.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul recurentului pârât CONSILIUL LOCAL PRIN PRIMAR a arătat că prin " loc înfundat" se înțelege un teren care fiind înconjurat de terenurile altor proprietari, nu îngăduie proprietarului o ieșire la calea publică. A susținut că trebuie să se aibă în vedere imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică, existența căii de acces propusă de Consiliul Local înlăturând fără nici un dubiu caracterul "absolut" și noțiunea de "loc înfundat". A precizat că nu se poate justifica crearea unei alte căi de acces atât timp cât există una, iar caracterul periculos și inconvenientele stabilite de instanțele de fond pot fi înlăturate printr-un efort minim, cheltuiala ocazionată fiind cu mult mai mică decât pagubele ce le-ar putea produce crearea unei noi căi de acces.
A solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei astfel încât calea de acces pentru intimatul pârât să se realizeze conform propunerii făcute de instituția pe care o reprezintă și depune concluzii scrise în acest sens.
Avocat pentru intimatul reclamant, a susținut că servitutea de trecere fiind o servitute legală, există în favoarea oricărui loc înfundat, fie el îngrădit sau neîngrădit, clădit sau neclădit, sau rural, ea putând exista în sarcina oricărui fond alăturat cu un loc înfundat, chiar în sarcina unui fond aparținând domeniului public; servitutea de trecere ca orice servitute privește fondul și nu persoana.
A arătat că în sensul art. 616 Cod procedură civilă, prin noțiunea de loc înfundat se înțelege nu numai locul care nu are nicio ieșire absolută la calea publică ci că se realizează cu grave inconveniente, este periculoasă sau este insuficientă în raport de natura și exploatațiile fondului.
A precizat că anterior CAP-ului tot terenul a aparținut familiei reclamantului, dar nu s-a mai putut reconstitui în baza Legii 18/1991 dreptul decât pentru suprafața de 2460 mp, restul fiind ocupat de școală.
S-a susținut că dacă s-ar fi acceptat punctul de vedere al recurentului ar fi însemnat ca trecerea să se facă pe terenul unui alt proprietar, respectiv numita, vecina din partea de vest, conform schiței depuse.
A concluzionat că motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 304, criticile privind legalitatea hotărârii și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea adresată și înregistrată la Judecătoria Tg. sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local solicitând instanței ca prin sentința civilă ce se va pronunța să se dispună crearea unei servituți de trecere lată de 5 ce merge din drumul național Tg. - F, spre vest, până la proprietatea sa, compusă din 2 parcele, una de 1288 mp situată în parcela nr. 1438 și alta în suprafață de 1352 mp. situată în parcela nr. 1439, parcele vecine dar care nu au ieșire la calea publică.
Pe baza probelor administrate, Judecătoria Tg., prin sentința civilă nr. 3421 din 10 mai 2007, admis cererea formulată de reclamant si stabilit servitutea de trecere în favoarea reclamantului pe terenul ce face parte din curtea școlii, de la parcelele 1438 și 1439 la calea publică pe o lungime de 92 m și o lățime de 5, acest teren fiind vecin la nord -DN.66, S- terenul reclamantului, V- curtea școlii si la -.
Pentru a pronunța această sentință, instanța reținut că autorii reclamantului au cumpărat la data de 15 martie 1954 de la numita un teren în suprafață de 5400 mp, situat în V satului, terenul fiind preluat de către stat, iar ulterior în baza 18/1991, moștenitorilor lui li s- reconstituit dreptul de proprietate pentru 3,0176 ha conform titlului nr. - din 31 mai 2004, și în acest titlu este inclusă și suprafața de 2460 mp ce se regăsește în contractul de vânzare - cumpărare încheiat la data de 15 martie 1954, diferența până la 5400 mp neputând fi restituită deoarece fost inclusă în domeniul public si în prezent este în administrarea Școlii Generale.
Că, din raportul de expertiză rezultat că terenul reclamantului în suprafață de 2460 mp situat în parcelele 1438 si 1439 se regăsește în actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1034 din 27 martie 2006, în lotul atribuit reclamantului și este loc înfundat, reclamantul neavând ieșire la calea publică.
Totodată mai reținut instanța că pârâtul Consiliul Loc. a propus ca servitutea de trecere să fie constituită asupra unei porțiuni de teren lată de 4 si lungă de 30 m, servitute situată între grupul social și Școala., însă dacă s-ar constitui servitutea conform acestei variante, grupul sanitar al școlii ar fi practic izolat de restul terenului aparținând școlii și această cale de acces nu ar fi suficient de sigură pentru elevi, având în vedere că servitutea are la bază necesitatea ca reclamantul să se deplaseze cu utilaje agricole pe terenul proprietatea sa care să fie astfel exploatat, situație în care aceste utilaje ar putea să treacă pe terenul școlii și pe durata în care elevii și-ar desfășura cursurile.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâtul Consiliul Local și Primarul com., criticând- pentru nelegalitate si netemeinicie în sensul că în mod greșit instanța a respins acțiunea, fără a lua în considerare și varianta propusă de reprezentanții Primăriei având în vedere că terenul aparține domeniului public și sunt incidente disp. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
S-a mai arătat că instanța nu a respectat dispozițiile art. 618 si art. 634 civil, având in vedere că la constituirea unui drept de servitute trebuie să se țină seama și de interesul celui ce urmează să suporte consecințele și nu să se ia în considerare numai interesul celui care va beneficia de dreptul de trecere.
