Validare poprire. Decizia 2046/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2046/R/2008
Ședința publică din 24 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina JUDECĂTOR 2: Antoaneta Tania Nistor
JUDECĂTOR 3: Anca
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către creditorii și, precum și recursul declarat de terțul poprit, împotriva deciziei civile nr.126/A din 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, privind și pe intimații și, având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentului, avocat cu împuternicire avocațială la dosar-fila 8, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 14 octombrie 2008, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, răspuns la adresa efectuată către Biroul Executorului Judecătoresc
La data de 24 octombrie 2008, s-a depus la dosar, din partea reprezentantului recurent, o cerere prin care solicită judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art.242 alin. 2.pr.civ.
Reprezentanta recurentului, depune la dosar dovada citării prin publicitate a intimatului și arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
S-a aratat că a fost solicitat dosarul execuțional care îl privea pe creditorul pentru a verifica dacă există cerere de validarea popririi formulată de către acesta.
Reprezentanta recurentului arată că nu a văzut această cerere.
Curtea constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare asupra recursului.
Reprezentanta recurentului, solicită admiterea recursului, pentru motivele invocate la termenul anterior, pe care le susține în totalitate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 6054/6.12.2007, Judecătoria Baia Marea respins cererea de validare a popririlor înființate la cererea creditorilor, și, în contradictoriu cu debitorul și terțul poprit.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că, terțul poprit a efectuat deja o plată parțială a datoriei pe care o avea față de debitorul, pentru cealaltă parte a datoriei acesta din urmă renunțând cu titlu gratuit, prin actul autentic, intitulat "Declarație".
Față de împrejurarea că cele două acte încheiate între debitor și terțul poprit (plata parțială și remiterea de datorie) nu au fost atacate de creditori pe calea acțiunii pauliene, prima instanță a reținut că terțul poprit nu mai datorează nimic debitorului, astfel încât cererea de validare a popririi se impune a fi respinsă.
Prin decizia civilă nr. 126/A/23.04.2008 a Tribunalului Maramureș au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de creditorii și contra sentinței civile nr. 6054/6.12.2007, pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
A fost admis apelul declarat de creditorul, contra sentinței civile nr. 6054/6.12.2007 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis cererea formulată de creditorul și s-a dispus validarea popririi înființate la cererea acestui creditor, prin adresa de înființare a popririi din data de 9.12.2005 în dosar execuțional nr. 183-1017/2005 al executorului judecătoresc și în consecință fost obligat terțul poprit să plătească acestui creditor suma de 11.000 euro sau echivalentul în lei la cursul din data plății și suma de 350 lei Ron.
Restul dispozițiilor sentinței au fost menținute.
A fost obligat terțul poprit să plătească creditorului suma de 5.000 lei Ron cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, pentru recuperarea creanței pe care creditorul o avea față de intimatul, a formulat cerere de executare silită în dosarele execuționale 45/2006 și 76/2006 la Cabinetul individual al executorului judecătoresc Poprirea a fost înființată la data de 8.01.2007, în dosar execuțional 45/2006, asupra sultei pe care terțul poprit o datorează debitorului, ca urmare a partajului intervenit între ei (prin Sentința civilă nr. 998/2006 pronunțată de Judecătoria Baia Mare ).
Creanța creditorului rezultă din sentința civilă nr. 416/2006, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr.7890/2005. Și acest creditor a formulat cerere de executare silită împotriva debitorului, în dosar execuțional 40-284/2006 al Cabinetului individual al executorului judecătoresc. Poprirea a fost înființată, asupra creanței viitoare, la data de 24.03.2006, în dosarul execuțional sus menționat.
Creanța creditorului rezultă din sentința civilă nr.3355/2005 definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 3126/2005. La cererea acestui creditor s-a format dosarul execuțional nr. 183-1017/2005 al Cabinetului individual al executorului judecătoresc. Poprirea a fost înființată asupra creanței viitoare, la data de 9.12.2005, în dosarul execuțional sus menționat. Înființarea popririi a fost comunicată debitorului și terțului poprit la data de 19.12.2005, respectiv la data de 12.12.2005.
La data de 22.02.2006, s-a încheiat înscrisul autentic intitulat "Declarație", autentificat sub nr. 798/22.02.2006, prin care debitorul declară că a primit de la terțul poprit, suma de 25.926,675 lei reprezentând diferența dintre sulta datorată conform minutei din dosarul de partaj (4898/2005) și poprirea înființată în dosar execuțional nr. 183-1017/2005 al executorului judecătoresc. Prin același înscris, debitorul declară că nu mai are nici o pretenție de la terțul poprit.
Actul autentic menționat mai sus a constituit înscrisul doveditor al stingerii datoriei terțului poprit față de debitor, datorie stinsă parțial prin plată, parțial prin remitere de datorie, așa cum corect a reținut prima instanță. Acest înscris nu a fost atacat de nici unul dintre creditori pe calea acțiunii revocatorii pauliene.
Față de cele de mai sus, instanța de apel constatat că popririle pe care creditorii și au fost înființate ulterior stingerii datoriei terțului poprit față de debitor (prin plată, respectiv remitere de datorie), așadar este corectă respingerea de către prima instanță a cererilor de validare a popririi formulate de acești doi creditori.
În ceea ce îl privește însă pe creditorul, s-a constatat că poprirea pe care acesta a solicitat-o a fi validată a fost înființată anterior stingerii datoriei terțului poprit. De altfel, debitorul și terțul poprit fac vorbire de poprirea asupra creanței viitoare înființate la data de 9.12.2005 la cererea creditorului și o și au în vedere la întocmirea înscrisului autentic intitulat "Declarație". Față de această împrejurare, instanța de apel constatat că în mod greșit prima instanță a respins cererea creditorului pentru validarea popririi.
Cu privire la creanța pretinsă de creditorul, s-a constatat că sunt întrunite cerințele art. 460 alin.1 și alin 2 teza întâi Cod proc.civilă, terțul poprit, în loc să consemneze suma urmărită de acest creditor, a acceptat remiterea de datorie, încasând diferența dintre sulta stabilită și creanța urmărită.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, intimata a fost obligată să achite apelantului creditor suma totală de 5.716 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care 716 lei reprezentând onorariu avocat și cheltuieli cu citarea debitorului în fața primei instanțe, conform chitanțelor de la filele 211-213 din dosarul primei instanțe și 5.000 lei reprezentând onorariu avocat în apel, conform chitanței de la fila 48 dosar.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termenul legal terțul poprit, solicitând casarea deciziei civile pronunțată în apel și rejudecarea cauzei de către Tribunalul Maramureș în complet legal constituit; în temeiul art.312 alin.5 Cod proc.civ. admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente și în temeiul art.304 pct.7,8,9, admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului declarat de și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr.6054/06.12.2007 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta învederează faptul că în cauza dedusă judecății calea de atac corectă ce trebuia promovată împotriva sentinței instanței de fond era recursul, potrivit disp.art.2821Cod proc.civ. întrucât acțiunea era evaluabilă în bani, suma fiind de 64.822 RON (648.228.750 ROL), și erau aplicabile dispozițiile în conformitate cu care nu sunt supuse apelului litigiile a căror obiect au o valoare de până la 100.000 RON.
Recurenta a apreciat că obiectul dedus judecății era validare obligație de plată, până la nivelul sumei indicate, nefiind important cuantumul pretențiilor financiare manifestate de creditor împotriva debitorului, ci doar nivelul financiar obligațional între debitor și terțul poprit.
În al doilea rând, recurenta invocat aplicabilitatea dispozițiilor art.312 pct.5 Cod proc.civ. casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece atât instanța de fond, cât și instanța de apel omis să constate și să analizeze cererea recurentei în calitate de creditor îndreptată împotriva intimatului. S-a arătat că prin sentința civilă nr. 3335/11.05.2005 pronunțată de Judecătoria Baia Mare intimatul fost obligat față de recurentă la plata sumei de 15.852 lei, reprezentând pensie lunară de întreținere și cheltuieli de judecată. În aceste circumstanțe, era necesară analiza concurenței recurentei creditoare la recuperarea sumei de bani ce urma să fie achitată debitorului intimat. Această omisiune instanței de fond și apel denotă necercetare fondului cauzei, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
În al treilea rând, recurenta a arătat că instanța de apel motivat într-o manieră contradictorie hotărârea, interpretând greșit instituțiile aduse judecății și deși nu există o creanță a terțului poprit față de debitor, aceasta fiind stinsă parțial prin plată, parțial prin remitere de datorie, onorat solicitarea creditorului, reținând atitudinea culpabilă a recurentei.
Recurenta apreciază că remiterea de datorie este un act juridic unilateral care nu poate fi limitat de o atitudine activă sau pasivă a debitorului, iar acceptând modalitatea de stingere a datoriei prin remiterea de plată, a dispărut raportul obligațional între debitorul principal și terțul poprit.
Împotriva acestei decizii formulat recurs în termenul legal și creditorul, solicitând modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, și în consecință, admiterea cererii de validare popririi.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod nelegal fost reținută remiterea de datorie, deoarece aceasta este un contract și presupune consimțământul debitorului. Înscrisul autentic invocat de către pârâta nu este semnat de către aceasta, astfel încât nu este operantă remiterea de datorie.
Recurentul invocă procedura prev.de art.460 alin.1 Cod proc.civ. instanța de validare putând cenzura plățile efectuate cu rea credință de terțul poprit debitorului poprit fără a fi necesară declararea unei acțiuni pauliene distincte. Plata efectuată terțului poprit nu este valabilă și opozabilă recurentului.
Recurentul invocat faptul că poprirea a fost înființată în 24.03.2006 asupra unei creanțe viitoare, iar în data de 8.01.2007 s-a emis o nouă adresă terțului poprit, creanța debitorului față de terțul poprit devenind certă, lichidă și exigibilă la data de 14.12.2006, dată la care s- pronunțat decizia nr.361/2006 Tribunalului Maramureș în dosarul de partaj. La data efectuării plătii de către terțul poprit, 22.06.2006, obligația acestuia față de debitorul poprit era o obligație sub condiție suspensivă, deoarece hotărârea de partaj nu era executorie. La data realizării condiției, 14.12.2006, poprirea era deja înființată în dosarul execuțional al recurentului, astfel încât nu s-ar putea reține că prin rămânerea definitivă a hotărârii de partaj, plata a devenit retroactiv valabilă.
S-a mai arătat de către recurent că acesta și-a manifestat dreptul de opoziție reglementat de art.785 civil în dosarul de partaj, pentru ca nu cumva împărțeala să se facă cu viclenie.
Unul din efectele dreptului de opoziție este acela că opoziția valorează poprire, adică partea copărtașului debitor devine indisponibilă în mâinile ce o deține, adică a terțului poprit.
Împotriva aceleiași decizii a promovat recurs în termen legal și creditorul, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, în sensul validării popririi asupra sultei pe care terțul poprit o are de achitat debitorului, pentru sumele ajunse la scadență, inclusiv pentru creanța recurentului în cuantum de 34.980 Euro și 24.828 RON, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit a fost interpretată declarația notarială nr.728/22.02.2006 ca fiind o remitere de datorie, deoarece acest act nu îndeplinea condițiile de fond pentru a putea fi apreciat ca atare. Declarația este un act unilateral care consemnează poziția debitorului cu privire la o creanță care la ace moment nu exista în patrimoniul terțului poprit, întrucât sentința de partaj nu era definitivă, iar emiterea de datorie presupune dreptul creditorului de a-și valorifica creanța pe care o are împotriva debitorului său, însă creanța trebuie să fie certă.
Mai mult, remiterea de datorie, chiar dacă semnifică o renunțare la un drept, nu este un act juridic unilateral, ci un contract care presupune consimțământul debitorului la remiterea de datorie. Declarația autentificată dată de mandatarul debitorului nu are semnificația unei remiteri de datorie, ci este o încercare a debitorului de a-și sustrage veniturile viitoare de la urmărirea silită.
În ceea ce privește motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 Cod proc.civ. recurentul arată că în mod greșit s-a apreciat că nu sunt incidente disp.art.460 alin.1 și 2 numai pentru creditorul, întrucât recurentul nu ar fi uzat de acțiunea pauliană împotriva declarației autentificată.
Raportul juridic dintre debitorul și terțul poprit nu a fost stins prin plată sau remitere de datorie la momentul instituirii popririi de către creditor, deoarece la acel moment nu exista un raport obligațional între cei doi pentru a putea fi stins prin plată sau remitere de datorie, creanța debitorului nefiind certă, lichidă și exigibilă la momentul semnării înscrisului denumit "declarație".
Plata făcută de către terțul poprit înainte ca sentința de partaj să fi rămas definitivă nu este una valabilă, deoarece a fost făcută înainte ca datoria să fi ajuns la scadență, creanța nefiind exigibilă.
Recurentul a apreciat că la momentul înființării popririlor și creanța debitorului lor exista și abia apoi a dobândit caracter cert, lichid, exigibil și de care debitorul ar fi putut dispune prin remitere de datorie sau orice alt act juridic.
S-a mai arătat că disp.art.975 civil nu sunt aplicabile în această situație, deoarece se plică numai atunci când nu există reglementări cu caracter special incidente, ca și în cazul de față.
Procedura validării popririi este o procedură specială, instituită tocmai pentru a sancționa conduita debitorului și a terțului poprit în măsura în care nu respectă adresele de poprire înființate de creditor asupra unor sume de bani, fără a avea importanță buna sau reaua credință a celor doi.
Prin întâmpinare, creditorul a arătat că se opune recursului formulat de terțul poprit și nu se opune față de recursurile formulate de creditorii și ( 29-30).
Analizând decizia pronunțată în apel prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea reține următoarele:
Recursul declarat de reditorul este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Recurentul a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod proc.civ. respectiv aplicare greșită a dispozițiilor care reglementează remiterea de datorie.
Instanța de fond și instanța de apel au apreciat că declarația autentificată sub nr.798/22.02.2006 de către Biroul executorului judecătoresc, dată de, mandatarul debitorului, prin care recunoaște că a primit suma de 25.926,675 RON reprezentând diferența dintre sulta datorată conform minutei date în dosarul nr.4898/2005 de Judecătoria Baia Mar e și poprirea asiguratorie dispusă în dosarul execuțional nr.183-1017/2005 de Cabinetul executorului judecătoresc, constituie înscrisul doveditor al stingerii datoriei terțului poprit față de debitor, datorie stinsă parțial prin plată, parțial prin remitere de datorie. Această argumentație juridică este greșită pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 998 /15.02.2006 pronunțată în dosarul nr.4898/2005 de către Judecătoria Baia Mare, s-a dispus partajul bunurilor comune între și și a fost obligată să-i plătească pârâtului suma de 648.228.750 lei cu titlu de sultă, însă, în acest dosar a fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul și. Prin urmare, terțul poprit cunoștea că intervenienții au calitate de creditori ai pârâtului.
Cu toate acestea, în 22.02.2006, eliberează mandatarului fostului soț suma menționată în declarația autentificată, ca reprezentând diferență dintre sulta datorată conform minutei date în dosarul nr.4898/2005 de Judecătoria Baia Mar e și poprirea asiguratorie dispusă în dosarul execuțional nr.183-1017/2005 de Cabinetul executorului judecătoresc.
Curtea apreciază că această declarație autentificată nu poate fi avută în vedere ca o plată valabilă, deoarece sentința civilă nr. 998/2006 a rămas definitivă, ca urmare a respingerii apelului formulat în dosarul ce a avut obiect partajul soților prin decizia Tribunalului Maramureș nr.361/A/14.12.2006. Din 14.12.2006 sentința de partaj este definitivă și, de la această dată, creanțele stabilite prin hotărâre devin certe, lichide, exigibile. Plata făcută de către terțul poprit nu este o plată valabilă, deoarece a fost făcută înainte ca datoria să ajungă la scadență și dacă ar fi dorit să procesul de partaj aflat pe rol, putea să încheie o tranzacție în care trebuia să fie incluși și creditorii fostului soț,care figurau în procesul de partaj.
În mod greșit a fost interpretată declarația mai sus arătată ca fiind o remitere de datorie, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a remiterii de datorie, care este un contract și nu un act juridic unilateral, presupunând consimțământul debitorului la remiterea de datorie. În cazul de față, nu avem consimțământul debitorului, motiv pentru care această declarație nu poate fi considerat ca fiind un real contract. O renunțare unilaterală a creditorului la dreptul său de crean ă este inopozabilă debitorului.
Mai mult, în cazul de fa ă pensia de între inere era stabilită în favoarea copilului păr ilor, și nu în favoarea ter ului poprit, care nu putea să dispună de aceasta.
Nu se poate re ine că ar opera o compensa ie legală, deoarece obliga iile păr ilor trebuie să fie reciproce. Părintele debitor al obliga iei de între inere nu poate să opună celuilalt părinte, căruia i-a fost încredin at copilul,compensarea unei crean e pe care o are împotriva acestuia, deoarece titularul între inerii este copilul.
Este indubitabil că prin declarația autentificată s-a încercat eludarea drepturilor creditorilor pârâtului.Aceștia au dat dovadă de diligență, formulând cerere de înființare a popririi contului pârâtei în calitate de creditoare a pârâtului, emițându-se o poprire pe creanța viitoare a debitorului în 24.03.2006 (8 dosar fond). Este valabilă poprirea sumelor pe care terțul poprit le va datora debitorului creditor urmăritor, validarea popririi urmând să se facă la data când suma poprită devine exigibilă. Deși suma datorată de terțul poprit a rămas exigibilă la data de 14.12.2006, aceasta a făcut o plată debitorului, anterior, fiind incidente disp.art.460 alin.1 Cod proc.civ. teza potrivit căreia terțul poprit a eliberat suma debitorului poprit.
Prin urmare în această situa ie nu se impunea formularea unei ac iuni revocatorii deoarece actul invocat nu este o remitere de datorie.
Având în vedere considerentele mai sus reținute, curtea apreciază că instanța de apel a interpretat greșit disp.art. 975 .civil și 460 și urm. Cod proc.civ. fiind incident motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 Cod proc.civ.
Prin urmare, în temeiul art.312 Cod proc.civ. curtea va admite recursul creditorului împotriva deciziei civile nr. 126/A din 23.04.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o va modifica în parte în sensul că va admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 6054/06.12.2007 a Judecătoriei Baia -M pe care o va schimba în sensul că va admite și cererea formulată de creditorul și va dispune validarea popririi înființată la cererea acestui creditor, prin adresa de înființare a popririi din data de 24.03.2006 în dosarul execuțional nr. 40/2006 al Biroului executorului judecătoresc și în consecință obligă terțul poprit să plătească acestui creditor suma de 16.700 euro sau echivalentul în lei plus dobânda legală începând cu data de 10.03.2005 până la data plății efective a debitului precum și suma de 3.515 lei cheltuieli de executare.
Recursul formulat de pârâta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Pârâta a invocate motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 1 Cod Procedură Civilă criticând faptul că, nu este incidentă calea de atac a apelului i apoi a recursului deoarece obiectul ac iunii este evaluabil în bani, este de 64 822 lei i în consecin ă este incident art. 282 indice 1 Cod Pr. Civilă.
Critica recurentei este nefondată deoarece art. 282 indice 1 Cod Pr. Civilă este o dispozi ie de excep ie unde sunt enumerate limitativ acțiunile care au numai calea de atac a recursului. Este real că valoarea creanței este sub un miliard, însă obiectul acțiunii este validarea popririi și nu stabilirea despăgubirilor. Validarea popririi este înscrisă într-o procedură specială, nu menționează cărei căi de atac este supusă hotărârea de validare, astfel încât se impune completarea cu legea generală de drept comun. Dacă legiuitorul ar fi vrut să deroge de la aceasta ar fi menționat expres.
adar în mod corect a fost calificată calea de atac ca fiind apel i solu ionată de tribunal, în complet de doi judecători.
A doua critică invocată de ter ul poprit, potrivit căreia nu a fost cercetată cererea acesteia, în calitate de creditor împotriva debitorului, este nefondată. Recurenta nu a declarat apel împotriva sentința civilă nr. 6054/06.12.2007,pronunțată de Judecătoria Baia -M fiind formulată pentru prima oară direct în recurs. Ori este de domeniul eviden ei că nu se pot formula alte critici care nu au fost formulate în apel deoarece nu s-ar mai respecta dublul grad de jurisdic ie pe de o parte i pe de altă parte ar fi analizată o parte a hotărârii intrată în puterea lucrului judecat, prin faptul că nu a fost apelată.
Nu poate fi re inută nici critica potrivit căreia, nu există o creanță a terțului poprit față de debitor, aceasta fiind stinsă parțial prin plată, parțial prin remitere de datorie, deoarece am arătat în considerentele mai sus re inute că declara ia dată de fostul so al recurentei, prin mandatar, nu îndepline te condi iile pentru a valora remitere de datorie.
Prin urmare, curtea apreciază că recursul ter ului poprit este nefondat, nu se verifică motivele de nelegalitate invocate și în temeiul art. 312 Cod Pr. Civilă va respinge recursul.
Recursul creditorului este nefondat.
În mod corect a fost respins apelul declarat de creditorul, însă pentru următoarele considerente. Potrivit dispozi iilor art.460 Pr.Civ. în ipoteza în care terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi creditorul, debitorul sau organul de executare poate să sesizeze instanța, în vederea validării popririi. Verificând copia dosarului execuțional nr. 45/2006 (88-140) precum i dosarul de fond se contată că acest creditor nu a formulat o cerere de validarea popririi i a fost introdus în cauză potrivit art.456 al.2 Pr.Civ. Această dispozi ie este incidentă în cazul derulării procedurii de poprire în fața executorului judecătoresc,terțul poprit fiind obligat să comunice acestuia numele tuturor creditorilor. Această dispoziție nu este incidentă în cazul validării popririi ci înfiin ării acesteia. Se constată că nu s-a solicitat de către creditorul sau de executorul judecătoresc validarea popririi înființată în favoarea acestuia, potrivit art. 460 al 1.Pr.Civ., motiv pentru care se constată că în mod corect instan a de fond nu a validat poprirea, în lipsa solicitării validării popririi, procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilității.
Criticile formulate în recurs, de acest creditor cu privire la fondul cauzei, sunt fondate dar inoperante în ceea ce îl privește, deoarece nu a formulat cerere de validarea popririi.
Pentru considerentele mai sus re inute va fi respins recursul declarat de creditorul în temeiul art. 312 Cod Pr. Civilă.
În temeiul art. 274 Cod Pr. Civilă pârâta va fi obligată să-i plătească creditorului cheltuieli de judecată în cuantum de 2520 lei în prima instanță reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial; suma de 5005,15 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocațial.
În recurs pârâta va fi obligată să plătească recurentului suma de 1505,15 lei, reprezentând 1500 onorariu avocațial și 5,15 lei taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditorul împotriva deciziei civile nr. 126/A din 23.04.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 6054/06.12.2007 a Judecătoriei Baia -M pe care o schimbă în sensul că admite și cererea formulată de creditorul și dispune validarea popririi înființată la cererea acestui creditor, prin adresa de înființare a popririi din data de 24.03.2006 în dosarul execuțional nr. 40/2006 al Biroului executorului judecătoresc și în consecință obligă terțul poprit să plătească acestui creditor suma de 16.700 euro sau echivalentul în lei plus dobânda legală începând cu data de 10.03.2005 până la data plății efective a debitului precum și suma de 3.515 lei cheltuieli de executare.
Obligă terțul poprit să plătească creditorului cheltuieli de judecată de 2520 lei cheltuieli de judecată în prima instanță și suma de 5005,15 lei cheltuieli de judecată în apel.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
Obligă intimata să plătească recurentului suma de 1505,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Respinge recursul declarat de creditorul precum și recursul declarat de terțul poprit împotriva aceleiași hotărârii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - - -
Red. dact.GC
3 ex/24.11.2008
Jud.apel:
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Antoaneta Tania Nistor, Anca
