Suspendarea executării silite. Speță. Decizia 232/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Decizia nr.232 / DOSAR nr-
Ședința publică din 14 mai 2009
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian judecător
- - - - președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta " - D" O împotriva încheierii nr.178/com din 15 mai 2008, pronunțate de Tribunalul Bihor - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 7 mai 2009, conform celor consemnate în încheierea din acea zi, iar instanța - în temeiul art.156 alin.2 Cod procedură civilă - a amânat pronunțarea pentru 14 mai 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, suspendarea executării silite pornite în dosarul execuțional al executorului judecătoresc, în baza sentinței nr. 1594/2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare ce face obiectul dosarului nr-.
Tribunalul Bihor, prin încheierea nr. 178/COM/15.05.2008 a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul și cererea de suspendare a executării silite formulată de reclamantă, pentru următoarele considerente:
Excepția invocată de pârât este neîntemeiată, întrucât temeiul de drept al cererii de față diferă de cel invocat în cadrul apelului declarat de către reclamantă în dosarul de fond, în speță aflându-ne în cursul derulării executării silite unde se pot invoca împrejurări ce vizează această fază a procesului, astfel că nu sunt întrunite cerințele art.1201 Cod procedură civilă privind identitatea de obiect, părți și cauză.
Cât privește cererea de suspendare în sine, simpla susținere a reclamantei în sensul că executarea îi aduce grave prejudicii, nu poate fi reținută ca motiv pentru suspendarea unei hotărâri executorii, deoarece tocmai punerea grabnică în executare a titlurilor emise în materie comercială, a fost rațiunea pentru care legiuitorul a înțeles să stabilească în această materie o excepție de la regula instituită în materie civilă și să reglementeze prin art.7208Cod procedură civilă caracterul executoriu al hotărârilor comerciale pronunțate în primă instanță.
Pe de altă parte, într-adevăr, potrivit art.403 Cod procedură civilă până la soluționarea contestației la executare, instanța poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță. Însă pentru a lua această măsură trebuie să se aducă argumente din care să rezulte aspecte de încălcare a normelor procedurale ce guvernează această fază a procesului, respectiv că utilitatea opririi activității executorului judecătoresc este evidentă, ceea ce în speță nu s-a dovedit.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii de suspendare a executării sentinței comerciale nr. 1594/14.12.2007 a Tribunalului Bihor.
În motivarea recursului se susține că argumentele pentru care prima instanță a respins cererea de suspendare sunt neîntemeiate, deoarece contestația la executare nu se referă la nerespectarea normelor procedurale care guvernează executarea silită ci la întinderea și aplicarea titlului executoriu, deoarece în fapt spațiul comercial nu este împărțit, așa cum rezultă din acte.
În realitate, spațiul comercial reprezintă un tot unitar și suprafața acestuia aparține la doi proprietari, respectiv, care este asociat unic și administrator al recurentei, proprietar asupra cotei de 43. și numitului suprafața de 211,84. iar spațiul comercial are o suprafață totală de 151.
Prin urmare, până la soluționarea irevocabilă a întinderii dreptului de proprietate și a amplasării efective a spațiului comercial pentru fiecare proprietar, evacuarea subscrisei societăți este nelegală și abuzivă, întrucât nu se respectă egalitatea de tratament în fața instanței.
Este inadmisibil ca instanța de judecată - chiar și pe calea contestației la executare - "să prefere" ori să apere interesele numai a unuia dintre proprietari în detrimentul celuilalt proprietar.
Toate aceste apărări invocate în cadrul cererii de suspendare au fost înlăturate de către instanța de fond fără nicio motivare. Instanța de fond a ignorat cu desăvârșire temeiul de drept al contestației la executare și implicit motivele de admitere a cererii de suspendare, și s-a mărginit în a analiza dacă executorul judecătoresc a urmat ori nu procedura civilă în materie de executare silită, situație în care hotărârea recurată cade sub incidența dispozițiilor art.304 pct.6 Cod procedură civilă, respectiv instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut.
De asemenea, hotărârea recurată cade și sub incidența dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii referitoare la garantarea dreptului de proprietate indiferent de proprietar.
