Uzucapiune. Decizia 375/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA NR.375/
Ședința publică de la 27 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenții reclamanți, și, în contradictoriu cu intimații pârâți ORAȘUL PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL, împotriva deciziei civile nr. 496/C din 8.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiectconstatarea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24.11.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Reclamantii, si au chemat in judecata paratii Consiliul Local si Orasul prin Primar pentru a se constata dobandirea deptului de prorietate asupra terenului in suprafat de 1500mp si constructie situate in Nord,-, ca effect al uzucapiunii de 30 de ani.
In considerentele cererii de chemare in judecata s-a sustinut ca autoarea reclamantilor, a dobandit prin mostenite de la tatal sau, G, o suprafata de teren pe care a fost edificata o constructie. Din anul 1951 autorii reclamantilor au ocupat si o suprafata de teren invecinata de aproximativ 1500mp care a fost ingradita si folosita ca si gradina de zarzavat, pana in anul 1990 cand a fost edificat o constructie compusa din doau camere si dependinte. Bunul a fost stapanit in mod contiunuu, netulburat si sub nume de proprietar. S-a invocat si jonctiunea posesiilor.
Prin sentinta civila nr.1036/1.02.2007 Judecatoria Constantaa admis actiunea reclamantilor si a constata dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu.
A retinut prima instanta ca terenul in discutie a fost folosit de catre autorii reclamantilor inca din anii 1950-1953 ca si gradina de zarzavat. Popsesia autorilor si ulterior a reclamantilor a fost una continua, neintrerupta si sub nume de proprietar. In temeiul prevederilor art.492C.civ s-a recuonsacut si dreptul de proprietate asupra constructiei in virtutea accesiunii imobiliare artificiale.
Impotriva acestei solutii au declarat apel paratii care au criticat hotararea instantei de fond intrucat in mod gresit s-a retinut ca posesia exercitata a fost una utila neafectata de vicii.
S-a sustinut ca posesia reclamantilor este afectata de viciul clandestinitatii intrucat nu au fost platite impozitele si taxele sau a alte utilitati pentru folosinta bunului, inscrisurile depuse de catre parti neavand legatura cu cauza; posesia este afectata si de viciul precaritatii de vreme ce terenul ocupat initial de catre reclamanti a fost dat cu titlu de folosinta si ulterior posesia a fost extinsa; posesia este una echivoca intrucat mostenitorii autorilor au folosit bunul si impreuna cu alte persoana, respectiv cu membrii famiiilor lor;
Intimatii au formulat intampinare prin intermediul careia au sustinut ca se impune respingerea apelului ca nefondat, intrucat posesia exercitata de catre acestia a fost una utila astfel cum cer prevederile art.1847C.civ.
Solutionând pe fond apelul, Tribunalul Constantaa pronunțat decizia civilă nr.496 din 8 2007, prin care a admis apelul declarat de apelantii-pârâti Orasul prin Primar și Consiliul Local în contradictoriu cu intimatii-reclamanti, și.
A fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că a fost respinsă ca nefondată actiunea formulată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanta de fond a retinut că în cauză nu au exercitat o posesie utilă, neîntreruptă, sub nume de proprietar, publică,asupra suprafetei de 1500 mp pe o perioadă de 30 de ani.
În termen legal împotriva deciziei civile nr.496 din 8 2007 pronunțată de Tribunalul Constanta au declarat recurs reclamantii, ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele:
-instanța a încălcat principiul disponibilității;
- instanta a apreciat în mod eronat că din raportul de expertiză rezultă că între lotul de 400 mp indiviz apartinând lui dobândit de la autoarea și lotul lui ce detine cota de din cei 1600 mp ai autorului G se află situat și terenul de 1639,6 mp ce face obiectul prezentei actiuni.
- instanta contrar dispozițiilor art.129 al.(5) Cod pr.civilă nu a putut stabili unde se află suprafata de teren de 400 mp care a rămas în prpprietatea autoarei.
- instanta nu s-a pronunțat asupra motivelor de echivocitate cu care a fost învestită ci asupra altor motive.
- instanta a retinut în mod gresit că nu au fost achitate taxe și impozite pentru suprafata de 1500 mp ci numai pentru suprafata de 400 mp.
Pentru motivele invocate au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii apelului și mentinerii hotărârii instantei de fond, ca fiind temeinică și legală.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, instanta constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
1.Solutionând apelul, instanta nu a încălcat principiul disponibilității, retinând că posesia exercitată de către reclamanti asupa suprafetei de 1500 mp nu a fost utilă.
Chiar dacă aceasta a argumentat suplimentar faptul că posesia reclamantilor nu este utilă, nu înseamnă că a încălcat acest principiu; ea s-a pronunțat asupra obiectului cu care a fost învestită, respectiv constatarea faptului că posesia exercitată de către reclamanti nu este cea utilă să conducă la dobîndirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii.
Potrivit principiului disponibilității, astfel cum este reglementat de dispozițiile art.129 alin.(6) Cod pr.civilă, principiu care a fost încălcat, astfel cum sustin reclamantii se constată că instanta s-a pronunțat în limitele învestirii, numai cu privire la persoanele care au fost chemate în judecată și numai asupra obiectului cu care a fost învestită.
