Suspendarea executării silite. Speță. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 18/MF
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
Grefier - - -
Pe rol judecarea apelului maritim - fluvial declarat de apelanta pârâtă - - VIENA INSURANCE SA - Sucursala C, cu sediul în C,-, împotrivaSentinței civile nr. 29/MF/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata reclamantă - - SRL, cu sediul în C,-, -B,.C,.45, având ca obiect acțiune în daune contractuale.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 11.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 18.11.2009, 25.11.2009, pentru când:
CURTEA,
Asupra apelului maritim - fluvialde față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 10872/118/04.12.2008 la Tribunalul Constanța, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta - Viena Insurance SA - Sucursala C solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 28.251,98 euro cu titlu de indemnizație de asigurare, iar în subsidiar obligarea pârâtei la plata către armatorul navei a sumei de 3.473,8 euro, către serviciul de pompieri a sumei de 15.909,34 euro, restul sumei urmând să îi revină reclamantei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că a asigurat la pârâtă nava fluvială El, cu polița seria D nr. -/05.12.2007. La data de 21- 22.12.2007, nava a intrat în coliziune cu nava pe canalul Dunăre -, în dreptul localității, ambele nave suferind avarii.
Reclamanta a susținut că pârâta nu a achitat integral despăgubirile solicitate, refuzând la plată următoarele facturi:
- factura nr. /28.12.2007 în sumă de 5.902,4 euro reprezentând contravaloare transport marfă pe ruta - Passau. Pârâta nu a aprobat suma de 2.844,96 euro întrucât a apreciat că valoarea transportului este mai mare decât c/val prestației de încărcare/descărcare de la bordul navei în și din depozitul autorizat ce putea fi realizată. Reclamanta menționează că în portul de ancorare nu exista un depozit corespunzător pentru marfa transportată.
- factura FA-/27.12.2007 în valoare de 664,8 euro reprezentând verificare instalație de guvernare, sumă pe care reclamanta a achitat-o, având în vedere că, în conformitate cu legislația germană, o navă avariată ca urmare a unei coliziuni nu poate fi manipulată de la locul avariei decât de persoane autorizate și după o verificare a elementelor de pilotaj și de siguranță ale navei.
- decontul în valoare de 15.909,34 euro emis de Serviciul de pompieri, în conformitate cu art. 18 din legea procedurii administrative a la intervenția pompierilor din data de 22.12.2007. Asigurătorul a acceptat la plată c/val materialelor utilizate de aceștia, dar a refuzat plata valorii prestației forței de muncă dislocate la locul avariei.
- factura.1/27.03.2008 în sumă de 3.150 euro reprezentând sudura definitivă realizată în condiții autorizate;
- factura în sumă de 11.080 euro reprezentând valoarea reparațiilor la nava avariată, din care pârâta a achitat doar suma de 8.310 euro, restul fiind apreciat că depășește limita răspunderii asigurătorului de 3/4 din suma asigurată.
Totodată, reclamanta a susținut că pârâta a efectuat plata în lei a unor facturi în euro, însă nu la cursul valutar de la data avariei, ci la cel din data plății, rezultând astfel o diferență de 2.949,43 euro pentru suma de 14.336,88 euro achitată la data de 15.07.2008 și de 2.912,88 euro - pentru suma de 14.336 euro.
În privința capătului de cerere formulat în subsidiar, reclamanta a arătat că sumele menționate mai sus trebuie plătite terților implicați în coliziune, dar nu în mod direct, conform art. 10.7 din Condițiile generale.
A mai susținut că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, dar pârâta nu s-a prezentat la convocare, însă a comunicat în scris punctul său de vedere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 942, 969 și 1635 Cod civil, art. 9 și următoarele din Legea 136/1995, OG 9/2000.
În dovedirea acțiunii, au fost depuse la dosar înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinareprin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
- diferența de 2.844,94 euro din factura /28.12.2007 nu a fost achitată, deoarece această cheltuială putea fi evitată prin reîncărcarea mărfii respective pe navă, iar pe de altă parte, suma deja despăgubită depășește cota parte din contribuția navei asigurate la avaria comună;
- suma de 664,8 euro a fost refuzată integral în temeiul art. 2.1 din Condițiile de asigurare, având în vedere că evenimentul asigurat s-a produs ca urmare a blocării cârmei, deci instalația de guvernare a generat incidentul fluvial;
- decontul pentru prestația pompierilor nu a fost plătit în totalitate întrucât pârâta a considerat că a fost exagerat, incluzând și salariile pe oră a înalților funcționari și a funcționarilor medii, precum și 3 facturi nejustificate. Mai mult, la dosar nu există o împuternicire din partea pompierilor prin care să fie emisă o pretenție din partea acestora;
- suma de 3.150 euro a fost refuzată pentru că din documentele depuse la dosar nu rezultă că reparația ar fi în legătură cu evenimentul;
- suma de 2.770 euro reprezintă o depășire a cotei de contribuție la avaria comună ce revine navei;
- diferențele de curs valutar solicitate nu se justifică, întrucât cursul este cel de la data fiecărei plăți, conform art. 11.19 din Condițiile de asigurare.
În dovedirea susținerilor sale, pârâta a depus la dosar înscrisuri.
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri și cu interogatoriul pârâtei.
Prin Sentința civilă nr. 29/MF/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă acțiunea reclamantei și obligată pârâta la plata sumei de 28.251,98 euro, în echivalent lei la data plății, cu titlu de despăgubiri și la plata sumei de 2.477,4 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că nava El este proprietatea reclamantei - SRL și a făcut obiectul contractului de asigurare constatat prin polița seria D nr. - emisă la data de 05.12.2007 de pârâta Vienna Insurance.
Perioada de asigurare era 06.12.2007- 05.12.2008, suma asigurată era de 100.000 euro, iar condiția de asigurare era Condiția A, adică pierdere totală, avarie comună, avarie particulară și răspundere pentru coliziuni în proporție de din valoarea asigurată.
Clauzele din polița de asigurare sunt completate de cele prevăzute în Condițiile generale de asigurare care reglementează, în principal, obiectul asigurării, modul de încheierii a asigurării și a plății primelor de asigurare, începutul și încetarea răspunderii asigurătorului, obligațiile asiguratului, modalitatea de constatare a pagubelor și de stabilire și plată a despăgubirilor.
Totodată, din contractul de asigurare încheiat de părți face parte și anexa care stabilește în detaliu pierderile care sunt acoperite de condiția A de asigurare.
La data de 21.12.2007, nava El, încărcată cu 736,5 tone de șrot soia, a intrat în coliziune pe canalul Dunăre -, la km 64-65, cu nava sub pavilion olandez, în apropierea localității.
Din raportul comisarului de avarie al agenției (filele 128-132) rezultă că s-a inundat pic-prova și camera ramelor alăturată, nava El scufundându-se considerabil, astfel că, la solicitarea pompierilor din, partea din față a navei a fost descărcată, marfa fiind încărcată și transportată în depozite uscată.
Asigurătorul confirmă faptul că a fost avizat despre producerea evenimentului de navigație la data de 22.12.2007.
Pentru efectuarea reparațiilor necesare navei El, dar și cheltuieli adiacente, pârâta a plătit reclamantei cheltuieli în valoare totală de 38.720,31 euro, astfel cum a afirmat prin întâmpinare.
Litigiul dintre părți a fost generat de refuzul pârâtei de a achita integral daunele suferite de reclamantă în urma coliziunii, despăgubiri, care în opinia acesteia din urmă au fost dovedite.
Referitor la suma de 2.844,96 euro refuzată la plată, ce reprezintă contravaloarea transportului mărfii de la - Passau, conform facturii /28.12.2007, pârâta susține, pe de o parte, că această cheltuială putea fi evitată prin reîncărcarea mărfii pe navă, iar pe de altă parte, că depășește cota - parte din contribuția navei asigurate la avaria comună.
Instanța a reținut că pârâta nu a făcut dovada că valoarea transportului respectiv depășea valoarea operațiunii de descărcare și de încărcare a mărfii înapoi pe navă, după efectuarea reparațiilor, cu atât mai mult cu cât nu a probat existența în portul de ancorare a unor depozite corespunzătoare mărfii transportate.
Referitor la cel de-l doilea motiv de refuz, se constată că răspunderea pentru coliziuni este de din valoarea asigurată, adică din 100.000 euro, fiind evident că suma în discuție nu depășește valoarea de 75.000 euro.
II. Pârâta a refuzat plata sumei de 664,8 euro, constând în verificarea instalației de guvernare, cu motivarea că această instalație a generat producerea incidentului fluvial.
Însă, în răspunsul la întrebarea nr. 4 din interogatoriul propus de reclamantă (fila 127), pârâta a precizat că defectarea instalației de guvernare ar fi rezultat din declarația căpitanului navei El, or această ipoteză a fost infirmată de raportul de intervenție întocmit de comisarul de avarie s (fila 131).
III. În ceea ce privește decontul întocmit de Serviciul de Pompieri în valoare totală de 27.556,24 euro, s-a constatat că pârâta a achitat doar suma de 11.646,9 euro, diferența fiind refuzată la plată deoarece în opinia ei este exagerată, cât timp include și salariile pe oră a înalților funcționari și a funcționarilor medii, precum și valoarea a 3 facturi nejustificate. De asemenea, pârâta a susținut că la dosar nu există înscrisuri care să ateste pretențiile pompierilor din.
Instanța a reținut că pentru prestația pompierilor din nu s-a emis o factură, însă din înscrisurile aflate la filele 67-68 rezultă că obligația de plată subzistă independent de existența unei facturi și devine exigibilă la prezentarea unui decont cu evaluarea costurilor, ceea ce s-a și făcut în cauză.
Mai mult, pârâta a achitat parțial decontul Serviciului de Pompieri deși nu exista nici la acel moment o factură, iar pentru aceleași rațiuni ar fi trebuit să achite și diferența de 15.909,34 euro.
În răspunsul la interogatoriu, pârâta a menționat că suma achitată se încadrează în nivelul cotei de contribuție la avaria comună ce revine navei, însă acest punct de vedere nu a fost primit pentru considerentele prezentate deja la punctul
IV. Susținerea pârâtei că suma de 3.150 euro reprezentând contravaloarea lucrării de sudură definitivă nu are legătură cu evenimentul a fost înlăturată având în vedere concluzia comisarului de avarie potrivit căreia firma / a sudat etanș, în condiții dificile, o placă de dublură.
Cu privire la suma de 2.770 euro reprezentând contravaloarea reparațiilor la nava, pârâta a susținut că depășește cota de contribuție la avaria comună, însă această apărare a fost înlăturată deoarece atât polița de asigurare, cât și art. 11.13 din Condițiile generale prevăd, după cum s-a mai arătat, că pentru pagubele produse de nava asigurată altor nave, răspunderea asigurătorului se limitează la din suma asigurată a navei, pe eveniment, or suma asigurată este de 100.000 euro.
VI. Referitor la diferențele de curs valutar pretinse de reclamantă, instanța a reținut că potrivit art. 11.19 din Condițiile generale, plata cheltuielilor efectuate de asigurat în valută se utilizează cursul BNR valabil la data emiterii documentului care atestă cheltuielile efectuate. Or, pârâta a efectuat plata sumelor de 14.336,88 euro la cursul din data plății, respectiv din 15.07.2008, astfel cum a recunoscut prin răspunsul la întrebarea nr. 9 din interogatoriu.
Prin urmare, instanța a apreciat că refuzul pârâtei, în calitate de asigurător, de a plăti sumele pretinse de reclamantă este neîntemeiat, astfel că, în temeiul forței obligatorii a contractului încheiat cu reclamanta, consacrat de dispozițiile art. 969 Cod civil, este obligată să plătească toate despăgubirile dovedite de reclamantă în condițiile art. 1169 Cod civil, după cum s-a arătat la pct. I-VI.
Față de soluția capătului de cerere principal, nu s-a mai impus examinarea pretențiilor formulate în subsidiar.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel, pârâta - Viena Insurance SA - Sucursala care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
În opinia apelantei, prima instanță a nesocotit dispozițiile legale incidente în materie probatorie.
Ca urmare a coliziunii cu nava MS, intimata reclamantă a descărcat marfa pentru a împiedica degradarea acesteia și pentru a permite efectuarea reparațiilor ce se impuneau.
Ulterior, apreciind că depozitarea și reîncărcarea mărfii ar fi, din punct de vedere financiar mai costisitoarea decât transportul acesteia la destinație pe uscat, intimata a dispus efectuarea transportului terestru pe relația - Passau. De asemenea, intimata a afirmat că în portul de ancorare nu există un depozit corespunzător.
Față de aceasta, prima instanță a obligat societatea apelantă la plata integrală a facturii transport marfă nr. /28.12.2007 apreciind că "pârâta nu a făcut dovada că efectuarea transportului depășea valoarea încărcării-descărcării mărfii de pe vapor, cu atât mai mult cu cât nu a putut proba existența în portul de ancorare a unor depozite corespunzătoare"
Consideră apelanta că în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că societatea pârâtă avea sarcina probei unor împrejurări invocate de intimata - reclamantă în susținerea acțiunii cât timp dispozițiile art. 1169 Cod civil, stabilesc expres titularul obligației de probațiune.
Prin urmare, în lumina art. 1169 Cod civil, intimata reclamantă trebuia să dovedească că: transportul mărfii putea fi despăgubit în baza contractului de asigurare nr. D-, că transportul mărfii pe cale terestră este cel mult la fel de costisitor ca și încărcarea-descărcarea și depozitarea acesteia, că în portul respectiv nu există depozite amenajate.
Având în vedere dispozițiile speciale derogatorii ale de asigurare A, solicită apelanta să se constate că nu datorează indemnizație de asigurare pentru cheltuielile de transport al mărfii, acest caz neregăsindu-se în situațiile pentru care asiguratorul acorda despăgubiri prevăzute de art. 1.1 - art. 1.17 din Condiția de asigurare Si aceasta pentru că obiectul asigurării îl formează nava, iar nu marfa transportată. Mai mult, pentru pierderile/degradările suferite de marfă transportată, nu acordă despăgubiri deoarece părțile au convenit situarea acestui caz în sfera "excluderilor de plata despăgubirilor", iar asemenea cheltuieli sunt în sarcina proprietarului mărfii.
De aceea plata parțială a facturii de transport a fost efectuată din eroare, iar obligarea societății pârâte la achitarea diferenței nu are nici un suport legal sau contractual.
Mai arată apelanta că instanța de fond a nesocotit dispozițiile legale speciale în materie navală ( art. 654-657 și 659 Cod comercial).
În speță, ne referim la reglementările speciale privitoare la avariile comune și la modul de suportare a cheltuielilor în aceste cazuri.
După cum a arătat, cheltuielile implicate de salvarea comună a navei și a mărfii sunt considerate avarie comună și se suportă atât de către navă, cât și de către marfa transportată, proporțional cu cota de contribuție a fiecăruia.
Prestațiile serviciului de pompieri, fiind efectuate în vederea salvării navei și a mărfii, fac parte din categoria avariilor comune și urmează a fi suportate în parte de proprietarul navei, în parte de proprietarul mărfii, după cum dispune art. 659 Cod comercial.
Prin urmare este greșită soluția primei instanțe care obligă să suporte integral costul decontului întocmit de Serviciul de Pompieri, în condițiile în care aceasta trebuia suportat, în parte, și de proprietarul mărfii.
De aceea, solicită să se constate faptul că societatea pârâtă și-a achitat partea ce-i revenea din obligația de plată a decontului pompierilor și ca, pentru diferența, acțiunea a fost greșit îndreptată împotriva.
Mai mult, prima instanță a obligat societatea pârâtă la plata diferenței de 15.909.34 euro către asigurat deși acesta nu a făcut dovada achitării sale în avans.
Astfel, intimata reclamantă a solicitat la pct.II din acțiune să se dispună obligarea pârâtei la plata sumelor indicate către terții menționați, iar nu către intimata.
Deci în mod greșit a fost obligată societatea pârâtă la plata sumei de 15.909.34 euro către - SRL cât timp aceasta nu dovedește că ar fi suportat o astfel de cheltuială.
Pentru aceste considerente, contravaloarea sudurii definitive efectuate în vederea salvării navei El (3.150 euro) trebuie suportat în parte de asiguratorul navei, în parte de proprietarul/asiguratorul mărfii, iar soluția primei instanțe care obligă - SA la plata integrală a sumei este greșită deoarece eludează dispozițiile legale incidente în cauză referitoare la suportarea cheltuielilor de reprezintă avaria comună.
Instanța nu a observat Condițiile speciale de asigurare A, întrucât prin cererea de chemare în judecată, intimata reclamantă a solicitat și obligarea societății pârâte la plata sumei de 2.770 euro reprezentând diferența neachitată pentru avariile navei MS și de a căror producere se face responsabilă. În mod greșit s-a făcu raportare la din valoarea reparației acestei nave, când în mod corect trebuia avută în vedere din suma asigurată, după cum prevede art. 11.13 din Condițiile de asigurare. Cu aceeași motivare, prima instanță a obligat societatea pârâtă la plata diferenței de 2.770 euro.
Soluția este greșită deoarece, potrivit art. 11.14 din Condițiile generale, despăgubirile prevăzute în art. 11.13 se plătesc numai dacă părțile nu au convenit altfel.
Or, prin Condițiile speciale de asigurare A, părțile au derogat de la prevederile contractuale generale, stipulând că "va despăgubi asiguratul pentru din orice sumă plătită de asigurat oricărei alte persoane datorită faptului că asiguratul a devenit legal răspunzător de producerea avariilor".
Astfel, întinderea obligației de plată aaf ost corect stabilită prin raportare la din valoarea prejudiciului produs navei MS, iar prima instanță a greșit obligând societatea pârâtă la plata unor sume contrar clauzelor contractuale.
