Validarea ofertei reale de plată. Decizia 917/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 917/R/2008
Ședința publică din 21 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Nicorici
JUDECĂTORI: Silvia Nicorici, Traian Dârjan Carmen Maria
: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 72/A din 8 februarie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâtul, având ca obiect validarea ofertei reale de plată.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, avocat, și reprezentanta pârâtului intimat, avocat, lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei și cu timbru judiciar în sumă de 0, 15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 14 aprilie 2008, prin registratura instanței, pârâtul intimat a depus la dosar întâmpinare, la care a anexat un raport de expertiză tehnică efectuat de către domnul inginer în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, un exemplar din întâmpinare înmânându-se reprezentantei reclamantului recurent.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea studierii întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate, rejudecarea apelului, admiterea acestuia și, pe cale de consecință, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de validare a ofertei reale de plată, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, cu cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru la toate instanțele, reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 16 lei, plus onorariul avocațial conform chitanței aflată la fila 5 din dosarul de fond.
În ceea ce privește inadmisibilitatea recursului, invocată prin întâmpinarea depusă la dosar, reprezentanta reclamantului recurent arată că a invocat în recurs motive de nelegalitate, chiar dacă a făcut o prezentare a circumstanțelor cauzei.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a deciziei atacate, susține în continuare inadmisibilitatea recursului, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței anexată la întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 9141/20.11.2007, pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr-, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect validarea ofertei reale de plată; reclamantul a fost obligat la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că, în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N reclamantul a făcut în favoarea pârâtului oferta de plată a unei sulte în sumă de 21.830 RON, sultă cu care pârâtul a fost de acord, conform mențiunilor consemnate în încheierea ședinței publice din 09.02.2007. Însă, ulterior, pârâtul a revenit asupra poziției procesuale inițiale, în prezent efectuându-se o expertiză judiciară pentru determinarea valorii reale a imobilului și pentru stabilirea valorii sultelor.
În consecință, în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, nu a avut loc între părți o convenție valabil încheiată cu privire la partaj și la cuantumul sultei datorate, astfel încât reclamantul nu este debitor al unei creanțe certe, lichide și exigibile, împrejurare raportat la care nu este posibilă validarea ofertei reale de plată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, solicitând admiterea cererii sale în temeiul art. 114. civ.
Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 72/A/08.02.2008, pronunțată în dosar nr-, a respins ca nefondat apelul reclamantului, cu motivarea că prin prisma dispozițiilor art. 1114-1121. civ. și art. 586-590.pr.civ. oferta reală de plată,m urmată de consemnațiune este procedura prin care un debitor se poate elibera de obligația care îi incumbă, în cazul în care creditorul refuză să primească plata. Prin urmare, pentru ca părțile din prezentul dosar să obțină calitatea de creditor, respectiv debitor, este necesar să existe un titlu executoriu care să stabilească o creanță certă, lichidă și exigibilă, simpla acceptare de către pârât a sumei propusă cu titlu de sultă, acceptare asupra căreia pârâtul a revenit ulterior, nu poate duce la concluzia că pârâtul a dobândit o creanță certă, lichidă și exigibilă asupra reclamantului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, solicitând instanței, ca în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9.pr.civ. să admită recursul, să modifice decizia recurată, și ca urmare a rejudecării apelului să dispună admiterea acestuia, cu consecința schimbării sentinței primei instanțe, în sensul admiterii cererii de validare a ofertei reale de plată.
În motivarea recursului s-a arătat că atât decizia dată în apel, cât și sentința primei instanțe, sunt deopotrivă date cu încălcarea legii, fiind și nefondate, dat fiind că au abordat în mod greșit procedura ofertei reale de plată. În speță sunt incidente dispozițiunile art. 1114. civ. și art. 1115 pct. 1-4, referitoare la stingerea obligațiilor, în speță punându-se în discuție stingerea obligației pe care recurentul și-a asumat-o în momentul în care intimatul s-a declarat de acord cu varianta oferită. intimatului s-a făcut valid în fața primei instanțe, în cunoștință de cauză, fără obiecții, iar înțelesul acestui accept a demonstrat că ne găsim în prezența unei înțelegeri convenționale care în drept este echivalentă cu exigibilitatea datoriei ajunse la termen, prin înțelegere. În consecință, condiția prevăzută de art. 1115 pct. 3. civ. a fost îndeplinită în cauză. În capitolul referitor la stingerea obligațiilor nu se poate opera cu texte de lege din instituția dreptului civil - a executării silite - și nu se poate pune în discuție existența vreunui titlu executoriu, în stingerea obligațiilor operând și convenția părților, chiar dacă nu este autorizată de judecător, potrivit art. 1116 alin. 1. civ. În mod eronat ambele instanțe au pretins necesitatea existenței unui titlu executoriu, această condiție fiind străină de natura pricinii și schimbând în mod vădit natura acesteia, lipsind-o în acest mod de un temei legal corespunzător. În confuzia creată, ambele instanțe au combinat instituții de drept diferite, respectiv instituția executării silite cu aceea a stingerii obligațiilor, fără să înțeleagă că și creditorii au obligații și că în mod convențional se pot face plăți în contul unor datorii fără a se pune în discuție existența vreunei hotărâri definitive și irevocabile. În speță, intimatul nu s-a prevalat niciodată de faptul că ar fi străin de calculul efectuat pentru ofertă, iar dacă avea dubii sau nedumeriri, nimeni nu l-a obligat să declare expres că acceptă oferta. Obligație recurentului de plată a sultei nu a pus-o sub semnul întrebării, a fost conștient de ea, motiv pentru care reclamanții din cauza de partaj au fost despăgubiți, nu mai au pretenții, stau formal în proces în rejudecare, acest lucru determinându-l pe recurent să ofere și intimatului de azi o sultă actualizată, mai mare cu 20% decât cea inițială, la înțelegere, sultă pe care intimatul a și acceptat-o, potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din februarie 2007. Nimeni nu l-a obligat să o accepte, o putea refuza ca atare, putea cere lămuriri, fapt ce nu l-a făcut. Administrarea actului de justiție comportă responsabilitate, bună-credință și onorabilitate. cu care cele două instanțe tratează o poziție procesuală consemnată, îl îndreptățesc pe recurent, conform propriilor sale susțineri, să se orienteze spre decredibilizarea actului de justiție în sine. Un proces nu este o joacă, presupune drepturi, dar deopotrivă și obligații, nimeni nefiind scutit de aceasta. Pe de altă parte, refuzul primirii banilor din partea unui creditor nu se justifică, suma consemnată la dispoziția creditorului fiind ireversibil făcută.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul a solicitat respingerea recursului în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat, motivat pe faptul că, deși formal au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9.pr.civ. în realitate, acest recurs vizează exclusiv aspecte de netemeinicie ale hotărârii recurate, iar nu și aspecte de nelegalitate, în cauză fiind incidente prevederile art. 3021lit. c, coroborat cu art. 304 alin. 1, teza finală pr.civ. În ceea ce privește fondul cauzei, s-a arătat că pentru ca oferta de plată să fie valabilă, ea trebuie să fie făcută creditorului pentru toată suma exigibilă, pentru dobânzile datorate, pentru cheltuielile lichide și pentru o sumă oarecare în privința cheltuielilor nelichide, condiții care în speță nu sunt îndeplinite.
Recursul este nefondat.
În privința excepției inadmisibilității recursului, invocată de intimat prin întâmpinare, Curtea constată că aceasta este parțial întemeiată, respectiv, în privința acelor motive de recurs prin care se invocă aspecte de netemeinicie ale hotărârii recurate, singurul motiv de nelegalitate invocat fiind cel referitor la îndeplinirea în cauză a prevederilor art. 1114, art. 1115 pct. 1-4 și art. 1116 alin. 1. civ. acesta încadrându-se în pct. 9 al art. 304.pr.civ.
Celelalte motive de recurs prin care se reiterează considerentele de fapt ale cauzei, se fac aserțiuni pe marginea obligațiilor ce revin creditorilor sau debitorilor, după caz, intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât se circumscriu pct. 11 al art. 304.pr.civ. în prezent abrogat.
Nu sunt îndeplinite în cauză nici motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8.pr.civ. câtă vreme, hotărârea recurată nu cuprinde motive străine de natura pricinii și nu cuprinde motive contradictorii, respectiv, câtă vreme părțile nu au supus cenzurii instanței nici un act juridic pe care instanța să-l fi interpretat greșit, ori să-i fi schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic.
În ceea ce privește singurul motiv de nelegalitate invocat, și anume cel referitor la îndeplinirea în cauză a prevederilor art. 1114, art. 1115 pct. 1-4 și art. 1116 alin. 1. civ. Curtea constată că acesta este nefondat, motivat pe următoarele considerente:
Oferta reală de plată reprezintă un mijloc de stingere a obligației prin executare, mai precis, un mijloc juridic aflat la dispoziția debitorului pentru a se libera de datorie în cazul în care creditorul refuză să primească prestația, respectiv, atunci când, creditorul refuză să primească o plată ce îi este datorată, în baza unui titlu executoriu care constată acea datorie.
