Suspendarea executării silite. Speță. Decizia 182/2009. Curtea de Apel Bucuresti

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA COMERCIALA NR:182

Sedința publică din 08 aprilie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Georgeta Guranda

JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu

GREFIER - - -

****************

Pe rol judecarea cererii de suspendare a executării sentinței comerciale nr.11918/07.10.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, formulată de petentul în contradictoriu cu intimatele SC DE VALORI SA și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă petentul personal, lipsind intimatele.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează Curții că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, un set înscrisuri, de către petent.

Petentul personal, învederează că cererea de apel împotriva sentinței nr.11918/2008, are termen la 15.04.2009 în dosarul nr-, aflat pe rolul Secția a VI-a comercială.

Curtea solicită petentului să precizeze cererea, dacă este cerere de suspendare provizorie sau o cerere de suspendare a executării până la soluționarea apelului.

Petentul precizează că în baza art.132 pr.civ. își modifică cererea de suspendare a executării sentinței comerciale nr.11918/07.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în cerere de ordonanță președințială conform cererii de completare a apelului depusă la dosarul cauzei.

Curtea acordă cuvântul petentului pe cererea formulată.

Petentul solicită admiterea cererii, modificarea sentinței atacate, cu obligarea pârâtei la plata pagubei iminente conform art.581 pr.civ.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe Ia 28.01.2008, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC DE VALORI B, solicitând tribunalului ca, prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumelor de 18.473.000 lei cu titlu de pagubă și. 84.975.800 lei, cu titlu de penalități întârziere și beneficiu nerealizat.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esență că SC de Valori B s-a folosit ilegal de identitatea și activele sale pentru a-și însuși pasivul de lichiditate existent la 31.12.2005, al colateralului de active nete pentru care a reținut toate spezele (8 %) în dauna reclamantului în mod fraudulos. Reclamantul precizează că avea obligația de a-I informa cu privire la lichiditatea obținută, precum și cu privire Ia modul fraudulos prin care a obținut datele formale ale reclamantului pentru a deturna lichiditatea obținută ilicit la 31.12.2005.

Reclamantul a susținut.că în acest mod a rezultat o îmbogățire fără justă cauză.

În drept, au fost invocate prevederile art.987, 994, 998-999, 1073-1075, 1084, 1092, art.3 pct.4, art.43, art.370 pct.1 alin.1, 3 și pct.2, art.371, art.372 alin.2 și 3 din Codul comercial.

Pârâta SC DE VALORI B SA a formulat întâmpinare la 07.03.2008 prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, iar în subsidiar admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.

În susținerea excepției calității procesuale active a reclamantului a arătat că reclamantul se referă în cuprinsul cererii de chemare în judecată Ia anumite operațiuni abstracte și se mulțumește să facă mai multe calcule care ar dovedi un presupus prejudiciu pe care, ar trebui să îl acopere pârâta.

Nu reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată care este dreptul pretins de reclamant a cărui nerespectare ar fi imputabilă pârâtei.

Cu privire la cea de-a doua excepție, pârâta a menționat că nu are nicio obligație cu privire la executarea tranzacțiilor ce se.efectuează pe piața de capital și nici cu privire la maniera în care părțile la tranzacție înțeleg să își execute obligațiile.

Rolul cu privire la piața pe care o administrează se limitează la furnizarea unei piețe organizate pentru tranzacționarea valorilor mobiliare, la contribuția la creșterea lichidității valorilor mobiliare prin concentrarea în piață a unui volum cât mai mare de valori mobiliare, la contribuția la formarea unor prețuri care să reflecte în mod corespunzător relația cerere-ofertă și diseminarea acestor prețuri către public.

Atribuțiile pârâtei se circumscriu organizării și administrării acestei piețe. Date fiind atribuțiile legale ale pârâtei cu privire la piața de capital pe care o administrează, nu poate fi acționată în judecată decât eventual, pentru îndeplinirea unor obligații ce țin de organizarea și funcționarea acestei piețe.

Or, pretențiile reclamantului, vizează presupuse tranzacții efectuate pe piața de capital.

La data de 10.03.2008, reclamantul a depus o cerere de ordonanță președintială, întemeiată pe dispozițiile art.581 Cod pr.civ. prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 18473.010 lei, cu titlu de pagubă.

La termenul din 23.05.2008, tribunalul a luat act de renunțarea reclamantului la judecata cererii de emitere a ordonanței președințiale, în conformitate cu dispozițiile art.246 Cod pr.civ. în condițiile în care reclamantul și-a manifestat voința în acest sens la acel termen de judecată.

Prin cererea intitulată "cerere de constatare a calității procesuale active", ce primește calificarea unui răspuns la întâmpinare, reclamantul a menționat că în cauză calitatea procesuală principală a pârâtei SC de Valori SA este dovedită de sigla pârâtei, existentă în dreptul numărului de cont curent - și definit în capitolul 1 art.1 al Regulamentului nr.4 cu privire la tranzacțiile bursiere și la capitolul VI Fapte ilicite. Proprietarul sistemului de Monitorizare a conturilor curente de orice tip existente în Regulamentul nr.4 al, este dovedită de sigla din josul extraselor de cont curent eliberate de către SC de Valori B SA administrat autorizat al pieței spot și a conturilor curente ale investitorilor de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și de rezilierea unilaterală la 28.09.2006 a contractului fără ca reclamantul să fie informat.

La data de 10.03.2008, reclamantul a depus la dosar o cerere "de constatare a nulitătii cererii de întâmpinare și aplicarea procedurii prevăzute de art.87 Cod pr.civ. în susținerea căreia a precizat că pârâta a fost identificată cu rea-credință prin omisiune, existând omisiuni cu privire la constituirea societăților comerciale, pârâta neprezentând ordinele de plată a creantelor și originalul contractului de cont curent.

La data de 01.04.2008, reclamantul a formulat cerere de chemare în garanție a BCR Erste - Bank, prin care a solicitat obligarea chematei în garanție la plata sumei de 6.201.928.000 lei, cu titlu de pagubă.

În motivare a cererii, reclamantul a arătat că "entitățile regulamentare existente în extrasul de cont curent nr.- atât la data de 31.12.2005 cât și la data de 19.01.2006 - în speță SC de Valori B SA - nu pot acoperi debitul de 84.975.800 lei dovedit în acțiunea de chemare în judecată, prin capitalul social al celor doi debitori".

"In Regulamentul nr.4 Capitolul I art.2, pct.12, conturile curente.ale investitorilor, administrate de, au în componență și Instituții Bancare implicit BCR Erste Bank Grup ca presupus al pasivelor extrabilantiere al Grupului comercial din care este parte și BCR SA componenta a extrasului de cont curent nr.-".

La data de 11.04.2008, reclamantul a depus o cerere precizatoare prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 6.225.401.000 lei reprezentând prejudiciu patrimonial produs de această pârâtă, invocând prevederile art.987, 994, 998, 999, 1073-1075, 1084, 1092 cod civil raportat la art.43, 370 și următoarele, art.374 și următoarele Cod comercial.

În motivarea acestei cereri, reclamantul a arătat în esență că, în cauză, contractul sinalagmatic este Programul de Privatizare în. La acest program, reclamantul a subscris plătind integral cele patru acțiuni la 27.03.1995 prin documentul nr.23417 la SC P SA, iar pe verso se observă drepturile acționarilor față de emitent cu privire la repartizarea activului net.

De la 01.01.2006 până la 28.09.2006, când contul curent a fost reziliat unilateral de pârâtă, prin indiciile existente în acest document cu nr.-, a fost soldat prin total atât la tranzacții 337 cât și la numerar prin inexistența comisionului de 8 % pe lichiditate, iar în același document nu mai există profit.

Prin cererea intitulată cerere completatoare formulată la 17.04.2008, reclamantul a arătat că în Regulamentul nr.4 privind Tranzacțiile, Capitolul I, Prevederi generale, art.1, alin.3: " numele proprii includ atât persoana fizică, cât și persoana juridică" dovedind calitatea procesuală activă a SC de Valori B SA, iar prin faptul că este menționată prima calitate procesuală activă.

La termenul din 23.05.2008, chemata în garanție BCR SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de netimbrare/insuficientă timbrare a cererii de chemare în garanție, invocând în acest sens prevederile art.l0 din Legea nr.146/1997, art.61 Cod pr.civ. art.2 alin.1 din Legea nr.146/1997. Totodată, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a BCR SA în susținerea căreia a menționat că Banca Comercială Română SA funcționează cu respectarea principiului specialității capacității de folosință a persoanei juridice, același regim juridic fiind aplicabil și BCR SA.

În aceste condiții legale, fiecare dintre aceste două societăți comerciale, independente funcțional, decizional, patrimonial, are doare acele drepturi și obligații civile/comerciale care sunt în concordanță cu scopul ei, definit ca și obiect de activitate al subiectului de drept civil.

Argumentând excepția inadmisibilității, chemata în garanție a precizat că Instituția chemării în garanție se bazează pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelora care transmit altora, un drept subiectiv, dacă transmiterea se face cu titlu oneros. Obligația de garanție există numai în materie contractuală și în cazul oricărei transmisiuni de bunuri, singura condiție fiind remiterea cu titlu oneros. BCR nu a transmis niciodată un drept subiectiv, într-un raport contractual, către reclamantul.

Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată, precizându-se că cererea de chemare în garanție este un amalgam atât din punct de vedere al motivăriide fapt cât și al motivării de drept, fiind invocate de-a valma solidaritatea pasivă, gestiunea intereselor altuia, răspunderea civilă delictuală, contractul comercial d e cont curent, prepușenia și reprezentarea în comercial.

Din datele furnizate de BCR SA, pretențiile reclamantului, formulate împotriva BCR SA, în legătură cu vânzarea pe piața valorilor mobiliare a unui număr de 337 de acțiuni deținute de reclamant de SC SA, au fost respinse irevocabil, de către Tribunalul București - Secția Comercială, prin sentința comerciaIănr.2215/05.02.2007, pronunțată în dosarul nr-.

pretențiile, acestea au fost de asemenea respinse, pentru autoritate de lucru judecat, prin sentința comercială 450/15.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția Comercială în dosarul nr-.

La termenul din 26.09.2008, tribunalul a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și pasive invocate de părâta SC SA și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a BCR - Erste Bank în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, pentru considerentele expuse prin încheierea de ședință de la acea dată.

La data de 06.10.2008, reclamantul a formulat o cerere de arătare a titularului dreptului, invocând prevederile art.491 Cod pr.civ. asupra a 674 bunuri mobile deținute de reclamant la SC P SA și aflate în gestiunea.

În susținerea acestei cereri, reclamantul a depus la dosar în copie, înscrisuri.

La data de 20.10.2008 reclamantul a formulat o cerere precizatoare a cererii de arătare a titularului dreptului iar la termenul din 07.11.2008, tribunalul a respins această cerere.

Reclamantului i-a fost încuviințată prin încheierea din camera de consiliu din 07.03.2008 cererea de asistență judiciară sub forma scutirii de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, și asistență gratuită printr-un avocat delegat de baroul avocaților.

Tribunalul București - Secția a VI a Comercială prin sentința comercială nr. 11918 din 7.11.2008, a respins acțiunea principală formulată. de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC DE VALORI B SA, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată și a respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamantul împotriva chematei în garanție BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin acțiunea principală, astfel cum a fost precizată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 6.225.401.000 lei, reprezentând despăgubiri, pretențiile reclamantului fiind formulate în legărueă cu efectuarea unor tranzacții pe piața valorilor mobiliare cu privire la un număr de 337 acțiuni deținute de aceasta la SC P SA. Reclamantul a susținut că pârâta s-a folosit de identitatea sa și de activele sale pentru a-și însuși anumite lichidități.

În ceea ce privește temeiul juridic reclamantul a invocat concomitent gestiunea intereselor altei persoane, plata nedatorată, răspunderea civilă delictuală, răspunderea civilă contractuală (făcând referire la contractul de cont curent și contractul de mandat), dar și îmbogățirea fără justă cauză (în acțiunea inițială).

În ceea ce privește gestiunea intereselor altor persoane, aceasta nu este aplicabilă în speță întrucât reclamantul invocă producerea unei pagube, or gestiunea intereselor altor persoane (conform art.987 Cod civil) presupune o operațiune prin care o persoană intervine, în mod voluntar și unilateral, săvârșind acte materiale sau juridice în interesul altei persoane, fără a fi primit acordul din partea acesteia din urmă. O condiție a acestui raport juridic (al gestiuni intereselor altei persoane) o reprezintă utilitatea acesteia, în sensul evitării unei pierderi patrimoniale. Or, ceea ce se reclamă prin acțiune este tocmai un prejudiciu în patrimoniul reclamantului.

Cât privește plata nedatorată, tribunalul a reținut că aceasta presupune îndeplinirea de către o persoană a unei obligații care nu-i incumba, fără intenția dea plăti datoria altuia. Pentru a se naște obligația de restituire, în temeiul acestui fapt juridic licit, trebuie îndeplinite următoarele condiții: 1) să fie efectuată o prestație de către solvens cu titlu de plată; 2) datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic în raporturile dintre solvens și accipiens; 3) plata să fie făcută din eroare. Niciuna dintre aceste condiții nu au fost îndeplinite în speța dedusă judecății, reclamantul nefăcând dovada plății unei sume de bani către, plată care să fie făcută din eroare, pentru a solicita restituirea.

Referitor la răspunderea civilă delictuală, întemeiată pe prevederile art.998-999 Cod civil, tribunalul a constatat că pentru angajarea acestui tip de răspundere se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: 1) existența unui prejudiciu; 2) existența, unei fapte ilicite; 3) existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; 4) existența vinovăției celui care ar fi cauzat prejudiciu.

