Uzucapiune. Decizia 1726/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2302/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1726.
Ședința publică de la 14 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr.932 A din 1.10.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
are ca obiect - uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul reclamant personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- emise de Baroul București -Cabinet Individual, același avocat reprezintând și intimații reclamanți și în baza aceleiași împuterniciri avocațiale, iar pe intimatul reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.-, lipsind recurentul pârât Municipiul B prin Primarul General și intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea prin serviciul registratură, la data de 3.12.2009, a ordinului de plată nr.5220, în cuantum de 4 lei, reprezentând taxa de timbru aferentă cererii de recurs și 0,15 lei timbru judiciar.
Intimatul reclamant se legitimează cu Carte de Identitate seria - nr.-, eliberată de Secția 11 Poliție, la data de 27.05.2004.
Reprezentantul intimaților reclamanți declară că nu mai are alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate; depune la dosar concluzii scrise în acest sens; nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Arată că în urma verificării actelor și lucrărilor dosarului de apel, se poate constata că ordinul de plată ce face dovada achitării taxei de timbru aferentă apelului, a fost depus la dosar la data de 2.10.2009, deci ulterior termenului de judecată de la 1.10.2009, când pricina a fost soluționată.
CURTEA,
Asupra recursului din prezenta cauză:
Examinând actele și lucrările cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 B la data de 26 iunie 2007 reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul B prin Primarul General, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că prin prescripția de peste 30 de ani, au dobândit în condițiile de joncțiune a posesiilor, proprietatea asupra imobilului situat în Municipiul B,- (numerotat și cu 10 B), sectorul 3, fiind îndeplinite condițiile legale de a uzucapa, iar hotărârea judecătoreasca pronunțată în cauză, să țină loc de titlu de proprietate asupra imobilului mai sus-menționat.
Prin sentința civilă nr. 4887 din 22 aprilie 2009, Judecătoria Sectorului 3 Bar espins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul B prin Primar General, ca neîntemeiată, a admis în parte cererea așa cum a fost completată și precizată, a constatat că reclamanții au dobândit prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 889,32 mp. situat în B,- B, 10, 10 D, 10 E (fost nr. 3. sector 3, identificat potrivit raportului de expertiză topo efectuat de expert G, raport omologat de instanță, a constatat că reclamanții au dobândit prin accesiune imobiliară artificială, dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acest teren, identificate potrivit raportului de expertiză în construcții efectuat de expertul omologat de instanță, cu numerele2,3,4,5și7și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen, pârâtul Municipiul B prin Primarul General, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă la data de 19 august 2009, sub nr-.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât Municipiul B nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere că reclamanții au moștenit imobilul de la, care la rândul său, l-a moștenit de la tatăl său, astfel încât ultimul proprietar al imobilului este o persoană fizică, iar terenul nu se află în proprietatea Municipiului
Din analiza dispozițiilor art. 1844 Cod civil, rezultă că numai bunurile imobile proprietate privată, indiferent de titular, pot fi dobândite prin uzucapiune, or, în speța dedusă judecății, terenul în litigiu nu este susceptibil de a fi uzucapat, cu atât mai mult cu cât anterior constituției din 1991, nu exista distincție între domeniul privat și cel public al statului, iar aceste bunuri erau scoase din comerț.
Uzucapiunea este o sancțiune îndreptată împotriva fostului proprietar, ori nu se poate reproșa apelantului, pasivitatea în exercitarea atributelor dreptului său de proprietate, atât timp cât la acea dată nu exista posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate de către terți prin uzucapiune.
De asemenea, termenul de 30 de ani prevăzut de lege trebuie calculat începând cu data la care s-a adoptat constituția din 1991 și nu de la data posesiei inițiale a imobilului.
Apelantul a mai invocat și faptul că în raport de dispozițiile art. 492 Cod civil, nu are calitate procesuală pasivă, nici în ceea ce privește accesiunea imobiliară asupra construcției existente pe teren, întrucât municipiul nu este proprietarul terenului și nici al materialelor folosite la ridicarea construcției.
La termenul din data de 01 octombrie 2009, apărătorul intimaților -reclamanți a invocat excepția de netimbrare a apelului, iar tribunalul a rămas în pronunțare cu prioritate asupra acesteia, conform dispozițiile art. 137 Cod de procedură civilă.
Analizând excepția invocată, tribunalul a reținut că apelantul - pârât nu a achitat taxa de timbru în cuantum de 9.387,83 lei și timbrul judiciar în cuantum de 10 lei, nedepunând la dosarul cauzei, dovada achitării acestor taxe, deși fusese citat cu această mențiune.
Față de această situație și în raport de dispozițiile art. 20 alin. 1 - 3 din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din OG nr. 32/1995, potrivit cărora taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit de instanță sancționându-se cu anularea cererii, tribunalul a anulat apelul ca netimbrat, fără să mai intre În cercetarea fondului apelului, prin decizia civilă nr. 932A/1.10.2009 a Secției a IV-a Civilă.
Tribunalul a precizat totodată, că apelantul nu este scutit de plata taxei judiciare de timbru, întrucât potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997, sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice.
Or, în speța dedusă judecății, obiectul cererii este constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune și accesiune, iar sintagma utilizată de art. 17 din Legea nr. 146/1997 "când au ca obiect venituri publice", se referă numai la situația în care obiectul cauzei îl constituie venituri publice, adică încasări pe care le datorează terțe persoane (contribuabili) și care reprezintă venituri publice, iar apelantul ar fi scutit de plata taxei de timbru atunci când ar încerca recuperarea acestora nu și atunci când contestă dobândirea dreptului de proprietate de către o terță persoană.
La data de 16 octombrie 2009, Municipiul B prin Primarul General a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 932 din 01 octombrie 2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, apreciind-o nelegală pentru următoarele considerente:
Hotărârea este dată cu încălcarea și greșită aplicare a dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Recurentul consideră că în mod greșit, instanța a admis excepția de netimbrare a apelului instituției recurente și a anulat apelul formulat de Municipiul B ca netimbrat, deoarece instituția recurentă a timbrat apelul formulat cu taxa de timbru în cuantum de 9387,83 lei și timbru judiciar de 10 lei, astfel cum a fost citată pentru termenul din 01 octombrie 2009.
Apreciază că taxa de timbru și timbrul judiciar au ajuns la dosar după termenul de judecată deoarece instanțele au fost în grevă și toate actele depuse au fost înregistrate cu întârziere de către registratură și anexate la dosar, de către grefieri. Solicită să se constate că instituția sa a primit citația pentru termenul de judecată din 01 octombrie 2009, la data de 14 septembrie 2009, din ea rezultând mențiunea de a se depune taxa de timbru în cuantum de 9387,83 lei și timbrul judiciar de 10 lei, dar și depunerea a patru exemplare de pe motivele de apel pentru comunicare către intimații reclamanți, iar data de pe ordinul de plată prin care instituția recurentă a efectuat plata în cuantumul stabilit de instanță, este anterior termenului de judecată din 01 octombrie 2009, respectiv 24 septembrie 2009.
În consecință, apreciază că nu este culpa Municipiului B pentru înregistrarea și anexarea cu întârziere, la dosarul instanței, a ordinului de plată.
Având în vedere cele de mai sus, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate, iar pe fond, trimiterea dosarului către instanța de apel pentru judecarea pe fond a apelului formulat de instituția recurentă.
În drept, și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod de procedură civilă.
A timbrat în mod corespunzător recursul promovat, conform art.3 și art.11 din Legea nr.146/1997 și art.3 din nr.OG32/1995.
Intimatii-reclamanti nu au formulat întâmpinare, în termen legal, deși potrivit art.308 alin.2 Cod procedură civilă, aveau această obligație, depunând în schimb, concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, ca urmare a faptului că ceea criticile invocate nu reprezintă decât invocarea propriei culpe a recurentei, aceasta nerealizând dovada faptului că ar fi depus dovada plății taxei judiciare de timbru până la termenul de judecată, critica privind aflarea instanțelor în protest, fiind lipsită de orice temei legal și neputând constitui un motiv serios, legal de recurs. Motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, presupune situații enumerate limitativ de către legiuitor.
Au solicitat în consecință, respingerea recursului, ca nefondat.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 și art. 299 Cod de procedură civilă.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivului de recurs invocat, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedură civilă în referire la art. 295 din același act normativ, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă: " Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: 9.când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
C de-al nouălea motiv de recurs enunțat cuprinde două ipoteze:
Când hotărârea atacată este lipsită de temei legal - În acest caz, soluția nu este juridică, pentru că nu se poate determina din modul cum este redactată hotărârea, dacă legea s-a aplicat corect sau nu. Altfel spus, motivele hotărârii nu permit să se constate dacă elementele de fapt necesare pentru justificarea aplicării legii, se găsesc în cauză. Tot aici, s-ar încadra și situația în care instanța se "rătăcește" într-un domeniu al dreptului cu totul străin cauzei, în loc să aplice normele de drept substanțial potrivite.
