Validare poprire. Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 07.01.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Vasile
JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-creditor împotriva deciziei civile nr.588.A din 05.05.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-debitor și intimatul-terț poprit ROMÂNĂ DE MĂRFURI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-terț poprit ROMÂNĂ DE MĂRFURI prin consilier juridic ce depune la dosarul cauzei delegația nr. 29 din 06.01.2010, lipsind recurentul-creditor și intimatul-debitor.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că pentru acest termen de judecată, deși recurentul-creditor a fost citat cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, acesta nu a depus dovada achitării respectivelor taxe. De asemenea, se învederează că la data de 06.01.2010, atât intimatul-debitor cât și intimatul-terț poprit Română de Mărfuri au depus la dosarul cauzei câte o cerere de amânare pentru lipsă apărare. Totodată, se învederează și faptul că, intimatul-debitor, în cadrul cererii de amânare a învederat instanței că nu mai locuiește la adresa din strada - - nr.5,sector.1 și solicită ca instanța să dispună comunicarea tuturor actelor de procedură la domiciliul pe care înțelege să-l aleagă respectiv, B, nr,225,.33,.A,.1,.2,Sector.2.
Curtea, având în vedere momentul strigării pricinii respectiv, cel al amânării fără discuții și cu părți prezente, față de cererile formulate de intimați, dispune lăsarea cauzei la ordine, având în vedere că nu au răspuns la apelul nominal toate părțile.
La strigarea cauzei la ordine, au răspuns recurentul-creditor prin avocat, ce depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr.38 din 06.01.2010 și intimatul-terț poprit ROMÂNĂ DE MĂRFURI prin consilier juridic ce depune la dosarul cauzei delegația nr. 29 din 06.01.2010, lipsind intimatul-debitor.
Reprezentantul recurentului-creditor, depune la dosarul cauzei chitanța seria - nr.- din data de 07.01.2010 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei depunând și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea ia act de îndeplinirea obligației de a depune timbru judiciar și de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de către recurentul-creditor și procedează la anularea acestora.
Curtea ia act de noul domiciliu ales de intimatul-debitor ca fiind înB, nr,225,.33,.A,.1,.2,Sector.2.
Curtea acordă cuvântul pe cererile de amânare formulate de intimatul-debitor și intimatul-terț poprit Română de Mărfuri.
Reprezentantul recurentului-creditor, lasă la aprecierea instanței soluționarea celor două cereri de amânare ținând seama de data la care intimații au fost citați cu câte un exemplar al motivelor de recurs.
Reprezentantul intimatului-terț poprit Română de Mărfuri, lasă la aprecierea instanței soluționarea cererilor de amânare, solicitând amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, în cazul respingerii cererilor respective.
Curtea deliberând asupra cererilor de amânare formulată de intimatul-debitor, față de dispozițiile art. 98.pr.civ. apreciază că acesta avea obligația să indice în termen util noul domiciliu ales, constatând astfel că acestuia i s-au comunicat în mod corect motivele de recurs la adresa din B,-,sector.1, astfel încât urmează a respinge cererea. În ceea ce privește cererea de amânare formulată de intimatul-terț poprit Română de Mărfuri, având în vedere data primirii citației și motivele arătate în cerere, urmează o respinge și totodată să ia act de cererea reprezentantului legal al intimatului-terț poprit privind amânarea pronunțării cauzei pentru a depune concluzii scrise.
Reprezentantul recurentului-creditor,învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimatului-terț poprit Română de Mărfuri, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentului-creditor, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelurilor, cu cheltuieli de judecată ocazionate la fond și în recurs.
Reprezentantul intimatului-terț poprit Română de Mărfuri, pune concluzii de respingere a recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 14.01.2010 în cauza ce are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-creditor împotriva deciziei civile nr.588.A din 05.05.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-debitor și intimatul-terț poprit ROMÂNĂ DE MĂRFURI.
Dată în ședința publică de azi, 07.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.27.R
Ședința publică de la 14.01.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - - -
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-creditor împotriva deciziei civile nr.588.A din 05.05.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-debitor și intimatul-terț poprit ROMÂNĂ DE MĂRFURI.
Dezbaterile pe fondul cererii de recurs au avut loc în ședința publică din data de 07.01.2010, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea, având nevoie de timp pentru delibera și pentru da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 14.01.2010 - data pronunțării prezentei decizii civile.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria sectorului 1 B sub numărul 6327/299/17.04.2008, reclamanta-creditoare a solicitat, în contradictoriu cu debitorul și terțul Română de Mărfuri, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună validarea popririi sumelor de bani pe care terțul poprit le datorează debitorului.
În motivarea cererii s-a arătat în esență că debitorul datorează societății reclamante-creditoare suma de 230.257,509 lei (reprezentând: 221.361,459 lei creanță, 30,55 lei taxe judiciare de timbru, timbre judiciare, timbre poștale și 8865,5 lei onorariu executare silită), în temeiul contractului de leasing nr. 20131/17.06.2004.
Prin adresa nr. 04.03.2008 emisă de executorul judecătoresc, s-a înființa poprirea asupra veniturilor realizate de menționatul debitor la terțul poprit Română de mărfuri.
Terțul poprit, prin adresa nr. 974/DG/13.03.2008, a comunicat Executorului judecătoresc faptul că debitorul nu este angajatul acestei societăți, situație față de care nu poate da curs solicitării adresate.
A menționat reclamanta că debitorul este membru al Consiliului de administrație al Bursei Române de Mărfuri, calitate în care realizează periodic venituri la aceasta.
Prin sentința civilă nr.11928/03.10.2008 a fost admisă cererea formulată de creditorul A în contradictoriu cu debitorul și cu terțul poprit DE MARFURI și s-a validat poprirea până la concurența sumei de 230.257,509 lei.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că debitorul datorează societății creditoare - în temeiul contractului de leasing nr.20131/01.07.2004 - suma totală de -,509 lei compusă din creanța în cuantum de 59910 euro echivalent în lei la cursul BNR de la data introducerii prezentei acțiuni in suma de -,459 lei; suma de 8865,50 lei TVA inclus, reprezentând onorariu executare silita și suma de 30,55 lei reprezentând taxe judiciare de timbru, timbru judiciar, timbre poștale.
Prin adresa din data de 04.03.2008 emisa in dosarul de executare nr.605/2007 executorul judecătoresc a solicitat Bursei Romane de Mărfuri înființarea popririi asupra veniturilor numitului până la concurenta sumelor de 59910,00 euro si 8896,05 lei.
Prin adresa nr.974//13.03.2008 terțul poprit a comunicat executorului judecătoresc, faptul că debitorul nu este angajatul societății respective și nu se poate da curs solicitării.
Potrivit contractului de administrare depus la dosar, debitorul deține funcția de administrator în cadrul SC DE MARFURI SA, în aceasta calitate realizând venituri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel debitorul.
În motivarea apelului s-a arătat în esență că instanța nu a pus în discuție caracterul de titlu executoriu al contractului de leasing nr.20131/01.07.2004, în temeiul căruia s-a înființat poprirea, așa cum era ținută de dispozițiile imperative ale art.129 alin.4 și alin.5 proc.civilă.
Acest contract de leasing nu este titlu executoriu pentru suma de 230.257,509 lei, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 fiind în curs de desfășurare dosarul nr- ce are drept obiect contestație la caracterul de titlu executoriu al Contractului de leasing nr.20131/07.07.2004.
S-a mai arătat că nu a obținut venituri de la Română de Mărfuri, nici în calitate de angajat, nici în temeiul altor raporturi juridice.
Adresa din 4.03.2008 trimisă de BEJ Bursei Române de Mărfuri nu îndeplinește condițiile prevăzute în mod imperativ de dispozițiile legale, respectiv nu poartă denumirea de adresa de înființare a popririi, nu poartă un număr și nici mențiunea privind interdicția terțului poprit de a plăti debitorului sumele de bani pe care le datorează acestuia.
Terțul poprit SC Română de Mărfuri SA a declarat la rândul său apel, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive în ce îl privește, față de inexistența unui raport de creanță între terțul poprit și debitorul urmărit.
S-a susținut în acest sens că una dintre condițiile cerute pentru ca o persoană să fie parte într-un proces este calitatea procesuală, legitimatio ad causam, care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea. Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată, respectiv pârâtul și cel care este subiect pasiv în raportul juridic substanțial dedus judecății.
În cadrul popririi, calitatea procesuală pasiva a terțului poprit este determinată de existența unui raport juridic obligațional între debitorul urmărit și terțul poprit.
Examinarea calității procesuale pasive se face în tot cursul judecății, excepția lipsei calității procesuale pasive (excepție de fond absolută) putând fi invocată în orice moment al procesului, chiar direct în căile de atac.
În speță, raportul procesual nu își găsește corespondent în raportul juridic substanțial dedus judecății, deoarece între și debitorul urmărit nu exista, la momentul validării popririi, nici un raport de creanță care să își aibă izvorul în contractul de administrare.
Validarea popririi constă în verificarea condițiilor legale pentru obligarea directă, pe cale judecătorească, a terțului poprit față de creditorul popritor. Conform dispozițiilor art. 460.proc.civ. dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi, iar instanța, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, în caz contrar, hotărând desființarea popririi
În cauză în mod nelegal prima instanță a dispus admiterea cererii de validare a popririi formulată de creditoarea în contradictoriu cu apelanta, nefiind îndeplinite cerințele impuse de art. 460.proc.civ.
Din probele administrate nu rezultă culpa terțului poprit în îndeplinirea obligațiilor legale ce îi incumbă în această calitate, iar cererea de înființare a popririi a avut un caracter echivoc necuprinzând mențiunile cerute de lege și făcând vorbire de un alt titlu executoriu decât cel pentru care s-a solicitat validarea în speță.
Intimatul creditor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de apelantul debitor ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 588A/05.05.2009 pronunțată de Tribunalul București secția a III-a civilă, au fost admise apelurile astfel formulate, dispunându-se schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
A fost obligat intimatul creditor la plata sumei de 5,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea apelantului terț poprit.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut în esență că:
Din actele aflate la dosar rezultă fără echivoc că, la data validării popririi prin sentința apelată, erau revocați (prin hotărârea nr. 4/12.08.2008 a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor Bursei Române de Mărfuri ) membrii Consiliului de Administrație ales de către aceeași adunare la data de 10.01.2008, printre aceștia fiind și apelantul; hotărârea menționată a fost făcută publică prin înscrierea ei la Registrul, comerțului.
Conform dispozițiilor art. 460.proc.civ. dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi, iar instanța, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului.
Rezultă că în cadrul acestei proceduri, care are ca finalitate, în cazul în care cerințele legii sunt îndeplinite, obligarea terțului poprit la plata direct către creditor a sumei datorate de debitor conform titlului executor, instanța de validare este ținută să verifice dacă acest nou raport juridic se poate naște, inclusiv sub aspectul calității actuale de debitor față de debitorul inițial al celui indicat ca fiind terț poprit.
Întrucât, în speță, înființarea popririi s-a realizat în raport de terțul poprit ROMÂNĂ DE MĂRFURI, verificările aspectelor sus-menționate nu pun în discuție legitimarea procesuală în cadrul acțiunii de validare a popririi - cum s-a apreciat de către apelantul-terț poprit - ci temeinicia pretențiilor creditoarei în cauză față de cele reținute mai sus privind revocarea calității de administrator al apelantului-debitor și, implicit, încetarea oricăror raporturi juridice derivând din contractul de administrare avut în vedere de prima instanță la momentul admiterii acțiunii.
Astfel, a constatat instanța că sunt întemeiate criticile apelanților cu privire la lipsa calității de terț poprit a ROMÂNĂ DE MĂRFURI
Având în vedere imposibilitatea validării popririi pentru motivele constatate, tribunalul a apreciat că este inutilă, în acest cadru procesual, analiza celorlalte critici formulate de apelanți ce vizează exclusiv caracterul de titlu executoriu al contractului invocat de creditor - aspect ce poate forma în aceste condiții obiect al unei contestații la executare ce interesează numai părțile implicate în raportul de executare fundamental - sau existența culpei celui indicat ca terț poprit în cauză în procedura execuțională pornită de creditor conform acestui titlu.
Văzând dispozițiile art. 298 rap. la art. 274.proc.civ. s-a stabilit obligația intimatului-creditor la plata cheltuielilor de judecată în favoarea apelantului-terț poprit, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate pentru promovarea apelului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimata-reclamantă.
Prin recursul astfel formulat estecriticată decizia instanței de apelsub următoarele aspecte:
În cauza este incident cazul de modificare prevăzut la art. 304 pct. 9. "hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Instanța de apel a reținut că, în raport de finalitatea procedurii de validare a popririi, în sensul obligării terțului poprit la plata direct către creditor a sumei datorate de debitor conform titlului executor, instanța de validare este ținută să verifice dacă acest nou raport juridic se poate naște, inclusiv sub aspectul calității actuale de debitor față de debitorul inițial celui indicat ca fiind terț poprit.
Arată recurentul că împrejurarea constând în revocarea debitorului poprit din funcția de membru al consiliului de administrație al după ce a fost înființată poprirea de către executorul judecătoresc și comunicată terțului poprit nu are nicio relevanță asupra temeiniciei cererii de validare a popririi. Faptul că terțul poprit anulează orice raport juridic între acesta și debitorul poprit (în mod vădit pro causa, în raport de stadiul procesual la care se află prezenta pricină la data la care s-a luat hotărârea de revocare) după 5 luni de la data la care i-a fost comunicată adresa de înființare a popririi, nu e de natură să producă efecte asupra validării popririi, întrucât raportul juridic dintre debitorul poprit și terțul poprit trebuia să existe la momentul înființării popririi.
Dacă se acceptă ideea că plata făcută de către terțul poprit după indisponibilizarea sumei nu poate să-i fie opozabilă creditorului popritor, acesta din urmă putând pretinde terțului să plătească din nou, atunci aceeași logică este valabilă - în opinia recurentei - și în situația în care terțul poprit după primirea adresei de înființare a popririi încetează raportul juridic existent între aceștia, ignorând fără niciun argument real obligațiile ce-i incumbau potrivit legii.
Menționează recurenta că odată cu încetarea raportului juridic dintre și, i-au fost achitate acestuia din urma veniturile pe care le realiza în funcția pe care o deținea în cadrul.
În acest context, se arată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, apreciind în mod eronat că inexistența unui raport juridic între terțul poprit și debitorul poprit la momentul pronunțării hotărârii de fond ar conduce la lipsa calității de terț poprit a și pe cale de consecință la netemeinicia cererii de validare a popririi.
Calitatea de terț poprit a trebuie raportată la momentul comunicării adresei de înființare a popririi și nu la momentul pronunțării unei hotărâri de validare a acesteia.
Acțiunea de validare a popririi s-a promovat exclusiv din culpa terțului poprit, care a refuzat în mod intenționat să respecte obligațiile instituite de lege în această calitate a sa; în situația în care terțul poprit ar fi dat dovadă de corectitudine, la acest moment creanța creditorului ar fi fost stinsă și nu ar mai fi existat riscul din partea debitorului să-și creeze o stare de insolvabilitate.
Mai precizează recurentul că cererea de validare a popririi este o sancțiune a terțului poprit pentru atitudinea culpabilă a acestuia, de a nu pune la dispoziția executorului informații corecte, de a refuza să recunoască existența raporturilor juridice dintre el și debitor, această teză fiind susținută și justificată de existența dispozițiilor legale prevăzute la art. 460 alin. 2 teza a II-a
Pe de altă parte, de jure și de facto, poprirea este o compensație de plăți, survenită în mod forțat, prin girul autorității judecătorești, între cele trei părți: creditor, debitor, terț poprit.
Creditorul popritor are sarcina de a dovedi în cadrul procedurii de validare a popririi următoarele: cauza popririi, respectiv titlul executoriu în baza căruia s-a înființat poprirea;obiectul popririi, constând în raportul juridic dintre debitor și terțul poprit, în baza căruia sunt datorate sumele de bani urmărite.
În cauză, creditorul popritor a făcut pe deplin dovada ambelor condiții necesare pentru a se pronunța o hotărâre de validare a popririi.
Recurs legal timbrat.
Nu s-a formulat întâmpinare în cauză și nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 304.pr.civ. Curtea - în opinie majoritară - constată caracterul nefundat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Înprocedura judiciarăde validare a popririi, potrivit art. 460 alin. 2 din pr.civ. "instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și,dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datoreazăsume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi."
Din interpretarea logică și gramaticală a normei enunțate rezultă că ceea ce are de verificat instanța investită cu cererea de validare a popririi este situația dacă terțul poprit " datorează" sume de bani debitorului la momentul la care face o asemenea analiză, iar nu la momentul la care a fost înființată poprirea (în procedura distinctă derulată prin intermediul biroului executorului judecătoresc).
Fără temei susține recurentul că instanța de apel ar fi făcut o greșită aplicare a menționatei norme, în condițiile în care în conținutul ei nu există niciun element de natură a plasa analiza ce trebuie făcută de instanță asupra raporturilor juridice ce au existat între debitorul și terțul poprit la momentul la care a fost înființată poprirea în condițiile art. 453 și următoarele din pr.civ.
Argumentul logic de care uzează recurenta - în sensul că "dacă se acceptă ideea că plata făcută de terțul poprit după indisponibilizarea sumei nu poate să-i fie opozabilă creditorului popritor, acesta din urmă putând pretinde terțului să plătească din nou, atunci aceeași logică este valabilă și în situația în care terțul poprit, după primirea adresei de validare a popririi, încetează raportul juridic existent între aceștia, ignorând fără nici un argument real obligațiile ce-i icumbau potrivit legii" - este unul care pornește de la o premisă ce nu numai că nu își găsește corespondent în reglementările legale relative la înființarea și validarea popririi, dar vine în contradicție cu dispozițiile art. 460 alin. 1.pr.civ. conform căruia "dacă terțul poprit nu își mai îndeplinește obligațiile ca-i revinpentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi".
Astfel, posibilitatea inițierii procedurii judiciare de validare a popririi este sancțiunea ce poate opera în condițiile în care terțul poprit a făcut eventuale plăți către debitorul urmărit după înființarea popririi, iar pentru ipoteza în care o atare conduită a terțului poprit este caracterizată de rea credință poate fi aplicată acestuia și sancțiunea amenzii - în condițiile art. 460 alin. 2 teza a II-a pr.civ. raportat la art. 129 alin. ultim pr.civ. - neexistând o reglementare legală care să permită obligarea debitorului de a face o nouă plată către creditorul urmăritor.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare în speță a prevederilor art. 460.pr.civ. apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de această normă în condițiile în care nu mai exista un raport obligațional între terțul poprit și debitorul urmărit la data la care s-a soluționat cererea de validare a popririi.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că sunt nefondate criticile aduse de recurentă deciziei recurate, urmând a dispune, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1.pr.civ. respingerea recursului astfel susținut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În opinie majoritară:
Respinge recursul recurs formulat de recurentul-creditor împotriva deciziei civile nr.588.A din 05.05.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-debitor și intimatul-terț poprit ROMÂNĂ DE MĂRFURI ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - -
GREFIER
Red. GS
Tehnored. AP
2 ex. / .
Secția a III-a civilă
Jud. apel:,
Opinie separată
Opinia separată este în sensul admiterii recursului și respingerii apelurilor ca nefondate, pentru considerentele care urmează a fi arătate.
Astfel, este adevărat că art.460 alin.2 Cod Proc.Civ. se referă textual la cerința ca, la examinarea solicitării de validare a popririi, ca terțul să datoreze sume de bani debitorului, însă nu suntem de acord cu interpretarea literală a acestui text, impunându-se în speță o altă abordare.
Textul art.460 Cod Proc.Civ. trebuie să fie interpretat în coroborare cu norma cadru în cazul popririi, și anume art.452 Cod Proc.Civ. care dă definiția legală a acestei instituții, ce reprezintă o modalitate de executare silită indirectă: "Sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribiledatoratedebitorului de oat reia persoanăsau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente".
Prin urmare, efectele popririi se întind în timp și asupra sumelor datorate ulterior înființării popririi, dacă raportul juridic dintre debitor și terț exista la momentul înființării popririi.
Concluzia care rezultă din interpretarea acestui text este că important pentru verificarea obligațiilor terțului și a modalității de aducere la îndeplinire de către acesta estemomentul înființării popririiși existența raporturilor juridice care pot genera pe viitor datorarea unor sume de bani de către debitor terțului.
Prin urmare, considerăm că instanța învestită cu soluționarea cererii de validare a popririi era ținută a verificadacă la data înființării popririi terțul datorasume debitorului saudacă, până la încetarea raportului cu debitorul, i-a datorat acestuia sume de bani,și în cazul încălcării obligațiilor cuprinse în art.456 și următoarele Cod Proc.Civ. să procedeze conform art.460 Cod Proc.Civ.
Este de la sine înțeles că obligațiile terțului de indisponibilizare a sumelor și virare a acestora către creditor nu pot depăși limitele propriei sale datorii către debitor, astfel că acesta nu poate fi ținut a vira creditorului alte sume de bani decât cele datorate debitorului pe perioada derulării raportului juridic cu acesta.
Interpretarea contrară, care limitează cercetarea conduitei terțului la momentul soluționării cererii de validare a popririi, este, pe de o parte, în discordanță cu definiția dată de art.452 Cod Proc.Civ. popririi și, pe de altă parte, nu urmează nici rațiunea legiuitorului, de a sancționa pe calea procedurii de validare a popririi atitudinea terțului poprit de a încălca legea, de multe ori cu rea-credință (câtă vreme are cunoștință despre existența titlului executoriu și a măsurii de înființare a popririi, ce i-au fost comunicate de executorul judecătoresc).
Mai mult decât atât, o astfel de statuare poate introduce în speță un element arbitrar, întrucât dă posibilitatea debitorului și terțului de a înceta cu rea-credință raporturile juridice pentru a zădărnici încercarea creditorului de a-și recupera creanța (pe care debitorul refuză să o execute de bună-voie, deși este obligat printr-un titlu executoriu), fără a interveni nici o sancțiune pentru o astfel de conduită.
Totodată, câtă vreme se consideră că abia la momentul soluționării cererii de validare a popririi se verifică dacă terțul datorează sume debitorului, un alt element arbitrar ce se poate ivi este acela ca raportul juridic între terț și debitorsă înceteze ulterior formulării cererii de validare a popririi, dar înainte de soluționarea acesteia de către instanța de executare, caz în care creditorul este ținut a suporta efectele unui astfel de comportament, fără a putea influența cursul judecății cererii de chemare în judecată cu care a învestit instanța.
Nu suntem de acord cu argumentul că sancțiunea prevăzută de lege pentru terțul care a încălcat legea cu rea-credință este în mod exclusiv amenda prevăzută de art.460 alin.2 teza a doua Cod Proc.Civ. deoarece cea mai bună reparație pentru creditorul prejudiciat este recuperarea creanței sale (direct de la terț, astfel cum prevede expres art.452 alin.2 teza I Cod Proc.Civ.) și nu aplicarea amenzii (în beneficiul statului, străin de raportul juridic în discuție).
Pentru aceste considerente, opinăm în sensul că verificarea existenței datoriei în bani a terțului față de debitor trebuie să se realizeze raportat la momentul înființării popririi și nu la momentul soluționării cererii de validare a popririi, astfel că se impunea admiterea recursului și respingerea apelurilor ca nefondate.
JUDECĂTOR
- - -
Președinte:Andreea VasileJudecători:Andreea Vasile, Ileana Ruxandra Dănăilă, Georgeta
