Uzucapiune. Decizia 1754/2008. Curtea de Apel Tg Mures

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

Decizie nr. 1754/

Ședința publică din 23 2008

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de intervenientul, domiciliat în comuna, sat.,-, județul H, împotriva deciziei civile nr. 263/R din 13 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M, în dosarul nr-.

În lipsa părților.

dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 17 2008 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, 23 2008.

CURTEA,

Prin contestația în anulare înregistrată la 20 august 2008, contestatorul a solicitat anularea deciziei nr. 263/R/13 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M, Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

În motivarea contestației s-a arătat că prin decizia menționată instanța a decis în mod nelegal și netemeinic respingerea recursului declarat de el împotriva deciziei civile nr. 178 din 8 februarie 2007 Tribunalului Harghita și a sentinței civile nr. 336 din 25 iunie 2007 Judecătoriei Toplița.

S-a mai arătat că în prezenta cale de atac contestatorul își susține toate probele administrate în faza de rejudecare a cauzei la Judecătoria Toplița privind petitul din cererea de intervenție prin care a contestat legalitatea certificatului de moștenitor nr. 173 din 7 februarie 2000.

Contestatorul a mai invocat faptul că toate actele și probele existente în dosarele din toate fazele procesuale dovedesc că prin hotărârile judecătorești pronunțate s-au făcut greșeli materiale, fiind favorizată reclamanta, căreia i s-a acordat un drept nedovedit, în timp ce contractul de vânzare-cumpărare nr. 466 din 25 martie 2002, de care s-a prevalat reclamanta a fost anulat prin sentința civilă nr. 341 din 26 iunie 2006 Judecătoriei Toplița.

Totodată, contestatorul a relevat că decizia contestată nu este motivată în privința probelor administrate în rejudecarea cauzei în legătură cu capătul de cerere privind anularea certificatului de moștenitor, contestatorul susținând că acest capăt de cerere nu a fost judecat, hotărârile judecătorești nefiind motivate sub acest aspect.

Pe de altă parte, decizia contestată este în contradicție cu decizia civilă nr. 675/R/8 iunie 2006 Curții de Apel Târgu -M, care în urma admiterii recursului a decis rejudecarea cererii de intervenție formulată de împreună cu cererea reclamantei.

S-a susținut că decizia contestată o favorizează pe reclamantă în privința moștenirii rămasă după tatăl intervenientului. Acesta a precizat că își susține toate probele administrate pe parcursul judecării cauzei, solicitând ca în urma anulării certificatului de moștenitor cotele stabilite de notar să fie atribuite moștenitorilor direcți ai lui senior.

Intervenientul nu s-a opus admiterii contestației în anulare.

Examinând actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 10 din 11 ianuarie 2005, pronunțată de Judecătoria Toplița în dosarul nr. 162/2004, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, împotriva pârâtului, proprietar tabular, decedat, citat prin moștenitorul; s-a admis cererea de intervenție a intervenientului; s-a constatat că antecesorii reclamantei și ai intervenientului, respectiv și, au dobândit dreptul de proprietate pe calea uzucapiunii asupra imobilului identificat în CF nr. 4841, nr. top. 22468/1 în suprafață de 1033 mp pe care sunt edificate o casă de locuit cu suprafață construită de 59 mă, o șură cu anexe în suprafață construită de 89 mp, o bucătărie de vară și șopron cu suprafață construită de 55 mp, un cuptor cu suprafață construită de 9 mp și anexe de 5 mp, conform raportului de expertiză topografică întocmit de expertul; s-a dispus întabularea într-o nouă carte funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit pe numele lui și în cote egale; s-a compensat cheltuieli de judecată.

Trebuie precizat că în dosarul în care s-a pronunțat sentința sus-menționată, a formulat, la 27 februarie 2004, cerere de intervenție și intervenientul, care a fost precizată ulterior, intervenientul solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 466/2002, fiind formulate, de asemenea, și alte capete de cerere privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului în litigiu și sistarea stării de indiviziune.

La termenul din 22 iunie 2004 (fila 54 dosar nr. 162/2004 al Judecătoriei Toplița ) instanța a dispus disjungerea acțiunii principale de cererea de intervenție, pentru judecarea acesteia din urmă fiind format un dosar nou, respectiv dosarul nr. 697/2004 al Judecătoriei Toplița.

Prin decizia civilă nr. 195 din 21 2005, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 2367/2005 s-a respins apelul declarat de și, împotriva sentinței civile nr. 10 din 11 ianuarie 2005, pronunțată de Judecătoria Toplița, precum și împotriva încheierilor nr. 6 din 22 iunie 2004 și nr. 8 din 14 septembrie 2004, pronunțate de aceeași instanță, obligând apelanții la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel pe seama intimatei.

Prin decizia nr. 675/R/8 iunie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M, Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, în dosarul nr. 227/2006/C, s-a admis recursul declarat de intervenientul împotriva deciziei civile nr. 195 din 21 2005 pronunțată de Tribunalul Harghita, s-a casat decizia menționată și sentința civilă nr. 10/11 ianuarie 2005 Judecătoriei Toplița, dispunându-se rejudecarea cauzei în primă instanță de către Judecătoria Toplița împreună cu cererea de intervenție disjunsă, care formează obiectul dosarului nr. 697/2004.

Instanța de recurs a reținut că în speță între acțiunea principală și cererile de intervenție, formulate de intervenientul (cerere care a fost judecată împreună cu acțiunea principală) și de intervenientul (cerere care a fost disjunsă și a făcut obiectul dosarului nr. 697/2004 al Judecătoriei Toplița ) există o legătură indisolubilă, întrucât prin aceste cereri se dispută dreptul de proprietate asupra aceluiași imobil și ca atare se impune judecarea împreună a acestor cereri, astfel că disjungerea cererii de intervenție formulată de intervenientul a fost în mod greșit dispusă.

Prin sentința civilă nr. 336 din 25 iunie 2007, pronunțată în urma rejudecării cauzei de Judecătoria Toplița în dosarul nr- s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului, proprietar tabular, decedat, citat prin moștenitorul, intervenienți fiind și; s-a constatat că numiții și, decedați, au dobândit dreptul de proprietate pe calea uzucapiunii asupra imobilului identificat în CF nr. 4841, nr. top. 22468/1 în suprafață de 1033 mp pe care sunt edificate o casă de locuit cu suprafață construită de 59 mă, o șură cu anexe în suprafață construită de 89 mp, o bucătărie de vară și șopron cu suprafață construită de 55 mp, un cuptor cu suprafață construită de 9 mp și anexe de 5 mp, conform raportului de expertiză topografică întocmit de expertul; s-a constatat autoritate de lucru judecat în soluționarea cererii de intervenție ce a format obiectul dosarului nr. 697 din 1 iulie 2004 al Judecătoriei Toplița, unde s-a pronunțat sentința civilă nr. 341 din 26 iunie 2006, rămasă definitivă prin neapelare.

Autoritatea de lucru judecat a fost constatată ca urmare a faptului că la data de 19 septembrie 2006, când a fost înregistrată cauza pentru rejudecare, dosarul nr. 697/2004 al Judecătoriei Toplița, care a fost format în urma disjungerii, era soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 341 din 26 iunie 2006, sentința respectivă nefiind atacată de nici una dintre părți. Prin sentința menționată a fost admisă în parte acțiunea formulată de, împotriva pârâților, decedat, citat prin și, dispunându-se anularea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 466/2002, respingerea capetelor de cerere referitoare la uzucapiune și ieșire din indiviziune, pârâții fiind obligați la cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.

Prin decizia civilă nr. 178 din 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția civilă în dosarul nr- s-a respins apelul declarat de, împotriva sentinței civile nr. 336/2007 a Judecătoriei Toplița.

Prin decizia nr. 263/R/13 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M, Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, s-a respins ca nefondat recursul declarat de intervenientul împotriva deciziei sus-menționate.

Această decizie a fost atacată cu contestație în anulare de către contestatorul, care și-a întemeiat calea de atac pe prevederile art. 318 Cod procedură civilă.

Conform art. 318 Cod procedură civilă hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

În speță contestatorul a invocat faptul că prin hotărârile judecătorești pronunțate s-au făcut greșeli materiale întrucât nu s-a ținut cont de probele existente la dosar.

Prin greșeli materiale în sensul art. 318 Cod procedură civilă sunt avute în vedere erori materiale, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, precum respingerea greșită a unui recurs ca tardiv sau anularea greșită ca netimbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Prin urmare pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor sau de rezolvare a unui incident procedural.

Contestatorul a criticat decizia pronunțată de instanța de recurs tocmai pe motivul că nu a apreciat corect probele administrate și mai mult a formulat critici de fond față de soluția curții de apel, susținând că reclamantei i s-a acordat un drept nedovedit, ceea ce este inadmisibil pe calea contestației în anulare, întrucât aspectele invocate nu se circumscriu noțiunii de "greșeală materială", reglementată de art. 318 Cod procedură civilă.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv al contestației în anulare reglementat de art. 318 Cod procedură civilă, respectiv omisiunea instanței de recurs de a examina toate motivele invocate, curtea reține că nici acest motiv nu este incident în cauză. Instanța de recurs a analizat decizia pronunțată de instanța de apel prin prisma criticilor formulate de contestator, făcând referire la argumentele invocate prin cererea de recurs, cerere în care nu s-a făcut referire la niciunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.

Contrar susținerilor contestatorului, instanța de recurs a făcut referire și la anularea certificatului de moștenitor nr. 173/2000, arătând motivul pentru care instanțele nu s-au pronunțat cu privire la acest aspect.

De asemenea, s-au analizat și motivele pentru care în urma casării dispuse de instanța de recurs, în primul ciclu procesual, nu s-a mai reluat cercetarea judecătorească pentru cererea de intervenție formulată de, având în vedere că la data reluării judecății, cererea respectivă era soluționată prin hotărâre irevocabilă.

În consecință, curtea reține că în speță nu sunt incidente nici unul din motivele prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă, contestația în anulare formulată de contestator nefiind admisibilă și ca atare urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în comuna, sat.,-, județul H, împotriva deciziei civile nr. 263/R din 13 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M, Secția de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 23 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat

GREFIER,

Red.

Tehnored. BI/2ex

-20.02.2009-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept civil: