Suspendarea executării silite. Speță. Încheierea 116/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială de Contencios
Administrativ și Fiscal
Dosar nr. - -
ÎNCHEIEREA NR.116/C/2010 -
Ședința publică din 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Marinecu Simona JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de suspendare formulată de petentul domiciliat în localitatea,-, județul B în contradictoriu cu intimatulCABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ LICHIDATOR AL SC SAcu sediul în O, Str. -, nr. 7,. 7, județul B, împotriva sentinței comerciale nr.1848/F/2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiectsuspendare executare sentință.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul personal, lipsă fiind intimatul Cabinet Individual de Insolvență lichidator al SC SA.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că cererea de suspendare este legal timbrată, fiind achitată taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei, prin chitanța nr. CD - BH din data de 27.01.2010 și timbru judiciar de 0,15 lei, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 Cod procedură civilă, petentul a depus la dosar recurs într-un singur exemplar în data de 02.02.2010 prin serviciul registratură al instanței, după care:
Petentul solicită admiterea cererii de suspendare până la judecarea irevocabilă a recursului declarat. Arată că sentința comercială împotriva căreia solicită suspendarea este nelegală și netemeinică, de asemenea menționează că în procesul verbal de finalizare a operațiunii de inventariere a patrimoniului debitorului încheiat de către lichidatorul se arată că diferența în minus ar fi numai de 781 lei, nicidecum de 62.593,08 lei la cât a fost obligat prin sentința atacată.
Instanțapune în discuția părții, în baza art.8 alin.4 și 5 din Legea nr.85/2006 admisibilitatea acestei cereri de suspendare.
Petentul precizează că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții și solicită admiterea cererii de suspendare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂD:
Asupra cererii de suspendare în contencios administrativ, instanța constată următoarele:
Prin Sentința comercială nr.1848/F/14.10.2009, Tribunalul Bihora admis cererea formulată de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență, cu sediul în O,-,. 7, jud. împotriva pârâtului domiciliat în com. -, jud. B și a obligat pârâtul la plata sumei de 62.593, 06 lei, reprezentând pasivul debitoarei
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că cererea propriu zisă reprezintă o formă specială de răspundere civilă delictuală, răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 putând fi antrenată în măsura în care la ajungerea în stare de insolvență a debitorului au contribuit administratorii, cenzorii și oricare alte persoane prin una dintre faptele expres și limitativ prevăzute.
Fiind o excepție de la dreptul de gaj general al creditorilor reglementat de art. 1781 Cod civil, are caracter excepțional putând fi antrenată numai în limitele și în măsura în care sunt întrunite condițiile amintite. Întrucât lichidatorul judiciar a invocat în susținerea cererii sale incidența a trei dintre cazurile prevăzute la art. 138, ele urmează a fi analizate în mod distinct.
Astfel, din examinarea prevederilor art. 138 alin. 1 lit. a ) din Legea nr. 85/2006 a rezultat că antrenarea răspunderii civile delictuale presupunea întrunirea a două condiții: folosirea bunurilor sau creditului unei persoane juridice și crearea unui profit în folosul administratorului sau al unei alte persoane. Întrucât legiuitorul nu a introdus vreo condiție suplimentară, n-a interesat dacă posesia și folosința s-a exercitat cu titlu precar sau ca urmare a ieșirii bunului din patrimoniul persoanei juridice și transferul acestuia în favoarea unei alte persoane.
Din cuprinsul raportului referitor la cauzele și împrejurările care au determinat starea de insolvență a rezultat că debitoarea a înregistrat pierderi începând cu anul 2005 care au crescut progresiv de la suma de 81.208 lei la cea de 240.920 lei în anul 2008. Evoluția negativă s-a reflectat și în activul net contabil care înregistra în anul 2008 un minus de 241.550 lei, astfel încât societatea a avut în mod constant un grad ridicat de îndatorare.
Lipsa performanțelor economice și degradarea accentuată a situației debitoarei impunea în mod normal luarea unor măsuri ce să conducă la stoparea declinului ei. Cu toate acestea în cursul lunilor octombrie-noiembrie 2006 debitoarea a achiziționat mai multe motocoase, un aparat de muls, un generator electric și o coasă rotativă pe care le revinde în aceeași perioadă, iar în cursul anului 2007 cheltuielile angajate pentru desfășurarea activității de bază s-au cifrat la 70.948 lei în condițiile în care veniturile au fost de numai 500 lei.
Raportat la obiectul principal de activitate al acesteia - construcții de clădiri și lucrări de geniu - și la situația în care se afla la acel moment, s-a putut trage concluzia că deciziile luate de către pârât în această perioadă nu au servit atingerii scopului avut în vederea la înființarea Tocmai de aceea, instanța considerând că pe calea unei prezumții simple se poate trage concluzia că bunurile au fost folosite de către pârât în interes personal, astfel încât sunt incidente prevederile art. 138 alin. 1 lit. a ) din Legea nr. 85/2006.
Referitor la fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. c ) a reținut că răspunderea poate fi antrenată dacă persoanele indicate au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți. Textul legal impune întrunirea a două condiții: continuarea activității persoanei juridice care duce în mod vădit la încetare de plăți și realizarea unui profit personal în urma acestei activități. Dispunând continuarea activității debitoarei care întâmpina deja dificultăți începând cu anul 2004 și al cărei pasiv a crescut în mod constant de la un an la altul, pârâtul a urmărit realizarea unui interes personal, astfel încât va reține și incidența textului legal amintit.
În ceea ce privește cel de-al patrulea temei invocat - art. 138 alin. 1 lit. d ) - instanța a reținut că antrenarea răspunderii se poate face dacă administratorii au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Toate cele trei ipoteze au presupus comiterea faptelor cu intenție ce trebuie să fie dovedită prin probe convingătoare ce să ducă la concluzia încălcării prevederilor legale în materia contabilității.
Pârâtul a prezentat lichidatorului judiciar diverse bunuri care nu corespundeau în fapt cu cele consemnate în documentele contabile ( un scaun de birou ergonomic în loc de fotoliu din piele neagră sau un telefon cu fax Panasonic în loc de o centrală telefonică ). Simpla comparare a realității faptice cu mențiunile contabile au condus la concluzia că înregistrarea s-a făcut la o valoare mult mai mare decât ceea ce s-a prezentat de către pârât, fapt ce contravine reglementărilor în materie.
De altfel, pârâtul a procedat la diminuarea activului debitoarei prin scoaterea mai multor mijloace fixe fără ca în prealabil să se fi decis casarea lor. Reducerea acestuia putea avea loc în măsura în care respectivele bunuri nu mai corespundeau din punct de vedere tehnologic activității desfășurate de către debitoare, fapt ce trebuia constatat în prealabil. Tocmai de aceea, instanța a considerat că înregistrările efectuate în contabilitate sunt parțial fictive, iar contabilitatea nu a fost condusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, fiind incidentă ipoteza instituită de art. 138 alin. 1 lit. d ) din Legea nr. 85/2006.
Pe de altă parte, examinarea de ansamblu a dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 a condus la concluzia că antrenarea răspunderii presupune întrunirea tuturor condițiilor generale ale răspunderii pentru fapta proprie prescrise de art. 998-999.civ: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre cele două și vinovăția. Întrucât primul element a fost analizat anterior, iar prejudiciul reprezintă pasivul în cuantum de 62.593, 08 lei urmează a fi examinate celelalte două.
Condiția existenței legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu a rezultat din chiar exprimarea folosită de legiuitor- " La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din următoarele fapte". Ea nu trebuia înțeleasă ca un raport direct dintre cele două, fiind suficient ca fapta ilicită să se înscrie în ansamblul cauzal care a determinat în final producerea prejudiciului. Admiterea soluției contrare ar fi dus la reținerea exclusivă a faptei proxime sau a celei adecvate, ceea ce ar fi contrar situației complexe în care se desfășoară lanțul cauzal.
Așa fiind, instanța a reținut că prin faptele reținute în sarcina pârâtului, acesta a determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență, încălcând obligații elementare pe care le instituie în sarcina oricărui administrator. În aceste condiții, instanța a considerat că și ce-a de-a treia condiție este întrunită.
În ceea ce privește vinovăția, ca element subiectiv al răspunderii civile delictuale, ea a constat în atitudinea pe care autorul faptei a avut-o față de ea și de urmăririle ei la momentul la care a comis- Procedând la neîntocmirea actelor contabile, la folosirea bunurilor în interes personal și la continuarea activității debitoarei aflate în dificultate financiară, pârâtul a avut reprezentarea diminuării patrimoniului debitoarei, rezultat pe care l-a și urmărit. Tocmai de aceea, atitudinea lui îmbracă forma intenției directe, fiind de natură să ducă la stablirea răspunderii civile delictuale în sarcina acestuia.
Față de toate acestea, instanța a admis cererea așa cum a fost formulată.
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță la data de 22.12.2009, recurentul a solicitat suspendarea executării sentinței nr.1848/F/14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor până la soluționarea recursului declarat împotriva acestei sentințe.
În motivarea cererii de suspendare s-a arătat, în esență, că hotărârea a cărei suspendare se solicită este netemeinică și nelegală, că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 pentru a putea fi antrenată răspunderea patrimonială a recurentului și că se impune suspendarea executării hotărârii până la soluționarea recursului pentru a se evita o eventuală executare silită a recurentului care ar fi de natură să pună în pericol chiar mijloacele de trai ale familiei sale.
În ședința publică din data de 04.02.2010, instanța din oficiu a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii de suspendare.
Analizând excepția invocată, Curtea constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin sentința nr. 1848/F/14.10.2009 a Tribunalului Bihor, a cărei suspendare se cere, s-a admis cererea formulată de către lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență și a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 62.593,06 lei,reprezentând pasivul debitoarei SC SA.
Potrivit art.8 al. 4 din Legea nr.85/2006 "Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 si 3 din Codul d e procedura civila, cu modificările si completările ulterioare, hotărârile judecătorului-sindicnu vor putea fi suspendate de instanța de recurs."
Potrivit al. 5 al aceluiași articol "Prevederile alin. (4) nu se aplică in cazul judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului-sindic:
a) sentința de respingere a contestației debitorului, introdusă in temeiul art. 33 alin. (4);
b) sentința prin care se decide intrarea in procedura simplificată;
c) sentința prin care se decide intrarea in faliment, pronunțată in condițiile art. 107;
d) sentința de soluționare a contestației la planul de distribuire a fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe, introdusa in temeiul art. 122 alin. (3)."
Cum hotărârea prin care s-a dispus antrenarea răspunderii patrimoniale în baza art.138 din Legea nr. 85/2006 nu se regăsește printre hotărârile pentru care legiuitorul a prevăzut expres și limitativ posibilitatea suspendării executării până la soluționarea recursului, Curtea văzând prevederile art. 8 al.4 din același act normativ, arătate mai sus, va admite excepția inadmisibilității și va respinge ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării sentinței nr.1848/F/14.10.2009 a Tribunalului Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respingeca inadmisibilă cererea de suspendare a executării sentinței comerciale nr.1848/F/14.10.2009 a Tribunalului Bihor, formulată de recurentul petent, domiciliat în,-, județul B în contradictoriu cu intimatul Cabinet Individual de Insolvență Lichidator al SC SA cu sediul în O, Str. -, nr. 7,. 7, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red.dec.
Judec.fond.
Tehnored./17.02.2010/4 ex.
Emis 2 comunicări - predate la expediție
1. petentul domiciliat în localitatea,-, județul B
2.intimatul Cabinet Individual De Insolvență Lichidator Al Sc Sa cu sediul în O, Str. -, nr. 7,. 7,
Președinte:Marinecu SimonaJudecători:Marinecu Simona, Sotoc Daniela, Filimon Marcela
