Uzufruct. Decizia 916/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 916/
Ședința publică din 27 mai 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în L,-, împotriva deciziei civile nr.146 din 3 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentantul recurentei pârâte, av. și intimatul reclamant personal și asistat de av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termen legal, fiind timbrat cu suma de 9,50 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbre judiciare ( anulate la dosar fila 47), după care;
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar în copie certificatul de urbanism nr.47 din 16 mai 2006, precum și decizia civilă nr.5 din 8 iunie 2001, pronunțată de Tribunalul Mureș, decizie din care rezultă modul de dobândire a terenului și înscrierea lui în cartea funciară.
Se înmânează un exemplar din înscrisurile depuse de reprezentanta reclamantului intimat, pentru reprezentantul pârâtei recurente.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente susține recursul așa cum a fost motivat în scris, solicită admiterea lui, modificarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei, admiterea acțiuni reconvenționale astfel cum a fost formulată și respingerea acțiunii reclamantului, cu obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată. Subliniază faptul că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.1201 Cod civil, în cauză funcționând autoritatea de lucru judecat.
Reprezentanta reclamantului intimat cere respingerea recursului ca nefondat și menținerea decizie atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată. Invederează faptul că grajdul a fost construit pe terenul proprietate exclusivă a reclamantului, aspect confirmat și de expertiza topografică administrată în cauză, tatăl recurentului a vândut toate parcelele de teren deținute de el.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.678 din 18 octombrie 2006, Judecătoria Ludușa admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta, în sensul că a stabilit linia de hotar între imobilul casă de locuit și 250 mp teren înscris în CF 2164 L, nr,top.772/7/11, ce face obiectul uzufructului viager al pârâtei și restul imobilului - teren cu anexă - până la concurența suprafeței de 1439 mp înscris în același CF, conform raportului de expertiză și planului de situație întocmit de expertul și care face parte integrantă din prezenta.
Instanța a respins celelalte pretenții ale reclamantului și a respins ca nefondată acțiunea reconvențională a pârâtei reclamante reconvențional împotriva reclamantului pârât reconvențional.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul și pârâta.
Prin decizia civilă nr.146 din 3 mai 2007, Tribunalul Mureșa respins ca nefondate apelurile declarate în cauză menținând astfel hotărârea pronunțată de judecătorie.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că pretențiile reclamantului de restrângere a dreptului de uzufruct al pârâtei și obligarea acesteia la efectuarea lucrărilor de reparații la imobil, nu sunt întemeiate în sensul în care din concluziile raportului de expertiză presupusele degradări ale construcției nu sunt grave și nu se datorează unei exploatări nefirești sau greșite a acesteia. Astfel fiind instanța de apel a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.558 Cod civil.
Instanța de apel a mai reținut că potrivit disp.art.540 cod civil uzufructualul ia lucrurile în starea în care se află astfel că reclamantul nu a făcut dovada că la data constituirii uzufructului, respectiv anul 1992, imobilul era în perfectă stare de funcționare, era bine întreținut.
Cu referire la restrângerea dreptului de uzufruct instanța a reținut că legea nu prevede această posibilitate numai în ceea ce privește dreptul de aplicație conform art.570 Cod civil.
Apreciind asupra celor de mai sus tribunalul a concluzionat că apelul declarat de reclamant este neîntemeiat.
Cu referire la apelul pârâtei reclamante reconvențional, așa cum s-a arătat tribunalul l-a respins ca nefondat având în vedere împrejurarea că potrivit concluziilor raportului de expertiză topografică, grajdul edificat de pârâtul reconvențional se află situat pe parcela cu nr.top.772/7/12/1 în suprafață de 2845 mp, înscrisă în CF 2164 Acest teren aparține reclamantei așa cum reiese și din extrasul CF aflat la fila 5 dosar fond. Imobilul care face obiectul dreptului de uzufruct are nr.top.772/7/11 și este înscris în CF 2165 L, astfel fiind lipsa acordului la edificarea construcției invocată de reclamanta reconvențional este irelevant, un asemenea corp nefiind necesar.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta reclamantă reconvențional, solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință, rejudecând cauza, admiterea acțiunii reconvenționale astfel cum a fost formulată.
Recurenta a invocat în drept prev.art.304 pct.8 și 9.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că din actele aflate la dosarul cauzei, respectiv extrasul CF, rezultă împrejurarea că imobilul din litigiu este amplasat pe terenul înscris în CF 2165 nr.top.772/1/14 în suprafață de 1439 mp. Grajdul în litigiu este amplasat pe același teren și nu cum greșit a reținut instanța pe terenul înscris în CF 2164.
Potrivit înscrierilor de CF susține recurenta, suprafața terenului înscris în CF 2165 este de 1439 mp și nu 250 mp, diferența dintre cele două suprafețe fiind întregită prin efectul Legii 18/1991. În acest sens se mai arată că la data decesului lui G, testatorul, în proprietatea acestuia se afla imobilul în litigiu care prin efectul Legii nr.18/1991 și-a întregit suprafața la 1439 mp. Prin reîntregirea suprafeței de teren aferentă casei de locuit de la 250 la 1439 mp, grajdul în litigiu apare ca fiind construit pe acest teren și nu așa cum s-a mai arătat, și cum greșit a reținut instanța de apel, pe terenul înscris în CF 2164 În opinia recurentei este necesară stabilirea exactă a amplasării celor două construcții întrucât, potrivit susținerilor sale, pe terenul înscris în CF 2165 unde se află casa de locuit este amplasată și conducta de apă ce deservește construcția. În aceste condiții reclamantul poate oricând să desființeze această conductă producându-i recurentei prejudicii.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul a arătat în cuprinsul întâmpinării că recurenta este beneficiara dreptului de uzufruct asupra casei de locuit și a unei suprafețe de 250 mp. Susținerile acesteia potrivit cărora în realitate terenul are o suprafață de 1439 mp nu pot fi primite întrucât diferența de teren nu a făcut obiectul Legii 18/1991 ci a constituit proprietatea privată a defunctului G și a fost înstrăinat în timpul vieții de acesta potrivit înscrierilor de CF.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Acțiunea formulată de reclamantul a avut în vedere trei aspecte, respectiv stingerea parțială a dreptului de uzufruct a pârâtei cu privire la o cameră cu intrare separată; obligarea pârâtei să efectueze lucrările de întreținere ale construcției și a lucrărilor de întreținere a culturilor de de-vie și pomi fructiferi, și în fine stabilirea liniei de hotar între terenurile înscrise în CF 2164 L și CF 2165
Pe calea acțiunii reconvenționale pârâta reclamantă reconvențional a solicitat evacuarea reclamantului pârât reconvențional din imobilul construit de acesta și având destinația de grajd.
Așa cum s-a mai arătat instanța de fond a admis în parte acțiunea principală și a respins în totalitate acțiunea reconvențională.
Atât prima instanță cât și instanța de apel au avut în vedere pe de o parte înscrierile de carte funciară și pe de altă parte, lucrarea de specialitate efectuată în cauză în sensul în care întemeiat au constata că pârâta reclamantă reconvențional este beneficiara dreptului de uzufruct viager asupra construcțiilor și teren înscrise în CF 2165 L, nr.top.772/7/11. Reclamantul pârât reconvențional este nudul proprietar al aceluiași imobil precum și proprietarul terenului înscris în CF 2164 L nr.top.772/7/12/1.
Cu privire la întinderea dreptului de uzufruct recurenta pârâtă reclamantă reconvențional este în eroare în sensul că potrivit înscrierilor de carte funciară terenul înscris în CF 2165 Laa vut suprafața inițială de 1439 mp și a constituit proprietatea tabulară a defunctului Ulterior acest teren a fost dezmembrat în mai multe parcele top, formând actualmente proprietatea tabulară și respectiv terenul aferent construcțiilor evidențiate în cartea funciară ca apartamentul nr.1 și apartamentul nr.2, proprietatea lui și și respectiv și.
În urma dezmembrărilor suprafața aferentă imobilului folosit de recurentă este de 250 mp din totalul de 1439 mp (-21 CF 2165 L). Reclamanta a devenit beneficiara dreptului de uzufruct viager ca efect a testamentului întocmit de Potrivit dispozițiilor testamentare, recurentei i s-a instituit dreptul de uzufruct viager asupra întregii averi mobile și imobile a testatorului. Potrivit înscrierilor de carte funciară la data decesului lui G terenul înscris în CF 2165 L aferent casei de locuit avea suprafața de 250 mp, astfel fiind recurenta nu putea dobândi mai mult decât a deținut testatorul la data decesului, în proprietate.
Potrivit expertizei efectuate în cauză, grajdul în litigiu construit de intimat este amplasat pe un alt teren, teren înscris într-o altă carte funciară, astfel că pretenția recurentei a fost respinsă întemeiat de cele două instanțe
Având în vedere cele de mai sus, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat.
În baza art.274 pr.civ. instanța va obliga recurenta la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, domiciliată în L, str.- nr.67, județul M, împotriva deciziei civile nr.146 din 3 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă pârâta recurentă la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată către reclamantul intimat.
INREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 27 mai 2008, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
23.07.2008.
Jud.fond:
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
