Validare poprire. Încheierea 298/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ÎNCHEIEREA nr. 298/
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta-intervenientă cu sediul în T,-, județul T împotriva deciziei civile nr.126/02.07.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant cu sediul în T,-, -. B,.5 județ T, intimata-debitoare cu sediul în ASOCIAȚIA DE proprietari nr. 58, T,-,.3,. A, parter județul T și intimatul terț poprit, cu domiciliul în T,-,.13,. C,.9 județ T având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și timbrat.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța din oficiu pune în discuția părților calificarea litigiului ca fiind unul de natură comercială și rămâne în pronunțare asupra naturii cauzei.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la 14.08.2009, a formulat recurs împotriva deciziei civile nr.126/02.07.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- pe care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, pe motiv că în mod greșit instanțele au soluționat cererea de plată a unor cheltuielilor de judecată, respectiv în mod greșit s-a reținut calitatea de creditor a, calitate pe care o poate avea doar.
Analizând lucrările dosarului, pentru verificarea legalei sesizări a secției civile a Curții de Apel, se reține următoarea situație de fapt:
Prin decizia civilă nr.126/02.07.2009, Tribunalul Tulcea, Secția Civilă, Comercială și de contencios Administrativ a respins apelul formulat de împotriva sentinței civile nr.1238/16.04.2009 pronunțată de Judecătoria Tulcea.
Prin această hotărâre, judecătoria a admis cererea de validarea a popririi în mâinile lui a sumei de 1284,48 lei datorată de acesta Asociației de Proprietari nr. 58 T cu titlu de cotă parte servicii de apă și canalizare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.460 și art.452 Cod pr. civilă pentru validarea popririi respectiv terțul poprit datorează debitorului o sumă de bani, a fost înființată o poprire conform art.454 Cod pr. civilă, iar terțul nu și-a executat obligațiile ce-i reveneau în baza art.456 Cod pr. civilă.
Conform art.452 Cod pr. civilă, poprirea este o formă de executare silită mobiliară prin care, sumele de bani sau alte bunuri mobile încorporate urmăribile datorate debitorului de oat reia persoană, sunt inițial indisponibilizate urmând apoi să fie consemnate la dispoziția executorului judecătoresc ce va proceda - la împlinirea termenului legal -, la eliberarea sumelor către creditorul urmăritor.
Validarea popririi prevăzute de art.460 Cod pr. civilă este o instituție prin care, - în condițiile lipsei unei legături juridice directe dintre creditorul urmăritor și terțul poprit (între ei neexistând raporturi obligaționale) -, persoana ce are calitatea de debitor al debitorului principal va fi obligată direct la plata unei sume către creditorul urmăritor.
din punct de vedere al terțului poprit, instituția validării popririi apare ca o sancțiune aplicabilă datorită situației că "nu își îndeplinește obligațiile ce-i revin prin efectul popririi" (art.460 alin.2 Cod pr. civilă).
Se creează astfel posibilitatea creditorului de a sesizainstanța de executarede a solicita validarea popririi, cerere în care, procedând la o veritabilă judecată a raporturilor dintre părți debitor-creditor, creditor-terț poprit, instanța fie va desființa poprirea, fie va obliga terțul poprit să plătească creditorului în limita creanței suma datorată debitorului.
Dintre cele trei condiții reținute corect de Judecătoria Tulcea în sentința nr.1238/2009, cea privind înființarea popririi conform art.454 Cod pr.civilă presupune o situație permisă cu caracter sine qua non: să existe o executare silită declanșată.
Această executare silită dă și conținutul noțiunii de instanță de executare prevăzută de art. 460 al. final Cod pr. civilă.
Conform art. 373 al.2 Cod pr. civilă, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel; se stabilește în acest mod competența materială a judecătoriei dea soluționa în primă instanță toate litigiile în care competența este determinată prin criteriul "instanța de executare" (art.3732al.3, art.3841al.2, art.400 al.2, art.572, art.5802, dar și multe altele).
În concordanță cu dispozițiile art.1 pct.1 și art.373 al.2 Cod pr. civilă, fixându-se competența generală a judecătoriei ca "instanță de executare", se impune și condiția ca, prin lege (înțelegându-se prin aceasta, acte normative cu caracter special sau dispoziții derogatorii ale Codului d e procedură civilă) să nu fi determinat o competență derogatorie.
Va reieși deci că judecătoria este "instanța de executare"indiferent de natura creanței a cărei realizare se face silit(civilă, comercială rezultând din acțiuni civile alăturate unei acțiuni penale ) ori de câte ori, în mod expres, nu este precizată competența unei alte instanțe.
Raționamentul este confirmat și de în Decizia nr. XV/2007, care în determinarea înțelesului noțiunii de "instanță de executare" din art.400 al.1 Cod pr. civilă, a stabilit că revine întotdeauna judecătoriei competența de a soluționa o contestație la executare (dacă vizează altceva decât lămurirea înțelesului întinderii sau aplicării titlului executoriu).
Tot curtea a stabilit că, în ceea ce privește competența de soluționare a tuturor acestor contestații în căile de atac, aceasta se determină după regulile general aplicabile cuprinse în art. 2 pct. 2 și 3, art. 3 pct. 2 și 3 și art. 4 pct. 1 din Codul d e procedură civilă.
De fapt, cu privire la instanța competentă să soluționeze căile de atac în contestațiile la executare nu există practică neunitară, divergențele de opinie apărând în ceea ce privește secția din cadrul instanței de control judiciar la care trebuie să se înregistreze asemenea pricini.
Sub acest aspect, nu poate fi vorba despre o interpretare și aplicare diferită a legii, deoarece, cu excepția Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile celorlalte instanțe - acolo unde există secții specializate - nu au o competență proprie prevăzută în texte de lege, susceptibile de interpretări diferite.
Astfel, competența de soluționare a căii de atac se verifică în raport cu nivelul instanței, împărțirea pe secții fiind o chestiune de organizare judecătorească.
Cu toate acestea, în considerarea principiului specializării, este firesc ca, atunci când contestația la executare propriu-zisă sau contestația la titlu vizează un titlu emis în materie comercială, acestea să se îndrepte la secția comercială - dacă aceasta există - a instanței competente.
Sub acest aspect, nu poate fi primit punctul de vedere exprimat în unele hotărâri, conform căruia, atunci când este vorba despre o contestație la executare propriu-zisă, natura litigiului rămâne fără relevanță.
Aceasta cu atât mai mult cu cât există posibilitatea ca, într-o atare contestație, să se invoce și apărări de fond, a căror natură comercială să fie indiscutabilă.
Va reieși astfel că, în soluționarea căilor de atac împotriva hotărârii pronunțate în contestația la executare, determinarea secției instanței competente la care se încadrează calea de atac se va face întotdeauna în funcție de natura creanței care se execută.
Regula descrisă se aplică - pentru identitate de rațiune - și în materia căilor de atac referitor la o hotărâre pronunțată în materia validării popririi: apelul și/sau recursul (hotărârea fiind una de "obligare", este supusă, din punct de vedere al art.282 Cod pr.civilă, criteriului evaluării în bani) se judecă de instanța determinată conform naturii creanței pentru care s-a pornit executarea silită.
Din punct de vedere, Curtea reține că T are calitate de creditor al Asociației de proprietari nr. 58 T în baza sentinței civile nr.2020/08.11.2007 a Tribunalului Tulcea pentru suma de 175.317,56 lei.
La baza emiterii titlului executoriu - obținut în urma unei proceduri întemeiate pe dispozițiileLegii nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, Legii nr. 241/2006 privind serviciului de alimentare cu apa si de canalizare și Legea nr. 554/2004-, a stat un contract de prestări servicii și situația dovedită de reclamantă că pârâta nu a achitat mai multe facturi din decembrie 2005-decembrie 2006 referitor la serviciile de furnizare sa apei potabile și preluare a apelor uzate și meteorice.
Având ca obiect de activitate serviciile de genul celor descrise, săvârșind o faptă de comerț precum cea conținută de art.3 pct. 5 Cod Comercial și fiind comerciant în sensul art. 7 Cod Comercial, este supus jurisdicției comerciale, chiar și în cazul în care actele săvârșite sunt comerciale doar pentru ea (art.-56 Cod comercial) astfel cum este și cazul unui contract cu o asociație de proprietari.
Or, constatându-se natura comercială a creanței pentru care s-a declanșat urmărirea silită este evident că hotărârile pronunțate deinstanța de executareîn urma diferitelor proceduri cu care ar fi fost învestită în cursul executării silite sunt supuse principiului specializării pe materii în privința căilor de atac.
De aceea, considerând că secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal este competentă a soluționa pricina (chiar dacă aceasta nu ar privi o cale de atac ordinară), va fi scoasă cauza de pe rol și va fi înaintată acestei secții spre soluționare.
Nu mai puțin, având în vedere, competența de atribuire a acestei secții a Curții de Apel (determinată într-o manieră asemănătoare și la instanța de apel, Tribunalul Tulcea ) pentru litigiile privind materiile comercială și de contencios administrativ ar fi incidente - dată fiind natura juridică a raporturilor dintre părțile raportului execuțional, rezultând dintr-o sentință pronunțată în materia contenciosului administrativ - și prev. de art.2 al.1 lit.b respectiv c (tezele finale) rap. la art.1 al.1 din Legea nr.554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Constată natura litigiului privind recursul civil declarat de recurenta-intervenientă cu sediul în T,-, județul T împotriva deciziei civile nr.126/02.07.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant cu sediul în T,-, -. B,.5 județ T, intimata-debitoare cu sediul în ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI nr. 58, T,-,.3,. A, parter județul T și intimatul terț poprit, cu domiciliul în T,-,.13,. C,.9 județ T ca fiind comercială.
Dispune scoaterea de pe rol a dosarului și înaintarea secției comerciale din cadrul Curții de APEL CONSTANȚA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
tehnored. jud. /05.11./2 ex.
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Către.
CURTEA DE APEL CONSTANTA
Secția comercială
Curtea de APEL CONSTANȚA, prin încheierea nr.298/ din 28.09.2009, a constatat natura litigiului privind recursul civil declarat de recurenta-intervenientă cu sediul în T,-, județul T împotriva deciziei civile nr.126/02.07.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant cu sediul în T,-, -. B,.5 județ T, intimata-debitoare cu sediul în ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI nr. 58, T,-,.3,. A, parter județul T și intimatul terț poprit, cu domiciliul în T,-,.13,. C,.9 județ T ca fiind comercială.
Dispune scoaterea de pe rol a dosarului și înaintarea secției comerciale din cadrul Curții de APEL CONSTANȚA.
PREȘEDINTE DE COMPLET
- -
Grefier
- -
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Mihaela Ganea, Vanghelița Tase
