Suspendarea executării silite. Speță. Încheierea 31/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
ÎNCHEIERE Nr. 31/CA
Ședința Camerei de Consiliu de la 10 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
Grefier - -
S-a luat în examinarecererea de suspendare provizorie a executăriiDeciziei de impunere nr.219 din 24.11.2008, emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C, inclusiv a Deciziei nr.11/26.01.2009, emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C, până la soluționarea cererii de suspendare formulată în dosarul nr-, de reclamanta - SRL, cu sediul în C, Bd.- nr.131, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, cu sediul în C, Bd.-.- nr.18, județ C și DGFP, cu sediul în C, Bd.-.- nr.18, județ
La apelul nominal se prezintă consilier juridic, pentru reclamanta - SRL, în baza delegației nr. 988/ 10.03.2009, lipsind pârâții.
Procedura fără citare.
Consilier juridic, pentru reclamanta - SRL, precizează că depune la dosar dovada achitării cauțiunii în cuantum de 500 lei, conform recipisei nr.-/1 din data de 09.03.2009, arătând că nu are alte cereri sau excepții de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic, pentru reclamanta - SRL, precizează că sunt întrunite condițiile de admisibilitate pentru suspendarea provizorie a executării, prevăzute de art.14 cu referire la art.15 din legea contenciosului administrativ.
Învederează instanței că, speța face dovada existenței unui caz bine justificat deoarece, rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative atacate, atât timp cât, contractul de licență nu poate fi modificat decât prin acordul părților, prin încheierea unui act scris.
Nu se poate aprecia că, fondul litigiului se prejudecă odată ce, printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului se poate reține că reclamanta nu a fost convocată la negociere și nu poate fi vorba de o modificare a licenței.
Învederează că există contradictorialitate în modul de aplicare a Ordonanței 101/2007, considerând că organul care aplică legea nu trebuie să comită astfel de greșeli, respectiv obligarea reclamantei la plata unei redevențe mai mari decât cea stabilită.
În ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente, arată reclamanta că, pârâții au început executarea, emițând titlu executoriu care înștiințează că în termen de 15 zile urmează să se facă executarea, ori o astfel de măsură este de natură a perturba funcționarea societății, producând un prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza menținerii actelor.
CURTEA:
Asupra cererii de suspendare provizorie a executării actelor administrativ-fiscale, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curții de Apel - Secția contencios administrativ și fiscal, și înregistrată sub nr.320/36/09.03.2009, reclamanta - SRL C în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII C și DGFP, a dedus judecății cererea având ca obiect suspendare provizorie a executării Deciziei de impunere nr.219/24.11.2008 emisă de pârâta MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII C, precum și aDeciziei nr.11/26.01.2009emisă de pârâta DGFP C, în temeiul art.14 cu referire la art.15 din Legea nr.554/2004.
Motivând cererea reclamanta învederează în esență că, în perioada 04.11.2008 - 06.11.2008 a făcut obiectul unei inspecții fiscale din partea pârâtei Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C privind reverificarea modului de respectare a prevederilor referitoare la redevența minieră, în condițiile în care, pârâta mai executase un control similar, cu aceeași tematică, în perioada 08.09.2008 - 07.-10.2008 în baza aceluiași cadru legislativ, respectiv: Legea minelor nr.61/1989; Legea minelor nr.85/2003 cu modificările și completările aduse prin HG nr.1208/2003, privind aprobarea Normelor pentru aplicarea legii minelor; OUG nr.101/2007 de modificare a Legii nr.85/2003 și Ordinul nr.74/2004 modificat și completat prin Ordinul nr.211/2007.
Susține reclamanta că, pârâta a procedat la aplicarea neunitară a prevederilor Legii minelor nr.85/2003,în sensul că, cele două controale s-au materializat prin soluții diferite, în condițiile în care au aplicat același cadru normativ, aceleiași situații de fapt,astfel:
- la pct.3.3 al primului proces verbal de control financiar din 08.10.2008 se precizează: "pentru cantitățile de șisturi verzi extrase din perimetrul - cu Izvorul II, pentru care este emisă Licența de exploatare nr.2454/2001, se datorează bugetului general consolidat al statului o redevență minieră de 2%, din valoarea producției minieră realizată, în conformitate cu prevederile art.31 al.1 din Legea minelor nr.61/1998";
- în conținutul celui de-al doilea Raport de inspecție fiscală nr.32777/24.11.2008 la pct.3.2, aceeași pârâtă, prin același inspector, precizează că: "societatea calculează redevența minieră eronat în cotă de 2%, în baza prevederilor art.31 al.2 din Legea minelor nr.61/1998, astfel cum este stabilit prinlicențele de concesiune pentru exploatare nr.2453/2001 și nr.2454/2001 și resemnate în anul 2004 ".
Arată reclamanta că, este în necunoștință de cauză în referire la modul de interpretare al legislației față de constatările făcute prin celor două acte de control, cu atât mai mult cu cât, urmare apariției Ordinului nr.211/2007 reclamanta a raportat trimestrial autorității competente cantitatea de piatră exploatată și procentul în baza căruia a calculat și plătit redevența datorată de 2%, raportări acceptate de.
Susține reclamanta că, dacă aceste raportări trimestriale contraveneau prevederilor Ordinului nr.211/2007 autoritatea competentă era datoare/obligată să nu accepte cuantumul redevenței și să solicite reclamantei a face dovada necesității aplicării unui procent de 10% pentru calculul și plata redevenței.
Se învederează că, punctul de vedere al autorităților competente -, Ministerul Finanțelor Publice, Direcția de Control Financiar din cadrul ANAF - ce rezultă din corespondența intervenită între aceste instituții, precum și din cea intervenită între instituțiile nominalizate și reclamantă (exemplu: adresa nr.-/18.08.2008 și nr.-/04.11.2008), este în sensul că,redevența minieră se achită în condițiile stabilite prin licențele de exploataredeoarece, până în prezent nu s-a realizat renegocierea condițiilor prevăzute în licențe șinu s-a încheiat un act adițional de modificare a acestora în conformitate cu prevederile art.IV al.1 din OUG nr.101/2007.
În contextul dat, apreciază reclamanta că, în speță, se discută aspecte legate de aplicarea neunitară a legii de către instituțiile administrativ-fiscale emitente a actelor contestate, situație de fapt ce determină reținereaexistenței unui caz bine justificat -împrejurările cauzei făcând dovada unei îndoieli puternice și evidente asupra prezumției de legalitate a actelor administrativ fiscale atacate emise în baza și în vederea executării legii.
Solicită reclamanta instanței a avea în vedere procedura prevăzută de art.IV din OUG nr.101/2007, pentru operatorii ce dețin licențe de exploatare intrate sau neintrate în vigoare și care au fost concepute pentru a nu intra în contradicție cu dispozițiile art.45 din Legea nr.85/2003, care precizează că redevența minieră datorată bugetului de stat se stabilește la eliberarea licenței/permisului de exploatare,aceasta neputând fi modificată decât cu acordul părților.
Apreciază reclamanta că, condițiile de admisibilitate ale cererii având ca obiect suspendarea provizorie a executării actelor administrative sunt îndeplinite în cauză deoarece, prin luarea măsurii nu se prejudecă fondul litigiului și se previne paguba iminentă - prejudiciul material viitor, în speță,achitându-se cauțiunea dispusă de instanță prin rezoluție.
Reclamanta a înțeles a depune la dosarul cauzei, conform rezoluției privind măsurile dispuse de complet, dovada achitării cauțiunii, în cuantum de 500 lei RON, cu recipisa de consemnare CEC Bank nr.-/1/09.03.2009 însoțită de chitanța nr.-/1 seria - nr.-; Decizia de impunere nr.219 din 24.11.2008, emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C, Raportul de inspecție nr.32777/26.11.2008, emis de aceeași pârâtă; adresa nr.-/18.08.2008 emisă de MEF - ANAF; adresa nr.-/18.08.2008 emisă de; adresa nr.-/04.11.2008 emisă de; copie contestație formulată de reclamantă împotriva Raportului de inspecție fiscală 32777/26.11.2008 și a Deciziei de impunere nr.219/2008, ce face dovada îndeplinirii procedurii adminbistrativ-jurisdicționale; Decizia nr.11/26.01.2009, emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C; Procesul verbal de control financiar încheiat la data de 08.10.2008; copie acțiune dedusă judecății înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr.164/36/209; extras de pe licența de concesiune pentru exploatare pentru perimetrul II - cu Izvorul.
Examinând actele și lucrările dosarului și având în vedere susținerile reclamantei, instanța constată că cererea este fondată, și pe cale de consecință urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente, în esență:
În această fază procesuală, pentru admisibilitatea cererii, având ca obiect suspendarea provizorie a executării, legea contenciosului administrativ condiționează îndeplinirea cumulativă a unor condiții, după cum urmează:
1) - abordarea judecății;
2) - depunerea unei cauțiuni;
3) - luarea măsurii prin examinarea condițiilor de admisibilitate impuse de dispozițiile art.14 cu referire la art.15 din Legea 554/2004.
Materialul probator administrat în cauză face dovada îndeplinirii cumulative a sus-menționatelor condiții de admisibilitate impuse de lege, în sensul că: reclamanta a înțeles a promova acțiune înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr-, având ca obiect contestație împotriva actelor administrativ-fiscale: Decizia de impunere nr.219/24.11.2008 și implicit Raportul de inspecție fiscală nr.32777/24.11.2008, precum și Decizia nr.11/26.01.2009, solicitând anularea acestora, dosarul primind un prim termen de judecată la data de 09 martie 2009, cu capăt de cerere accesoriu suspendare executare decizie de impunere nr.219/2008 privind obligații fiscale suplimentare de plată; a făcut dovada depunerii cauțiunii în sumă de 500 lei cu recipisa de consemnare CEC Bank nr.-/1/09.03.2009 însoțită de chitanța nr.-/1 seria - nr.-.
În ceea ce privește luarea măsurii suspendării provizorii a executării actului administrativ fiscal, urmare examinării celei din urmă condiții sus-expusă (3), Curtea apreciază că și aceasta este îndeplinită, pentru următoarele considerente:
Este cunoscut că, măsura suspendării provizorii poate fi luată numai împotriva unui anumit tip de act și numai în anumite împrejurări.
Prin urmare, distingem ca fiind condiții ale suspendării provizorii cele care privesc:
- actul administrativ care poate fi suspendat;
- temeiul de fapt al suspendării provizorii.
În referire la condițiile privitoare la actul supus suspendării provizorii, Curtea reține:
Obiectul suspendării provizorii a executării îl reprezintă actul administrativ, astfel cum este definit de art.2 lit.c din Legea 554/2004, emis de autoritatea publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Reține Curtea că, pentru a putea fi suspendată provizoriu executarea actului administrativ fiscal este necesar ca acesta să fie susceptibil de executare, cu alte cuvinte, să producă efecte în curs, a căror stopare să tindă a se realiza prin cerere, ori în cauză au fost produse dovezi legate de acest aspect, atât timp cât autoritatea publică prin Decizia de impunere nr.219/24.11.2008 înștiințează că în termen de 15 zile urmează să se facă executarea.
În ceea ce privește temeiul de fapt al suspendării provizorii:
Cererea reclamantei s-a întemeiat pe dispozițiile art.14 alin.1 din Legea 554/2004, care prevede că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, formulare ce sugerează a fi necesar îndeplinire cumulativă a două condiții pentru admisibilitatea cererii, și anume:
A) -caz bine justificat;
B) - prevenirea unei pagube iminente, cu reținerea în esență că instanța trebuie să analizeze o astfel de situație, ce este determinată de executarea actului administrativ atacat și care ar produce-
A) - Măsura provizorie solicitată de petentă, se justifică prin existența în cauză a unorcazuri bine justificate, ca împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, astfel cum se prevede în art.2 alin.1 lit."t" din Legea 554/2004.
Existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacădin împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitatede care se bucură actele administrative, emise în baza și în vederea executării legii.
În speță, s-a făcut dovada existenței unui caz bine justificat deoarece, rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative atacate, atât timp cât, contractul de licență nu poate fi modificat decât prin acordul părților, prin încheierea unui act scris, astfel cum rezultă din dovezile administrate conform art.1169 cod civil (extras licență de concesiune pentru exploatare perimetru II - cu Izvorul art.XXIV al.24.1.1).
B) -Paguba iminentăeste definită de dispoziția cuprinsă în art.2 lit.s din Legea 554/2004, fiind un prejudiciu material viitor, dar previzibil, cu evidență - ca primă situație - care ar determina perturbarea previzibilă gravă a funcționării societății.
Probatoriul administrat în cauză face dovada îndeplinirii și celei de a doua condiții legale pentru luarea măsurii suspendării provizorii solicitată, dat fiind iminența producerii unei pagube în patrimoniul său, situația de fapt ce rezultă din începerea procedurii de executare silită.
O eventuală executare, în baza actului administrativ atacat, este de natură, apreciază curtea, de a produce un prejudiciu material viitor și previzibil, ce ar determina perturbarea gravă a funcționării societății, care ar putea intra în faliment și totodată, ar determina perturbarea activității altor agenți economici și a angajaților acesteia.
Așa fiind, Curtea apreciază că, măsura suspendării provizorii a executării actelor administrative atacate este justificată deoarece, în sarcina reclamantei s-au stabilit obligații fiscale ce sunt de natură a produce un prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza anulării acestor acte, fiind de necontestat riscul real de perturbare ireversibilă a activității reclamantei.
Atât timp cât, potrivit art.15 alin.1 din Legea 554/2004 suspendarea executării actului administrativ unilateral solicitată de reclamant,- ce a dedus judecății cererea având ca obiect anularea actelor administrativ-fiscale emise de autorități, - poate fi formulată odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, iar în alin.2 al art.15 din legea contenciosului administrativ legiuitorul a indicat că dispozițiile alin.2 și 4 ale art.14 din lege sunt aplicabile în mod corespunzător, instanța constată că, admițând cererea dedusă judecății, urmează a dispune suspendarea provizorie a executării actelor administrativ fiscale, până la soluționarea cererii de suspendare executare, formulată în cadrul contestației dedusă judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite cererea formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în C, Bd.- nr.131, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ PRIN ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, cu sediul în C, Bd.-.- nr.18, județ C și DGFP, cu sediul în C, Bd.-.- nr.18, județ
În temeiul art.14 cu referire la art.15 din Legea 554/2004
Dispune suspendarea provizorie a executării Deciziei de impunere nr. 219/24.11.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii (ANAF) C, inclusiv a Deciziei 11(26.01.2009) emisă de DGFP C, până la soluționarea cererii de suspendare, formulată în dosar - al Curții de Apel Constanța.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-/11.03.2009
Dact.Sz - 5 ex/11.03.2009
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere
