Uzucapiune. Decizia 1543/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1543/
Ședința publică din 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții și, cu domiciliul în comuna, sat. Tireu, nr. 81, județul M, împotriva deciziei civile nr. 390 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 6 octombrie 2009, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 13 octombrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 293/14 martie 2007, Judecătoria Reghina respins acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâților (decedat), și.
Tribunalul Mureș, prin decizia civilă nr. 390 din 11 decembrie 2008 admis apelul declarat de apelantul, a schimbat în tot hotărârea în sensul că a admis acțiunea civilă exercitată de reclamanții și împotriva pârâților și și (decedată la data de 25 aprilie 2008) continuată față de moștenitorii, și și în consecință a constatat că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în Cf nr. 2968, cu nr. top. 6114, în suprafață de 6475 mp și dispune întabularea acestuia în cartea funciară. A respins cererea reclamanților având ca obiect constatarea edificării pe imobilul menționat mai sus a unei case din lemn și anexe gospodărești.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs și, solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a deciziei atacate, deoarece este netemeinică și nelegală și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, au arătat că instanța de apel, în calitate de instanță de control nu a observat (la fel ca și prim instanță) că ei nu au calitate de pârâți, ci calitatea de intervenienți în interes propriu. Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată aflată al fila 1 dosar de fond, calitate de pârât a avut doar. Din înscrisul intitulat "întâmpinare" depusă de către ei la filele nr. 13-14 dosar, rezultă că ei aveau pretenții ce vizează dreptul de trecere asupra drumului de acces ce vor să uzucapeze reclamanții. Chiar dacă nu era corect intitulat actul, consideră că revenea instanței, obligația de a clarifica actul depus în funcție de conținut.
Instanța de apel, când i-a calificat ca intimați, când intervenienți. Deși a văzut greșeala primei instanțe, care i-a calificat pârâți, deși are o cale devolutivă, nu a făcut nimic să soluționeze cererea lor, a omis să se pronunțe asupra cererii lor de intervenție în interes propriu, motiv pentru care hotărârea instanței de apel este nelegală.
În același timp, decizia instanței de apel este neîntemeiată, deoarece nu a ținut cont că cererea reclamanților privește uzucaparea drumului forestier și a drumului de acces spre terenurile situate dincolo de Tireu. Nimeni nu poate să uzucapeze un drum comunal care este deschis circulației publice, fapt reținut în mod corect de către prima instanță. Nu est neglijabil că din înscrisurile depuse la dosar (declarația de la fila 15) rezultă că moștenitorul celui care a încheiat contractul sub semnătură privată ( ) este și și nu numai. Acesta e un alt motiv de nelegalitate a hotărârii pronunțate, respectiv că nu au fost chemați în judecată toți moștenitorii.
În aceste condiții consideră că soluționarea corectă a acestui dosar este posibilă doar prin casarea deciziei de apel, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru ca aceasta să califice în mod corect cererea lor, calitatea lor în proces și ca să se pronunțe cu privire la cererea lor.
În drept, au invocat prev. art. 299, art. 304 pct. 8 și 9 Codul d e Procedură Civilă.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Reghin la data de 23 martie 2004, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul, decedat, prin, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 2968, nr. ord., nr. top. 6114, ramul de cultură cositor, în suprafață de 6475 mp, cu titlu de uzucapiune, obligând pârâta să le recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului, să constate că pe imobilul descris au edificat o casă din lemn, cu 2 camere și anexe, un grajd și să se dispună evidențierea construcțiilor.
La data de 31 august 2004 recurenții și au depus la dosar un înscris intitulat "întâmpinare", prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamanților sau, în cazul reformulării acțiunii pentru parcela reală, să le se recunoască dreptul lor de proprietate asupra porțiunii care o reprezintă drumul de acces menționat mai sus.
Prima instanță a constatat, în ședința din camera de consiliu din data de 8.09.2004, că numiții și au depus la dosar întâmpinare și s-a depus comunicarea acestui reclamanților. S-a citat pârâtul, decedat, fără a se mai cita prin, așa cum s-a indicat prin cererea de chemare în judecată (file 10 dosar de fond). Această eroare s-a menținut pe întreg ciclul procesual în primă instanță.
Mai mult, la termenul din 20 octombrie 2004 recurenții au fost citați în calitate de pârâți, fără ca instanța de fond să observe că acești "pârâți" nu au fost chemați în judecată de către reclamanți prin acțiunea civilă introductivă, că reclamanții nu au depus nici o extindere a acțiunii civile față de aceste persoane iar actul depus la dosar întrunește toate condițiile unei cereri de intervenție în interes propriu, câtă vreme urmăresc realizarea unui interes propriu, respectiv apărarea dreptului lor de proprietate asupra unei porțiuni din terenul în litigiu (art. 49 alin. 1 și 2, art. 50 alin. 1 și 2 Codul d e Procedură Civilă). Instanța de fond trebuia să urmeze procedura reglementată de art. 52, 53, 55 Codul d e Procedură Civilă, respectiv să asculte părțile și pe cei care au intervenit și să hotărască asupra încuviințării în principiu a intervenției, apoi comunicarea intervenției. Aceasta cu atât mai mult cu cât s-a reținut că acești terți eu formulat opoziție la somație și din acest motiv procedura a devenit una contencioasă.
Instanța de fond a respins acțiunea, în contradictoriu cu pârâții, și. Deși s-a menționat că este decedat, instanța s-a pronunțat față de acesta, fără a se pronunța în contradictoriu cu moștenitoarea indicată prin cererea de chemare în judecată, numita, deci pronunțarea s-a făcut față de o persoană care nu avea capacitate procesuală de folosință (capacitate care se pierde la moartea persoanei fizice).
Această excepție de ordine publică nu a fost observată de instanța de apel, care avea obligația să desființeze hotărârea atacată și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe, conform art. 297 alin. 1 Codul d e Procedură Civilă.
Faptul că în apel acest incident procedural a fost acoperit, prin citarea în calitate de pârâtă a numitei, prin citativ, pentru primul termen de judecată (dar fără a se indica în ce calitate, respectiv de moștenitoare a numitului ), nu înseamnă că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Cu atât mai mult cu cât instanța de apel dispune citarea în continuare doar a părților care figurează în hotărârea apelată, mai puțin, decedat (fila 18-19 dosar apel). Doar în ședința publică din 13 noiembrie 2008 s-au citat moștenitorii defunctei (fila 41). Instanța de apel a pronunțat hotărârea recurată cu reținerea calității de pârâți a numiților și, fără a observa caracterul cererii de intervenție în interes propriu al înscrisului depus la dosarul de fond.
Toate aceste motive duc la concluzia că instanța de apel a pronunțat hotărârea atât cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Codul d e Procedură Civilă, motiv de casare prev. de art. 304 pct. 5 Codul d e Procedură Civilă, cât și cu necercetarea fondului, datorită neexaminării cererii de intervenție și pronunțării asupra obiectului acestei cereri, respectiv revendicarea unei porțiuni din terenul în litigiu, motiv de casare prev. de art. 312 alin. 5 Codul d e Procedură Civilă.
Pentru toate cele reținute mai sus, Curtea, în baza art. 312 Codul d e Procedură Civilă, va admite recursul declarat, va casa ambele hotărâri și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, Judecătoria Reghin. În rejudecare se va clarifica caracterul înscrisului depus de recurenți la dosar, intitulat "întâmpinare", cu respectarea dispozițiilor art. 49-56 Codul d e Procedură Civilă, se va pronunța asupra pretențiilor acestor părți, va cita și se va pronunța față de moștenitorii def. proprietar tabular, care sunt în viață. Iar pe fondul cauzei cu observarea și corecta aplicare a condițiilor de dobândire a dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de și, cu domiciliul în comuna, sat. Tireu, nr. 81, județul M, împotriva deciziei civile nr. 390 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Casează în tot hotărârea atacată, precum și sentința civilă nr. 293 din 14 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Reghin și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Reghin.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored.
jud.fond:
jud.apel:;
-19.10.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