Deși recurentii sustin că dincolo de limitele învestirii, instanta de apel s-ar fi pronunțat în sensul admiterii apelului motivat de cu totul alte argumente, totuși din cuprinsul cererii de apel, rezultă că instanta, chiar dacă ar fi argumentat în plus motivarea solutiei de admitere a apelului, s-a pronunțat în esență, asupra obiectului cererii dedus judecătii - respectiv a constatat că posesia exercitată de către reclamanti nu îndeplineste condițiile prevăzute de lege - nu a fost utilă, publică și sub nume de proprietar, aptă de a conduce la dobîndirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii.
Sustinerea recurentilor-reclamanti în sensul că autorii acestora au ocupat o suprafată de teren, în continuarea celui detinut cu acte, nu are suport probator, raportat la configuratia lotului în litigiu și poziționarea în spatiu a recurentilor.
În concluzie, instanta de apel a solutionat apelul în limitele învestirii sale, neîncălcând principiul disponibilitătii așa cum sustin recurentii.
2.Pe fondul cauzei instanta retine:
In sistemul Codului nostru civil, uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății unui bun imobil, ca efect al exercitării posesiunii utile asupra acelui bun un interval de timp determinat de lege.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementată prin art. 1890 cod civil, este necesar să fie îndeplinite cumulativ, două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată si să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de buna-credință sau de rea-credintă.
In acest sens, prin art. 1864 din codul civil se prevede că "orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii", posesiunea fiind "deținerea unui lucru sau folosirea de un drept exercitată. de noi înșine sau de altul în numele nostru".
Prin urmare, posesiunea juridică, adică aceea apărată de lege ca manifestare exterioară a unui drept constă atât în exercitarea în fapt a unor acte asupra bunului, cât si în posibilitatea de a exercita acele acte ca manifestare a pretentiunii existentei unui drept asupra bunului respectiv, fie sub forma dreptului de proprietate în întregul său, fie sub forma unui atribut al acestuia.
Exercitarea în fapt a unor acte asupra bunului, adică simpla detențiune, poate avea loc în numele autorului însuși sau în numele altuia, în acest caz beneficiile posesiunii juridice aparținând celui a cărui pretentiune de drept se manifestă prin intermediul detentorului
In conformitate cu art. 1847 cod civil, "ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar".
Prin art. 1853 din codul civil se prevede că "actele ce exercităm asupra unui lucru sau al altuia, sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari, etc. sau asupra unui lucra comun, în puterea destinației legale a aceluia, posesiune sub nume de proprietar", precum si că "tot asemenea este exercitat asupra unui bun al altuia prin simpla îngăduință a proprietarului său".
este un viciu absolut si perpetuu al posesiei, pentru că persoanele enumerate în art. 1853 din codul civil posedă pentru altul.
În cauza de față, reclamantii au solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafetei de 1500 mp ca efect al uzucapiunii de 30 ani, prin jonctiunea posesiei, în sensul că terenul a fost uzucapat de autorii lor și continuată de către ei.
Din probele administrate în cauză rezultă că posesia exercitată de către reclamanti este afectată de viciul clandestinității întrucât nici recurentii și nici autorii acestora nu au deschis rol fiscal și nici nu au făcut dovada faptului că au achitat taxele și impozitele pentru terenul în litigiu și că ar fi exercitat o posesie utilă și sub nume de proprietar.
Este adevărat că s-au plătit taxe și impozite doar pentru terenul situat pe str.-- pentru care recurentii detin titlu de proprietate și nu pentru terenul în litigiu.
De asemenea posesia exercitată de către reclamanti este afectată de viciul precarității.
Martorii audiati în cauză au declarat faptul că, în perioada 1940-1950 pe lângă locul de casă s-a acordat și un lot de folosintă, acesta fiind în suprafață de 2000 mp.
S-a statuat în mod constant în doctrină cât și în practică faptul că, "un simplu detentor, nu va fi niciodată să posede, iar momentul initial al cumpărării bunului constituie reperul în funcție de care se apreciază elementul subiectiv al posesiei.
În prezenta cauză recurentii au înțeles să se prevaleze de posesia autorilor lor, sens în care au preluat posesia exercitată de acestia cu toate calitățile și viciile sale.
Deși nu se poate considera că reclamantii au început o posesie pentru sine, întrucât acestia și-au atins folosința asupra imobilului despre care cunoșteau că apartine altui proprietar.
Practica este constantă în a statua că posesia începută prin extinderea folosintei, nu este o posesie exercitată pentru sine, sub nume de proprietar, ci o posesie exercitată pentru altul, respectiv pentru adevăratul proprietar.
posesiei exercitată de reclamant este confirmată și de înscrisurile depuse de acestia la dosarul cauzei.
Posesia exercitată de către recurenti mai este afectată și de viciul echivocității întrucât acestia au început a stăpâni terenul ce constituie obiectul prezentei cauze anterior căsătoriilor acestora și au continuat împreună cu sotii acestora, fapt confirmat și de către martorii audiati în cauză.
Concluzionând, reclamanti nu au exerciat o posesie utilă, publică și sub nume de proprietar asupra suprafetei de 1500 mp situat în Nord- a judetul Constanta, pe o perioadă de 30 de ani, pentru a dobândi dreptul de proprietate ca efect al uzucapiunii.
Pentru considerentele expuse curtea în baza art.312 cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recursul civil declarat de recurenții reclamanți, și, în contradictoriu cu intimații pârâți ORAȘUL PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL, împotriva deciziei civile nr. 496/C din 8.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi 27.11.2008.
Președinte Judecători
- - -
- -
Grefier
- -
Jud.fond:
Jud.apel:;
Red.dec.jud./29.12.2008
Tehnored.gref.- 2 ex.
06.01.2009
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon
