Validare poprire. Decizia 69/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 69.
Ședința publică de la 10.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Melania
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurentul-terț poprit DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I-TREZORERIA JUDEȚULUI I împotriva deciziei civile nr. 861.A din 20.06.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-debitor ORAȘUL PRIN PRIMAR și intimatul creditor SC PLUS SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul creditor SC PLUS SRL prin avocat ce depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr.- din 09.02.2009, lipsind recurentul-terț poprit DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I-TREZORERIA JUDEȚULUI I și intimatul-debitor ORAȘUL, prin primar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 06.02.2009, intimata-creditoare SC CONS SRL pentru SC PLUS SRL a depus toate înscrisurile la care a fost obligat la termenul de judecată din 13.01.2009, privind fuziunea prin absorbție ce a avut loc între SC CONS SRL și SC PLUS SRL.
Reprezentantul intimatei-creditoare SC CONS SRL pentru SC PLUS SRL învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat,acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimatei-creditoare SC CONS SRL pentru SC PLUS SRL solicită respingerea recursului astfel cum a fost formulat de recurentul-terț poprit și menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA,
Deliberand asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B la data de 24.08.2007 sub nr- creditoarea SC Plus SRL a solicitat în contradictoriu cu debitorul ORASUL prin Primar și cu terțul poprit Trezoreria Județului I, ca instanța să pronunțe o hotărâre de validare a popririi prin care să oblige terțul poprit să achite suma de 169.549.90 lei din conturile debitorului, suma ce reprezintă creanță neachitata din totalul de 554.319.30 lei, la care a fost obligat debitorul conform titlului executoriu sentința comercială nr. 1719 din 18.04.2005, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Comercială, suma actualizata cu indicele de inflație și cheltuieli de executare avansate de către creditor, conform procesului verbal întocmit de către Biroul executorului judecătoresc, în dosarul de executare nr. 213/2005 la data de 16.07.2007, ca in motivarea cererii creditoarea a arătat ca la data de 18.04.2005, prin sentința comercială nr. 1719 din 18.04.2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Comercială, s-a admis acțiunea formulată de creditoare și a fost obligată debitoarea la plata sumei de 4.130.677.210 lei reprezentând preț, a sumei de 1.007.885.239 lei reprezentând penalități și cheltuieli de judecată în suma de 171.497.624 lei si, față de împrejurarea că debitorul nu a achitat de bunăvoie aceste sume datorate, creditoarea s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc, iar prin încheierea nr. 439/2005 pronunțată în dosarul de executare nr. -, Judecătoria Bufteaa încuviințat executarea silită a debitorului asupra tuturor conturilor existente la terțul poprit Trezoreria I, ca potrivit art. 3 coroborat cu art. 2 din Legea nr. 110/2007 pentru modificarea și completarea OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată stabilite prin titlurile executorii, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termen de 6 luni de la data primirii somației de plată, în cauza data de la 29.08.2005, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite pe calea dreptului comun.
Prin sentința civilă nr. 10733/07.12.2007, Judecătoria Sectorului 3 Baa dmis cererea formulata de creditoarea SC Plus SRL, a validat poprirea înființată de BEJ în dosarul de executare nr. 213/2005 prin adresa 1356/29.08.2005 asupra conturilor debitoarei deschise la terțul poprit și a obligat terțul poprit să plătească creditoarei din conturile debitorului suma de 169.549,90 lei din care suma de 157.749,9 lei reprezintă rest creanța neachitată, iar suma de 11.800 lei cheltuieli de executare, retinand ca prin sentința comerciala nr. 1719/18.04.2005 a Tribunalului Bucureștia fost admisă cererea formulată de creditoarea din cauza de față, fiind obligat debitorul la plata către creditoare a sumei de 413.067,72 lei cu titlu de preț, a sumei de 100.788, 52 lei cu titlu de penalități de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cu antum de 17149,76 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, ca impotriva menționatei sentințe a formulat apel debitorul, care a fost respins prin decizia comerciala nr. 19 din 16.01.2006 a Curții de apel București fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5000 lei, ca impotriva deciziei menționate, debitorul a formulat recurs, care a fost respins ca neîntemeiat, fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 9900 lei, ca prin încheierea pronunțată de Judecătoria Buftea la data de 22.08.2005 a fost admisa cererea formulata de creditoarea din cauza de față și a fost încuviințata executarea silită a debitorului Orașul pentru suma la care a fost obligat prin sentința civila nr. 1719/18.04.2005 a Tribunalului București, definitivă și irevocabilă, ca in conformitate cu prevederile art. 1, 2 și 3 din OG22 din 2003, astfel cum era în vigoare la data demarării procedurii de executare silită, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, ca in procesul executării silite a sumelor datorate de către instituțiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii, ca ulterior modificării aduse 22 din 2002 prin Legea nr. 110 din 2007 se prevede expres posibilitatea ca, în cazul în care instituțiile publice nu își . obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului d e procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie, ca este adevărat că, înainte de modificările aduse OG22 din 2002 prin legea nr. 110 din 2007 nu se prevedea posibilitatea creditorului de a putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului d e procedură civilă iar, în conformitate cu articolul 3, in procesul executării silite a sumelor datorate de către instituțiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria statului putea efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatori de credite, cu toate acestea, art. II din Legea nr. 110/2007 prevede ca executările silite privire obligațiile de plată ale instituțiilor publice demarate în baza Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, în curs la data intrării în vigoare a prezentului act normativ, vor continua potrivit prevederilor prezentului act normativ, ca prin adresa nr. 1356 din data de 29.08.2005, emisă de Biroul Executorului Judecătoresc, în dosarul de executare nr. -, s-a dispus înființarea popririi, in baza art. 372 alin. 2 si 453 si urm. proc.civ. asupra tuturor conturilor sau alte venituri ale debitorului, conturi deschise la Trezoreria I, până la concurența sumei de 554.319,30 lei cu titlu de debit si cheltuieli de executare, la acel moment G nr. 22 din 2002 neprevăzând necesitatea emiterii somației, ca prin adresa nr. 213 din 16.07.2007, s-a revenit la adresa de poprire nr. 1356 din data de 29.08.2005, prin care i s-a solicitat terțului poprit menținerea popririi instituite prin adresa anterioara, pana la concurenta sumei de 169.549,90 lei, astfel cum a fost constata prin procesul verbal din data de 16.07.2007, reprezentând creanța rămasă de recuperat, actualizată cu indicele de inflație și cheltuieli de executare avansate de către creditor, ca in conformitate cu dispozițiile art. 460 alin. 1.proc.civ. dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a eliberat-o debitorului poprit, creditorul sau organul de executare, in termen de 3 luni de la dată când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi, ca față de modificările OG22 din 2002, instanța nu a reținut apărarea terțului poprit, ca instanța nu a reținut nici apărările debitorului potrivit cărora acesta nu datorează penalități de întârziere, deoarece este o unitate administrativ teritorială și nu are calitatea de comerciant, față de împrejurarea că a fost obligat la plata acestora prin sentința comercială definitivă și irevocabilă nr. 1719/18.04.2005 a Tribunalului București care se bucura de autoritate de lucru judecat. Totodată, instanța a constatat că decizia nr. 4101 din 12.12.2006 a Înaltei Curți de Casație si Justiție este pronunțată în alt dosar, neavând nici o relevanță în prezenta cauză, ca instanța nu a reținut nici apărarea debitorului potrivit căreia acesta nu poate fi executat silit, întrucât bunurile din domeniul public sunt insesizabile, nu a fost primită, deoarece în caz contrar s-ar aduce atingere însăși puterii executării a titlului, respectiv a sentinței comerciala nr. 1719/18.04.2005 a Tribunalului București, ajungându-se în situația inadmisibilă în care deși o persoana, fie ea și de drept public, poate fi obligată, nu poate fi executata silit în cazul neîndeplinirii de bunăvoie a obligației dispuse de către instanță.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel terțul-poprit Trezoreria județului I și pârâta Orașului, prin Primar, cereri înregistrate pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 08.03.2008.
În motivarea apelului, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței civile apelate și pe fondul cauzei, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Astfel, SC PLUS SRL nu mai are sediul indicat în cerere, fiind expirat încă din data de 13.04.2006, iar cererea de chemare in judecata a celor de la SC PLUS SRL este semnată de către avocatul reclamantului și nu de către reclamantul propriu-zis așa cum se specifica in art. 112.proc.civ.
