Suspendarea executării silite. Speță. Sentința 250/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - suspendare provizorie -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALA, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 250
Ședința publică din 20 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ana Maria Turculeț
Grefier - -
Pe rolul instanței se află pronunțarea acțiunii în contencios administrativ formulată dereclamanta Deal, prin administrator, cu sediul în loc. Deal, jud. B, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B, - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii - cu sediul în B, nr. 5, jud.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 9 noiembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 13 noiembrie 2009, iar apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi, 20 noiembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 4 noiembrie 2009 sub nr-, reclamanta SRL Deal a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii să dispună până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de suspendare introdusă conform art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării procesului verbal nr. IV/6785 și a efectelor acestuia și, pe cale de consecință: suspendarea efectelor deciziei nr. IV/6785 de instituire a măsurilor asigurătorii dispusă în baza acestui proces verbal, suspendarea efectelor măsurilor asigurătorii dispuse în baza acestui proces verbal, în sensul de a dispune ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse prin procesele verbale de sechestru asigurător nr. 2133/23 iulie 2009, 2134/23 iulie 2009, 2140/24 iulie 2009 și radierea din cartea funciară a măsurilor asigurătorii menționate.
În motivare, reclamanta arată că la data de 29 mai 2009 se încheie Raportul de Inspecție Fiscală nr. 6512 emis pentru Carne Com (anexa 2), urmare a verificărilor efectuate la taxa pe valoare adăugată de organele fiscale la Carne Com SA pentru perioada 1 iunie 2006 - 31 ianuarie 2009.
Or, în cuprinsul acestui raport, la Capitolul III - constatări, pct. 2 - taxa pe valoare adăugată, este specificat expres că "s-a verificat realitatea deconturilor depuse în corelație cu datele din fișa de evidență plătitor, balanțele de verificare, registrele de TVA, registrul jurnal, registrul de casă, facturile de aprovizionări și livrări.
Cu privire la TVA aferent raporturilor comerciale al Carne Com SA, raportul de inspecție fiscală constată că Carne Com SA datorează bugetului de stat suma de 3.463.342 lei (incluzând și suma de 975.796 de lei TVA).
La 23 iulie 2009 - urmare a unui control preliminar efectuat la SA în scopul inspecției fiscale generale efectuat de organele fiscale, s-a încheiat un proces verbal de constatare nr. IV /6785 (anexa 0) prin care au fost reținute următoarele:
"În perioada 4 decembrie 2008 - 20 iulie 2009, SA a efectuat achiziții de la Carne COM SA, în sumă totală de 6.111.564 lei, baza impozabilă TVA fiind de 5.135.769 lei cu TVA deductibil - cont 4426 în sumă de 975.796 lei. Prin neevidențierea și nedeclararea TVA colectată în sumă de 975.976 lei, societatea a diminuat obligația TVA de plată cu aceeași sumă. Prin neaplicarea măsurilor de simplificare la achizițiile de la Carne Com SA (căreia i s-a deschis procedura de insolvență), Carne Com SA a înregistrat obligații mai mari cu suma de 975.796 lei, iar SC SA a diminuat obligațiile de plata a TVA cu aceeași sumă".
În aceeași dată, 23 iulie 2009, în baza aceluiași proces verbal de constatare nr. IV 6784, se emit: decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. IV 2134/23 iulie 2009 (anexa 3), procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile 2133/23 iulie 2009 (anexa 4), procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile 2134/23 iulie 2009 (anexa 5), iar la 24 iulie 2009 se emite procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile 2140/24 iulie 2009.
A susținut reclamanta că până la momentul de față, inspecția fiscală nu este finalizată, astfel încât suma pretins datorată nu are caracterul unei creanțe certe, lichide și exigibile, punând reclamanta în imposibilitate de aoa chita în mod valabil.
Aceasta a constituit garanție în favoarea - B, în valoarea creanței estimate ca fiind datorată (în baza avizului de garanție reală mobiliară 2009 - - - ), valoarea constată în baza raportului de evaluare nr. 002/24.09.2009 întocmit de PFA și am înștiințat organele fiscale de aceste aspecte, însă aceștia refuză în continuare să ridice măsurile asiguratorii, deși în cauză sunt date toate condițiile prevăzute de art. 126-127 Cod fiscal.
S-a arătat că sunt întrunite în cauză condițiile prevăzute de art. 14 al. 1 din Legea nr. 554/2004, dată fiind nelegalitatea evidentă a procesului verbal de constatare nr. IV/6785 și a dec./procesului verbal de sechestru subsecvente, precum și faptul că menținerea efectelor acestui proces verbal ar duce în mod inevitabil la eliminarea reclamantei de pe concurențială.
În drept, reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și fiscal ale Codului d e procedură fiscală.
La prima zi de înfățișare instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale raportat la dispozițiile art. 129 alin. 11 și ale art. 172 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Asupra acestei excepții, instanța constată că în virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, reclamanta are dreptul de a determina limitele cererii de chemare în judecată. Aceasta presupune obligația instanței, prevăzută de art. 129 al. 6 Cod procedură civilă, de a se pronunța numai asupra obiectului cererii deduse judecății, instanța neavând posibilitatea de a se pronunța asupra unei cereri ce nu a fost formulată de părțile din proces și care a fost pusă în discuție din oficiu.
Respectarea principiului disponibilității nu induce însă concluzia că instanța ar fi legată de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată invocat de reclamantă. În exercitarea rolului său activ, instanța este chiar ținută să determine cadrul procesual și poate pune în discuție fundamentul raportului juridic dedus judecății și să procedeze apoi la schimbarea calificării juridice a cererii reclamantei.
În speță, instanța apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 129 al. 11 raportat la art. 172 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, față de care competența de soluționare a cererii în primă instanță ar aparține Judecătoriei Botoșani.
Ținând seama însă de faptul că reclamanta, reprezentată prin consilier juridic, a precizat atât cu ocazia dezbaterilor cât și prin concluzii scrise depuse la dosar că motivele de drept în limitele cărora înțelege să se judece sunt prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, insistând așadar în temeiul juridic indicat în cererea de chemare în judecată, instanța apreciază că o eventuală schimbare a acestui temei ar constitui o atingere adusă principiului disponibilității.
Ca urmare, instanța va reveni de la excepția invocată din oficiu și va proceda la soluționarea cererii în raport de temeiul în drept de care se prevalează reclamanta.
Prin procesul verbal nr. IV/6785/23 iulie 2009 (filele 7 - 9 dosar) s-au consemnat constatările efectuate cu ocazia inspecției fiscale generale la reclamanta Astfel s-a reținut că organul de inspecție fiscala a identificat achiziții de carne si subproduse din carne de la CARNE COM SA, jud. B -CUI RO - societate căreia i-a fost deschisa procedura de insolvență conform Legii nr. 85/2006 începind cu data de 04.12.2008.
În cazul achizițiilor din perioada 04.12.2008 - 20.07.2007, SA nu a aplicat masurile de simplificare conform Legii 571/2003 - Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare, art. 160, alin. (2), lit. b), a punctului 82, alin. 3 si 4 din Normele de aplicare a Legii 571/2003, aprobate prin nr.HG 44/2004, respectiv nu a procedat la autolichidarea taxei pe valoarea adăugata.
Societatea in calitate de cumpărător, a înregistrat in evidenta contabila achizițiile de carne prin articolul contabil 371/4426=401 in loc de 371= 401 si 4426=4427.
În perioada 04.12.2008 - 20.07.2009 SA a efectuat achiziții de la CARNE COM SA in suma totala de 6.111.564 lei, baza impozabila TVA fiind de 5.135.769 lei cu TVA deductibil - cont 4426 in suma de 975.796 lei.
Prin neevidențierea si nedeclararea a TVA colectat în suma de 975.796 lei, societatea a diminuat obligația TVA de plata cu aceeași suma.
Prin neaplicarea masurilor de simplificare la achizițiile de la CARNE COM SA (căreia i s-a deschis procedura de insolvență), societatea a înregistrat obligații mai mari cu suma de 975.796lei.
Cu ocazia efectuării inspecției fiscale, organul a identificat indicii privind abateri de la legislația fiscala si contabila, de asemenea si indicii privind existenta unor tranzacții suspecte care urmează a fi instrumentate până la definitivarea inspecției fiscale.
Societatea nu a efectuat inventarierile elementelor de activ si pasiv cu ocazia închiderii exercițiilor financiare 2007 si 2008, pentru mișcările de valori nu întocmește documentele primare specifice, de asemenea pentru consumurile de bunuri materiale in cadrul firmei.
Un fapt deosebit este acela ca societatea a efectuat compensări intre conturile de clienți si furnizori, respectiv de creanțe cu cele de obligații fără respectarea prevederilor OG77/1999 cu modificările si completările ulterioare.
Având in vedere comportamentul contribuabilului, modul de efectuare a tranzacțiilor, existenta de tranzacții posibil suspecte cu societăți comerciale in care exista suspiciunea ca administratorul ar avea diferite interese, constatarea unor diferențe importante de obligații de plata la bugetul centralizat al statului, s-a concluzionat că se impune instituirea de masuri asigurătorii.
Potrivit art. 215 din nr.OG 92/2003, suspendarea executării actului administrativ fiscal poate fi solicitată în condițiile art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ.
Art. 14 din Legea nr. 554/2004, pe care își întemeiază reclamanta cererea, prevede că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Așadar, pe lângă cele două condiții ce trebuie întrunite cumulativ - respectiv paguba iminentă și cazul bine justificat, reclamanta este ținută să dovedească exercitarea recursului administrativ împotriva actului administrativ fiscal cu privire la care se solicită suspendarea.
Or, în speță nu s-a depus de către reclamantă nici o probă în acest sens, din adresa înregistrată la pârâtă sub nr. I/14395 din 20 octombrie 2009 (fila 68 dosar) rezultând că s-a solicitat doar ridicarea măsurilor asiguratorii dispuse în cauză.
Ca urmare, va fi respinsă acțiunea de față ca inadmisibilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘT E:
Revine de la excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu.
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată dereclamanta Deal, prin administrator, cu sediul în loc. Deal, jud. B, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B, - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii - cu sediul în B, nr. 5, jud.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex. 4/21.12.2009
Președinte:Ana Maria TurculețJudecători:Ana Maria Turculeț
