Uzucapiune. Decizia 238/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.238 R
Ședința publică de la 30.04.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 3: Silvia
GREFIER -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul reclamant împotriva deciziei civile nr.114R/24.02.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul reclamant personal, lipsind intimații pârâți, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că prezenta contestație în anulare nu este timbrată și că intimații pârâți au fost citați cu copia motivelor contestației în anulare. Totodată se arată că dosarul de recurs cu nr- a fost atașat și că la data de 22.04.2009 contestatorul reclamant a depus un set de înscrisuri în 3 exemplare în susținerea contestației în anulare.
Curtea, aduce la cunoștința părților faptul că un membru al completului de judecată, respectiv doamna judecător formulează cerere de abținere de la judecarea prezentei contestații în anulare, întrucât a făcut parte din completul de judecată care a soluționat recursul, motiv pentru care dispune lăsarea cauzei la ordine.
La strigarea cauzei la ordine, Curtea aduce la cunoștința părților că cererea de abținere a doamnei judecător a fost admisă, urmând a se întregi completul de judecată cu doamna judecător.
Contestatorul reclamant personal învederează că dorește depunerea la dosar a unui înscris ce emană de la Primăria Municipiului B Direcția Evidența Proprietății.
Interpelat fiind, contestatorul reclamant arată că acest înscris privește fondul cauzei.
Curtea, deliberând, cu privire la proba solicitată de contestatorul reclamant apreciază că este irelevant pentru soluționarea contestației în anulare, corespunzător limitelor care se impun în analiza asupra căii de atac potrivit dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă temei legal invocat de contestator în susținerea căii de atac formulată, așa încât respinge cererea de administrare a acestei probe al căror conținut ar fi, potrivit susținerilor contestatorului, relevant pe aspecte ce țin de fondul litigiului.
Contestatorul reclamant personal învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Față de susținerile contestatorului cu privire la efectele Decretului 445/27.12.1984, Curtea interpelează contestatorul reclamant în sensul că prin raportare la conținutul motivelor contestației și la dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă concluziile sale trebuie să se refere la chestiunea/omisiunea pretins a fi avut loc în analiza tuturor motivelor de recurs.
În raport de această precizare, contestatorul reclamant arată că nu mai are susțineri de formulat în cadrul concluziilor orale din cadrul contestației în anulare.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul reclamant împotriva deciziei civile nr.114R/24.02.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la data de 5.03.2009, contestatorul a formulat contestație în anularea deciziei civile nr. 114 din 24.02.2009, pronunțată de această secție în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin decizia menționată a fost respins ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei civile nr.1051/9.07.2008 a Tribunalului București - Secția V-a civilă, de către recurentul reclamant - contestator în cauza de față și intimații pârâți.
Obiectul judecății, finalizate irevocabil prin decizia contestată l-a reprezentat cererea reclamantului de constatare a dobândirii prin uzucapiune de 30 de ani și joncțiunea posesiilor, a dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafață de 315 mp situat în B,-, sector 4 și a dreptului de proprietate asupra construcției edificate pe teren, prin accesiune imobiliară.
Contestația în anulare a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 318 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, contestatorul susținând în esență că instanța de recurs nu a analizat o serie de critici formulate prin motivele de recurs, după cum urmează:
1. Hotărârile judecătorești, în fond și apel, au fost pronunțate cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1844 cod civil iar Decretul de expropriere nr. 445/27.12.1984 nu era să reprezinte o declarație a legii de scoatere din circuitul civil al imobilului, motiv de recurs susținut pe temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă la pct. A din cadrul acestora.
Analiza acestui motiv al contestației în anulare relevă netemeinicia susținerilor contestatorului, instanța de recurs apreciind, prin considerentele deciziei că atâta vreme cât reclamantul și autorii acestuia nu au avut calitatea de proprietari la momentul exproprierii dispuse prin Decretul nr. 445/1984, dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 invocate de acesta în susținerea motivului de recurs nu sunt aplicabile în cauză.
2. Instanța de recurs a omis să cerceteze motivul prin care a susținut că intrarea unor bunuri în domeniul public sau privat al statului se găsește sub condiție suspensivă, potrivit acelorași dispoziții anterior invocate, iar instanțele judecătorești sunt competente să verifice titlul statului, chiar și pe cale incidentală, și nu eronat cum a procedat instanța de fond și de apel care au considerat că în acest cadrul procesual nu se verifică legalitatea exproprierii și deci valabilitatea titlului statului.
Motivul de recurs în privința căruia se susține de către contestator că nu ar fi fost analizat a fost respins de instanța de recurs cu motivarea că în cauză nu se analizează valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului, ci doar în ce măsură decretul de expropriere a produs efectul întreruptiv al posesiei, astfel încât posesia exercitată de reclamant îndeplinea condițiile pentru a conduce la dobândirea proprietății ca efect al accesiunii.
3. Omisiunea cu privire la critica formulată în legătură cu încălcare a dispozițiilor Constituției din 1965, în sensul că imobilul nu a intrat sub incidența art. 7 din Constituție, nu a devenit proprietate de stat și ca atare nu a fost scos niciodată din circuitul civil, deci nu a fost sustras prescripției achizitive de lungă durată și nu a intrat sub incidența art. 1844 Cod civil.
Instanța de recurs a analizat și acest motiv de recurs, apreciind că și în situația în care exproprierea ar fi fost făcută cu încălcarea dispozițiilor constituționale în vigoare la acel moment sau ale art. 481 Cod civil, atâta timp cât decretul de expropriere nu a fost anulat, simpla constatare că acesta a avut caracter abuziv nu poate produce nici un efect în ceeace privește posesia reclamantului, câtă vreme dreptul de proprietate încălcat avea un alt titular decât reclamantul și, pe de altă parte, efectul exproprierii a fost cel al trecerii în proprietatea statului a imobilului, ceeace a condus la întreruperea cursului prescripției achizitive, prin scoaterea bunului din circuitul civil și trecerea în proprietatea statului, imprescriptibilă achizitiv.
4. Omisiunea cu privire la cercetarea motivului de recurs decurgând din faptul că autoritățile comuniste nu au încheiat proces-verbal de predare primire a bunului, iar bunul nu a fost preluat în fapt și nu i s-a dat niciodată destinația prevăzută în decretul de expropriere, continuând a fi plătite taxele și impozitele, potrivit evidențelor fiscale nemodificate.
Instanța de recurs a analizat și acest motiv de recurs, pe care l-a găsit neîntemeiat, reținând în motivare că potrivit actelor dosarului, indicate în cuprinsul deciziei, imobilul a figurat inițial expropriat, după care, din anul 1986, fost înscris pe bază de declarații pe numele.
5. Omisiunea cercetării motivului de recurs care a privit faptul că statul român nu a plătit niciodată vreo justă și prealabilă despăgubire pentru imobilul expropriat și nici nu a tulburat în nici un fel pe posesorii și, cum nici pe recurent.
Și acest motiv de recurs a fost analizat de instanță care a apreciat că justa și prealabila despăgubire privea raporturile cu proprietarul imobilului, iar nu raporturile cu posesorul.
6. Omisiunea examinării motivului de recurs prin care s-a invocat caducitatea decretului de expropriere.
Contrar susținerilor contestatorului, instanța de recurs a analizat dispozițiile legale aplicabile, excluzând de la aplicare dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, atât pe considerentul ținând de faptul că reclamantul și autorii acestuia nu au avut calitatea de proprietari la momentul exproprierii, dreptul fiindu-le recunoscut numai proprietarilor și apreciind că pentru imobilele expropriate anterior anului 1989 sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 (art.11), iar nu dispozițiile Legii nr. 33/1994.
Din cele expuse anterior, rezultă în mod incontestabil că, contrar susținerilor contestatorului, instanța de recurs a răspuns în mod punctual la fiecare din motivele pe baza cărora s-a criticat decizia pronunțată în apel, astfel încât contestația în anulare este neîntemeiată, contestatorul urmărind, prin susținerile sale, reluarea judecății asupra recursului, ceeace nu este admisibil în raport de caracterul special al căii de atac extraordinare promovate.
Nefiind deci incidente motivele de contestație în anulare formulate și susținute în cauză de către contestator, contestația urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 114 R din 24.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind Proprietatea Intelectuală în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și STATUL R prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009..
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
.red./2 ex.
10.06.2009
Jud. apel,
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Elena Viviane Tiu, Silvia