Prin urmare sunt aplicabile prevederile art. 108.proc.civ. privind nulitatea actelor procedurale.
De asemenea, apelanta a mai arătat că instanța de fond a răspuns doar în parte la cererile pârâtei din întâmpinarea depusă la dosarul de fond. După cum însăși creditoarea recunoaște în procesul verbal din 16.07.2007, dosar de executare nr. 213/2005, încheiat de către Biroul Executorului Judecătoresc, pârâta a achitat prețul, respectiv suma de 413.067,72 lei.
Astfel, pe cale de consecință, se constată că suma pe care creditoarea o pretinde, inclusiv actualizarea cu indicele de inflație, nu mai este de actualitate.
Totodată, s-a arătat că nu poate fi obligată la plata sumei de -,52 lei reprezentând penalități, deoarece este unitate administrativ teritorială și nu poate avea calitatea de comerciant, după cum se prevede imperativ la art. 8.com. cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, în sprijinul cererii, s-a arătat că Trezoreria județului I, este o instituție financiară care îndeplinește două funcții de bază, respectiv cea de casier public si cea de banca a statului.
Astfel, în calitatea sa de bancă a statului, Trezoreria organizează evidență contabilă a instituțiilor publice, realizând astfel gestiune a disponibilităților bănești ale sectorului public și integrarea acestora în politică de lichidități a bugetului de stat. Drept urmare, se constată că apelanta este o instituție publică astfel cum acestea sunt definite de art. 2 pct. 30 din Legea nr. 500/2002 a finanțelor publice, cu modificările și completările ulterioare, iar Trezoreria este singura unitate bancara cu care îi este permis să lucreze, în condițiile legii.
De asemenea, s-a solicitat a se avea în vedere că apelanta este o instituție publică finanțată integral de la bugetele locale și nu are nici un fel de venituri extrabugetare. Totodată, bugetul aferent localității se prezintă sub formă de credite bugetare, care sunt acordate ordonatorului principal de credite și care trebuie sa fie folosite nemijlocit in scopul prevăzut de lege, adică realizarea unor anumite investiții, beneficiarul acestora fiind comunitatea locala si societatea in ansamblul său.
Prin admiterea popririi unei anumite sume de bani reprezentând credite bugetare care aparțin unei instituții publice finanțate integral de la bugetele locale ar însemna prejudicierea societății și afectarea politicii bugetare a statului.
Tot bugetul apelantei este destinat realizării lucrărilor de infrastructură absolut necesare comunității, plății unor importante sume de bani, sub forma de ajutor social pentru un număr mare de locuitori, plății salariilor pentru funcționari din cadrul administrației publice locale, precum și alte investiții, cum ar fi un nou dispensar uman și lucrări de consolidare, modernizare și extindere a școlilor din oraș precum și a grădiniței, la fel, absolut necesare comunității locale.
S-a mai solicitat să se constate că sumele de bani reprezentând credite bugetare sunt bunuri proprietate publica și intra sub incidenta prevederilor imperative ale art. 11, alin. 1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, fiind inalienabile, în sesizabile și imprescriptibile.
Astfel, în cauza de față, se constată că bunurile proprietate publică nu pot fi înstrăinate sau supuse executării silite și asupra lor nu se pot constitui garanții reale.
Apelanta-pârâtă a mai solicitat a se constatat că terțul poprit, respectiv Trezoreria județului Iap rocedat corect și cu respectarea dispozițiilor imperative ale legii atunci când nu a dat curs solicitării creditoarei de față.
In drept, au fost invocate actele normative invocate anterior, art. 108-118 proc.civ. și art. art. 282 - 298.proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată la data de 05.05.2008, intimatul-creditor PLUS, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și, pe cale de consecința, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat cu privire la motivele de nulitate a hotărârii judecătorești invocate de apelanta Unitatea Administrativ Teritoriala a Orașului, s-a solicitat a se constata că aceste critici sunt vădit nefondate întrucât la constituirea societății a făcut dovada pentru sediul social cu un contract de comodat care a fost prelungit in anul 2003 pentru o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea de prelungire automată pentru încă o perioadă de 3 ani, dacă nici o parte nu denunță contractul cu 30 de zile înainte de expirarea valabilității acestuia. Având în vedere că nu a fost denunțat niciodată contractul de comodat nr.77 din 13.04.2003, de nici o parte contractantă, a operat de drept relocațiunea, astfel că, orice critică formulată de apelantă este vădit nefondată.
Nici terțul poprit și nici apelanta nu au nici un motiv întemeiat să solicite, pe cale separată, dizolvarea intimatei-creditoare.
In ceea ce privește critica apelantei cu privire la semnarea cererii de chemare in judecata numai de către avocat, această critică nu poate fi reținută de instanță pentru că prin contractul de asistență juridică avocatul a fost împuternicit să redacteze și să semneze cererea, precum și să reprezinte intimata creditoare la instanțele de judecată.
In conformitate cu prevederile art. 105 alin.2 proc.civ. actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Prin motivele de apel depuse la dosarul cauzei, apelanta nu probează în ce constă vătămarea să, având în vedere obiectul cererii, respectiv validarea popririi, în baza unui titlu executoriu, după ce părțile au parcurs pe dreptul comun cele trei etape procesuale fond, apel și recurs, iar executorul judecătoresc a pus in executare hotărârea judecătoreasca definitivă și irevocabilă.
Cu privire la criticile de netemeinicie ale hotărârii judecătorești invocate de apelante s-a solicitat a se constata că aceleași apărări au fost formulate și prin întâmpinările depuse la judecarea fondului si care au fost deja cenzurate de prima instanța.
In mod corect a reținut prima instanță că intimata creditoare a demarat procedura executării silite în conformitate cu prevederile art. 1, 2 și 3 din nr.OG22/2002 unde legiuitorul a prevăzut că executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice se realizează în temeiul titlurilor executorii din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plată respectivă.
După modificarea nr.OG 22/2002 prin Legea nr. 110/2007, legiuitorul a prevăzut în mod expres că, in cazul in care instituțiile publice nu-si îndeplinesc obligațiile de plată termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita executarea silita potrivit dispozițiilor Codului d e procedură civilă sau potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materie.
Nu poate fi reținută apărarea apelantei pârâte, în opinia căreia nu datorează suma de 169.549,90 lei, din care 157.749,9 lei reprezintă rest creanța neachitată și 11.800 lei cheltuieli de judecată, întrucât aceste sume au fost calculate și actualizate de către expertul contabil în raportul de expertiză efectuat, depus la judecarea fondului și care nu a fost contestat de către apelantă.
In mod corect prima instanță nu a reținut apărările intimatei apelante și nici ale terțului poprit în opinia cărora nu se poate proceda la poprirea sumelor debitorului aflate în conturile deschise la terțul poprit, întrucât în noua reglementare nu se mai prevede ca trezoreria statului poate efectua numai operațiuni dispuse de către ordonatorii de credite.
De asemenea, prima instanță în mod corect nu a reținut nici apărările debitoarei Unitatea Administrativ Teritoriala a Orașului, în opinia căreia nu ar datora penalități de întârziere pe motiv că este o unitate administrativ teritorial ea și nu are calitatea de comerciant, față de împrejurarea că intimata creditoare a solicitat executarea silita în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, respectiv sentința comercială nr. 1719/18.04.2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția Comercială, care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Prima instanță, în mod corect nu a reținut nici apărarea apelantei debitoare potrivit căreia nu poate fi executata silit, întru cât bunurile din domeniul public sunt insesizabile, deoarece daca s-ar retine o astfel de apărare s-ar aduce atingere însăși autorității puterii executorii a titlului.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.289 proc.civ.
Prin decizia civila nr. 861 A/20.06.2008 pronuntata de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECTIA A IV -A CIVILĂ a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta - terț - poprit TREZORERIA JUDEȚULUI I și de apelanta-pârâtă ORASUL, prin PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 10733/07.12.2007 a Judecătoriei Sectorului 3 B în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-creditoare SC PLUS SRL.
Pentru a hotari astfel instanta de apel a retinut ca motivele de apel reiau întreaga apărare efectuată în fața instanței de fond, prin întâmpinare, atât de către debitorul Orașul, cât și de către terțul poprit Trezoreria Județului I, ca in primul motiv s-a indicat un viciu de procedură și care a fost avut în vedere de către tribunal și soluționat, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din data de 09.05.2008.
Tribunalul a reținut ca fiind pertinente și apărările invocate de către intimata-creditoare prin întâmpinare, în sensul că pentru a se face aplicarea dispozițiilor art. 105C.proc.civ. trebuia dovedită vătămarea, potrivit dispozițiilor art. 129 alin.l proc.civ. coroborat cu art. 1169C.civ.
De asemenea, tribunalul a reținut cu privire la indicarea corectă a sediului creditoarei și dispozițiile art. 98C.proc.civ.
În cel de al doilea motiv, s-a susținut că instanța de fond a răspuns doar în parte "cererilor" din întâmpinare și nu a avut în vedere că suma pretinsă de creditoare nu mai este de actualitate, iar pe de altă parte, că în calitatea sa de unitate administrativă teritorială orașul Otopeni nu poate fi obligat la plata acestor sume, neavând calitatea de comerciant în sensul dispozițiilor art. 8C.com.
Instanta de apel a retinut ca aceste critici sunt nefondate, că prin întâmpinare apelanta putea face doar apărări, iar nu să formuleze cereri pentru care avea deschisă calea printr-o cerere reconvențională în condițiile art. 119C.proc.civ. ca sunt pertinente apărările făcute în întâmpinare de către creditoare în sensul că se pune în discuție titlul executoriu, ca in ceea ce priveste criticile care vizează întinderea obligației, tribunalul a retinut că prima instanța a făcut o riguroasă aplicare a dispozițiilor prevăzute de art. 3717.proc.civ. coroborate cu dispozițiile art. 452 și urm. proc.civ. ca in ceea ce privește penalitățile, precum și cheltuielile de judecată, tribunalul a reținut că prin sentința civilă comercială nr. 1719/18.04.2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Comercială în dosarul nr. 212/2005, irevocabilă, și care constituie titlul executoriu, debitorul a fost obligat și la plata penalităților, iar cu privire la cheltuieli, prima instanța a reținut în mod judicios că au fost cenzurate de către instanțele de control pe calea apelului și a recursului, ca si aceste critici au pus în discuție legalitatea titlului executoriu, iar prin contestația la executare, potrivit dispozițiilor art. 399.proc.civ. pot fi atacate numai actele de executare silită nu și titlul executoriu care, fiind trecut în puterea de lucru judecat, nu mai poate fi pus în discuție.
Tribunalul a retinut ca nefondate sunt și criticile întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 213/1998, privind calitatea de terț poprit a Trezoreriei, cu considerentele reținute anterior precum și pentru faptul că aceste dispoziții nu prezintă relevanță în cauză întrucât privește proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în cauză fiind aplicabile, evident, numai dispozițiile care privesc executarea silită din Codul d e procedură civilă și alte acte normative speciale si, mai mult, potrivit dispozițiilor art. 41(1) din Constituția României: "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate."
De asemenea, tribunalul a retinut ca nefondate sunt și criticile privind imposibilitatea obligării Trezoreriei la poprirea sumelor datorate de creditor, ca pe acest aspect, în mod judicios a reținut prima instanța că, față de modificările aduse nr.OG 22/2002, aceasta poate proceda la indisponibilizarea sumelor, nefiind alte dispoziții contrare care să prevadă imposibilitatea sau necompetenta, ca, in consecință, în mod judicios prima instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 460 alin. 1.proc.civ. și a obligat Trezoreria, în calitatea sa de terț poprit, să procedeze la validarea popririi.
Tribunalul, a mai reținut de asemenea, că nu s-au invocat motive de nelegalitate a executării de natură a atrage sancțiunea nulității.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs Direcția generală a finanțelor publice a județului I - trezoreria județului I aratand ca "hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii", intrucat:
"Prin sentința civilă nr. 10733/07.12.2007 instanța de fond a admis cererea formulată de creditoarea Plus L, iar instituția noastră a formulat apel ce a fost respins prin decizia recurată.
Vă rugăm să observați că, instanța de apel, în mod eronat, apreciază ca nefondate apărările instituției noastre.
Întrucât executarea silită se realizează prin luarea unor măsuri de constrângere patrimonială împotriva voinței debitorului, măsuri care uneori pot avea repercursiuni și față de terți, declanșarea ei nu poate avea loc decât în cazul în care creanța ce urmează a se executa este cuprinsă într-un act ce întrunește cerințele legale.
Este evident că pentru pornirea executării silite, creditorul trebuie să fie în posesia unui titlu executoriu, act în baza căruia poate trece la aplicarea măsurilor de constrângere, pe calea unei proceduri de executare silită prevăzută de lege, pentru realizarea efectiva a drepturilor sale.
De asemenea, arătăm faptul că, creditorul putea să apeleze simultan sau succesiv la oricare dintre formele de executare, cum ar fi: urmărirea bunurilor mobile, urmărirea bunurilor imobile și poprirea așa cum a arătat legiuitorul: nici în cazul persoanelor juridice, societăți comerciale și nici în cazul instituțiilor publice nu limitează dreptul de a-și realiza creanțele la o singură modalitate de executare silită. In concluzie, creditorul fiind în posesia sentinței comerciale nr. 1718 din data de 18.04.2005 ce constituie titlu executoriu, putea să treacă oricând la executare silită prin oricare dintre formele prevăzute de lege.
. instanței că potrivit art. 2 din OG 22/2002 modificată cu Legea 110/2007, instituția debitoare trebuie ca "în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului", astfel întreaga responsabilitate revine instituției debitoare.
Instituția noastră, care în prezenta cauză are calitate de terț poprit, nu are nici o responsabilitate pentru faptul că creditorul până în acest moment nu a încasat sumele ce i se cuvin.
De asemenea instanța de apel în mod eronat respinge solicitarea noastră în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond având în vedere că acesta este prea mare în raport cu complexitatea cauzei și cu numărul de termene acordate în dosar și vă solicităm reducerea acestuia având în vedere prevederile art. 274 din Codul d e procedură civiă".
Prin incheierea din 13.01.2009 s-a luat act de precizarea intimatei SC PLUS SRL in sensul ca s-a realizat fuziunea prin absorbtia acesteia de catre SC -CONS SRL, iar la 6.02.2009 s-a depus la dosar o cerere formulata de SC -CONS SRL prin care arata ca este succesoare in drepturi si obligatii a SC PLUS SRL, depunandu-se totodata si actele privind fuziunea.
Analizand lucrarile dosarului in raport cu motivele de recurs invocate, curtea retine urmatoarele:
In cauza nu se pune problema "responsabilitatii" tertului poprit, ci a obligatiei sale de a-si indeplini atributiile ce ii revin in calitate de tert poprit, respectiv de a da curs cererii de infiintare a popririi. Cum recurenta nu si-a indeplinit obligatia mentionata, in mod corect prima instanta a validat poprirea, validare care a avut loc oricum la un interval de timp mult mai mare decat cele 6 luni invocate de recurenta, in care debitorul ar fi putut face plata. Ca atare, in mod corect instanta de apel a respins apelul cu privire la acest aspect.
Cat priveste sustinerile vizand "cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond", curtea retine ca instanta de fond nu a acordat nici un fel de cheltuieli de judecata in prezenta cauza, asa incat sustinerea recurentei cu privire la acest aspect este fara obiect.
In consecinta, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-tert popritDIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI I - TREZORERIA JUDETULUI, cu sediul in B,-, sect. 3 impotriva deciziei civile nr. 861/20.06.2008 pronuntata de Tribunalul B - Sectia a IV-a Civila in dosarul nr- in contradictoriu cu intimatul-debitor ORASUL, prin Primar, cu sediul in, str. -. G nr. 32, jud. I si intimata-creditoareSC -CONS SRL(succesoare a intimatei-creditoare SC PLUS SRL), cu sediul in B,-.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 10.02.2009.
Presedinte Judecator Judecator
Grefier
Red.MS/2 ex.
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Antonela Cătălina Brătuianu, Melania
