Uzucapiune. Decizia 368/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2460/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.368
Ședința publică de la 23.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 530 din 16.04.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, G, - și.
are ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta reclamantă personal și asistată de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale eliberate de Baroul București, pe care o depune la dosar, avocatul - -, în calitate de reprezentant al intimatului pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/18.11.2008, eliberate de Baroul București (fila 23 dosar) și avocatul pentru intimații pârâți, G, - și, în baza împuternicirilor avocațiale nr. -, respectiv nr. - din 26.11.2008, eliberate de Baroul București (filele 27 și 28 dosar).
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La solicitarea instanței, recurenta se legitimează cu carte de identitate seria - nr. -, eliberată de Poliția comunei Jilava, la data de 18.07.2005, CNP -.
Avocatul recurentei, prealabil oricăror discuții, înțelege să facă o precizare cu privire la o eroare materială strecurată în motivele de recurs, respectiv, în alineatul 4 - fila 3 - este vorba de încheierea de ședință de la 25.09.2007 și nu de la 04.09.2007, cum din eroare s-a dactilografiat. Personal, procedează la rectificarea acestei erori.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentei reclamante solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii apelurilor ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Instanța de apel în mod greșit a trimis cauza spre rejudecare în primă instanță pentru toate părțile, respectiv pentru toți apelanții, având în vedere că o parte din apelanți nici nu au satisfăcut cerința timbrajului în ceea ce privește apelul exercitat în cauză, situație în care s-a dispus anularea apelurilor respective.
Interesele celor patru apelanți ale căror apeluri au fost anulate sunt evident distincte de ale celorlalți apelanți, astfel încât soluția nu poate să fie decât diferită, în raport de modalitatea exercitării drepturilor procesuale. În acest sens, invocă dispozițiile art. 48 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.
Pe de altă parte, instanța de judecată a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic ale acestuia, apreciind în mod eronat că pârâtei G la judecata în primă instanță nu i s-au soluționat cererile. După cum rezultă din dosarul de fond, instanța a luat act de întâmpinarea formulată de această parte, dar și de renunțarea la judecată față de G. Ulterior, aceasta a formulat o cerere de intervenție, care a fost discutată de instanță la termenul de judecată din 25.09.2008, astfel că nu se poate reține nici această apărare.
Totodată, apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre care cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, având în vedere că se insistă că cuprinsul deciziei recurate asupra cererii reconvenționale formulate de G, cerere care nu a fost motivată în drept și nici timbrată corespunzător, pentru a putea fi discutată. Din punctul său de vedere, această cerere reconvențională a fost depusă la dosar cu depășirea termenului legal.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimaților pârâți, G, - și solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, prin care se invocă dispozițiile art. 48 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, arată că toți intimații pârâți au același interes în cauză, deoarece terenul ce face obiectul litigiului de față se află în coproprietatea și în indiviziunea tuturor pârâților-apelanți. Exercitarea căii de atac a apelului de către unii din ei va folosi și celorlalți, în sensul că efectele admiterii apelului se vor extinde și asupra coparticipanților care nu au declarat apel sau ale căror cereri au fost respinse în temeiul unor excepții procesuale. Mai mult decât atât, G, având procură de la toți ceilalți pârâți, a declarat apelul atât în nume propriu, cât și în numele acestora, întrucât îi reprezenta, având aceleași interese.
Instanța de apel, prin admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare, a procedat în mod corect, deoarece la judecata în primă instanță nu a fost lămurit cadrul procesual, astfel încât și al doilea motiv de recurs este nefondat. Intervenienta G era coproprietară a terenului ce se dorește a fi uzucapat de reclamantă, astfel încât cererea de intervenție trebuia admisă atât în principiu, cât și pe fond. Prima instanță, potrivit art. 129 din Codul d e procedură civilă, trebuia să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății, ceea ce, în speță, nu s-a respectat, încălcându-se totodată principiul disponibilității. Instanța de fond trebuia să dispună asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție, în raport de care trebuia să dispună comunicarea acestei cereri pentru ca părțile să poată formula întâmpinare. Însă, procedează la respingerea cererii de intervenție, fără nicio motivare și fără a face vreo referire la ea în cuprinsul hotărârii.
