Validare poprire. Decizia 47/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 47/
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de debitoarea -, împotriva deciziei civile nr. 62/Ap din 5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 7 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 13 ianuarie 2010, 20 ianuarie 2010 și apoi pentru 21 ianuarie 2010.
CURTEA
Constată că prin decizia civilă nr.62/M/2009 a Tribunalului Brașova fost respins apelul debitoarei împotriva sentinței civile nr.3805/2008 a Judecătoriei Brașov prin care s-a dispus - la cererea creditorului -, validarea popririi înființate la data de 9.05.2007, față de terțul poprit Spitalul Clinic Județean de Urgență B, pentru suma de 157.190,82 Ron.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepțiile invocate în motivarea apelului formulat, Tribunalul a constatat că asupra acestora s-a pronunțat instanța de fond, prin încheierea din 03.06.2008.
Astfel, prin încheierea menționată, au fost respinse ca neîntemeiate, excepția prescrierii titlului executoriu, excepția perimării executării, precum și excepția lipsei calității procesual pasive a terțului poprit - Spitalul Clinic de Urgență
Cum apelanta debitoare prin cererea de apel nu a înțeles să formuleze apel și împotriva acestei încheieri, în apel nu au mai fost analizate aceste excepții invocate și dezvoltate în motivele de apel.
În ceea ce privește apărările de fond, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 460 alin 1 și 2 CPC, dacă terțul poprit nu-și execută obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni, de la data când terțul poprit trebuia să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Din conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, astfel cum a reținut și instanța de fond, prin decizia civilă nr. 739/22.05.2002, pronunțată de Curtea de Apel București, a fost obligată debitoarea la plata sumei de 1.006.995,480 lei, către reclamantul, reprezentând prețul acțiunilor și despăgubiri contractuale, urmare a dispunerii rezoluțiunii antecontractului de vânzare - cumpărare din 28.08.1997(filele 6-9 dosar fond și 55-68).
Prin încheierea de ședință din data de 31.01.2002, pronunțată de Judecătoria Brașov, a fost încuviințată executarea silită la cererea creditorului cu privind titlurile executorii constând în încheierile din Camera de Consiliu din 23.11.2001 și 21.12.2001 pronunțate de Tribunalul București - Secția Comercială.(încheiere fila 70 dosar fond).
Prin procesul verbal din 06.02.2002 încheiat de BEJ s-a dispus înființarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor debitoarei la cererea creditorului.(fila 40 dosar fond);
Ulterior, prin încheierea din 12.04.2005, Judecătoria Brașova încuviințat executarea silită mobiliară privind titlul executoriu constând în decizia civilă nr. 739/2002 a Curții de Apel București, la cererea creditorului.(fila 73 dosar fond);
A fost încheiat procesul verbal din 11.04.2005- BEJ (fila 74 dosar) privitor la începerea executării silite.
La dosarul cauzei s-a dispus atașarea dosarului execuțional nr. 167/2005 al BEJ din care rezultă faptul că au fost emise mai multe somații de plată succesive, în datele de 20.05.2005, 08.06.2005, notificări și solicitări de înființare poprire în cursul anului 2005, precum și în cursul anului 2006, ceea ce dovedește stăruința creditorului în executare.
A fost depusă, de asemenea,la dosarul cauzei copia Sentinței Civile nr. 1343/2007, pronunțată de Judecătoria Brașov, în dosarul nr. 8432/2006, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea (fila 162 dosar fond). De precizat că la momentul soluționării contestației la executare instanța s-a pronunțat cu privire la excepțiile invocate de către debitoare și în prezenta cauză, respectiv: - constatarea nulității absolute a actului de executare, constând în somația emisă la data de 02.06.2006, constatarea intervenirii prescripției titlului executoriu, precum și constatarea perimării executării.
În dezvoltarea motivelor de apel, debitoarea apelantă a invocat mai multe motive de nelegalitate a hotărârii primei instanțe, pe care tribunalul le-a apreciat ca nefiind întemeiate, pentru următoarele considerente:
1.Cu privire la existența unui sechestru asigurător aplicat încă din anul 2002- invocată de către debitoare, instanța de apel a constatat că acest sechestru vizat acțiunile deținute de către debitoare în cadrul SC de SA, iar prin procesul verbal din 06.02.2002 încheiat de către BEJ s-a consemnat faptul că toate acțiunile deținute de către debitoare erau gajate către APAPS B, astfel încât, sechestrul asigurator înființat a rămas fără obiect.
2.Cu privire la existența unor hotărâri judecătorești anterioare, cu autoritate de lucru judecat, care atestă poprirea unor sume de bani la SC SRL, s-s constatat că prin sentința civilă nr. 3436/2007 pronunțată de Judecătoria Brașov, a fost admisă în parte cererea creditorului privind validare poprire, în contradictoriu cu terțul poprit SC SRL, însă, întrucât debitoarea și-a schimbat locul de muncă, înainte de îndestularea creanței, este evident că executarea nu a fost stinsă, debitorul fiind urmărit în continuare, la următorul loc de muncă. Faptul că debitoarea, care la momentul soluționării acestei cauze avea calitatea de director în cadrul societății - terț - poprit și deși a fost reținută suma de 44138 lei, nu consemnat nici o sumă la dispoziția creditorului, nu îi poate fi imputabil acestuia din urmă. De altfel, instanța de judecată a reținut la acel moment că, pentru restul sumei nu poate fi obligat terțul poprit SC SRL, întrucât, la data de 30.09.2006, raporturile de muncă ale debitoarei cu această societate au încetat.( sentința civilă nr. 3436/2007, fila 170 -173 dosar fond); Este evident așadar că, în fapt, creanța creditorului a fost limitată cu privire la acest terț poprit.
3.Cu privire la inexistența unei dovezi pentru plata sumei de 11.543,45 lei, precum și la nelegalitatea actualizării sumelor pentru care s-a solicitat validarea popririi, instanța de apel a constatat că la dosarul cauzei -( fila 75 dosar fond), a fost depusă factura nr. -/02 privind cheltuielile de executare iar actualizarea sumelor a fost efectuată în conformitate cu dispozițiile art. 371 indice 2 CPC, fiind avută în vedere adresa nr.600/13.05.2005, emisă de Institutul Național de Statistică ( fila 92 dosar fond);
4.Față de solicitarea de a se constata nulitatea somației de plată - ca act de executare, motivat de faptul că suma consemnată nu corespunde realității, date fiind cele arătate anterior, respectiv că sumele au fost actualizate conform legii iar aceste sume cuprind și cuantumul onorariului pentru executare silită, instanța de apel a constatat că și acest motiv de apel este nefondat.
Împotriva hotărârii pronunțate în apel a formulat recurs debitoarea iar prin motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă, soluția atacată este criticată pentru următoarele considerente:
1) Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepțiilor privind executarea, prescripția și perimarea pe considerentul că debitoarea nu a formulat apel împotriva încheierii prin care au fost respinse aceste excepții. Această nepronunțare asupra excepțiilor reprezintă o încălcare a art.294 Cod procedură civilă, instanța neexaminând cauza în raport cu investirea făcută, astfel încât se impune casarea cu trimitere pentru rejudecarea apelului.
2) Se invocă de asemenea nelegalitatea hotărârii prin prisma normelor ce reglementează prescripția, neexaminarea de către instanța de apel a normelor de prescripție prevăzute de art. 405 pct. 3 Cod procedură civilă, prin prisma sentinței civile nr. 6463/15.07.2005 a Judecătoriei Brașov prin care s-a anulat somația din 19.04.2005 și neaplicarea cazului de întrerupere a cursului prescripției.
3) În ceea ce privește excepția perimării, se arată că la dosarul cauzei nu există nici o cerere de stăruință în legătură cu executarea silită din partea debitorului iar actele de executare făcute de executor nu sunt realizate la stăruința părții.
4) cu privire la cuantumul creanței supusă executării sa arată că nu s-a avut în vedere că o parte a fost recuperată de la SC Distribution SRL, nu au fost justificate cheltuielile de executare și nici actualizarea creanței. De asemenea. nu s-a avut în vedere că debitul putea fi realizat prin executarea mobiliară acțiunilor sechestrate în baza unei hotărâri judecătorești de sechestru
5)în ceea ce privește obligarea terțului poprit Spitalul Județean B la plata integrală a debitului hotărârea atacată este criticată pentru încălcarea prevederilor art. 460 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă
6) validarea popririi este nelegală întrucât a fost ignorată autoritatea de lucru judecat stabilită prin sentința civilă nr. 3436/2007 a Judecătoriei Brașov.
Recursul este nefundat.
Referitor la prima critică, potrivit căreia instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepțiilor, Curtea reține că aceasta este întemeiată, întrucât din interpretarea art.282 alin.1 și 2 Cod procedură civilă rezultă că încheierile premergătoare fac corp comun cu hotărârea finală, iar apelul declarat împotriva acestor hotărâri se socotește a fi făcut și împotriva acelor încheieri, cu privire la care există critici concrete în cuprinsul motivelor de apel.
În speță, prin motivele de apel formulate de debitoarea au fost formulate critici cu privire la modul în care instanța de fond a soluționat excepțiile invocate de către această parte, iar instanța de apel, în mod nelegal a refuzat să examineze aceste motive de apel.
Prin urmare, în mod greșit tribunalul a înlăturat motivele de apel referitoare la soluționarea excepțiilor pe considerentul comun al neatacării încheierii prin care acestea au fost soluționate. Cu toate acestea, nu se impune casarea cu trimitere în vederea rejudecării apelului deoarece în această situație nu sunt aplicabile prevederile art.312 alin.5 Cod procedură civilă întrucât prin hotărârea recurată, cauza a fost cercetată în fond.
Neexaminarea unor excepții nu constituie un motiv pentru reluarea unei căi de atac, iar instituirea dublului grad de jurisdicție are în vedere doar asigurarea accesului la judecata în fond a unei cauze cu condiția îndeplinirii normelor privind legala citare a tuturor părților din proces.
Reanalizând în cadrul recursului excepțiile invocate de recurenta debitoare, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția prescripției, se constată că în mod corect a fost respinsă de către prima instanță. Astfel, prin Decizia nr.739/22.05.2002 a Curții de Apel București ce constituie titlu executoriu, pârâții G și au fost obligați să plătească reclamantului câte 1.006.995.480 ROL despăgubiri și câte 23.787.863 ROL cheltuieli de judecată, adică în total suma de câte 103.078 RON.
Pentru punerea în executare a acestui titlu executoriu, creditorul a formulat cerere de încuviințare a executării silite mobiliare ce a fost înregistrată sub nr.167 la data de 11.04.2005 la Biroul Executorului Judecătoresc.
Față de data pronunțării deciziei ce constituie titlu executoriu (22.05.2002), cererea de executare ce face obiectul prezentei validări, formulată la data de 11.04.2005 apare ca fiind făcută în termenul legal de prescripție de 3 ani.
În ceea ce privește invocarea faptului că la calculul prescripției nu s-a ținut cont de sentința civilă nr.6463/15.07.2005 a Judecătoriei Brașov, Curtea reține că această sentință nu a fost depusă în probațiune nici la fond și nici cu ocazia soluționării căilor de atac. Pe de altă parte, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că debitoarea a formulat mai multe contestații împotriva unor forme de executare ce țin de executarea prezentului debit însă, anularea unor asemenea acte de executare nu echivalează cu anularea încuviințării cererii de executare silită ce face obiectul prezentei validări, astfel încât aceste soluții nu pot avea nici o influență asupra modului de calcul al cursului prescripției.
Referitor la excepția perimării executării, Curtea constată că acest aspect a fost invocat și în cadrul contestațiilor la executare formulate de către debitoare, iar prin Sentința civilă nr.1343/16.02.2007 a Judecătoriei Brașova fost analizată această excepție pentru perioada cuprinsă între data încuviințării cererii de executare și data pronunțării sentinței, concluzionându-se că nu a existat nici un interval de 6 luni pe care creditorul să-l fi lăsat să treacă și în cadrul căruia să nu fi avut loc nici un act de urmărire în sensul vizat de art.389 alin.1 Cod procedură civilă.
Într-adevăr, în cadrul dosarului execuțional nr.167/2002 au fost efectuate numeroase cereri de stăruință în executare și au fost realizate acte de executare constând în somații către mai mulți terți popriți, adrese și cereri de indexare a debitului principal, toate acestea fiind în mod judicios analizate și prin încheierea din 7.03.2007 de către Judecătoria Brașov ca instanță de fond.
Pe de altă parte, în analiza perimării nu au relevanță diversele soluții asupra unuia sau altuia dintre actele de executare, întrucât cauzele de întrerupere ale cursului perimării sunt strict și limitativ prevăzute de legiuitor, iar un act de executare întrerupe cursul perimării chiar dacă ulterior a fost desființat.
Curtea reține ca fiind neîntemeiate și criticile referitoare la nulitatea popririi sub aspectul cuantumului debitului.
După cum s-a arătat, din titlul executoriu rezultă că debitoarea a fost obligată la plata sumei de 103.078 RON la care se adaugă actualizarea creanței de către executorul judecătoresc și cheltuielile de executare. Actualizarea creanței s-a realizat în baza adresei nr.600/13.05.2005 emisă de Institutul Național de Statistică și a prevederilor art.3712alin.3 Cod procedură civilă și este datorată de la data scadenței titlului executoriu și până la plata debitului. În ceea ce privește dovada achitării onorariului expertului curtea reține că acest aspect are relevanță doar în cadru raporturilor părțile contractante, plata onorariului putând avea loc oricând, deodată sau eșalonat, în cursul executării silite.
În ceea ce privește încasarea unor sume de către creditor în contul creanței, Curtea consideră că astfel de plăți au relevanță în măsura în care au fost realizate anterior înființării și validării popririi ce face obiectul prezentei cauze. In acest sens validarea popririi dispusă prin hotărârea ce face obiectul prezentului recurs s-a dispus în conformitate cu titlul executoriu, iar eventualele plăți efectuate ulterior vor fi scăzute din debit până la finalizarea executării.
Cu privire la motivul de recurs potrivit căruia debitul este stins ca urmare a existenței unor bunuri sechestrate aflate la dispoziția executorului judecătoresc, Curtea apreciază că acesta nu este fondat deoarece, astfel cum rezultă din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 6.02.2002 (fila 40 din dos. de fond),sechestrul asigurator nu a fost eficient în vederea îndestulării creanței datorită faptului că acțiunile sechestrate erau gajate în favoarea APAPS
Referitor la obligarea terțului poprit Spitalul Clinic de Urgență B la plata întregului debit, Curtea constată că aspectele invocate prin motivele de recurs, pe de o parte, pot fi invocate doar de partea interesată, în speță terțul poprit, iar pe de altă parte,au fost invocate și analizate prin Sentința civilă nr.9258/2009 a Judecătoriei Brașov prin care s-a lămurit dispozitivul Sentinței civile nr.3805/2008, în sensul că recuperarea debitului se va face cu respectarea prevederilor art.409 Cod proc.civ.
În altă ordine de idei, motivele de recurs prin care se contestă anumite acte de executare nu pot fi analizate în cadrul recursului împotriva măsurii de validare a popririi, aceste aspecte putând fi invocate doar pe calea contestației la executare,întrucât legalitatea validării popririi se apreciază prin raportare la situația juridică existentă la data încuviințării executării silite
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul debitoarei va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta împotriva deciziei civile nr. 62/A/2009 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red. CȘ - 22.01.10
Dact. GG - 25.01.10
6 ex.
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Cristina Ștefăniță, Anca Pîrvulescu