. Încălcarea sau aplicarea greșită a legii -Se referă la situațiile în care instanța recurge la textele de lege aplicabile speței, dar fie le încalcă în litera sau spiritul lor, fie le aplică greșit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă ori cu totul eronată. Și de această dată, este vorba în principal, de aplicarea normelor de drept substanțial, iar pentru a putea fi incident acest motiv de modificare, este nevoie ca încălcarea sau aplicarea greșită a legii, să se reflecte în dispozitivul hotărârii atacate. Noțiunea de lege trebuie înțeleasă în sens larg, incluzând și actele normative subordonate.
În literatura și practica judiciară, s-a arătat că ipoteza secundă poate viza și nesocotirea legii procesuale, pentru acele situații care nu pot fi încadrate în nici unul dintre celelalte motive de recurs,exempli gratia: nerespectarea termenelor prohibitive, neîndeplinirea procedurii prealabile sesizării instanței, depunerea cererii de apel la o altă instanță decât cea care a pronunțat hotărârea atacată ( în acest sens,;, - " Codul d e Procedură Civilă și ", a II-a revizuită și adăugită, Editura, B, 1996, pag. 487-488 ).
Curtea constată că recurentul invocă prin criticile sale, ipoteza secundă a motivului de recurs în discuție, respectiv aplicarea greșită a prevederilor de drept procesual ale art. 20 din Legea nr.146/1997 modificată și republicată, privind taxele judiciare de timbru, conform cărora: "(1) judiciare de timbru se plătesc anticipat.
(2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară.
(3) Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".
Textul legal evocat reglementează excepția de netimbrare caracterizată ca o excepție de procedură, dilatorie inițial, dar peremptorie în final și absolută.
Baza legală a acestei excepții impune ca și premisă a aplicării sancțiunii anulării, faptul neachitării taxei judiciare până la termenul de judecată acordat în cauză.
În cauză, conform rezoluției de primire a apelului, a fost stabilită în sarcina apelantului Municipiul B, obligația achitării taxei de timbru în cuantum de 9387,83 RON și a timbrului judiciar de 10 RON.
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare a recurentului (fila 6 dosar apel) cuprinde mențiunea obligației achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit, citația fiind primită de serviciul de registratură al instituției apelante.
Prin cererea înregistrată la data de 2.10.2009, apelantul Municipiul Bad epus ordinul de plată nr. 4102 emis ladata de 21.09.2009,privind suma de 9387,83 RON, precum și timbrul judiciar în cuantumul maxim prevăzut de art. 3 al. 2 din OG32/1995. Se constată așadar, că taxa judiciară de timbru impusă prin rezoluția magistratului, a fost achitată anterior termenului de judecată stabilit în cauză, astfel încât situația premisă a incidenței sancțiunii amintite, nu se regăsește în cauză.
Este adevărat că ordinul de plată a fost depus la dosarul cauzei, ulterior termenului de judecată când instanța de apel a soluționat excepția de netimbrare. Nu mai puțin, Curtea nu contestă împrejurarea că din punctul de vedere al instanței de apel, acest ordin de plată nu a existat, ca urmare a aplicării regulii de drept "idem est non esse non probari", însă pe de altă parte, Curtea nu poate face abstracție de acest ordin de plată depus la dosar, care are caracterul unui înscris nou față de probele administrate în apel, potrivit art. 305 din Codul d e procedură civilă, el fiind depus ulterior pronunțării deciziei recurate.
Nu se poate reține ca fondată, nici apărarea intimaților referitoare la culpa recurentului în nedepunerea ordinului de plată până la termenul de judecată stabilit, deoarece dispoziția legală specială impune caachitareataxei judiciare de timbru să fie realizată în mod anticipat, condiție care a fost îndeplinită în cauză, de către recurentul-apelant.
Așadar, raportat la acest înscris, Curtea constată sub aspectul obiectului concret al controlului său jurisdicțional - legalitatea dispoziției de anulare ca netimbrat, a apelului, că situația de fapt reținută de tribunal, privitoare la taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, s-a modificat, astfel încât apreciază că dispozițiile art. 20 din Legea nr.146/1997 modificată și republicată, privind taxele judiciare de timbru, au fost greșit aplicate în cauză, în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, acest motiv de recurs devenind așadar, incident în cauză, contrar apărărilor intimaților.
Pentru ansamblul tuturor acestor considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite ca fondat, recursul promovat, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecarea apelului, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul - pârât Municipiul B prin Primarul General, împotriva deciziei civile nr. 932 din 01 octombrie 2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanții, și intimatul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Casează decizia civilă recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, Tribunalul București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Rd.13.01.2010
.
2ex./13.01.2010
-4.-;G:
Jud.3.-
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica, Mariana Haralambe
