Suspendarea executării silite. Speță. Decizia 260/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 260
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, împotriva sentinței nr. 2265 din data de 10 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta - SRL.
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru intimata reclamantă - SRL, lipsind recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că pârâta DGFP Mas olicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:
Avocat pentru intimata reclamantă - SRL solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin Sentința nr. 2265 din data de 10 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Suspendă executarea deciziei de impunere nr. 320 din 30.06.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice M împotriva - SRL pentru suma totală de 192 735 lei, până la pronunțarea instanței de fond în dosarul nr- al Tribunalului Mehedinți.
Executorie de drept.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că la data de 30 iunie 2009 Direcția Generală a Finanțelor Publice Mae mis decizia de impunere prin care - SRL a fost obligată să plătească suma de 192.735 lei cu titlul de obligații fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală.
Împotriva acestei titlu - SRL a formulat contestație la executare, pe rolul Tribunalului Mehedinți fiind înregistrat nr- cu termen de judecată la 22.10.2009. De asemenea același contestator a solicitat în prezentul dosar suspendarea executării deciziei de impunere, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 14 din legea nr. 554/2004.
Acest text de lege stabilește ca " în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persona vătămată poate să ceară instanței competente suspendarea actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".
Aceste cerințe legale sunt îndeplinite deoarece - SRL contestă în totalitate existența acestor obligații fiscale iar pe de altă parte activitatea sa comercială ar avea de suferit prin indisponibilizarea activelor sale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
In motivare, se invedereaza ca instanta de fond face o confuzie intre suspendarea executarii actului administrativ si cererea de suspendare a executarii silite. Precizeaza recurenta ca ne aflam in situatia reglementata de disp. art. 215 alin.2 din C pr. fiscala.
Pe de alta parte solutia nu este motivata in sensul ca nu se demonstreaza o indoiala puternica asupra temeiniciei actului, iar societatea sa fie amenintata cu vatamare ireparabila, iar cautiunea stabilita de catre instanta de fond este foarte .
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente, dar si din oficiu sub toate aspectele conform art. 304 ind1 C pr. civ, retine urmatoarele.
Prin cererea de chemare in judecata,introdusa de reclamant - SRL, la data de 29 07 2009 s-a solicitat pe de o parte suspendare executare act administrativ conform art. 14 din legea nr. 554/2004, cererea intemeindu-se insa in acelasi timp pe disp. art. 403 alin.1 C pr. civila.
De asemenea, prin concluziile orale formulate de aparatorul reclamantei, consemnate in preambulul sentintei recurate se reia solicitarea de suspendare a executarii silite pana la solutionarea irvocabila a contestatiei la executare.
Reclamantul nu a precizat clar si nici instanta de judecata nu a lamurit obiectul actiunii, in sensul ca se solicita fie suspendarea actelor de executare silita pana la solutionarea contestatiei la executare ce face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului M, in masura in care aceasta a fost pornita in temeiul Deciziei de impunere, fie se solicita suspendarea punerii in executare a Deciziei de impunere odata cu sesizarea in conditiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a organului administrativ emitent, suspendare ce are drept temei art. 14 din legea nr.554/2004.
In acest context este intemeiata critica recurentei referitoare la posibila confuzie intre cele doua institutii: suspendare acte de executare silita pana la solutionare contestatie la executare silita in temeiul art. 403 pr. civ. pe de o parte si suspendare executare act administrativ fiscal in temeiul disp. art 14 sau 15 din Legea nr. 554/2005.
Decizia de impunere, ca act administrativ fiscal,odata ajuns la scadenta si fiind ponita executarea silita in temeiul acesteia un nou regim juridic distinct fata de actul fiscal in sine.
Pe de alta parte, instanta de fond, rezumand motivarea solutiei la a expune textele de lege incidente fara a indica in concret aspectele de fapt specifice cauzei care se subscriu temeiului de drept, nu a realizat o cercetare a fondului cauzei.
Pentru aceste considerente, in temeiul disp. art. 312 alin.3 C pr. civila va admite recursul si va casa sentinta recurata cu rejudecare la aceiasi instanta de fond,Tribunalul
Cu ocazia rejudecarii, se va stabili cu certitudine obiectul judecatii, in sensul ca se contesta actele de executare si se solicita suspendarea in temeiul disp. art. 403 pr. civila ori fiind contestat insusi titlul, actul administrativ fiscal, se solicita suspendarea efectelor acestuia in temeiul art. 14, 15 din legea nr. 554/2004. Se va analiza in raport de obiect competenta instantei de judecata si se vor analiza toate probele si aspectele de fapt ce atrag incidenta dispozitilor art. 14 din legea nr. 554/2004.Se vor avea in vedere si celelalte critici din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, împotriva sentinței nr. 2265 din data de 10 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta - SRL.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond - Tribunalul Mehedinți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2010.
Presedinte Judecator JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
- - - - - -
Grefier
Red.2ex LB
10 Februarie 2010
Președinte:Lavinia BarbuJudecători:Lavinia Barbu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
