Suspendarea executării silite. Speță. Sentința 89/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 89
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de suspendarea a executării deciziei de impunere nr.1184 din 31 decembrie 2009 emisă de D-ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ formulată de reclamanta - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta - - prin avocat și pârâta D-ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, avocat pentru reclamanta - - depune recipisa de consemnare nr.-/1 cu suma de 30.000 lei reprezentând cauțiunea dispusă de instanță, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra cererii.
Avocat pentru reclamanta - - arată că cererea este întemeiată pe prevederile art.14 din Lg.554/2004 referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă, arătând că executarea silită a deciziei contestate ar bloca activitatea societății și ar produce o pagubă iminentă care ar afecta angajații firmei dar si activitatea unor firme colaboratoare. Învederează ca in speță exista o puternica îndoiala asupra legalității si temeiniciei actului fiscal.
Solicită admiterea cererii și suspendarea executării deciziei de impunere nr.1184 din 31 decembrie 2009 emisă de D-ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ.
Consilier juridic pentru pârâta D-ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ arată că în cauza de față nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 din Lg.554/2004, solicitând respingerea cererii de suspendare.
Privind cazul bine justificat, arată că reclamanta nu dovedește împrejurări care să fie legate de efectele actului contestat iar susținerile privind nelegalitatea și netemeinicia deciziei de impunere nu sunt de natură a crea o puternică îndoială privind legalitatea actului contestat.
Referitor la paguba iminentă arată că reclamanta susține că prin executarea deciziei de impunere s-ar bloca activitatea societății, dar din actele depuse nu rezultă posibilitatea unui prejudiciu previzibil.
CURTEA
Asupra cererii de suspendarea de față, deliberând;
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL CRAIOVA la data de 29 01 2010, reclamanta - - a solicitat suspendarea executării actului administrative unilateral reprezentat de Decizia de nr.1184 din 31 decembrie 2009 emisă,în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr.9585 din 28 decembrie 2009, de către DGFP D-ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că prin Raportul de Inspecție Fiscală nr.9585 din 28 decembrie 2009 și Decizia de nr.1184 din 31 decembrie 2009 au fost stabilite obligații fiscale suplimentare în cuantum de 669.213,84 lei.
Împotriva acestor acte administrative fiscale, petenta a formulat contestație la organul emitent, contestație înregistrată la DGFP D sub nr.3984 din 25 ianuarie 2010.
A precizat reclamanta că societatea are 120 de angajați și cheltuieli lunare în cuantum de 3800 lei, astfel încât executarea silită asupra sumei de -.00 lei ar cauza o blocare a activității comerciale și a societăților colaboratoare, iar un număr mare de persoane ar rămâne fără loc de muncă.
Activitatea principală a societății reclamante este vînzarea de autoturisme și materiale de construcții, domenii grav afectate în ultima perioadă de criza economică mondială și diminuarea puterii de cumpărare a clienților.
Prejudiciul iminent care s-ar produce rezultă din documentele financiare ale societății referitoare la datorii către furnizori în sumă de - lei, CEC-uri și bilete la ordin emise în valoare de 1.716.000 lei cu scadența la 31 martie 2010, - lei rate scadente, dobânzi și comisioane bancare, salarii și tichete de masă către salariați în cuantum de - lei lunar, datorii curente către bugetul de stat de - lei.
Reclamanta mai arată că nu ar fi solicitat suspendarea executării dacă nu ar fi avut posibilități financiare care să garanteze achitarea acestor datorii, dar toate imobilele societății sunt ipotecate.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.205 din OG 92/2003, Codul d e Procedură Fiscală.
La dosarul cauzei s-au depus următoarele documente: decizia de impunere nr.1184 din 31 decembrie 2009, raportul de inspecție fiscală parțială nr.9585 din 28 decembrie 2009, contestația înregistrată la DGFP D sub nr.3984 din 25 ianuarie 2010, certificat constatator nr.2179 din 18 ianuarie 2010 emis de ORC D, balanța sintetică pe luna decembrie 2009, balanța analitică furnizori pe luna decembrie 2009, balanța analitică furnizori de imobilizări pe luna decembrie 2009, extras pentru informare emis de OCPI D, instrumente de plată(CEC-uri și bilete la ordin) scadente în perioada imediat următoare, actul adițional la contractul de credit nr.D SJ-CC 11/1049/C/12 ianuarie 2010.
La data de 22 februarie 2010, pârâta DGFP Daf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare formulată de - -
Pârâta a solicitat impunerea unei cauțiuni în cuantum de 20% din suma contestată și a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare întrucât nu există dovada că pe rolul Curții de Apel s-a înregistrat o contestație împotriva acestor acte administrativ fiscale.
Pe fond, pârâta arată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Lg.554/2004 iar prezumția de legalitate a actului este regula iar suspendarea excepția.
Cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, însă reclamanta nu motivează cazul bine justificat.
Precizează, de asemenea, intimata că prejudiciul nu este previzibil.
Examinând cererea de suspendare în raport cu susținerile părților, a actelor depuse și legislația aplicabilă speței deduse judecății, instanța reține:
Exceptia inadmisibilitatii invocate de catre DGFP este neintemeiata, actele fiscale fiind contestate in procedura prealabila conform art. 7 din legea nr. 554/2004, fiind indeplinita conditia sesizarii organului emitent in concordanta cu disp. art. 14 din Legea nr.554/2004.
Procedura suspendării actelor administrative fiscale, împotriva cărora s-a formulat contestație este reglementată în cuprinsul art. 215 Cod pr. fiscală, Titlul IX; Cap. III, privind "soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale".
Articolul 215 Cod pr. fiscală dispune că introducerea contestației pe cale administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar în aliniatul 2 se precizează că dispozițiile acestui articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Textul mai sus precizat prevede ca o condiție cumulativă și că suspendarea actului administrativ fiscal se poate solicita de către contribuabil, cu condiția depunerii unei cauțiuni.
În speța de față, reclamanta a plătit cauțiunea prevăzută de art. 215 Cod procedura fiscala.
Potrivit art. 14 din Legea 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul.
Reclamanta a formulat contestatie in procedura prealabila inregistrata sub nr. 3984/25 01 2010.
Cele două condiții prevăzute în art. 14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
a prejudeca fondul pretentiei reclamantului, cazul bine justificat poate deriva din existenta unei indoieli asupra temeiniciei si legalitatii actului.
Astfel, din lecturarea sumara a nr. 9585/28 12 2009 rezulta ca starea de fapt retinuta la capitolul., impozit pe profit, este bazata pe aprecieri personale potrivit carora intreg activul, nu este utilizat in scopul producerii veniturilor, dar totusi parte din halele componente a fost utilizate in scopul exploatarii. La capitolul,TVA, de asemenea, nu apar suficiente argumente in sustinerea concluziei incadrarii, casei din complexul activului, la categoria -casa protocol-. Nu este descrisa in detaliu compartimentarea, structura, mobilierul, bunurile depozitate ce ar constitui indicii in aprecierea destinatiei imobilului. Nu sunt descrise in detaliu toate lucrarile efectuate conform facturilor mentionate in si daca acestea se regasesc faptic in teren si la ce corp de cladire din cadrul activului. Nu se face trimitere la o anexa a.
Referitor la capitolul, impozit pe dividende, se constata o motivare sumara, neconcludenta potrivit careia, intrucat numerarul ridicat din casierie a fost utilizat pe diverse bonuri fiscale procurate la intervale scurte de timp ar rezulta ca nu reprezinta documente justificative.
Aceste aspecte urmeaza insa a fi clarificate in cadrul unei eventuale contestatii asupra fondului actelor fiscale in raport de intreg probatoriul ce va fi administrat.
Referitor la existența unei pagube iminente așa cum aceasta este definită în art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea contenciosului administrativ se reține că și această condiție este îndeplinită în speță fiind previzibil prejudiciul material ce se poate produce reclamantei prin executarea de îndată a actului administrativ fiscal în raport de suma reținută prin decizia de impunere raportată la cifra de afaceri a societății reclamante așa cum acesta a fost dovedită în cauză, la relatiile comerciale ce ar fi vatamate si la personalul ce ar putea fi astfel disponibilizat.
Ca urmare, față de probele administrate și de prevederile legale incidente, Curtea reține că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat de altfel și în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr. R/89/8 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Ținând seama de considerentele de ordin legal expuse în prezenta hotărâre, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale și de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei..
Organul fiscal are posibilitatea să instituie măsuri asigurătorii, asupra bunurilor, așa cum prevede art.126 și urm. din Codul d e procedură fiscală pentru că suspendarea vizează executarea silită propriu-zisă a actului, și nu procedurile anterioare.
Reamintim că introducerea căilor administrative de atac, a acțiunii împotriva actelor administrative, precum și suspendarea actelor administrative, nu sunt cauze care să determine suspendarea aplicării majorărilor de întârziere pentru debitele restante.
Împrejurarea că legiuitorul nu a suspendat cursul majorărilor în timpul procedurilor enunțate anterior, este de natură a-i crea contribuabilului o responsabilizare mai mare, deoarece în situația în care demersul său legal nu va avea succes, acesta va suporta consecințele în sensul că va plăti majorări asupra obligațiilor fiscale principale și pentru perioadele respective.
Va fi reținută însă ca întemeiată apărarea formulată prin întâmpinare în sensul inadmisibilității cererii de suspendare referitor la raportul de inspecție fiscală și procesul verbal de control, acestea nereprezentând acte administrative fiscale susceptibile de a fi puse în executare, singurul act de acest fel fiind constituit de decizia de impunere potrivit art.85 și 86 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de suspendare formulată de reclamanta - -.
Dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr.1184 din 31 decembrie 2009 emisă de D-ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ până la soluționarea contestației de către instanța de fond.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2010
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.4 ex.jud.-
4 martie 2010
Președinte:Lavinia BarbuJudecători:Lavinia Barbu
