Uzufruct. Decizia 856/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 856
Ședința publică din 30 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul și pârâții și împotriva deciziei civile nr. 96/27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, având ca obiect uzufruct.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 23 septembrie 2008, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru deliberare și pentru a se depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru termenul de astăzi,
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
prin decizia civilă nr. 96/27.03.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 9796/5.12.2007 pronunțată de Judecătoria Arad.
Tribunalul a reținut că prin sentința nr. 9796/5.12.2007 Judecătoria Arada respins excepția autorității de lucru judecat; a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâților și și a dispus anularea parțială a promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 3882/2004, precum și a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3009/15.05.2007, de către, încheiat între părți în ceea ce privește cele două boxe de la subsol înscrise în CF nr. 56135 A; a obligat pe pârâta să încheie cu reclamantul contract autentic de vânzare-cumpărare pentru cele două boxe de la subsol, în caz de refuz sentința ținând loc de contract autentic; a dispus anularea parțială a încheierilor de CF nr. 6416/16.04.2004 și nr. 31310/16.05.2007 în ce privește înscrierea în favoarea pârâtului a promisiunii de vânzare-cumpărare, a dreptului de uzufruct viager și a dreptului de proprietate asupra celor două boxe; a dispus A să înscrise în CF 56135 A dreptul de proprietate al reclamantului asupra celor două boxe de la subsol cu titlu de cumpărare, după rămânerea irevocabilă a hotărârii și a respins capătul de cerere privind înscrierea dreptului de uzufruct viager.
Prima instanță a reținut în fapt că între reclamantul și defunctul s-a încheiat la data de 16.08.1997 o convenție consemnată printr-un înscris sub semnătură privată, intitulat contract de vânzare-cumpărare, prin care vânzătorul a vândut cumpărătorului două boxe situate la subsolul apartamentului proprietatea vânzătorului, din A,-,.19, prețul vânzării fiind stabilit la suma 1.000.000 lei, achitat la data convenției, dată de la care cumpărătorul a intrat în posesia celor două boxe, convenția menționând totodată că vânzătorul consimte la întabularea în CF a dreptului de proprietate asupra boxelor și a dreptului de folosință asupra terenului aferent.
Din înscrierile cuprinse în CF 56135 A rezultă că a dobândit. nr. 19 prin contract de vânzare-cumpărare nr. 1492/1997 în baza Legii nr. 112/1995, dreptul fiind înscris conform încheierii nr. 5476/27.04.1998 odată cu interdicția de înstrăinare pe timp de 10 ani de la data cumpărării (15.05.1997).
În baza certificatului de moștenitor nr. 227/1999, dreptul de proprietate asupra apartamentului s-a transmis cu titlu de moștenire pârâtei, iar la data de 16.04.2004 prin încheierea nr. 6416, sub B4 s-a notat în CF promisiunea de vânzare-cumpărare în favoarea pârâtului, iar sub C3 dreptul de uzufruct viager în favoarea aceluiași pârât.
Instanța de fond a reținut că datorită interdicției de înstrăinare prevăzută de art. 9 din Legea nr. 112/1995, convenția încheiată la 16.08.1997, nu a putut avea caracterul translativ de proprietate în favoarea reclamantului, însă acest act, nul ca și contract de vânzare cumpărare, este totuși valid ca promisiune de vânzare- cumpărare ce dă naștere obligației părților de aop erfecta când legea o va permite.
Instanța de fond a mai reținut că această convenție este opozabilă pârâtei, căreia i s-a transmis obligația asumată de autorul ei.
Instanța a mai reținut că promisiunea încheiată în favoarea reclamantului are prioritar față de cea încheiată de pârâți și notată sub B4.
Totodată, a reținut că s-a stabilit cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 6117/28.11.2006, irevocabilă, că pârâtul a fost de rea credință la încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare cu pârâta, deoarece din anul 2003 avut cunoștință de pretențiile ridicate de reclamant în privința celor două boxe, care erau în posesia reclamantului la data încheierii promisiunii de către pârâți în anul 2004, și că înscrisul sub semnătură privată încheiat între reclamant și defunctul constituie o promisiune de vânzare-cumpărare.
Instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 774, 777 și 786 Cod civil, potrivit cărora pârâta continuă persoana autorului ei și este ținută să îndeplinească obligațiile asumate de acesta.
Totodată, a avut în vedere dispozițiile art. 948, 966 și 968 Cod civil, reținând că pârâta dat dovada de rea-credință în ce privește încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare și a contractului autentic cu pârâtul, impunându-se desființarea acestor două acte juridice.
Cât privește autoritatea de lucru judecat, a reținut că nu este îndeplinită condiția triplei identități, conform art. 1201 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri pârâții și au declarat apel solicitând schimbarea ei în tot, în sensul respingerii celor două acțiuni conexate în dosar nr- și nr-.
