Uzucapiune. Decizia 1717/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1271/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1717
Ședința publică de la 10.12.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Ioana Singh
JUDECĂTOR 3: Stere
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenta reclamantă și de către recurenții intervenienți (), (), și G, împotriva deciziei civile nr. 1558 din 24.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
are ca obiect - uzucapiune.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 26.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat consecutiv pronunțarea cauzei la data de 3.12.2009 și apoi la data de 10.12.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1558 din 24 noiembrie 2008 Tribunalului București - Secția a III Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 6716 din 14 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și și intimații - intervenienți (fostă ), (fostă ), Nichi, și G (cunoscut sub numele de ); a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie în interesul apelantei - reclamante, formulată de intimații - intervenienți (fostă ), (fostă ), Nichi, și G (cunoscut sub numele de ).
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 26 mai 2007, pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B - Secția Civilă, sub nr-, reclamanta () a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să se constate dreptul acesteia de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafața de 312 mp. situat în B,-, sector 2, și în subsidiar să se constate că a dobândit prin accesiune imobiliară și casa compusă din parter și etaj. provizoriu valoare terenului la suma de 2.000 lei, urmând ca diferența de timbraj să fie achitată ulterior efectuării expertizei tehnice.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 06 martie 1969 împreuna cu soțul acesteia, au cumpărat printr-un act sub semnătură privată, intitulat "chitanță" un teren în suprafața de 312 mp. situat în B,-, de la numiții și. Vânzătorii și-au demonstrat titlul de proprietate asupra terenului vândut prin înscrisul intitulat "act de vânzare - cumpărare" și proces - verbal nr. 18449 din 07 decembrie 1949 al Tribunalului Ilfov - Secția notariat. Ulterior pe acest teren au construit o casă compusă din parter și etaj. De la data cumpărării și până în prezent au plătit toate impozitele și taxele aferente acestei proprietăți și au exercitat public, continuu, neîntrerupt și netulburat, sub nume de proprietari, atributele dreptului de proprietate asupra terenului și a imobilului edificat de aceștia.
Au susținut reclamanții că, având în vedere situația de fapt descrisă și față de împrejurarea că aceștia au cumpărat cu bună - credință acest teren din anul 1969 consideră că îndeplinesc condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1890 Cod civil, a prescripției de peste 30 de ani asupra terenului și art. 482 și următoarele Cod civil, a accesiunii imobiliare pentru casa edificată de reclamanți pe acest teren.
La termenul de judecată din data de 02 martie 2007, instanța a dispus în temeiul dispozițiilor art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod de procedură civilă, introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a numiților și, aceștia fiind moștenitorii vânzătorilor și.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere că reclamanții nu au achitat contravaloarea terenului cumpărat nici până în prezent. De asemenea, din relațiile furnizate de Direcția Venituri Buget Local rezultă că există mai mulți proprietari asupra terenului ce formează obiectul dosarului.
Prin sentința civilă nr. 6716 din 14 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B - Secția Civilă în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta () în contradictoriu cu pârâții și, ca neîntemeiată și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
La termenul din 09 iunie 2008 au formulat cerere de intervenție accesorie în interesul apelantei intervenienții, Nichi, și G (cunoscut și sub numele de ), solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială, în cadrul căreia a fost audiat martorul, a cărei declarație a fost consemnată și atașată la dosar (fila 231).
Analizând sentința atacată, în limitele cererii de apel, în raport de probatoriul administrat și dispozițiile legale aplicabile, tribunalul a constatat apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Nu a fost reținută critica referitoare la faptul că în mod greșit ar fi constatat priam instanță că apelanta nu a exercitat posesia asupra imobilului sub nume de proprietar. Astfel, din declarațiile martorilor audiați atât în fața primei instanțe cât și în fața instanței de apel, rezultă că aceștia cunosc faptul că apelanta a cumpărat împreună cu soțul său terenul, pe care au edificat o construcție și în care a locuit continuu, împreună cu copii săi, fără să fie tulburată de nimeni.
Din înscrisurile depuse la dosar însă a rezultat, că posesia exercitată de aceasta asupra terenului nu a fost întotdeauna sub nume de proprietar, iar pe acest teren au fost construite mai multe case (după cum rezultă din înscrisurile de la filele 138, 139 dosar apel).
Astfel, prin declarația înregistrată sub nr. 123 din 31 martie 1970, fila 147 dosar apel, G declară o construcție din paiantă pe terenul din-, sector 2. Ulterior, prin chitanța ne datată aflată la fila 133 din dosarul apel, defunctul Gav ândut o parte din terenul din-, sector 2, fiului său Gh., care în anii 1973 - 1974 edifică un imobil pe acest teren, după cum rezultă din propriile declarații făcute în fața diverselor organe administrative și în baza cărora a fost trecut ca titular de rol fiscal pentru teren și imobil, împrejurare ce rezultă din coroborarea înscrisurilor de la filele 86, 88, 106, 125, 130, 132, 135, 140 dosar apel. Rezultă deci că de la această dată, chiar dacă apelanta a locuit în imobilul construit de fiul său, câtă vreme a înțeles să înstrăineze terenul fiului său, în mod cert nu a mai exercitat o posesie sub nume de proprietar.
În 15 noiembrie 1978, G vinde printr-un înscris sub semnătură privată o parte din terenul și casa de la aceeași adresă către fratele său, care în 18 martie 1979, tot prin înscris sub semnătură privată, vinde mai departe o parte din acest imobil fratelui său Gh. Nichi (filele 93, 94 dosar apel), astfel încât, în evidențele fiscale, cei doi sunt trecuți ca titulari de rol fiscal cu teren și construcție în proprietate (fila 92 dosar apel).
De asemenea, Gav ândut la data de 15 noiembrie 1978, tot prin înscris sub semnătură privată, 90 mp. din totalul de 180 mp. către și, după cum rezultă din "chitanța" de la fila 120 dosar apel, iar pe construcția deja existentă, acestea construiesc împreună etajul, conform declarației dată de și aflată la fila 98 dosar apel. Dacă apelanta s-ar fi considerat proprietară asupra imobilului din-, în mod cert nu ar fi considerat că trebuie să-l mai cumpere încă odată.
În urma acestor înstrăinări succesive, în istoricul de rol fiscal al imobilului apar astfel mai mulți titulari, și așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, posesia exercitată de apelantă a fost echivocă, în condițiile în care mai multe persoane s-au declarat și respectiv s-au comportat ca proprietari asupra imobilului. Sub acest aspect nu s-a reținut suuținerea apelantei în sensul că acești așa ziși proprietari ar fi de fapt moștenitorii săi și ai defunctului G, având în vedere că pe de-o parte apelanta este încă în viață, deci nu s-ar fi pus problema existenței unor moștenitori de pe urma sa, iar pe de altă parte apar înscriși în evidențe ca proprietari alte persoane alături de G încă de pe vremea când acesta era în viață, filele 121, 122, 127, 151, 152, 153, 155 precum și răspunsurile Primăriei Municipiului B - Serviciul Evidența Proprietății privind situația juridică a imobilului, aflate în dosarul de fond.
De altfel, în motivele de apel, chiar apelanta a arătat că fiecare dintre copii a primit câte o parte din imobil, și fiecare și-a trecut pe rol porțiunea primită, "plătindu-și impozitele pentru suprafețele pe care le posedă", recunoscând implicit că nu mai exercită posesia sub nume de proprietar asupra întregului imobil.
Având în vedere toate aceste considerente, în mod corect a constatat prima instanță că posesia exercitată de apelantă este afectată de viciul echivocului, imobilul fiind stăpânit în fapt de mai multe persoane, care toate s-au declarat și s-au comportat ca proprietari, iar apelanta chiar a vândut o parte din imobil, astfel încât nu s-a putut reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1847 Cod civil.
În consecință, în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă, apelul a fost respins ca nefondat.
Față de soluția ce urmează a fi pronunțată asupra apelului tribunalul a respins ca neîntemeiată și cererea de intervenție accesorie formulată în interesul apelantei - reclamante.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs și intervenienții (), (), Nichi, și G.
În motivarea recursului arată că, greșit conform art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă s-a făcut (eronat aplicarea art. 1847 cod civil, deoarece nu există viciul echivocului, că potrivit art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, actul juridic dedus judecății, actele depuse fiind chitanțele de mână acestea având, clar, valoare de antecontract de vânzare - cumpărare, conducând la faptul că, fii (copii) apelantei sunt proprietarii imobilului (fila 5 - 7 dosar curte).
În motivarea recursului, intervenienții (fostă ), (fostă ), Nichi, și G (cunoscut ca și ) au motivat recursul tot în baza art. 304 pct. 8 și 9 Cod de procedură civilă, reluând în esență motivarea lui (posesia exercitată nu a fost afectat de viciu) că eronat s-a interpretat art. 1847 cod civil și că ei ca fii (copii) ai apelantei sunt proprietarii imobilului (filele 8 și 2 - 4 dosar curte).
Recursurile sunt nefondate.
Conform art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă s-ar putea invoca încălcarea principiului înscris în art. 969 alin 1 Cod civil potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Or dacă din probele administrate ar rezulta că interpretarea dată de judecător constituie o chestiune de fapt și nu rezultă dubiu asupra naturii juridice sau conținutul actului juridic, acesta nu poate fi criticat în recurs.
Aceasta este și situația ce reiese din acțiunea și cererea de intervenție formulată, dar și din considerentele sentinței și a deciziei din apel.
Nu se poate reține că actul juridic dedus judecăți ar fi cât se poate de clar și "vădit neîndoielnic" pentru a-i schimba natura, ci a fost o chestiune de fapt, corect interpretată de judecător și motivele din ambele recursuri nu pot fi primite.
În ce privește art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă care vizează două ipoteze (lipsa de temei leal a deciziei, atunci când din modul cum a fost redactată nu rezultă dacă legea a fost corect aplicată - a nu se confunda cu nemotivarea - acesta nu a fost invocat, și ca atare nu face obiectul cercetării în recurs.
A doua ipoteză (aplicarea normei generale, nesocotind norma specială, o normă ce nu este incidentă în speță, legea română deși ar fi existat elemente de extraneitate pentru a aplica o lege străină sau s-a dat o interpretare greșită a textului de lege corespunzător situației de fapt reținute) nu se regăsește în decizia recurată.
Art. 1847 Cod civil nu a fost eronat aplicat, în cauză este vorba de un imobil (a cărui înstrăinare este supusă unor reguli speciale) posesia este o stare de fapt, corect apreciată, nu există joncțiunea posesiilor și în plus este și viciată (cum s-a probat).
Ca atare și acest motiv din recurs nu poate fi primit.
Cum motivele de recurs sunt neîntemeiate, potrivit art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă se vor respinge recursurile ca nefondate (de altfel respingând recursul principal se va respinge și recursul intervenienților).
Văzând și art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenta - reclamantă și de către recurenții - intervenienți (fostă ), (fostă ), Nichi, și G, împotriva deciziei civile nr. 1558 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnodact.
2ex./08.02.2010
-5.-;
Jud.2.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Ioana Singh, Stere