De asemenea, instanța a greșit și prin prisma faptului că a obligat apelanta pârâtă la plata sumei către intimata - reclamantă, cât timp aceasta din urmă nu a dovedit că a despăgubit pe proprietarul navei MS, iar despăgubirea se cuvine proprietarului acestei nave și nu asiguratului - SRL.
Mai mult, însăși intimata - reclamantă a recunoscut că nu a avut posibilitatea de despăgubire a acestuia.
Cât privește pretențiile formulate la punctul 6 din acțiune, arată că intimata nu a observat că intimata reclamantă a efectuat transformările RON-EURO la cursul BNR de la data avariei, într-un prim caz și la cursul din data plății, în al doilea caz, rezultând o diferență de curs valutar echivalentă cu 2912.88 euro.
Față de dispozițiile art. 11.19 din Condițiile generale de asigurare, arată apelanta că este greșită atât soluția primei instanțe cât și susținerea intimatei reclamante care nu observă că raportarea a fost efectuată la cursul RON-EURO din data documentului care atestă efectuarea cheltuielilor, întocmai cum prevăd clauzele contractuale menționate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 Cod procedură civilă, art. 654-677 Cod comercial, art. 970 Cod civil, Legea nr. 136/1995.
La data de 12.10.2009, intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de pârâtă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând apelul prin prisma criticilor aduse, a probelor administrate și în conformitate cu dispozițiile art.295 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă fără echivoc faptul că în data de 21.12.2007 motonava El ce aparține reclamantei, navigând pe canalul Dunăre, la Km 63 amonte s-a înclinat spre babord scurt înainte de întâlnirea cu nava olandeză, care nu a mai putut stopa și s-a ajuns la coliziunea navelor în partea prorei. Cauza producerii pagubei fiind lipsa de grijă a conducerii nautice de pe nava El.
Reiese astfel că pârâta, în calitate de asigurator, trebuie să acopere contravaloarea daunelor rezultate din coliziunea navei asigurate cu alte nave și cheltuielile decurgând din acestea și nu cum a susținut aceasta, contribuția la cheltuielile de avarie comună.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata integrală a contravalorii facturii nr./28.12.2007 în mod corect a apreciat prima instanță că pârâta era cea care trebuia să dovedească împrejurările pe care le-a invocat în susținerea faptului că trebuie să acopere doar o parte din suma solicitată.
Pârâta a susținut că această cheltuială putea fi evitată prin reîncărcarea mărfii pe navă, fără a produce vreo dovadă în acest sens.
De asemenea, suma solicitată nu trebuie raportată la cota parte din contribuția navei asigurate la avaria comună ci trebuie raportată la cota de din valoarea asigurată (100.000 euro) întrucât, după cum am arătat mai sus, pârâta, în calitate de asigurator trebuie să acopere cheltuielile răspunderii pentru coliziuni.
Pentru aceleași considerente ( nu sunt incidente în cauză dispozițiile legale referitoare la repartizarea cheltuielilor ce reprezintă avarie comună ci sunt incidente cele referitoare la răspunderea pentru coliziuni ), va fi înlăturată și susținerea apelantei potrivit căreia contravaloarea sudurii definitive efectuate în vederea salvării navei El trebuie suportată în parte de asiguratorul navei și în parte de proprietarul mărfii precum și cea referitoare la plata prestațiilor serviciului de pompieri.
În ceea ce privește plata sumei de 2770 euro reprezentând diferența neachitată pentru avariile navei, în mod corect prima instanță a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art.11.13 din condițiile generale pentru asigurarea navei, respectiv răspunderea asiguratorului se limitează la din suma asigurată. Conform prevederilor de la pct.1.18.1 din Condiția de asigurare A, despăgubirea de la pct.1.18 va fi în plus față de despăgubirea prevăzută de alți termeni și în nici un caz nu va depăși partea proporțională din din valoarea asigurată a navei în legătură cu o coliziune ( art.1.18.1 lit.b).
De asemenea, în mod corect tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art.11.19 din condițiile generale ale contractului de asigurare, reportat la dispozițiile art.969 civ. și art.1169 civ. obligând pârâta la plata sumei reprezentând diferențe de curs valutar ( între suma aprobată și cea efectiv plătită ).
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art.296 Cod procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelulmaritim fluvialdeclarat de apelanta pârâtă - - VIENA INSURANCE SA - SUCURSALA C, cu sediul în C,-, împotrivaSentinței civile nr. 29/MF/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata reclamantă - - SRL, cu sediul în C,-, -B,.C,.45,ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 25 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond
Tehnored.dec.jud. - -
2ex./ 08.01.2010
07 2009
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis
