Uzucapiune. Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 19 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Silvia Pană
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr.541A/24.04.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații- reclamanți G și.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta - pârâtă, reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 92239/20.09.2009 și intimatul - reclamant G, reprezentat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 17/14.09.2009, lipsind intimata - reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus relațiile solicitate Direcției de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimatului - reclamant G solicită respingerea recursului formulat deciziei civile nr.541A/24.04.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.
De asemenea, arată că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.6 Cod procedură civilă nu este fondat. Susține că prin convenție s-a intrat în posesia terenului.
Totodată, arată că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă nu este explicitat, nearătându-se în ce constau motivele străine de natura pricinii.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arată că este nefondat. Precizează că actul de partaj nu a întrerupt prescripția achizitivă, acest act fiind declarativ.
În ceeace privește din relațiile solicitate Direcției de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 B, depuse la termenul de judecată de astăzi, rezultă împrejurarea că intimatul - reclamant a plătit taxe și impozite, fără a avea un titlu. Mai arată că terenul a fost identificat și este esențial raportul de expertiză efectuat în cauză. Cu cheltuieli de judecată, pe care le va solicita pe cale separată.
Reprezentantul recurentei - pârâte solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
De asemenea, solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr.541A/24.04.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, modificarea în tot a deciziei recurate și respingerea cererii de uzucapiune ca fiind nelegală și netemeinică.
Continuând, arată că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât a modificat hotărârea instanței de fond, care a constatat în mod corect că nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii, însă a calificat contractul de închiriere existent între părți ca fiind contract de vânzare-cumpărare.
De asemenea, arată că există contradicții în motivarea hotărârii pronunțată de instanța de apel, iar hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Cu cheltuieli de judecată, pe care le va solicita pe cale separată.
CURTEA,
Pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, urmează a dispune amânarea pronunțării asupra cererii de recurs.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererii de recurs la data de 26.01.2010.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 50R
Ședința publică de la 26 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr.541A/24.04.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații- reclamanți G și.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.01.2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 26.01.2010, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Prin cerere inregistrata pe rolul Judecatoriei sector 1 la 10.07.2007, sub nr-, reclamanții G și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului in suprafața de 90 mp situat în B,-, sector 1 prin uzucapiunea de peste 30 de ani.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că la data de 01.12.1975 prin contractul de închiriere nr.42113 au închiriat de la defunctul G terenul în suprafața de 90 mp situat în B,-, sector 1 începând cu 20.11.1975 pe un termen nelimitat. Ulterior prin declarația data de defunct la 24.01.1976 acesta declara că a primit de la reclamanți suma de 4000 lei, precizând că în schimbul acestei sume nu pretinde chiria și le lasă în deplină folosință și posesie terenul proprietatea sa. De la data cumpărării și până în prezent au stăpânit acest teren continuu, netulburat, neîntrerupt timp de 32 de ani, fără ca posesia să le fie tulburata și au construit două garaje pe teren. Arată ca achita impozitul de la data intrării în posesie. La data de 21.01.2004 Gad ecedat iar unica moștenitoare este pârâta.
În drept reclamanții și-au întemeiat cererea pe disp.art.1846, 1847, 1890 civil. În dovedire s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 4-12 dosar).
La termenul de la 06.09.2007 instanța a invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6
Prin sentința civilă nr.5430/06.09.2007 s-a admis excepția de necompetență teritorială și să dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 B.
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B cauza a fost înregistrată la 05.10.008, sub nr-.
Pârâta a formulat întâmpinare arătând ca reclamanții au folosit terenul în calitate de locatari, în temeiul unui contract de închiriere, nepunându-se nici un moment problema transmiterii dreptului de proprietate, iar construcția garajelor pe terenul proprietatea defunctului proprietar, s-a făcut cu îngăduința acestuia nefiind vorba despre o manifestare exterioară din partea reclamanților care să demonstreze ca s-au comportat ca adevărați proprietari.
Prin încheierea de la 09.11.2007 s-a dispus citarea pârâtei cu numele corect de.
Instanța a încuviințat prin încheierea de la 07.12.2007 proba cu înscrisuri, proba testimonială, interogatoriu și expertiza tehnică topo care au fost administrate în cauza, raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. a fost depus la dosar.
Instanța prin încheierea de la 09.05.2008 a aplicat reclamantei art.225 pr.civilă.
Prin SC nr.6646/ 16.05.2008 instanta de fond a respins cererea formulată de reclamanții G și in contradictoriu cu pârâta, obligandu-i pe acestia la plata cheltuielilor de judecată in suma de 2000 lei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanța a reținut următoarele:
La data de 01.12.1975 prin contractul de închiriere nr. 42113 reclamanții au închiriat de la defunctul G terenul în suprafață de 90 mp situat în B,-, sector 1 începând cu data de 20.11.1975 pe un termen nelimitat.
Ulterior prin declarația dată de defunct la 24.01.1976 acesta declara că a primit de la reclamanți suma de 4000 lei, precizând că în schimbul acestei sume nu pretinde chiria și le lasă în deplină folosință și posesie terenul proprietatea sa.
De la data cumpărării și până în prezent au stăpânit acest teren continuu, netulburat, neîntrerupt timp de 32 de ani, fără ca posesia să le fie tulburată și au construit două garaje pe teren.
Reclamanții au folosit terenul în calitate de locatari, în temeiul unui contract de închiriere, nepunându-se nici un moment problema transmiterii dreptului de proprietate, iar construcția garajelor pe terenul proprietatea defunctului proprietar, s-a făcut cu îngăduința acestuia, nefiind vorba despre o manifestare exterioară din partea reclamanților care să demonstreze că s-au comportat ca adevărați proprietari.
Potrivit art.1853 civil prevede că actele ce exercităm asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, etc, nu constituie o posesie sub nume de proprietar și tot asemenea este posesiunea ce s-ar exercita asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului său.
Cu toate că nu este tratată ca viciu al posesiei în codul civil, precaritatea este considerată mai mult decât atât, și anume ca o lipsă însăși a posesiei, deoarece este lipsita de animus domini, adică elementul intențional al posesiei.
Prin urmare, deținerea reclamanților, în calitate de locatari, oricât ar în timp, fiind viciată de precaritate, nu poate conduce la dobândirea proprietății asupra bunului ce face obiectul prezentei acțiuni, prin uzucapiune.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamantul, iar prin DECIZIA CIVILĂ NR.541A din data de 24.04.2009 Tribunalul a admis apelul, declarat de apelantul-reclamant G, schimbând în tot sentința apelată în sensul admiterii acțiunii. S-a constat dobândirea dreptului de proprietate de către reclamanți prin efectul uzucapiunii, asupra terenului în suprafață de 90 mp situat în B,-, sector 1, identificat prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert și anexele la acesta.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de apel a retinut urmatoarele:
Prima instanță în mod eronat a reținut că posesia reclamanților asupra terenului în litigiu ar fi viciata de precaritate și ca atare, nu poate conduce la dobândire a proprietății.
Astfel, deși raporturile juridice dintre reclamanți și defunctul G privind terenul de 90 mp situat în B,-, sector 1, s-au concretizat în perfectarea unui contract de locațiune la data de 1.12.1975, împrejurarea că această închiriere se realiza pe un termen nelimitat, iar ulterior, prin declarația dată de defunct la 24.01.1976, acesta declara ca a primit de la reclamanți suma de 4000 lei, precizând ca in schimbul acestei sume nu mai pretinde chiria si le lăsa in deplina folosința si posesie terenul proprietatea sa, în condițiile în care perceperea unei sume de bani în viitor ca și contravaloare a folosinței este de esența închirierii, sunt aspecte din care reiese că aceste raporturi nu au fost specifice unei locațiuni, contract cu executare succesivă, și nici a unui comodat, contract cu titlu gratuit, având în vedere suma de bani achitată la momentul declarației respective.
În plus, în aceeași declarație se menționează că defunctul nu înțelegea să-și asume nici o răspundere dacă se demola de către autorități construcția edificată pe teren, împrejurare urmată de "preluarea terenului în alte scopuri".
Interpretând actul arătat prin prisma art. 977.civ. tribunalul 1. apreciat că din acel moment defunctul a înțeles să transmită nu numai o detenție precară a imobilului, acest teren fiind ocupat în continuare de reclamanți și folosit ca niște adevărați proprietari.
De altfel, o probă utilă a exercitării posesiei, ce presupune și un comportament față de terți specific exercitării unui drept real - și nu doar o simpla stăpânire și folosință a imobilului - o reprezintă plata impozitelor și a celorlalte taxe pentru imobil, precum și încheierea contractelor pentru furnizarea de utilități, acestea constituind elemente importante în a demonstra voința deținătorului terenului de asumare în fapt a calității pretinse, cu toate efectele ce decurg din exercitarea unei posesii utile asupra bunului.
Sa- retinut ca reclamanții au îndeplinit în mod public un asemenea act care să exprime manifestarea neechivocă de voință în sensul arătat.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata, criticand hotararea pronuntata pentru următoarele motive:
1. Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, prevăzut de art. 304 pct. 6 din Codul d e Procedură Civila.
2. Hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii prevăzute de art. 304 pct. 7 Codul d e Procedură Civilă.
3. Hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii prevăzute de art. 304 pct. 9 Codul d e Procedură Civilă.
Astfel, instanța de apel a făcut mai mult decât s-a cerut și a interpretat un contract sub semnătura privată având ca obiect închirierea unui teren contra unei chirii ca fiind un veritabil contract vânzare-cumpărare deși consimțământul nu a fost niciodată în acest sens.
Din declarația sub semnătura privată dată de recurent rezulta clar că acesta nu renunța la dreptul său de a percepe chirie ci la chiria plătită lunar în schimbul unei sume mai mari plătită în avans însă tot cu rol de chirie: "renunț la chiria menționată în contract", adică la cuantumul acesteia.
Totodată își menține înregistrarea de rol fiscal, iar mențiunea că taxele vor fi plătite de către locatar pe numele sau nu face decât să întărească voința acestuia să rămână proprietar.
Mai arata recurenta ca in mod corect instanța de fond a respins cererea constatând că nu se pot aplica dispozițiile legale cu privire la uzucapiune. Astfel, reclamanții au folosit terenul în calitate de locatari, în temeiul unui contract de închiriere, nepunându-se nici un moment problema transmiterii dreptului de proprietate. Faptul că au construit niște garaje pe terenul defunctului proprietar, cu acordul acestuia, nu reprezintă o manifestare exterioară de voință din partea reclamanților care să demonstreze că s-au comportat ca adevărați proprietari. În cazul de față sunt aplicabile dispozițiile art. 1853 Civil care prevede că "Actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc. (. ) nu constituie o posesiune sub nume de proprietar. Tot asemenea este posesiunea ce am exercita asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului."
În acest sens s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 8 din data de 27.09.1999 care a stabilit clar că, locatarul, exercitând o posesie precară, nu poate dobândi proprietatea prin uzucapiune asupra imobilului care face obiectul locațiunii.
Deținerea acestui imobil de către reclamanți, în calitate de locatari, oricât ar fi aceasta de îndelungată, fiind viciată de precaritate, nu poate conduce la dobândirea proprietății asupra bunului în cauză prin uzucapiune.
Pentru a ne afla în fața dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune ar fi trebuit să ne aflăm în fața unei posesii continue, neîntrerupte, netulburate și sub nume de proprietar. Însă, din actele depuse la dosar reiese clar că aceste calități ale posesiei nu pot fi aplicate în situația de față.
Mai arata recurenta ca posesia a fost întreruptă, întrucât au intervenit prevederile art. 1865. civil. în anul 1995 defunctul -., autorul subsemnatei, formuland o acțiune prin care a solicitat instanței să îl oblige pe pârâtul G la plata sumei de 3600 de lei reprezentând contravaloarea chiriei pentru terenul situat în B, str. -. - nr. 12, sector 1, proprietatea sa. Totodată, pârâtul reclamant a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea cererii de evacuare și să se constate că este proprietarul construcțiilor și instalațiilor ce se afla pe terenul în cauză.
Tot o cauza de întrerupere este și acțiunea intentată de către defunct în anul 1999 prin care a solicitat rezilierea contractului de închiriere nr. 42113/1.12.1975 încheiat între acesta și G pentru suprafața de 90 mp situați în B, str. -. - nr. 12, sector 1. Ne aflăm astfel în fața unei posesii viciate, posesie care a fost întreruptă de 2 ori în cursul celor 32 de ani.
Nu putem să discutăm nici despre o interpretare a contractului de închiriere mai sus menționat și a declarației din 24.12.1976 data de către defunctul G în sensul ca acesta a înțeles să transmită dreptul de proprietate al acestui imobil, așa cum apreciază instanța de apel în motivarea sa. Această intenție nu a existat niciodată. Faptul că defunctul a inițiat în instanță cele două acțiuni amintite mai sus și că a figurat în permanenta ca proprietar la ROLUL FISCAL pentru acest imobil sunt o dovada în acest sens.
Un alt aspect care trebuie învederat instanței este acela că defunctul a închiriat reclamanților doar o parte a imobilului pe care îl deținea la acea dată în Str. -. - nr. 12, sector 1. Întreaga suprafață deținuta era de 178 mp, cealaltă diferența fiind închiriată către. Cu acesta din urma defunctul a încheiat în anul 1991 contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 24415/1991 de către notariatul de stat și transcris sub nr. 1141/1991. Ulterior, între părți, a intervenit Actul de partaj autentificat sub nr. 665/14.01.1992 de către Notariatul de Stat, prin care s-au format 2 loturi. Lotul 1 în suprafață de 89 mp a fost atribuit lui -., iar Lotul 2 fost atribuit lui. Celor doua loturi li s-au atribuit noi adrese poștale, astfel că Lotul 1 purtat adresa poștala -. - nr. 12A, iar Lotul 2 -. - nr. 12. Această situație reiese și din istoricul de rol fiscal eliberat la data de 20.02.2008 de către Direcția de Taxe și Impozite Locale a sectorului 1
Acest act de partaj constituie de asemenea o întrerupere a termenului de uzucapiune.
De altfel, și din actele de impunere fiscală ulterioare anului 1992 atât defunctul cât și recurenta, în calitate de moștenitoare, au figurat înscriși ca proprietari pentru imobilul situat în - - nr. 12, situație învederată și în expertiza efectuată în cauză în dosarul de fond.
In urma analizei actelor si lucrarilor dosarului, deciziei recurate, prin prisma si a motivelor de recurs invocate, Curtea retine urmatoarele:
In mod gresit a apreciat instanta de apel in sensul ca posesia exercitata de reclamanti a fost una utila, neafectata de viciul precaritatii.
Astfel precaritatea apare in conceptia Codului civil ca un viciu absolut si perpetuu al posesiei, persoanele enumerate exemplicativ in cuprinsul disp. art. 1853.civil posedand pentru altul: locatarul pentru proprietar, depozitarul pentru depozitant, uzufructuarul pentru nudul proprietar.
poate fi intervertita in posesie, numai prin indeplinirea uneia dintre cele patru ipoteze, prevazute in mod limitativ in cuprinsul dispozitiilor art. 1858.civil, reclamantii in cauza neinvocand si nedovedind nici una dintre aceste situatii.