Referitor la cererea existentă în dosarul de fond, la filele 96-99, în mod corect instanța de apel a reținut faptul că pârâta Gas olicitat ca întâmpinarea să fie considerată cerere reconvențională. Nu îi poate fi imputată pârâtei culpa instanței de fond, care, de asemenea, nu s-a pronunțat nici cu privire la această cerere, chiar în situația în care s-ar admite că cererea reconvențională nu a fost timbrată, ori nu a fost depusă în termenul legal. Instanța de fond trebuia să pună în vedere părți să precizeze ce anume dorește să solicite de la reclamantă, respectiv să-și precizeze pretențiile.
Solicită obligarea recurentei reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 3000 lei, potrivit chitanțelor nr. 119 și 120 din 23.02.2009, pe care le depune la dosar.
Avocatul intimatului pârât solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, achiesând întrutotul la concluziile puse de reprezentantul celorlalți intimați pârâți.
În opinia sa, niciunul dintre cele trei motive invocate de recurenta reclamantă nu se încadrează în dispozițiile art. 304 din Codul d e procedură civilă. Nu se face altceva decât să se prezinte situația de fapt, fără a se menționa ce text de lege a încălcat instanța de apel prin pronunțarea deciziei recurate, în raport de care înțelege să invoce excepția nulității recursului.
Solicită obligarea recurentei reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1000 lei, potrivit chitanței datate 18.11.2008, pe care o depune la dosar.
Avocatul recurentei reclamante, având cuvântul asupra excepției nulității recursului, consideră că această excepție este tardiv formulată după acordarea cuvântului pe fondul pricinii.
Avocatul intimaților pârâți, G, - și pune concluzii de admitere a excepției nulității recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.11.2006 pe rolul Judecătoriei C sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, -, și -, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că a dobândit prin uzucapiunea de 10 ani dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 850. situat în com. -,-, jud.
La data de 6.12.2006, pârâta G (fostă ) a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C și, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Totodată, a solicitat obligarea reclamantei să lase pârâților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 850. precum și obligarea sa de a elibera terenul sau autorizarea pârâților să facă acest lucru pe cheltuiala reclamantei.
La termenul din 26.01.2007, reclamanta a depus la dosar o listă cu numele corecte ale pârâților: G, -, (fostă ), și.
La data de 26.01.2007, reclamanta a depus o cerere modificatoare, prin care a precizat că pârâții, G și îl au ca autor pe, pârâții - și o au ca autoare pe și pârâții și o au ca autoare pe. La același termen, instanța a luat act de cererea modificatoare, prin care reclamanta a arătat că înțelege să se judece cu acești pârâți.
La data de 15.02.2007, pârâta Gad epus la dosar o cerere precizatoare, prin care a arătat că solicită ca întâmpinarea depusă să fie considerată și cerere reconvențională.
La data de 11.05.2007, reclamanta a depus la dosar o cerere de renunțare la judecată față de pârâta G. La termenul din 26.06.2007, pârâta s-a opus cererii de renunțare, invocând dispozițiile art. 246 alin. 4.pr.civ.
La data de 29.06.2007, Gaf ormulat o cerere de intervenție în interes propriu, pe care instanța a respins-o prin încheierea din 25.09.2007.
Prin sentința civilă nr. 1761/02.10.2007 pronunțată de Judecătoria C în dosarul nr-, s-a respins excepția necompetenței teritoriale ca nefondată, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, G, -, și; s-a constatat că a intervenit uzucapiunea terenului în suprafață de 566,66. situat în,-, jud. I; s-a luat act de renunțarea la judecată față de pârâta G și au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de 507,83 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele că autorul reclamantei, defunctul, a deținut întreaga suprafață de 1.800. (la măsurătorile ulterioare rezultând suprafața de 1.700.), existentă în-, -, jud. I, primită inițial cu titlu de folosință, teren pe care se depozitau inițial gunoaie și resturi menajere (potrivit adeverinței nr. 267/21.11.1990, emise de -) și pe care l-a curățat și redat agriculturii.
Cum prin Hotărârea nr. 712/20.12.1994 pronunțată de Tribunalul București - Secția contencios Administrativ, rămasă definitivă, Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul Local al comunei - a fost obligată să-l pună în posesie pe autorul reclamantei, există și titlul justificativ la care face referire art. 1897 Cod civil; practic însă, comisia nu a întocmit procesul-verbal de punere în posesie pe numele de.
Această precizare era necesară în raport de sentința civilă nr. 1637/22.05.1995 pronunțată de Judecătoria în dosarul nr.4995/1993, prin care autorii pârâților au solicitat, prin cererea înregistrată la data de 01.10.1993 "obligarea pârâtului (defunctul - autorul reclamantei), a lăsa în deplină proprietate și pașnică folosință, suprafața de 1.000. teren intravilan situat în comuna -, str. -".
În urma apelului declarat împotriva acestei hotărâri, prin decizia civilă nr. 493/07.03.1997 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă (titlu executoriu), autorul reclamantei - - a fost obligat să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 850. situată în comuna -, str. - (adică fără număr), către și.
Întrucât decizia civilă nr. 493/07.03.1997 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă are la bază strict cererea părților formulată în scris, respectiv a autorilor pârâților și, care de la începutul procesului au revendicat terenul în suprafață de 1.000. situat în comuna -, str. - fără număr, iar pe parcursul judecării procesului în dosarul nr. 4995/1993 la Judecătoria. s-a solicitat în mod explicit terenul din str.- fără număr, este evident că autorul pârâților nu a dorit terenul pe care era construită casă, ci terenul din str. - fără număr.
Toți martorii reclamantei au relatat că aceasta nu a fost deranjată în vreun fel de-a lungul timpului de către pârâți până la data introducerii acțiunii, abia în luna februarie 2007 aceștia intervenind abuziv și defrișând terenul și distrugând căsuța ridicată.
De asemenea, chiar și martorii pârâților au arătat că într-adevăr terenul a fost stăpânit doar de reclamantă și autorul acesteia, fără ca pârâții să-l fi deranjat în trecut.
Astfel, niciodată autorii pârâților sau pârâții înșiși nu au exercitat posesia efectivă a terenului în litigiu, pe care tatăl reclamantei și ulterior, reclamanta, au cultivat de vie, au plantat pomi fructiferi și au edificat o căsuță din cărămidă.
Posesia exercitată a fost deci efectivă, utilă, continuă, neîntreruptă, neviciată și publică, pârâții locuind toți în comuna -, deoarece aceștia n-au revendicat terenul în litigiu, deși au fost puși în posesie asupra acestuia, după cum rezultă din procesul-verbal nr. 4847/25.10.1994 de Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991 de pe lângă Consiliul Local al comunei - (pentru autorii pârâților, - și ) și din procesul-verbal nr. 4567/06.10.1994, emis de Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul Local al comunei - (pentru autoarea pârâților și ).
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 05.12.2007 (și la 25.10.2007), a declarat apel pârâtul, la 28.11.2007 pârâta, la 25.10.2007 pârâții G (și la 10.12.2007), (și la 05.12.2007), (și la data de 05.12.2007), și la 05.12.2007 pârâții și -, care au fost înregistrate pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă la data de 15.12.2007.
În motivare, pârâții, pârâții și - au arătat că nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de scurtă durată, iar pârâta Gai nvocat și faptul că instanța a procedat greșit luând act de cererea reclamantei de renunțare la judecată cu toată insistența apelantei, încălcând grav dispozițiile art. 246 alin. 3 și 4.pr.civ. De asemenea, i-a respins cererea de intervenție fără nicio motivare.
Prin decizia civilă nr. 530A/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr- s-au anulat ca netimbrate apelurile declarate de, - și, în contradictoriu cu intimata-reclamantă; s-au admis apelurile declarate de apelanții, și G; s-a desființat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 2 din Legea nr. 146/1997 în situația în care nu se timbrează cererea adresată instanțelor, aceasta se anulează.
Față de aceste dispoziții legale, Tribunalul, constatând că apelanții, - și nu au timbrat apelurile în cuantumul legal stabilit, le-a anulat ca netimbrate.
Referitor la apelurile declarate de, și G, Tribunalul le-a apreciat ca fondate, pentru următoarele considerente:
La instanța de fond apelanta Gaf ormulat întâmpinare, iar ulterior a mai depus o precizare prin care a solicitat ca întâmpinarea să fie considerată cerere reconvențională.
De asemenea, cererea de intervenție în interes propriu a fost respinsă de instanță direct, fără a fi discutată admisibilitatea în principiu a acesteia.
Potrivit art.129 Cod procedură civilă, instanța de judecată se pronunță asupra cererilor formulate, ce au investit instanța potrivit principiului disponibilității.
Cum instanța de fond nu a lămurit cadrul procesual privind cererile formulate de G, nu s-a pronunțat conform dispozițiilor art. 52 și urm. Cod procedură civilă asupra cererii de intervenție în interes propriu, încălcând dreptul la apărare, și cum obiectul cererii de intervenție este strâns legat de cel al cererii principale, Tribunalul, conform art. 297 Cod procedură civilă, a admis apelurile, iar întrucât instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care ar urma să aibă în vedere pentru o soluționare unitară a cauzei și celelalte critici aduse.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 13.10.2008, a declarat recurs reclamanta, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la 31.10.2008, criticând-o lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În motivare, a arătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, decizia recurată trimite în mod nelegal cauza spre rejudecare pentru toate părțile, adică pentru toți apelanții, deși unii dintre ei nu au achitat taxa de timbru, motiv pentru care, în mod corect, instanța de apel le-a anulat apelurile, fiind așadar, în situația în care apelanții care nu au achitat taxa de timbru profită de pe urma celorlalte părți care și-au îndeplinit obligațiile legale, deci instanța de fond ar trebui să judece dosarul inclusiv pentru aceștia.
Interesele procesuale ale celor patru apelanți ale căror apeluri au fost anulate sunt evident distincte de ale celorlalți apelanți, astfel încât soluția nu poate să fie decât diferită în raport de modalitatea de exercitare a drepturilor procesuale și deci soluția trebuia să privească fiecare parte în funcție de admiterea sau respingerea apelului de către instanța de fond.
Pe de altă parte, instanța de judecată a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, având în vedere că instanța de apel în mod cu totul și cu totul eronat a apreciat că la fondul cauzei apelantei G nu i s-au soluționat cererile.
După cum rezultă din dosarul de fond, instanța de judecată a luat act de întâmpinarea depusă de G și a luat act de renunțarea la judecată față de aceasta.
Ulterior, apelanta Gaf ormulat o cerere de intervenție care a fost discutată de instanța de fond la termenul din 25.09.2007, astfel că nu se poate reține acest motiv de apel și această apărare. Numai dacă instanța admite cererea de intervenție pronunță o încheiere de admitere în principiu a acesteia, însă în cazul în care respinge cererea de intervenție, încheierea este ca oricare alta, procedura civilă neprevăzând o încheiere de respingere în principiu a cererilor de intervenție.
Rezultă astfel că instanța de apel a interpretat greșit hotărârea atacată, neobservând că instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii de intervenție.
Totodată, recurenta a apreciat și că instanța de apel a pronunțat o hotărâre care cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, având în vedere că se insistă în cuprinsul deciziei recurate asupra unei cereri reconvenționale care nu există, pentru că nu a fost motivată în drept și nici nu a fost depusă în termenul legal și netimbrată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm. art.304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
La data de 02.12.2008, intimatul-pârât a formulat întâmpinare la recursul formulat de recurenta-reclamantă, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
În motivare, a arătat că, întrucât hotărârea dată în fond a fost pronunțată fără a se lua în discuție concluziile intervenientului în interes propriu și fără a se pune în discuție cererea respectivă, aceasta echivalează cu necercetarea fondului, întrucât cererea de intervenție se judecă sub aceleași auspicii ca și cererea principală. Date fiind cele expuse, este indubitabil că instanța de fond a făcut aplicarea în mod corect a art. 297 Cod procedură civilă și a procedat în consecință, trimițând cauza spre rejudecare instanței de fond, care a lăsat nesoluționată o cerere cu care a fost legal investită.
Referitor la susținerea recurentei cu privire la faptul că cererea de intervenție se soluționează printr-o încheiere de ședință, intimatul-pârât a arătat că aceasta este neîntemeiată; potrivit art. 55 Cod procedură civilă, cererea de intervenție se judecă odată cu cererea principală sau se judecă separat atunci când s-ar produce o întârziere în judecarea cererii principale; cererea de intervenție în interes propriu, formulată de către G nu s-a judecat niciodată, nici împreună cu cererea principală, nici mai târziu. De altfel, această critică adusă deciziei recurate de către reclamantă nu se încadrează în ipoteza strict prevăzută de art. 304 pct.8 Cod procedură civilă.
La data de 8.12.2008 au formulat întâmpinare și intimații pârâți, G, - și, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, au arătat că, dacă între coparticipanții la proces există raporturi de solidaritate sau indivizibilitate, prin aplicarea prevederilor art. 48 alin. 2.pr.civ. exercitarea căii de atac a apelului de către unii va folosi și celorlalți, în sensul că efectele admiterii apelului se vor extinde și asupra coparticipanților care nu au declarat apel sau ale căror cereri de apel au fost respinse în temeiul unor excepții procesuale (respinse ca tardive, anulate ca netimbrate).
Practica și doctrina au statuat că art. 48 alin. 2.pr.civ. se aplică nu numai atunci când raportul juridic de drept substanțial dedus judecății este un raport obligațional, ci și atunci când este un drept real ce poartă asupra unui bun despre care se pretinde că aparține în coproprietate sau în indiviziune coparticipanților, cum este cazul în speță. Terenul ce face obiectul litigiului de față se află în coproprietatea și indiviziunea tuturor pârâților apelanți.
De asemenea, au arătat că în mod corect instanța de apel, admițând apelul, a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe care nu a lămurit cadrul procesual, astfel încât și al doilea motiv de recurs este nefondat.
Intervenienta G era coproprietară a terenului ce se dorește a fi uzucapat, astfel încât cererea de intervenție trebuia admisă atât în principiu, cât și pe fond.
La termenul din 23.02.2009 intimatul pârât a invocat nulitatea recursului, arătând că niciunul dintre cele trei motive invocate de recurenta reclamantă nu se încadrează în dispozițiile art. 304.pr.civ. iar recurenta reclamantă a arătat că această excepție este tardiv formulată, după acordarea cuvântului pe fondul pricinii.
Referitor laexcepția tardivității invocării nulității recursului, Curtea reține că excepția nulității recursului este una de ordine publică, fiindu-i astfel aplicabile prevederile art. 108 alin. 1.pr.civ. iar nu cele ale art. 108 alin. 3.pr.civ. Ca atare, ea poate fi invocată în orice stadiu al pricinii și deci excepția tardivității invocării nulității recursului este nefondată.
În ceea ce priveșteexcepția nulității recursului, Curtea are în vedere că prin cererea de recurs recurenta reclamantă a invocat, în esență, greșita aplicare a efectului extensiv al apelului, greșita constatare a instanței de apel referitor la soluția dată de prima instanță cererii de intervenție, precum și existența unor motive contradictorii în cuprinsul deciziei atacate, motive ce pot fi încadrate în prevederile art. 304.pr.civ. În consecință, excepția urmează a fi respinsă ca nefondată.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304.pr.civ. Curtea reține următoarele:
1. C de-al nouălea motiv de recurs se referă la pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal sau date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Ipoteza a doua - încălcarea sau aplicarea greșită a legii - are în vedere situațiile în care instanța recurge la textele de lege aplicabile speței, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greșit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă, ori cu totul eronată. Întrucât textul de lege nu face nicio distincție, motivul de recurs vizează atât încălcarea legii de drept substanțial, cât și a celei de drept procesual, însă pentru acele situații care nu pot fi încadrate în celelalte motive de recurs.
a). Sub un prim aspect, Curtea reține că, în conformitate cu prevederile art. 246 alin. 1.pr.civ. renunțarea la judecată este un act de dispoziție care provine de la reclamant și care în principiu poate fi făcută oricând în cursul judecății, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Dacă reclamantul renunță la judecată după ce s-a comunicat pârâtului cererea de chemare în judecată, dar înainte de a se intra în dezbaterea fondului, nu este necesar consimțământul pârâtului, dar, la cererea acestuia din urmă, reclamantul poate fi obligat la cheltuieli de judecată.
