Validare poprire. Decizia 18/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
decizia civilă nr.18/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Popa judecător
Judecător: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Burdea
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de debitoarea împotriva deciziei civile nr.231/Ap din data de 21 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 21 ianuarie 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24 ianuarie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin decizia civilă nr.231/Ap/21 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-, au fost anulate ca netimbrate apelurile formulate de apelanții și " " împotriva sentinței civile nr.3436/2007 a Judecătoriei Brașov.
A fost respins apelul formulat de apelanta împotriva aceleiași sentințe, pe care a păstrat-
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că:
Apelantul a fost citat pentru termenele de judecata acordate cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 4 lei si timbru judiciar de 0,15 lei. Acesta nu a făcut dovada achitării taxelor, deși i s-a comunicat ca neîndeplinirea acestei obligații duce la anularea cererii de apel.
Apelantul terț poprit a fost citat, de asemenea, cu mențiunea de a achita taxa judiciara de timbru de 4 lei si timbru judiciar de 0,15 lei. Pentru primul termen de judecata, acest apelant trimite la dosar copia unei chitanțe de plata a unei taxe judiciare de timbru de 4 lei. Pentru termenele următoare a fost citat cu mențiunea de a depune chitanța în original, deoarece se impune anularea acesteia. judiciar nu a fost depus la dosar.
Conform prevederilor art.20 din Legea 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost achitată în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea termenului stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
de considerentele mai sus expuse, instanța a admis excepția de netimbrare și a anulat apelurile formulate de apelantul creditor și de apelantul terț poprit ca netimbrate.
Cu privire la apelul declarat de apelanta debitoare s-a reținut că:
Primul motiv de apel invocat se referă la perimarea executării silite din dosarul execuțional 167/2005.
Titlul executoriu este reprezentat de decizia civilă nr. 739/22.05.2002 a Curții de Apel București. Creditorul a formulat cerere de încuviințare a executării silite la data de 11.04.2005, iar încheierea de încuviințare a executării silite mobiliare a fost pronunțată de instanță la data de 12.04.2005. În data de 19.04.2005 a fost emisă somația, iar la data de 27.06.2005 creditorul a formulat cerere de stăruință în executare. După această cerere, în dosarul execuțional au fost efectuate mai multe acte de către executorul judecătoresc, în vederea recuperării creanței, ultimul fiind din martie 2006, la mai puțin de 6 luni înainte de emiterea actului de înființare a popririi.
În aceste condiții nu se impunea depunerea de cereri de stăruință în executare din partea creditorului.
Art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă, invocat de apelantă, prevede că, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fie urmat de alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept. Acest text de lege nu poate fi interpretat în sensul că, creditorul este cel care trebuie să îndeplinească un act de executare sau de urmărire. Aceste acte sunt îndeplinite de executorul judecătoresc iar creditorul, dacă constată că executorul nu a efectuat nici un act în dosarul execuțional și se poate împlini termenul de perimare, își poate manifesta diligența prin depunerea cererii de stăruință în executare.
În consecință, perimarea executării nu a operat în condițiile art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă, anterior emiterii actului de înființare a popririi.
Executarea silită mobiliară nefiind perimată, nu se poate reține că s-a împlinit termenul de prescripție a executării silite deoarece executarea silită mobiliară a început înainte de împlinirea termenului de prescripție iar începerea executării silite mobiliare, neperimată, a întrerupt cursul prescripției, în conformitate cu prevederile art. 405 ind. 2, teza a doua Cod procedură civilă conform cărora cursul prescripției se întrerupe pe data depunerii cererii de executare.
Prevederile legale care reglementează procedura încuviințării executării silite de către instanța de judecată nu cuprind norme imperative care să ducă la concluzia că pentru fiecare modalitate de executare silită este obligatorie obținerea unei încuviințări din partea instanței de judecată. Poprirea este reglementată în Codul d e procedură civilă în capitolul intitulat urmărirea silită a bunurilor mobile, iar executarea silită mobiliară a fost încuviințată, astfel că nu este necesară obținerea unei noi încuviințări a executării silite prin poprire.
Existența sechestrului asigurător asupra unor bunuri incorporale nu împiedică pe creditor să apeleze la alte modalități de executare silită mobiliară pentru recuperarea creanței. Textele de lege invocate de apelantă în susținerea acestui motiv de apel nu cuprind interdicții în acest sens, ci reglementează modalitatea valorificării bunurilor sechestrate.
S-a invocat nelegalitatea sentinței apelate sub aspectul sumei pentru care s-a dispus validarea, arătându-se că nu pot fi urmărite sumele cu afectațiune specială, respectiv indemnizațiile pentru desfacerea contractului de muncă.
Din dispozițiile art. 452 Cod procedură civila rezultă că poprirea poate avea ca obiect sume de bani pe care debitorul poprit le are de primit de la terțul poprit.
Prima instanță a reținut în mod corect că dispozițiile art. 409 alin. 4 Cod procedură civilă nu sunt aplicabile sumei de 15300 lei plătită cu titlu de compensare pentru desfacerea contractului de muncă, deoarece această sumă nu a fost acordată ca urmare a unei dispoziții legale, ci ca urmare a unor prevederi contractuale.
Contractele colective de muncă, atât la nivel național cât și cel la nivelul ramurii construcții de mașini prevăd acordarea de compensații la disponibilizarea salariaților din motive neimputabile lor.
Din actele existente la dosar rezultă că, între apelanta debitoare și terțul poprit au încetat raporturile de muncă în temeiul art.55 lit. b din Codul muncii, care prevede posibilitatea încetării contractului de muncă prin acordul părților. În aceste condiții nu se poate reține că apelanta a fost disponibilizată din motive ce nu i-au fost imputabile, ci au încetat raporturile de muncă prin acordul său, astfel că suma încasată cu titlu de compensație pentru desfacerea contractului de muncă nu este cea reglementată de contractele colective de muncă ci eventual de o convenție existentă între apelanta debitoare și terțul poprit.
În consecință, față motivele de fapt și de drept expuse, instanța va respinge apelul formulat de apelanta debitoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea.
În susținerea recursului s-au invocat dispozițiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă privind încălcarea normelor de procedură prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, respectiv încălcarea dispozițiilor art.389 Cod procedură civilă. Detaliind problema perimării recurenta precizează că instanțele nu au stabilit care sunt actele de executare făcute în perioada 27.06.2005 - 5.06.2006, dacă a existat o cerere expresă de stăruință în executare a creditorului până la 27.06.2005 și dacă era necesară încuviințarea instanței pentru executarea prin poprire.
Instanțele au procedat nelegal în ceea ce privește sumele cu afectațiune specială - art.452 Cod procedură civilă - nu s-a clarificat semnificația sumei de 14.712 lei și nici care este soarta bunurilor sechestrate încă din anul 2002.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă.
Examinând actele dosarului și decizia atacată din perspectiva motivelor de recurs formulate, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește dispozițiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă, instanța constată că acestea nu sunt incidente în cauză. Astfel, art.304 pct.5 Cod procedură civilă prevede că hotărârea poate fi casată când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă. Acest de pe urmă text legal dispune că "actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie". Rezultă din coroborarea acestor dispoziții că o hotărâre judecătorească poate fi casată dacă s-au încălcat reguli de procedură, încălcări sancționate cu nulitatea, și s-a pricinuit părții o vătămare. Asemenea încălcări pot fi nemotivarea hotărârii, încălcarea dreptului la apărare, lipsa încheierii de dezbateri, etc.
În speță însă nu există asemenea încălcări ale unor norme procedurale imperative, iar modul de rezolvare al instanței a excepției perimării nu poate fi nicidecum încadrat în dispozițiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă, așa cum a cerut recurenta.
În ceea ce privește legalitatea modului de rezolvare a excepției perimării, instanța constată că soluția adoptată este legală.
Actele de executare silită realizate de executorul judecătoresc pe parcursul executării silite demonstrează continuitatea procesului de executare și susține întrutotul măsura respingerii excepției perimării de către instanțele de fond și apel ( în acest sens sunt somațiile și adresele din 6 mai 2005, 20 mai 2005, 8 iunie 2005, 16 septembrie 2006, 8 decembrie 2005, 28 martie 2006, 2 iunie 2005, 12 septembrie 2006, 1 noiembrie 2006, 8 noiembrie 2006 aflate la dosarul execuțional nr.167/2005 - ).
Referitor la măsura înființării popririi de către executor, aceasta a fost realizată conform art.354 - 454 Cod procedură civilă și validată de instanță în concordanță cu dispozițiile art.460 Cod procedură civilă.
Atât din considerentele sentinței nr.3436/12 aprilie 2007 Judecătoriei Brașov, cât și din cele ale deciziei civile nr.231/Ap/21 septembrie 2007 Tribunalului Brașov și pe care instanța de recurs - le însușește în întregime - rezultă neechivoc ce reprezintă suma validată.
În ceea ce privește soarta bunurilor sechestrate în anul 2002 și invocată de recurentă, aceasta nu a constituit motiv de examinare în cauza de față, litigiul purtând asupra validării unei popriri înființată de executorul judecătoresc.
În consecință și față de cele ce preced, instanța va reține că în cauză nu sunt incidente ipotezele art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă.
Așa fiind, în temeiul art. 312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul și va menține decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea împotriva deciziei civile nr.231/Ap/21.09.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Rodica Popa - - | JUDECĂTOR 2: Gheorghe Burdea G - | JUDECĂTOR 3: Daniel Marius - - |
Grefier, |
Red.RP/24.01.08
Tehnored. 31.01.2008 - 2 ex.
Jud.apel DO /
Jud.fond
Președinte:Rodica PopaJudecători:Rodica Popa, Gheorghe Burdea, Daniel Marius