În dezvoltarea motivelor s-a mai susținut că reclamantul solicitat această servitute pentru trecerea ocazională cu mijloace auto, respectiv mașini agricole, iar riscul la care face trimitere instanța de fond privitor la elevii școlii, poate exista și în situația folosirii căii de trecere stabilită de instanță; interpretarea dată de instanță dispozițiilor art. 13 al.1 din 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acestora este eronată, întrucât servitutea solicitată nu este compatibilă cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate.
Prin decizia nr.374 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apel.pârât Consiliul Local împotriva sentinței civile nr. 3421 din 10 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Tg.J, în dosarul nr-.
S-a respins ca inadmisibil apelul declarat de, împotriva aceleiași sentințe.
S-a reținut că terenul proprietatea reclamantului este loc înfundat în sensul prev. de art.616 cod civil și singura cale de acces la drumul public este cea propusă de expert, varianta solicitată de pârât nefiind de natură a prezenta siguranță pentru elevii școlii, întrucât izolează grupul sanitar de restul terenului afectat curții unității de învățământ.
În baza art.299 Cod pr.civilă împotriva deciziei Consiliul local a declarat recurs, reținând că pentru caracterizarea fondului dominant ca " loc înfundat" se are în vedere imposibilitatea absolută de ieșire la calea publică, condiție ce nu este îndeplinită în speță cu privire la terenul reclamantului, datorită faptului că în zonă există deja o cale de acces folosită de proprietarii parcelelor învecinate.
Trecerea solicitată de reclamant are caracter ocazional, astfel că nimic nu ar împiedica folosirea căii de acces propusă de pârât, fără riscul nesiguranței pentru elevii școlii.
Totodată pentru ca accesul în această variantă să nu mai fie considerat impracticabil, se poate reconfigura grupul social existent, realizându-se calea de acces prin spatele acestuia, modalitate ce implică prejudicii mai mici decât cele rezultate ca urmare a stabilirii servituții în modalitatea reținută de instanță.
Examinându-se criticile formulate, se constată nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Prin loc înfundat, în sensul prezentat de art.616 Cod civil se înțelege acel loc care nu are ieșire la calea publică, textul făcând referire la imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică, dar el trebuie să-și găsească aplicarea și în cazurile în care această ieșire ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasă, instanței revenindu-i competența de a aprecia asupra dificultăților pe care le prezintă o anume variantă de stabilire a servituții de trecere, în raport de circumstanțele speței.
Terenul deținut în proprietate de reclamantul în cauză se învecinează pe latura de sud, est și vest cu alte proprietăți particulare, iar pe latura nordică are ca vecin Școala generală din comuna, fiind așadar "loc înfundat" în sensul prevăzut expres de dispozițiile art.616 Cod civil, adică este îndeplinită condiția imposibilității absolute de ieșire la calea publică.
Ieșirea la drumul amplasat pe latura vestică a Școlii generale nu este un acces direct de la proprietatea reclamantului, ci presupune aservirea unei părți din curtea școlii, destinată să permită ieșirea la o cale de acces aparținând Primăriei.
Din dispozițiile art.618 și 634 Cod civil rezultă că la constituirea acestui drept de servitute trebuie să se aleagă trecerea prin locul ce ar pricinui cea mai redusă pagubă proprietarului fondului aservit.
Condiția ca trecerea să fie făcută pe calea cea mai scurtă de ieșire la drumul public, rezultată din dispozițiile legale în materie nu trebuie interpretată excesiv, ci prin raportare la finalitatea urmărită de constituirea acestui dezmembrământ al dreptului de proprietate, și avându-se în vedere ca modalitatea de stabilire a servituții să cauzeze cele mai puține prejudicii, atât pentru proprietarul celor două fonduri, cât și eventual pentru terți.
Chiar dacă varianta propusă de pârât reprezintă calea cea mai scurtă de acces, ea prezintă grave inconveniente în privința folosinței utile a dependințelor unității de învățământ, separând grupul social de restul curții, ceea ce creează premizele nesiguranței pentru elevi, interesul asigurării unei folosințe normale și lipsite de riscuri a utilităților primând față de cele ale proprietarilor fondurilor dominant și respectiv aservit.
În consecință, întemeiat s-a apreciat prin hotărârile pronunțate în cauză că este mai convenabilă asigurarea accesului pe latura estică a curții școlii, astfel că recursul este nefondat și va fi respins conform art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 374 din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 3421 din 10 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
14.03.2008
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Tania Țăpurin, Paula Păun