Deși reclamantul a invocat existența unui prejudiciu nu a probat acest aspect prin probele administrate în cauză, motivarea în fapt a cererii fiind una ambiguă. Modul de calcul expus de reclamant nu explică în mod clar pretențiile afirmate, procentele și sumele menționate negăsind nici un suport probatoriu printre înscrisurile depuse la dosar. Reclamantul a invocat fapta ilicită a pârâtei constând în aceea că s-ar fi folosit de identitatea reclamantului și că ar fi însușit și deturnat anumite lichidități, fără însă a dovedi, în conformitate cu dispozitiile art.1169 Cod civil, împrejurările învederate.

Totodată în cauză, nu s-a făcut dovada existenței unui contract de cont curent sau mandat între reclamant și societatea pârâtă, din care să rezulte un prejudiciu în patrimoniul reclamantului, de Valori neavând nicio obligație referitoare la executarea tranzacțiilor pe piața de capital, atribuțiile sale implicând, în condițiile Legii nr.297/2004, numai organizarea și administrarea acestei piețe.

Reclamantul nu a probat în cauză nici incidenta faptului juridic licit reprezentat de îmbogățirea fără justă cauză în sensul nedovedirii micșorării patrimoniului său ca urmare a măririi patrimoniului. Pe de altă parte, reclamantul a susținut săvârșirea de către partea împotriva căreia și-a îndreptat pretențiile a unei fapte ilicite, actio de in rem verso având un caracter subsidiar, aceasta neputând fi primită dacă se constată existența unei alte acțiuni de realizare a dreptului (răspunderea civilă contractuală/delictuală).

Împotriva sentinței comerciale nr. 11918/07.10.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr- a formulat cerere de suspendarea executării acestei hotărâri.

Cererea a fost înregistrată sub nr-.

La termenul din 8.04.2009 apelantul a aarătat că cererea de apel împotriva sentinței nr. 11918/2008 are termen la 15.04.2009 în dosarul nr- aflat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială și că în prezent în baza articolului 132 Cod procedură civilă și-a modificat cererea de suspendare a executării sentinței comerciale nr.11918/7 octombrie 2008 în cerere de ordonanță președințială așa cum a precizat în scris prin motivele depuse la filele 14-20.

În motivarea cererii de ordonanță președințială, petentul a susținut că a reiterat susținerile din acțiunea introductivă, așa cum a fost ea precizată și modificată în dosarul nr-.

În esență, acesta a solicitat obligarea pârâtelor, în solidar la plata sumei de 6.225.401.000 lei în temeiul articolului 581 Cod procedură civilă.

Curtea verificând actele și motivele dosarului prin prisma motivelor invocate urmează a respinge cererea ca inadmisibilă.

Potrivit articolului 294 Cod procedură civilă, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.

Față de cererea inițială de suspendare a executării sentinței comerciale nr.11918/7 octombrie 2008, instanța a pus în discuția părților precizări privind modalitatea suspendării executării, respectiv suspendarea provizorie sau suspendarea executării sentinței 11918/7 octombrie 2008 până la soluționarea apelului,

Petentul a precizat că a abandonat această cerere și că insistă în soluționarea prezentei cereri așa cum a fost ea modificată și depusă la registratura curții, precizând că solicită obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei mai sus-arătate.

Instanța verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate urmează a reține că petentul a solicitat pentru prima oară în apel obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 6.225.401.000 lei, pe calea ordonanței președințiale, prin schimbarea obiectului cererii cu care a investit Curtea.

Astfel, petentul a solicitat inițial suspendarea executării sentinței comerciale nr.11918/7 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr-, pentru ca ulterior să-și modifice obiectul cererii în ordonanță președințială.

Față de aceste împrejurări și cum instanța de apel nu ar mai putea examina controlul judiciar asupra hotărârii apelate din moment ce schimbarea cauzei în apel ar duce la analizarea altui temei juridic față de cel examinat de instanța de fond și al altei instanțe juridice, cu regim legal distinct față de cel avut în vedere de prima instanță, Curtea va respinge cererea ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă cererea așa cum a fost ea modificată formulată de petentul, cu sediul în,-, Județ C, în contradictoriu cu intimatele SC DE VALORI SA, cu sediul în B,--36 sector 2 și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, cu sediul în B,- sector 3.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică azi 8.04.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - -

GREFIER

- -

Red.Jud.

Tehnored.

5 ex. /3.08.2009

Tribunalul București - Secția a VI a Comercială

Judecător fond:

Președinte:Georgeta Guranda
Judecători:Georgeta Guranda, Minodora Condoiu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Suspendarea executării silite. Speță. Decizia 182/2009. Curtea de Apel Bucuresti