Uzucapiune. Decizia 177/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.177
Ședința publică din data de: 26.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 3: Melania
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr. 1193/08.10.2008, pronunțat de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și și intimații - pârâți și.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL, reprezentat de consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar și intimata - reclamantă, personal și asistată de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, intimații - reclamanți și prin același avocat și intimata - pârâtă personal lipsind intimata pârâtă..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Reprezentantul recurentului - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul indicat și timbre judiciare.
Intimata pârâtă personal învederează că intimata pârâtă se află în imposibilitate de prezentare din motive medicale. Mai arată că această locuiește în fapt la adresa unde a fost citată pentru termenul de judecată de astăzi, respectiv în B, sector 1,-.
Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că prezenta cauză a fost strigată pe lista de amânări a cauzelor, dispune lăsarea cauzei la ordine.
La strigarea cauzei la ordine, se prezintă reprezentantul intimaților reclamanți, intimata pârâtă personal, lipsind recurentul pârât Municipiul B prin Primar General și intimata pârâtă.
Intimata pârâtă personal dorește depunerea la dosar a unor înscrisuri de stare civilă prin care se va dovedi că tatăl său era căsătorit cu mama sa și că a vândut bunul fără ca familia să aibă cunoștință de vânzare.
Reprezentantul intimaților reclamanți, și arată că înscrisurile de care face vorbire intimata pârâtă nu sunt utile pentru soluționarea cauzei.
Curtea, după deliberare, respinge proba cu înscrisuri solicitată de intimata pârâtă date fiind împrejurările învederate prin înscrisurile enumerate, respectiv că la data încheierii chitanței sub semnătură privată tatăl său era căsătorit și nu a existat și consimțământul mamei sale, astfel apreciază că un asemenea obiectiv probator nu interesează în cauză, întrucât cererea de chemare în judecată are ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune și recursul formulat de recurentul pârât Municipiul B prin Primar General nu conține aceste apărări.
Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul intimaților reclamanți, și solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. Mai solicită a se avea în vedere că acest imobil a fost construit fără autorizație și s-a făcut dovada cu privire la termen și posesie. Concluzionând, solicită a se avea în vedere întâmpinarea formulată în cauză și faptul că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.
Intimata pârâtă personal arată că lasă la aprecierea Curții soluționarea recursului formulat de către recurentul pârât Municipiul B prin Primar General.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr. 1193/08.10.2008, pronunțat de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și și intimații - pârâți și.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria sectorului 1 B sub numărul 20714/299/27.06.2009, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții, și Municipiul B prin Primarul General, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate asupra unei cote de 1/2 + 2/16 din imobilul situat în B,-, sector 1, compus din teren în suprafață de 250. și construcție, imobil dobândit de reclamanta prin uzucapiune și respectiv accesiune imobiliară; să se constate că reclamanții și au dobândit în proprietate câte o cotă de 3/16 din restul cotei de din același imobil, prin uzucapiune și, respectiv, accesiune imobiliară.
În motivarea acțiunii s-a arătat în esență că reclamanta și soțul acesteia (în prezent decedat) au cumpărat, prin act sub semnătură privată, terenul în litigiu, în suprafață de 250. iar ulterior au construit pe acesta o casă în care au locuit permanent cu familia.
În masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se regăsește și cota de din imobilul în litigiu, reclamanții fiind moștenitorii acestui defunct.
Terenul menționat a fost cumpărat de la numitul G, care este în prezent decedat, pârâtele persoane fizice fiind moștenitoarele lui.
În drept, s-au invocat prevederile art. 1837, 1846 și urm. art. 1890, 489 și 492.civ.
Prin sentința civilă nr. 19100/11.12.2006, a fost respinsă acțiunea astfel formulată, ca neîntemeiată, reținând instanța că posesia, ca stare de fapt, nu este compatibilă cu exercitarea ei asupra unei cote părți atâta timp cât bunul nu este divizat în materialitatea lui. Astfel, condiția posesiei, necesară în cazul uzucapiunii, nu este îndeplinită.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții.
Prin decizia civilă nr. 732R/15.05.2007 pronunțată de Tribunalul București secția a III-a civilă a fost admis recursul astfel formulat, dispunându-se casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a reținut că, potrivit probatoriului administrat, din însumarea cotelor reclamanților rezultă că aceștia au vocație asupra întregii mase succesorale a defunctului, în aceasta cuprinzându-se și imobilul asupra căruia se solicită a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Primind cauza spre rejudecare, la Judecătoria sectorului 1 s-a format dosarul cu nr-.
Prin sentința civilă nr. 3960/02.03.2008 pronunțată în acest din urmă dosar a fost admisă cererea reclamanților, constatându-se că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate comună pe cote-părți, asupra terenului în suprafață de 249,48 mp situat în B,- A, sector 1, identificat conform raportului de expertiză topografică efectuat în cauză, și prin accesiune dreptul de proprietate comună pe cote-părți asupra construcției cu destinație de locuință aflată pe teren, construcție identificată prin raportul de expertiză-construcții efectuată în cauză; de asemenea s-a constatat că reclamanta are o cotă de 10/16 din dreptul de proprietate comună asupra terenului și construcției, iar reclamanții și au fiecare o cotă de 3/16 din dreptul de proprietate comună asupra terenului și construcției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în cauză s-a făcut dovada faptului că reclamanții au exercitat, începând din anul 1971, împreună cu autorul lor comun, ca efect al încheierii cu Gaa ctului sub semnătură privată intitulat "chitanță", o posesie continuă, pașnică și publică asupra terenului din-, teren pe care au edificat o construcție pe care au folosit-o și pentru care au achitat taxele și impozitele legale comportându-se în aceste condiții ca adevărați proprietari.
Ca urmare s-au constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art.1890 Cod civil, instanța apreciind că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, iar conform art. 432 și 491 Cod civil, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale, dreptul de proprietate asupra construcției edificate pe aceasta.
Împotriva acestei sentințe, pârâtul Municipiul B prin Primarul General a declarat apel.
În cuprinsul acestuia s-a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătându-se că în cauză nu s-a făcut dovada că terenul în litigiu se află în proprietatea apelantului-pârât.
Cu privire la fondul cauzei, a susținut apelantul că imobilul în cauză, în situația în care ar aparține domeniului public, nu poate fi uzucapat în raport de dispozițiile art. 11 al. 1 din Legea nr.213/1998.
Pe de altă parte s-a susținut că, întrucât prin Constituția României din anul 1991 s-a făcut distincția între domeniul public și privat al statului, termenul de prescripție asupra imobilului în discuție oricum nu putea să înceapă decât după acest an.
Prin decizia civilă nr. 1193A/08.10.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a III-a civilă, a fost respins apelul astfel formulat, ca nefondat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
În mod corect instanța de fond a apreciat pârâta-apelantă justifică calitatea procesuală pasiva, raportat la dispozițiile art. 96 din legea nr.215/2001, care îi conferă calitatea de autoritate executivă la nivelul Municipiului B, cu atât mai mult cu cât construcția edificată de reclamanți nu a respectat dispozițiile legale în materia construcțiilor, respectiv autorizația de construire, iar pârâta nu a contestat niciun moment dreptul de proprietate al acestora, neavând nicio pretenție cu privire la teren sau construcție, rezultând în acest fel acordul pârâtei cu privire la susținerea părților.
Întrucât din nicio probă administrată în cauză nu a rezultat faptul că imobilul în litigiu ar aparține domeniului public al statului, au fost apreciate ca neîntemeiate criticile privind imprescriptibilitatea dreptului de proprietate publică, precum și cea a neîndeplinirii termenului de prescripție (în cazul proprietății private) raportat la anul 1991.
Această hotărâre a instanței de apel a fost atacată cu recurs de către apelantul-pârât.
În motivarea recursului se susține în esență că:
Instanța de judecată a constatat dreptul de proprietate al reclamanților în contradictoriu cu instituția recurentă fără a analiza, în raport de probatoriul administrat, calitatea procesuală pasivă a municipalității.
Uzucapiunea este o sancțiune ce operează împotriva proprietarului nediligent. Așadar, pentru ca reclamanta să poată solicita constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiunea în contradictoriu cu instituția recurentă trebuia să facă mai întâi dovada că municipalitatea este proprietarul nediligent al imobilului în litigiu. Sarcina probei, atât a calității procesuale active cât și a celei pasive incumba reclamantului. Or, prin actele depuse la dosarul cauzei nu s-a făcut dovada apartenenței la domeniul privat al municipalității a imobilului în litigiu.
De asemenea, reclamanții nu au prezentat vreun certificat de succesiune vacanta, care ar fi justificat calitatea procesuala pasivă a M. în speța de față.
Mai susține recurentul că, pentru a se constata dreptul de proprietate al reclamanților trebuie îndeplinite cumulativ condițiile impuse de disp.art.1846 si urm civ. și art.1890 civ. fiind necesar ca reclamanta să dovedească existența unei posesii utile, a bunei credințe și a termenului cerut de lege.
În cazul de față, deși s-a folosit terenul timp de 30 de ani, reclamanții nu au exercitat o posesie în sensul legii, ei fiind doar detentori precari. Reclamanții au dovedit doar faptul că a exercitat elementul corpus, dar nu a reieșit din probatoriul administrat și faptul că folosința exercitată asupra bunului litigios s-a făcut sub nume de proprietar.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct.4 Civ.pr.
A solicitat recurenta acordarea cheltuielilor de judecată conform art. 274.pr. civ.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, pe această cale susținând netemeinicia recursului.
După ce expun situația de fapt anterioară formulării acțiunii pendinte, arată intimații că, în temeiul art. 4 lit. c din Legea 50/1991, autorizațiile de construcție se emit de primarii sectoarelor Municipiului B la solicitarea proprietarilor terenurilor.
Cum, în speță, construcția a fost edificată fără respectarea dispozițiilor legale în materia construcțiilor, susțin intimații că au justificat legitimarea procesuală pasivă a pârâtului Municipiul B, aceasta reprezentând autoritatea executivă la nivelul Municipiului B, potrivit cu dispozițiile art. 94 din Legea 215/2001.
De asemenea arată intimații că recurentul nu a adus nici un fel de dovezi privitoare la o eventuală calitate procesuală pasivă a altor persoane. Existând, în prezent, o stare de incertitudine cu privire la persoana care deține dreptul de proprietate asupra construcției reclamanților, pârâtul putând opune la un moment dat pretenții sub acest aspect, el are - în opinia intimaților reclamanți - calitate procesuală pasivă.
În sprijinul apărării potrivit căreia autoritatea publică locală are calitate procesuală pasivă în acțiunile având ca obiect accesiunea imobiliară artificială, intimații invocă o hotărâre de speță a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 304 ind. 1 raportat la art. 129 alin. ultim pr.civ. Curtea constată caracterul fondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Prin acțiunea pendinte, reclamanții-intimați au solicitat instanței să constate că au calitatea de proprietari asupra imobilului teren în suprafață de 250. situat în B-, sector 1 prin efectul uzucapiunii, și asupra construcției edificate pe acest teren prin efectul accesiunii imobiliare, susținând că terenul menționat a fost dobândit în posesie de către părinții lor în baza unui înscris sub semnătură privată, iar casa de locuit a fost edificată de aceiași părinți în anul 1971.
În considerarea susținerilor concret formulate de către reclamanți, a condițiilor instituite prin art. 1837, 1846-1847, 1890 și 492.civ. dar și a principiului disponibilității propriu procesului civil, raporturile juridice deduse în speță analizei instanței sunt cele legate între fostul proprietar al terenului (a cărui posesie s-a transmis odată cu întocmirea înscrisului sub semnătură privată invocat) și autorii reclamanților (respectiv reclamanții, care s-au pretins a fi succesorii lor în drepturi), din perspectiva instituțiilor de drept ale uzucapiunii și respectiv accesiunii imobiliare.
Ca atare, drepturile și obligațiile (corelative) supuse analizei sunt cele ale proprietarului-transmițător al posesiei terenului, astfel cum au fost transmise succesorilor lui, respectiv cele ale dobânditorilor posesiei și succesorilor acestora, Municipiul B neavând vreuna dintre calitățile menționate.
Cum în procesul civil legitimarea procesuală pasivă presupune - potrivit cu art. 109 alin. 1.pr.civ. - existența identității între persoana chemată în judecată și aceea care se pretinde a fi obligată în raportul juridic dedus judecății, iar față de pârâtul Municipiul B reclamanții nu au formulat o pretenție concretă, instanțele de fond au apreciat în mod eronat că această parte justifică legitimarea procesuală în speță.
Nu poate fi primită apărarea formulată de către reclamanții-intimați în sensul că s-ar justifica legitimarea procesuală a acestui pârât în considerarea prevederilor legii 50/1991 care reglementează disciplina în construcții pentru că, pe de o parte, acest act normativ nu reglementează accesiunea, ca modalitate de dobândire a dreptului de proprietate, iar pe de altă parte litigiul nu a avut ca obiect o verificare în privința respectării condițiilor cerute de legislația referitoare la autorizarea construcțiilor de către autoritățile publice.
Reclamantul fiind cel care are obligația de a asigura respectarea condițiilor de exercițiu pentru acțiunea civilă pe care înțelege să o promoveze, nu este îndreptățit a pretinde pârâtului acționat în judecată să indice persoanele cu care cel dintâi ar putea/trebui să se judece pentru a atinge scopul urmărit prin formularea acțiunii; în consecință, faptul că recurentul pârât nu a administrat probe "privitoare la o eventuală calitate procesuală pasivă a altor persoane" nu poate conduce la concluzia că această unitate administrativ teritorială ar dobândi astfel calitate procesuală pasivă în proces.
Față de considerentele expuse și de dispozițiile legale menționate, Curtea constată că, în ceea ce îl privește pe pârâtul-recurent Municipiul B, nu este îndeplinită condiția calității procesuale active, așa încât față de acest pârât de impunea a fi respinsă acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Față de această soluție, care se impune prin raportare la excepția de procedură analizată în cele ce preced, cât și de prevederile art. 137 alin. 1.pr.civ. Curtea constată că a devenit de prisos analiza acelor critici (formulate în cadrul motivelor de recurs) care privesc fondul pricinii.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, precum și prevederile art. 312 alin. 1 și 3.pr.civ. Curtea urmează a dispune admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului formulat de apelantul Municipiul
În conformitate cu prevederile art. 296.pr.civ, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va respinge acțiunea îndreptată împotriva pârâtului Municipiul B ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Cu privire la timbrajul aferent judecării cererii de chemare în judecată și căilor de atac exercitate în cauză, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 11 alin. 1 din Legea 146/1997 "cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată la prima instanță; taxa datorată la suma contestată în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani".
Acțiunea promovată de către reclamanți în speță este una evaluabilă în bani, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Legea 146/1997 coroborat cu art. 6 alin 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 146/1997, fiind timbrată la judecata cauzei în fond cu taxa în valoare de 425 lei corespunzător evaluării date imobilului de către reclamanți în acțiunea introductivă.
Ulterior însă, prin expertiza judiciară efectuată în cauză, s-a stabilit o valoare superioară a imobilului asupra căruia poartă litigiului (respectiv 15.789 lei), fără ca instanța fondului să procedeze la recalcularea taxei de timbru legal datorate, astfel cum se impunea potrivit exigențelor art. 2 alin. 3 din Legea 146/1997 coroborat cu art. 5 alin. 2 din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi.
Pe de altă parte, la judecata în apel a cauzei (fără a se reține incidența vreunei reglementări speciale de natură a justifica scutirea apelantului de obligația de a achita taxa de timbru) nu s-a perceput taxa judiciară aferentă acestei căi de atac, contrar prevederilor art. 11 alin. 1 din Legea 146/1997.
Față de deficiențele astfel constatate în privința stabilirii și executării obligațiilor părților de achitare a taxelor judiciare de timbru aferente judecării cauzei în fazele procesuale anterioare, potrivit cu dispozițiile art. 20 alin. ultim din Legea 146/1997, Curtea va dispune obligarea reclamanților la plata sumei de 3341,66 lei cu titlu de diferență taxă de timbru pentru judecarea cauzei în fond precum și obligarea apelantului Municipiul B la plata sumei de 1888,33 lei cu titlu de taxă de timbru datorată și neachitată în faza apelului.
Având în vedere soluția de admitere a apelului (în urma admiterii recursului pendinte), cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată, și prevederile art. 274 alin. 1.pr.civ. urmează a se constata că intimații-reclamanți sunt părțile căzute în pretenții față de apelul promovat de pârâtul Municipiul B și va dispune obligarea acestora la plata către apelant a sumei de 1888,33 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 274 alin. 1.pr.civ. luând act de solicitarea formulată în faza recursului de către recurentul-pârât privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în această etapă procesuală, Curtea va obliga intimații-reclamanți la plata către recurent a sumei de 1888,33 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru această cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de către recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr. 1193/08.10.2008, pronunțat de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și și intimații - pârâți și.
Modifică în tot decizia recurată.
Admite apelul formulat de Municipiul
Schimbă în parte sentința în sensul că:
Respinge cererea formulată împotriva Municipiului B pentru lipsa calității procesuală pasive.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă reclamanții la 3341,66 lei diferență taxă judiciară de timbru pentru judecarea cererii la fond.
Obligă Municipiul B la 1888, 33 lei taxă judiciară de timbru datorată și neachitată în apel.
Obligă intimații reclamanți la 1888,33 lei cheltuieli de judecată către Municipiul B în apel.
Obligă intimații-reclamanți la 1893,33 lei către recurentul Municipiul B, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Tehred.
2 ex/04.05.2009
Jud. APEL TB 3
,
Președinte:Carmen Georgeta NegrilăJudecători:Carmen Georgeta Negrilă, Georgeta Stegaru, Melania
