Suspendarea executării silite. Speță. Decizia 78/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 78
Ședința publică de la 11 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Dan Mircea
Grefier:
Pe rol judecarea recursului introdus de reclamantele -"" SA I și -" M" SA I, împotriva sentinței civile nr.2263/CA din 2 octombrie 2007 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect suspendare provizorie a executării.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă av. -, pentru recurentele -"" SA I și -" M" SA I și consilier juridic pentru intimatul Consiliul Local al Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Av. - pentru recurente, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței recurate, iar pe cale de consecință admiterea cererilor de suspendare formulate de recurente. Solicită să se aibă în vedere că au fost respinse ca neîntemeiate cererile conexe de suspendare a Hotărârilor Consiliului Local al Municipiului I nr.104, 105, 106 și 128 din 19 martie 2007 introduse de -"" SA și -" M" SA
Nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică, consilier juridic, pentru intimatul Consiliul Local al Municipiului I, solicită respingerea recursului, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 2263/CA/02.10.2007 a Tribunalului Iași au fost respinse cererile conexe de suspendare a executării Hotărârilor Consiliului Local al municipiului I nr. 104, 105, 106 și 128/19.03.2007, formulate de reclamantele "" I și " M" I, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului
Pentru a se pronunța astfel a reținut instanța de fond:
În fapt, prin Hotărârile Consiliului Local nr. 104, 105 și 106/2007 s-au aprobat Urbanistice de Detaliu pentru zona centrală a municipiului I perimetrată de str. -, str. -. - și str. -. -, iar prin nr. 128/2007 s-a aprobat casarea unor bunuri astfel:
- Planul Urbanistic de Detaliu - Reabilitarea Părții a Zonei Centrale Sud a municipiului I ( nr. 104 din 19 martie 2007);
- Planul Urbanistic de Detaliu - Reabilitarea Părții a Zonei Centrale Sud a municipiului I ( nr. 106 din 19 martie 2007);
- Planul Urbanistic de Detaliu - Reabilitarea Părții a Zonei Centrale a municipiului I ( nr. 105 din 19 martie 2007);
- trecerea din domeniul public în domeniul privat al municipiului Iau nor active corporale situate în incinta municipal, teatrului de și și aprobarea casării acestora ( nr. 128 din 19 martie 2007).
La data e 26.06.2007 au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Iași acțiunile reclamantelor prin care solicită anularea Hotărârilor Consiliului Local al Municipiului I nr. 104, 105, 106 și 128 din 19 martie 2007, pe motive de nelegalitate și netemeinicie invocate și în prezenta cerere de suspendare, acțiuni ce formează obiectul dosarelor nr-, respectiv - ale Tribunalului Iași, cu prim termen de judecată la data de 12.09.2007, respectiv 05.09.2007, potrivit certificatelor de grefă depuse.
În drept, instanța apreciază că pentru soluționarea cererii de suspendare a executării actelor administrative atacate, în speță a Hotărârilor Consiliului Local al Municipiului I nr. 104, 105, 106 și 128 din 19 martie 2007, este necesară, în mod exclusiv, cercetarea coexistenței celor două condiții cumulative prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv un caz bine justificat care să impună suspendarea efectelor actului administrativ și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Deși modificările Legii nr. 554/2004, aduse prin Legea nr. 262/2007, în ansamblul lor, se aplică numaiex nunc, pentru litigiile introduse ulterior intrării în vigoare a legii modificatoare, în ceea ce privește definirea celor două noțiuni, de "caz bine justificat" și "pagubă iminentă", dispozițiile fiind de interpretare, intră în vigoare încă de la data intrării în vigoare a legii, retroactivând, astfel încât reclamantele trebuiau să dovedească "împrejurările legale de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ" și "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
Or, dintre motivele invocate de către reclamante, instanța apreciază că niciunul nu este de natură a anticipa previzibilitatea unui prejudiciu personal al acestora prin menținerea hotărârilor atacate, care se bucură de prezumțiile de valabilitate și legalitate ce decurg din documentația realizată în vederea emiterii lor.
Astfel, reclamantele invocă, în mare parte, fie argumente legate de procedura de selecție aleasă de către autoritatea publică pentru încheierea contractului de asociere, motive ce exced cadrului procesual de față, fie argumente ce vizează încălcarea interesului public al comunității și ar conduce la preîntâmpinarea unor consecințe păgubitoare pentru comunitatea locală, motive ce nu sunt de natură să pună la îndoială legalitatea actelor administrative atacate.
Toate nemulțumirile reclamantelor afirmate prin prezenta acțiune se circumscriu procedurii de selecție pentru încheierea contractului de concesiune, procedură contestată în contencios administrativ de către reclamante într-un alt cadru procesual, în curs de derulare, astfel încât la analizarea efectelor actelor administrative atacate instanța nu poate extinde verificările de legalitate asupra actelor antecedente, în situația în care procedurile anteriore vor fi anulate, urmând a se da eficiență principiilor efectelor nulității actului juridic.
De asemenea, Hotărârile nr. 104, 105 și 106/2007 prin care s-au aprobat Urbanistice de Detaliu pentru zona centrală a municipiului I, sunt acte administrative tehnice, emise în cadrul relațiilor contractuale definite de către contractul de asociere în participațiune nr. 8329/03.02.2005, încheiat de către Consiliul Local al Municipiului I cu " " I, având ca obiect edificarea " ", ulterior redenumit "Palas", iar reclamantele nu au făcut nicio referire concretă la modalitatea în care ar fi vătămate prin efectele acestor hotărâri de aprobare a planurilor urbanistice de detaliu.
Hotărârea nr. 128 din 19 martie 2007 este, de asemenea, o hotărâre dată în executarea contractului de asociere în participațiune, iar prin ea însăși nu produce efectele reclamate de către reclamante.
Susținerile pârâtului autoritate publică referitoare la faptul că reclamantele au supus controlului judiciar legalitatea hotărârilor de aprobare a -urilor, precum și aprobarea scoaterii din funcțiune și casării activelor corporale aflate în perimetrul afectat proiectului Palas, iar întocmirea acestor documentații și implicit suportarea cheltuielilor revine în mod exclusiv partenerului asociat " ", asumată prin contractul de asociere în participațiune nr. 8329/2005, la art. 7.1 lit. I) din contractul de asociere în participațiune, sunt reale, întocmirea unor noi documentații urmând a se face tot de către " "
Reclamantele nu dovedesc, așadar, că prin suspendarea hotărârilor consiliului local atacate ar obține un folos practic, un avantaj sau că împiedică desfășurarea unei activități care i-ar aduce prejudicii.
Instanța apreciază că reclamantele nu argumentează existența unor cazuri bine justificate de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative, care să justifice suspendarea acestora, astfel că cererile conexe de suspendare au fost respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe au promovat recurs reclamantele, considerând-o evident netemeinică și esențial nelegală, considerând că a probat "cazul bine justificat" în privința nr. 128/2007, având ca obiect trecerea din domeniul public în domeniul privat al Municipiului I, a unor active corporale situate în incinta Municipal, de vară și artificial și aprobarea casării acestora, prin incidența dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 cu modificările ulterioare, care prevede posibilitatea dezafectării bunurilor de natura celor sus-menționate, doar "în cazuri de excepție pentru lucrări de interes național".
Se arată că terenurile nu fac parte din categoria activelor corporale de natura mijloacelor fixe, pentru a putea fi scoase din funcție și casate conform nr.OG 112/2000,în condițiile în care este de notorietate faptul că la baza de vară se află vestigiile Curții, declarate prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - secțiunea a III-a, ca valori de patrimoniu cultural de interes național.
Mai mult, terenurile aferente acestor obiective aparțin exclusiv domeniului public al statului, nicidecum celui public/privat al municipiului I, astfel că intimata nu putea emite vreun act de dispoziție asupra lor, atât timp cât transferul bunurilor din domeniul public în cel privat nu avea ca scop satisfacerea unui interes public, ci a unuia pur egoist și privat, determinat de emitentul Proiectului Palas.
Arată recurentele că nr. 128/2007 este nelegală și încălcarea prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, respectiv art. 6 al. (2), întrucât nu a adus la cunoștința publicului anunțul privind proiectul de hotărâre, în termen de 30 zile înaintea supunerii lui spre analiză, avizare și adoptare și nici nu a fost însoțit de expunerea de motive prevăzute de lege.
În ce privește demonstrarea "cazului bine justificat" privind I nr. 104, 105 și 106/2007, acestea au fost emise în considerarea nr. 576/2004 și nr. 4/2005, ce au fost de asemenea atacate de reclamante, dosarul aflându-se pe rolul Curții de Apel Oradea, în acea cauză fiind solicitată și recunoașterea dreptului de a participa la o procedură de selecție publică a investitorilor, precum și obligarea pârâtului a emite o hotărâre de aprobare a organizării unei astfel de proceduri, fundamentată pe principiul liberei competiții între investitorii interesați.
Arată recurenta că nelegalitatea hotărârilor în litigiu rezidă și din faptul că în baza lor vor fi demolate construcții de uz și interes public - Teatrul de vară și bazele de agrement aflate în vecinătate, autorizațiile de demolare fiind deja emise din august 2007, deja acestea încalcă prevederile nr.HG 525/1996 privind Regulamentul General de Urbanism - art. 16, precum și Regulamentul Local de Urbanism și nr.OUG 195/2005 privind protecția mediului, ce interzic construcția de imobile pe terenurile având destinația de spații verzi, ipoteză ce se regăsește și în speță.
Sunt nesocotite de asemenea și dispozițiile art. 3 din Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a, - zona în cauză fiind destinată protecției monumentelor istorice -, precum și art. 13 din Legea nr. 213/1998, ce interzic afectarea de servituți a domeniului public în situația în care nu sunt compatibile cu bunurile aparținând domeniului public, iar terenul în litigiu aflat în vecinătatea Palatului Culturii și pe care se află Curții, așa încât nu putea fi trecut în domeniul public/privat al municipiului I, fiind de interes național conform Legii nr. 213/1998 sus-menționate.
Și dispozițiile Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională au fost nesocotite în speță, prin nerespectarea procedurii prevăzute de art. 6 alin. (2) din lege.
Cât privește justificarea cerinței pagubei iminente, arată recurentele că acestea derivă din consecințele păgubitoare ale construirii de edificii comerciale, administrative și de locuințe, incompatibile cu uzul și interesul public, pe terenuri aferente unor monumente istorice, transferate ilegal în domeniul privat al municipiului I, care ar fi supuse în acest mod distrugerii, așa încât solicită admiterea recursului formulat, iar pe fond a cererii de suspendare așa cum a fost formulată.
Intimatul Consiliul Local I prin întâmpinare solicită respingerea recursului, menținerea efectelor hotărârilor atacate nefiind de natură a aduce atingere vreunui interes legitim al reclamantelor, întrucât casarea bunurilor în litigiu a fost aprobată cu respectarea art. 36 din Legea nr. 215/2001, iar trecerea lor în domeniul privat al municipiului I conform procedurii prevăzute de nr.OUG 112/2000, neexistând vreo aparență de ilegalitate în speță, în sensul legii contenciosului administrativ, de natură a suspenda actele administrative respective.
Referitor la critica privind lipsa de transparență decizională în administrația publică, aceasta a fost făcută prima dată în recurs, contrar dispozițiilor Codului d e procedură civilă, conform căruia nu pot fi invocate într-o cale de atac alte motive decât cele din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
În privința "consecințelor păgubitoare pentru comunitatea locală" invocate de recurentă, arată intimata că aprobarea -urilor și respectiv casarea unor bunuri nu împiedică obligația pentru autoritatea publică competentă - primarul, iar nu Consiliul local -, la eliberarea autorizațiilor de construire, suspendarea acestora având drept consecință doar reluarea procedurii de întocmire a documentației de " " I, și respectiv cea de avizare, în condițiile în care terenul în litigiu nu este aferent monumentelor/siturilor istorice sau arheologice, ci se află doar în vecinătatea acestora, fapt ce a determinat eliberarea de Ministerul Culturii și cultelor a avizului nr. 213/2006/Z, ce face parte din documentația aferentă -urilor în cauză, și nici nu afectează zona de protecție a acestor monumente.
În cauză nu se verifică nici susținerea recurentei privitor la construirea pe "suprafețe de teren transferate ilegal prin hotărârile menționate din domeniul public în domeniul privat al municipiului I", întrucât verificarea legalității nr. 576/2004, modificată prin nr. 3/2005 face obiectul dosarului nr- al Curții de Apel Bihor, iar suprafețele de teren de 119.392. apar înscrise în Cartea Funciară nr. 46.913 Municipiului I cu nr. cadastral 15.258 cu titlu de drept de proprietate.
De asemenea, demolarea unor obiective nu este consecința aprobării -urilor ori a casării, această aprobare neobligând autoritatea publică locală la emiterea autorizațiilor de demolare, ce se constituie ca o competență a instituției primarului, în condițiile în care oricum demolarea în cauză nu este de natură a prejudicia reclamantelor sau comisiei locale, ci doar investitorul, care s-a obligat la reconstituirea teatrului de vară și a patinoarului pe cheltuiala sa.
Cât privește utilitatea publică a construcțiilor ce urmează a fi edificate pe terenul în litigiu, susține intimata că această afirmație nu se poate reține, câtă vreme terenul aferent proiectului nu este domeniu public, iar stabilirea funcțiunilor s-a realizat cu respectarea legislației în domeniu, rațiunea acțiunilor reclamantelor fiind doar aceea de șicanare și întârziere a lucrărilor executate în baza unor contracte aflate în derulare.
Solicită așadar respingerea recursului, în cauză nefiind probate nici existența unor cazuri bine justificate de natură a crea îndoială asupra legalității actelor administrative în cauză, și nici condiția iminenței unei pagube produse reclamantelor.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că toate criticile formulate de reclamante în contra hotărârilor de consiliul local în litigiu, critici reluate și în cadrul fazei procesuale a recursului, privesc în realitate modalitatea de selecție de intimată partenerului în contractul de asociere având ca obiect edificarea " ", a cărei efect nu poate fi analizat însă decât în cadrul procesual ce vizează verificarea legalității actelor administrative respective, nu și în procedura specială prevăzută de art. 14 din legea contenciosului administrativ.
În cauza de față însă, se verifică susținerea instanței de fond potrivit căreia recurenta nu a fost în măsură a demonstra îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din legea contenciosului administrativ, respectiv cazul bine justificat de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actelor administrative în litigiu, și paguba materială ori perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice, societățile comerciale reclamante nedemonstrând înregistrarea vreunei pagube din emiterea de pârâtă a unor acte administrative premergătoare aprobării unui contract de asociere, privind sistematizarea unui teren administrat de autoritatea administrativă locală.
De asemenea, pretinsele grave încălcări a legislației incidente se constituie în realitate ca aprecieri ce țin de oportunitatea emiterii acestor acte, respectarea procedurii de emitere legale urmând a fi analizată cu ocazia soluționării fondului cauzei.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, Curtea va proceda la menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 2263/CA/2007 a Tribunalului Iași, cu consecința respingerii ca nefondate a cererii de recurs promovate de reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de reclamantele "" I și " M" I împotriva sentinței civile nr. 2263 din 02.10.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
21.02.2008
2 ex.-
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Leocadia Roșculeț, Dan Mircea