Astfel este un fapt necontestat acela ca autorul reclamantilor a intrat in folosinta bunului, in calitate de locatar, conform contractului de inchiriere incheiat in anul 1975 cu autorul paratei.
Cat priveste declaratia data de locator un an mai tarziu, Curtea retine ca aceasta nu are valoarea unui act de intervertire a precaritatii in posesie, in sensul celor avute in vedere in cuprinsul dispozitiilor art. 1858.civil, iar pe de alta parte vointa partii a fost in mod gresit interpretata ca fiind apta sa transmita reclamantilor o posesie neviciata, de natura a prescrie valorificarea dreptului de proprietate.
Curtea apreciaza ca interpretarea vointei partilor trebuie facuta cu prudenta sporita avand in vedere obiectul cererii si respectiv consecintele juridice ce ar decurge din incuviintarea aceasta, respectiv recunoasterea dobandirii si respectiv a pierderii dreptului de proprietate.
In cuprinsul acestui inscris se mentioneaza ca proprietarul se obliga " sa lase in deplina folosinta si posesie " terenul sau autorului reclamantilor, insa pe de alta parte se mentioneaza ca se obliga " sa nu-l mai deranjeze pe G in libera administrare si folosire a terenului ", aratandu-se totodata ca impozitul aferent terenului va figura in continuare pe numele lui .
Se mai mentioneaza ca in schimbul acestei folosinte perpetue autorii reclamantilor urmeaza sa achite o suma fixa, stabilita unilateral de proprietar.
Declaratia susmentionata nu indeplineste conditiile cerute de lege pentru a fi considerata o conventie de vanzare-cumparare sub semnatura privata, avand in vedere ca actul este unilateral, ca in cuprinsul acestuia nu se mentioneaza intentia de a se transmite proprietatea asupra bunului precum si faptul ca nu este specificat pretul vanzarii.
Inscrisul cuprinde mentiuni neclare din punct de vedere juridic si pe alocuri contradictorii, Curtea apreciind ca acesta reprezinta o modificare a actului initial, sub aspectul modalitatii in care va fi perceputa chiria, cat si a platii impozitelor de catre autorii reclamantilor, neputandu-se retine dincolo de orice dubiu ca vointa autorului reclamantei a fost in sensul de a transmite reclamantilor altceva decat detentia bunului, cu atat mai mult cu cat impunerea imobilului s-a facut in continuare pe numele proprietarului si ulterior pe numele mostenitoarei acestuia, parata. rezultand in mod implicit ca acesta a inteles sa-si pastreze calitatea de titular al dreptului de proprietate al bunului.
Prin urmare, nu se poate retine ca inscrisul susmentionat a fost de natura sa faca dovada transmiterii posesiei in patrimoniul reclamantilor, respectiv sa determine existenta elementului in persoana acestora.
Cum autorul reclamantilor si reclamantii la randul lor au stapanit bunul in calitate de detentori precari, Curtea apreciaza ca acestia nu pot dobandi proprietatea asupra bunului prin invocarea prescriptiei de 30 de ani.
Nu vor fi analizate criticile formulate de recurenti cu privire la existenta cauzelor de intrerupere a termenului prescriptiei de 30 de ani, acestea fiind aparari noi, formulate pentru prima in recurs, astfel incat contravin dispozitiilor art 292 alin 1.pr.civila, rap. la art 316.pr.civila.
Pentru aceste considerente, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 312.pr.civila, rap. la art 304 pct 9.pr.civila, urmeaza sa admita recursul, sa modifice in tot decizia recurata, in sensul ca, in temeiul disp. art 296.pr.civila va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr.541A/24.04.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații- reclamanți G și.
Modifică în tot decizia în sensul că:
Respinge apelul ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. SP
Tehnored. AP
2 ex. / .
Secția a III-a civilă
Jud. apel:, I
Președinte:Melania StanciuJudecători:Melania Stanciu, Mihaela Paraschiv, Silvia Pană