Procedura ofertei reale de plată este reglementată de art. 1114-1121. civ. și art. 586-590.pr.civ. în scopul de a-i da debitorului posibilitatea de a se libera de obligația sa față de creditor, debitorul fiind liberat de datorie în momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a validat consemnarea ofertei reale de plată.
Pentru ca validarea ofertei reale de plată să fie posibilă, este necesar să existe o obligație de plată, astfel cum este reglementată aceasta de dispozițiile art. 1092-1121. civ. cu alte cuvinte, să existe un raport juridic obligațional, un creditor și un debitor, plata să fie datorată, să fie făcută în scopul stingerii obligației.
Pentru ca să existe obligație de plată, care să poată fi validată prin procedura ofertei reale de plată, este necesar, așa cum pretinde art. 1115. civ. să fie întrunite mai multe cerințe, și anume:
1. să fie făcute creditorului, ce are capacitatea de a primi sau acelui ce are dreptul de a primi pentru dânsul;
2. să fie făcute de o persoana capabilă de a plăti;
3. să fie făcute pentru toată suma exigibilă, pentru rendite și dobânzi datorate, pentru cheltuieli lichidate și pentru o suma oarecare în privința cheltuielilor nelichidate, suma asupra căreia se poate reveni, după lichidarea acestor cheltuieli;
4. termenul sa fie împlinit, dacă a fost stipulat în favoarea creditorului;
5. condiția sub care datoria s-a contractat să se fi îndeplinit;
6. ofertele sa fie făcute în locul ce s-a hotărât pentru plata, și dacă locul pentru plata nu s-a determinat prin o convenție specială, sa fie făcute sau creditorului în persoana, sau la domiciliul sau, sau la domiciliul ales pentru executarea convenției;
7. ofertele sa fie făcute prin ofițer public ce era competent, pentru astfel de acte. (Cod civil 1095 și urm. 1104).
În consecință, pentru ca oferta de plată să fie valabilă este necesar ca obligația de plată să fi ajuns la scadență, plata să se refere la o creanță certă, lichidă și exigibilă, care să cuprindă toate cheltuielile lichidate, dobânzi, etc.
Din interpretarea pct. 3 și 4 ale art. 1115 alin. 1. civ. se desprinde ideea că pentru validarea unei oferte reale de plată este necesar să existe un titlu executoriu, care să cuprindă o creanță certă, lichidă și exigibilă, condiții care nu sunt îndeplinite în speță.
Nu se face nici o confuzie între instituția executării silite și instituția stingerii obligațiilor, așa cum nefondat arată recurentul, câtă vreme, oferta reală de plată reprezintă practic o modalitate de stingere a obligațiilor prin executare.
Este adevărat că art. 1116. civ. prevede că nu este necesar pentru validitatea consemnațiunii ca ea sa fi fost autorizată de judecător, însă aceasta nu înseamnă că pentru admisibilitatea unei cereri de validare a ofertei reale de plată nu ar fi necesar să existe o creanță lichidă, certă și exigibilă, consfințită printr-un titlu executoriu.
Împrejurarea că la un moment dat intimatul ar fi fost de acord cu sulta atunci propusă de recurent în dosarul de partaj, sultă care de altminteri reprezintă și obiectul validării ofertei reale de plată, în nici un caz nu suplinește lipsa titlului executoriu, prin care să se fi stabilit o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Nimic nu se opunea la o eventuală revenire a pârâtului intimat, asupra poziției inițial exprimată, în sensul că este de acord cu suma propusă cu titlul de sultă, câtă vreme, la momentul la care pârâtul ar fi declarat că este de acord cu sulta propusă instanța nu a pronunțat, evident pe baza unei solicitări a părților în acest sens, o hotărâre în sensul art. 270 sau 271.pr.civ.
Pe de altă parte, între părți nu a intervenit o tranzacție, în sensul art. 271.pr.civ. care să constituie titlul executoriu și care să dea naștere între părți la un raport juridic obligațional, în temeiul căruia recurentul să fie obligat și ținut la a plăti sulta, iar pârâtul intimat să fie îndreptățit, dar în același timp, ținut la a primi sulta.
Prin urmare, câtă vreme intimatul nu este creditorul unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar recurentul nu este debitorul unei astfel de creanțe, în cauză nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 1114-1121. civ. coroborat cu art. 586-590.pr.civ. nefiind posibilă validarea ofertei reale de plată.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
În temeiul art. 274.pr.civ. recurentul va fi obligat să plătească intimatului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial, justificat prin chitanța de plată nr. -/11.04.2008, aferent contractului de asistență juridică nr. 42/11.04.2008 ( 25-26).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 72/A din 08.02.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./dact.
2 ex./22.04.2008
jud.apel: /
Președinte:Silvia NicoriciJudecători:Silvia Nicorici, Traian Dârjan Carmen Maria