În motivarea apelului au invocat în apărare clauza de dezicere convenită în promisiunea de vânzare-cumpărare din 16.08.1997.
Au susținut, de asemenea, buna lor credință determinată de faptul că reclamantul nu a notat în CF promisiunea de vânzare-cumpărare decât la data de 07.08.2007, iar reaua-credință nu a fost dovedită.
Au mai invocat încălcarea dispozițiile art. 58 din Decretul - Lege nr. 115/1938, în ce privește anularea celor două încheieri de CF.
Reclamantul a formulat cerere de aderare la apel, prin care a solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul anulării actului autentic nr. 3009/15.05.2007 ca fiind încheiat prematur și obligarea pârâtei de a încheia act autentic numai asupra celor două boxe.
Analizând sentința primei instanțe, tribunalul a apreciat că apelul nu este fondat.
A reținut astfel că prin sentința civilă nr. 6117/28.11.2006, irevocabilă, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că înscrisul sub semnătură privată încheiat între reclamant și defunctul reprezintă o promisiune de vânzare-cumpărare având ca obiect cele două boxe, precum și reaua-credință a pârâtului, la încheierea promisiunii de vânzare cumpărare cu pârâta.
Tribunalul a apreciat că pârâta este obligată să execute obligațiile asumate de autorul ei, așa cum corect a reținut prima instanță, iar clauza de dezicere invocată nu mai poate produce efecte, câtă vreme cele două boxe au fost predate în posesie reclamantului.
Tribunalul a mai apreciat că într-adevăr înscrierea dreptului de proprietate asupra celor două boxe, urmează a se face numai după o subapartamentare, după rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Tribunalul a mai reținut că în ce privește cererea de aderare la apel, aceasta nu este întemeiată, deoarece actul autentic are ca obiect întregul imobil, împreună cu boxele, iar în ce privește imobilul, vânzarea este legală.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen atât reclamantul, cât și pârâții.
Reclamantul solicită modificarea celor două hotărâri în sensul anulării în întregime contractului autentic și obligării pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță și în apel.
Totodată, arată că se impune ca instanța de recurs să oblige pe pârâți la achitarea taxei judiciare de timbru neplătită în apel.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 6,8 și 9.pr. civ..
Pârâții și solicită modificarea celor două hotărâri, iar în fond respingerea celor două acțiuni conexate, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
În motivarea recursului invocă art. 304 pct.9 pr. civ. și arată că în mod greșit nu s-a reținut că produce efecte clauza de dezicere, că acțiunile sunt prescrie, că pârâtul a fost de buna-credință și că este imposibilă întabularea dispusă de prima instanță.
Arată astfel că pârâta contestă orice înțelegere cu reclamantul și se dezice de convenția încheiată în anul 1997 de tatăl său, iar în ce privește buna-credință a pârâtului, aceasta s-a reținut prin sentința civilă nr. 287/19.01.2005 a Judecătoriei Arad, de asemenea, irevocabilă.
Prin întâmpinare reclamantul a solicitat respingerea recursului declarat de pârâți.
Instanța de recurs a pus în discuție nepronunțarea de către Tribunalul Arad asupra cererii de aderare la apel formulată de reclamantul.
Analizând recursurile declarate de părți în raport de motivele invocate de acestea, dar și de motivul de recurs prevăzut de art. 306 alin. 2. pr. civ. Curtea apreciază că se impune admiterea celor două recursuri și casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Astfel, reclamantul a aderat la apelul declarat de pârâți, conform cererii de la filele 16-19 din dosarul de apel, cerere înregistrată la 25.02.2008, în termen, conform art. 293. pr. civ.
Tribunalul Arada reținut în considerentele deciziei recurate această împrejurare, însă nu a analizat cererea în integralitatea ei și nu s-a pronunțat asupra acesteia în dispozitivul deciziei.
Conform art. 129 alin. 6. pr. civ. instanța era datoare să hotărască asupra obiectului apelului, iar nepronunțarea antrenează nulitatea deciziei conform art. 105 alin. 2. pr. civ. având în vedere că în recurs reclamantul a formulat aceleași critici, criticii ce nu pot fi analizate atâta timp cât nu s-a soluționat apelul declarat de acesta în ce privește desființarea integrală a contractului autentic de vânzare-cumpărare și plata cheltuielilor de judecată în cele două instanțe.
Având în vedere aceste considerente și în raport de dispozițiile art. 304 pct.5 și 312 alin. 5. pr. civ. Curtea urmează să admită recursurile și să caseze decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În aceste condiții, este de prisos analiza celorlalte motive de recurs, ce urmează a fi analizate de către instanța de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursurile declarate de reclamantul și pârâții și împotriva deciziei civile nr. 96/27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
Dr. - - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 16.10.2008
Tehnored. 2 ex. /16.10.2008
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat, Lucian Lăpădat