Când s-a intrat în dezbaterea fondului, moment care începe odată cu admiterea probelor, potrivit unui punct de vedere consacrat exprimat în literatura de specialitate, care a fost adoptat și în practica judecătorească, renunțarea la judecată poate fi făcută, potrivit art. 246 alin. 4.pr.civ. numai cu învoirea pârâtului. Soluția se justifică pe considerentul că există posibilitatea unei noi judecăți în cazul renunțării la judecată. Pârâtul, apreciind din actele de procedură efectuate în cauză că reclamantul nu va câștiga procesul, se va opune renunțării reclamantului și va cere continuarea judecării fondului cauzei, urmărind să obțină o hotărâre care să treacă în puterea lucrului judecat.
Or, în cauza de față, instanța încuviințase probele prin încheierea din 20.02.2007, anterior formulării cererii de renunțare a reclamantei la judecată față de pârâta G, intervenită la data de 11.05.2007, astfel că nu mai putea da eficiență acestui act de dispoziție fără acordul acesteia din urmă, față de dispozițiile art. 246 alin. 4.pr.civ.
Ca atare, critica adusă de către pârâta G hotărârii primei instanțe în legătură cu acest aspect era întemeiată, astfel că instanța de instanța de recurs, substituind motivarea deciziei din apel, constată că soluția de admitere a apelului este corectă.
Întrucât luând act de renunțarea la judecată prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului în raport cu această pârâtă, Curtea constată în aceleași condiții că tot în mod corect, în conformitate cu prevederile art. 297 alin. 1.pr.civ. instanța de apel a dispus desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
b). Prin cererea de chemare în judecată precizată succesiv ulterior, ultima dată la 26.01.2007, reclamanta a chemat în judecată mai mulți pârâți, în calitate de moștenitori ai persoanelor care au fost puse în posesie prin două procese verbale emise de Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 -.
Prin procesul verbal nr. 4847/25.10.1994 a fost pus în posesie pentru terenurile situate în tarlaua 52/5, parcela 33, în suprafață de 0,0500 ha și respectiv în tarlaua 20/6, parcela 67, în suprafață de 1,2215 ha. Pentru aceste suprafețe de teren a fost emis de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a județului I titlul de proprietate nr. 29.04.1997, în favoarea numiților și. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 203/7.12.2006 întocmit de notar public, la data de 19.07.1996 adc edat, între moștenitorii acesteia regăsindu-se și pârâții și -. De asemenea, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 10/16.03.2000 eliberat de notar public -, la daat de 10.03.1999 a decedat și, între succesorii acestuia regăsindu-se și pârâții G, și.
Pe cale de consecință, pârâții, -, G, și suntcoproprietariai imobilului la care a făcut referire reclamanta în cererea de chemare în judecată ca fiind cel pentru care a fost pus în posesie.
Dacă la judecata în fața primei instanțe a existat o coparticipare procesuală (activă,pasivăsau mixtă), se ridică problema condițiilor în care coparticipanții pot să-și exercite dreptul de a ataca hotărârea cu apel.
În soluționarea acesteia, se pornește de la regula înscrisă în art. 48 alin. 1.pr.civ. potrivit căreia actele de procedură, apărările și concluziile unuia dintre reclamanți sau pârâți nu pot folosi și nici păgubi celorlalți. Așadar, se aplică principiul independenței procesuale, oricare dintre coparticipanți având posibilitatea de a declara apel, dar numai pentru apărarea propriilor interese. În privința coparticipantului care a renunțat la dreptul de apel, nu a declarat apel, ori al cărui apel a fost anulat sau s-a perimat, hotărârea primei instanțe devine definitivă, iar asupra acesteia nu se vor extinde, în principiu, efectele admiterii apelului unuia dintre coparticipanți.
În privința anumitor raporturi juridice însă, prin aplicarea prevederilor art. 48 alin. 2.pr.civ. exercitarea căii de atac a apelului de către unul dintre aceștia va folosi și celorlalți, în sensul că efectele admiterii apelului se vor extinde și asupra coparticipanților care nu au declarat apel sau ale căror cereri de apel au fost anulate sau respinse în temeiul unor excepții procesuale.
O asemenea ipoteză se regăsește și în privința raporturilor reale, care au în conținut dreptul de proprietate, cu pluralitate de subiecte. activă există sub forma mai multor titulari ai dreptului de proprietate asupra bunului. În acest caz se justifică recunoaștereaefectului extensiv al apelului, pentru a nu se ajunge în situația ca o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească - cu privire la o cotă parte din dreptul de proprietate disputat -, respectiv cea a primei instanțe, care ar rămâne menținută în parte, să poată fi contrazisă de o alta, și anume cea pronunțată ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare parțială - cu privire la o altă cotă din dreptul de proprietate -, aceasta în scopul unei administrări uniforme a justiției.
Prin urmare, suplinind și de această dată motivarea instanței de apel, Curtea reține că este legală și soluția de trimitere a cauzei spre rejudecare și cu privire la pârâții care au calitatea de coproprietari alături de pârâta G, ale căror apeluri fuseseră anulate ca netimbrate.
2. C de-al optulea motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 8.pr.civ. vizează interpretarea greșită aactului juridic dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Or, în cauza de față, nu s-a pus problema existenței unui act juridic civil, unilateral sau bilateral, care să fi ridicat probleme de interpretare.
3. C de-al șaptelea motiv de recurs se referă la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Într-adevăr, întrucât prin motivele de apel pârâta G nu a criticat modul în care a procedat prima instanța în raport cu solicitarea sa ca întâmpinarea formulată să fie considerată cerere reconvențională și dat fiind că încălcarea principiului disponibilității nu poate fi considerată un motiv de ordine publică, Tribunalul, ținut să respecte limitele impuse de art. 295 alin. 1.pr.civ. nu putea să invoce din oficiu acest aspect.
Este, de asemenea, greșit și argumentul susținut de instanța de apel referitor la soluția dată de prima instanță cererii de intervenție. Conform dispozițiilor art. 52 alin. 1.pr.civ. într-o primă fază, instanța trebuie să se pronunțe asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție. Respectând această procedură, la termenul din 25.09.2007, prima instanță a pus în discuție admisibilitatea cererii de intervenție formulate și, apreciind-o inadmisibilă, a respins-o prin încheierea de la acel termen, deci s-a pronunțat asupra acesteia. Mai mult decât atât, soluția dată era una legală, întrucât cererea de intervenție principală, cum era și cea formulată de G la data de 29.06.2007, are natura juridică a unei cereri de chemare în judecată formulate în contradictoriu cu părțile aflate deja în proces, presupunând, prin concept, formularea unei pretenții proprii; or, cererea de intervenție aflată în discuție nu avea un obiect propriu.
În raport de cele expuse, argumentele folosite de către instanța de apel sunt greșite, iar nu străine de natura pricinii, ele fiind înlăturate de instanța de control judiciar, care va menține, cu toate acestea, soluția pronunțată, constatând că este, din alte rațiuni, ce au fost prezentate anterior, legală.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312.pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Întrucât cauza a fost trimisă spre rejudecare, instanța nu se va mai pronunța asupra cererilor părților privind cheltuielile de judecată, acestea urmând a fi suportate de către partea care va pierde în mod irevocabil procesul, conform art. 274.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității invocării excepției nulității recursului ca nefondată.
Respinge excepția nulității recursului ca nefondată.
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei civile nr. 530A/16.04.2008, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, G, și ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /Th. red.
2 ex./3.04.2009
- Secția a III-a Civ. -
-
Jud. C -
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica, Mariana Haralambe
