Superficie. Decizia 837/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 837
Ședința publică de la 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 3: Tania Țăpurin
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 171 din 3 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și sentința civilă nr. 14440 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect superficie.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentând recurentul pârât, și avocat, reprezentând intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul pârât, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 8. A arătat că actul interpretat greșit de instanțe este actul de proprietate al recurentului. În litigiul având ca obiect acțiune în revendicare, raportul de expertiză tehnică a fost realizat în urma măsurătorilor cu ruleta, însă la efectuarea documentației cadastrale pentru întabularea dreptului de proprietate al recurentului măsurătorile au fost efectuate cu instrumente de măsurat performante, în urma acestor ultime măsurători rezultând o diferență de 20. Chiar expertul desemnat în primul litigiu a revenit asupra concluziilor raportului și a spus că hotarul dintre proprietăți este la limita casei intimatei. A arătat că întradevăr există un drept de superficie al intimatei pe suprafața în litigiu. În raport de aceste motive, a pus concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului și respingerea acțiunii.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a arătat că nu s-a realizat o documentație cadastrală, doar o schiță fără cote. În urma acțiunii în revendicare, soțul intimatei a fost obligat să lase în proprietate recurentului suprafața de 219. iar pentru suprafața de 3,17. pe care se află amplasată o parte din casă, i-a fost creat un drept de superficie. A solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 12.07.2006 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul,pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună instituirea unui drept de superficie asupra terenului în suprafață de 219 mp aferent casei proprietatea reclamantei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este proprietara imobilului situat în C,-, compus din 450 mp și casă de locuit cu 3 camere, baie și bucătărie, terenul fiind dobândit de soțul reclamantei, conform Deciziei 81/91 a Prefecturii D iar casa a fost construită în timpul căsătoriei. Conform certificatului de moștenitor nr.39/06.02.2006 reclamanta este unica moștenitoare a autorului, decedat la 28.12.2005.
A mai arătat reclamanta că prin nr. 577/08.06.2004 autorul a fost obligat să lase pârâtului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 219 mp, pe care, însă se află casa de locuit a reclamantei.
Pârâtul a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă arătând că acțiunea prin care se protejează sau valorifică dreptul de superficie este acțiunea confesorie, astfel că instanța nu poate constitui un astfel de drept ci, eventual, îl poate constata.
Pe fondul cauzei pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată deoarece construcția reclamantei nu se află pe terenul proprietatea sa.
S-a arătat că, deși prin raportul de expertiză întocmit în dosarul de revendicare, a rezultat că o parte din terenul revendicat s-ar fi aflat sub o parte din construcție, la întocmirea documentației cadastrale s-a stabilit că granița celor două terenuri trece de-a lungul peretelui casei reclamantei, situație în care pârâtul a fost de acord cu instituirea unui drept de servitute de trecere în favoarea reclamantei pe terenul în suprafață de 19 mp. pentru a se asigura intrarea în locuință de către reclamantă.
În cauză s-a dispus atașarea dosarului nr. 20305/2000 al Judecătoriei Craiova.
Prin sentința civilă nr.14440 din 31.10.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă, constatându-se dreptul de folosință al reclamantei asupra terenului în suprafață de 3,74 mp. pe care este amplasată parte din construcția reclamantei, situat în C,-.
A fost obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 503,6 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta este proprietarul construcției situate în C,-, edificată în anul 1958, împreună cu autorul pe terenul atribuit în proprietate privată prin Decizia 81/1992.
Prin decizia civilă nr.577/08.06.2004 pronunțată de Tribunalul Dolj, autorul reclamantei, a fost obligat să lase în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtului, terenul în suprafață de 61 mp și 219,5 mp individualizat în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert, fiind stabilită servitute de trecere în favoarea autorului reclamantei asupra terenului în suprafață de 81,33 mp (1,5 m/54,22m).
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert (filele 55-59) s-a stabilit că parte din proprietatea reclamantei, respectiv 3,74m ( 0,37mx10,1m) este amplasată pe terenul în suprafață de 219,5 mp pe care autorul reclamantei a fost obligat să-l lase în deplină proprietate și liniștită posesie, pârâtului.
Astfel, prima instanță constatat că reclamanta a dobândit un drept de superficie asupra terenului pe care este amplasată construcția.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelantul-pârât arată că nicio suprafață de teren aflată în proprietatea acestuia nu se află sub clădirea proprietatea reclamantei, deși din actele și lucrările dosarului având ca obiect revendicare a rezultat o situație contrară, acest lucru datorându-se faptului că expertiza a fost efectuată cu ajutorul ruletei.
Arată că, după finalizarea dosarului de revendicare, a procedat la întocmirea actelor de cadastru și, în urma măsurătorilor, a reieșit că linia ce desparte cele două terenuri învecinate se află de-a lungul peretelui de la est al casei proprietatea reclamantei. Întrucât intrarea în această casă se face tot pe la est, a dat o declarație notarială, prin care oferea un drept de servitute de trecere în favoarea acesteia, în suprafață de 19 mp. care a fost și o condiție de intabulare a dreptului său de proprietate.
Arată că, expertiza efectuată de expert, nu a avut în vedere și documentația de cadastru a pârâtului, întrucât nu a depus-o la dosar, însă, ulterior, expertul intrând în posesia acestei documentații, a revenit asupra concluziilor.
In ședința publică din 3.04.2008, instanța a calificat apel calea de atac, dat fiind obiectul material al cererii, neevaluabil în bani.
Părțile nu au solicitat administrarea de alte probatorii.
Prin decizia civilă nr.171 din 03 aprilie 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolja respins apelul declarat de apelantul pârât, împotriva sentinței civile nr. 14440 din - pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
A obligat apelantul pârât la 300 lei, cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a fost investită cu o acțiune prin care se solicita recunoașterea unui drept de superficie. Dreptul de superficie este acel drept real principal dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui teren, care constă în dreptul de proprietate al unei persoane, numită superficiar, privitor la construcțiile, plantațiile sau alte lucrări ce se află pe un teren proprietatea altei persoane, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosință.
În cazul dreptului de superficie, se suprapun două drepturi de proprietate: dreptul de proprietate al superficiarului asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări și dreptul de proprietate asupra terenului al cărui titular este o altă persoană. Dreptul de superficie este un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui teren.
Dreptul de superficie poate fi dobândit prin titlu, uzucapiune sau direct prin lege. Acest drept conferă titularului său atributele de posesie, folosință și dispoziție. Posesia și folosința terenului pe care se află construcția, plantația sau lucrarea respectivă se pot exercita în strânsă legătură și în limitele exercitării dreptului de proprietate care intră în alcătuirea dreptului de superficie.
În speța de față, așa cum bine a reținut prima instanță, reclamanta este proprietara construcției, edificată parțial pe terenul pârâtului, motiv pentru care s-a constatat că sunt întrunite caracteristicile dreptului de superficie, recunoscut astfel de prima instanță (este proprietara construcției și i se poate recunoaște un drept de folosință asupra terenului aferent).
Documentația cadastrală depusă de apelantul-pârât reprezintă o probă extrajudiciară care nu poate fi analizată, întrucât s-ar încălca principiul nemijlocirii care guvernează procedura civilă.
Totodată s-ar putea reține faptul că expertul desemnat de instanță a avut în vedere decizia Tribunalului, pronunțată în acțiunea în revendicare a părților, precum și actele de proprietate depuse la dosar.
Ca un argument în plus s-ar putea reține și faptul că expertul ajunge la aceleași concluzii ca expertul desemnat în dos. nr. 6433/2001, schițele anexe la raport fiind aproape similare. Nu are nici un fel de importanță că reclamantei i s-a recunoscut și un drept de servitute, întrucât cele două drepturi, dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, nu se exclud.
Împotriva celor două hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâtul, motivând în esență că s-a reținut în mod greșit ca fiind sub clădirea reclamantei, o suprafață de teren proprietatea sa. În realitate, nici o suprafață de teren proprietatea pârâtului, nu se află sub clădirea reclamantei, iar situația contrară rezultată din actele și lucrările dosarului având ca obiect revendicarea, se datorează modului în care s-a efectuat expertiza.
Recurentul pârât a făcut trimitere și la alte acte, documentația de cadastru, din care ar rezulta adevărata situație de fapt.
Recursul se va respinge pentru următoarele considerente:
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de recurentul pârât, se constată că în cauză nu subzistă niciunul din motivele de casare sau modificare a hotărârilor, expres și limitativ prevăzute de art.304 pct.1-9 pr.civ.
Recurentul pârât invocă, în motivarea recursului, o altă situație de fapt decât cea rezultată din probele administrate în cauză, între care hotărârea judecătorească pronunțată în revendicare teren, intrată în puterea lucrului judecat și expertiză.
Or, modul de apreciere și interpretare a probelor dosarului și, respectiv, situația de fapt reținută de instanța de fond și apel, nu sunt supuse cenzurii instanței de recurs, întrucât constituie, eventual, motive de netemeinicie a hotărârilor, și nu de nelegalitate, cum impune art.304 pr.civ. pentru promovarea recursului.
Mai mult, situația de fapt reținută prin hotărârea judecătorească dată în revendicare, prin care s-a stabilit în mod irevocabil că o parte din terenul pârâtului se află sub construcția reclamantei, constituie o prezumție legală absolută de adevăr care, potrivit art.1202 civ. dispensă de orice dovadă pe acela în favoarea căruia este făcută, în afară de cazul în care reclamanta ar renunța la prezumția ce operează în favoarea sa, recunoscând o altă stare de fapt, ceea ce nu este cazul în speță.
În consecință, criticile formulate de recurentul pârât, neîncadrându-se în motivele de recurs prev.de art.304 pct.1-9 pr.civ.și neexistând nici motive de nelegalitate de ordine publică, în baza art.312 alin.1 pr.civ. recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 171 din 3 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și sentința civilă nr. 14440 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
21.10.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Emilian Lupean, Tania Țăpurin