Potrivit dispozițiilor art.403 alin.1 Cod procedură civilă instanța este ținută să analizeze cererea de suspendare în raport de condițiile impuse de acest articol, respectiv achitarea cauțiunii stabilite de instanță și necesitatea suspendării.
Temeinicia suspendării în materie de contestație la executare nu se analizează numai în raport de procedura urmată de executorul judecătoresc, ci se analizează în raport cu cele invocate prin contestație, în speță prin prisma temeiului de drept invocat, respectiv art.400 și art.4001Cod procedură civilă.
În final, recurenta solicită analizarea cauzei sub toate aspectele.
Intimatul, prin concluziile orale și scrise a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
După închiderea dezbaterilor, la data de 12.05.2009, recurenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, invocând excepția de nulitate a sesizării instanței.
Recurenta susține că nu există nicio hotărâre de învestire a Curții de Apel Brașov cu judecarea prezentului recurs. Chiar dacă a admis cererea de strămutare, instanța trebuia să fie sesizată legal, adică printr-o hotărâre.
În condițiile în care art. 147 Cod de procedură civilă impune întocmirea unei încheieri pentru fiecare termen de judecată, neîntocmirea ei constituie o cauză de nulitate absolută.
În subsidiar, recurenta a formulat concluzii de admitere a recursului.
Examinând cu precădere, în baza art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția nulității sesizării instanței, se constată următoarele:
Așa cum chiar recurenta recunoaște, prin Încheierea nr. 1069/31.03.2009, Înalta Curte de Justiție - Secția Comercială, a admis cererea formulată de recurenta O și a dispus-/111/2008 la Curtea de Apel Brașov. Această încheiere constituie actul procedural de învestire a instanței la care s-a strămutat cauza. În condițiile în care, la data strămutării, cauza nu se afla pe rol, fiind suspendată, ca urmare a dispoziției Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel Oradea nu mai era competentă să repună cauza pe rol în vederea pronunțării unei încheieri, astfel că, în mod corect, a înaintat dosarul, instanței învestite prin încheierea de strămutare, Curtea de Apel Brașov.
Ca urmare, curtea constată că excepția este neîntemeiată, astfel că va fi respinsă nefiind necesară repunerea cauzei pe rol.
Cu privire la motivele de recurs, se constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta reiterează motivele de fond invocate în contestația la executare, criticând încheierea instanței de fond pentru că nu s-a pronunțat asupra acestor motive.
Dar, în cadrul soluționării cererii de suspendare a executării, instanța nu trebuie să se pronunțe asupra motivelor contestației la executare, ci doar să analizeze dacă, în raport de prejudiciul pe care l-ar suferi debitoarea prin punerea în executare a hotărârii dar și de consecințele negative ale suspendării executării, se impune luarea acestei măsuri.
În mod corect prima instanță a reținut că executarea grabnică a titlurilor emise în materie comercială a fost rațiunea pentru care legiuitorul a înțeles să stabilească în această materie o excepție de la regula instituită în materie civilă și să reglementeze caracterul executoriu al hotărârilor comerciale pronunțate în primă instanță.
În faza procesuală a executării silite, regula o reprezintă executarea iar excepția este suspendarea acesteia. De aceea, instanța poate dispune suspendarea numai în cazul unor motive foarte bine justificate, a unor pagube iminente și ireparabile, care în speță nu au fost dovedite.
Pe de altă parte, înscrisurile depuse la dosar nu creează aparența imposibilității punerii în executare a sentinței comerciale nr. 1594/14.12.2007 a Tribunalului Bihor până la lămurirea întinderii și înțelesului acesteia, dimpotrivă, conturează încercarea reclamantei de a tergiversa prin orice mijloc punerea în executare a hotărârii.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 2 Cod de procedură civilă, urmează a se respinge recursul și a se menține hotărârea atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recurenta
Respinge excepția nulității sesizării instanței invocată de recurentă.
Respinge recursul declarat de reclamanta -D împotriva încheierii nr.178/COM/2008, pronunțate de Tribunalul Bihor - Secția Comercială și de Contencios Administrativ la data de 15.05.2008, în dosarul nr-, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Laura
- - - - - -
Grefier
Red.GC/15.05.2009
Dact.LD/18.05.2009/2 ex.
Jud.fond
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Gabriela Comșa, Laura
